Se afișează postările cu eticheta Franţa. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Franţa. Afișați toate postările

joi, 7 octombrie 2010

S'il vous plaît messieurs!

Cine-o fo la Paris? Este varianta oşenească a oltenescului "Cine fură la Paris?". Probabil că la aceasta s-a referit comentatorul TV la sfârşitul meciului de pe Stade de France. Nicidecum nu s-a făcut referire la verbul "a fura" pentru că, nu-i aşa(?), la Paris fură doar ţiganii! Cel puţin aşa ne-a lăsat să înţelegem toată presa franceză în ultimii ani de zile. Şi cine e prins, e expulzat. Pe portughez nu l-au expulzat. Ba l-au mai invitat şi la masă. A furat atât de precaut încât nici nu şi-au dat seama francezii. L'Equipe n-a tipărit un cuvinţel despre un offside care să fi fost. Nicidecum că acesta s-a întâmplat tocmai la primul gol înscris de ei.
Asta nu înseamnă că am fi meritat să câştigăm. Nici măcar un egal nu ar fi reprezentat un scor just dacă ţinem cont că în prima repriză nu am stat în ghete, tonul fiind dat tocmai de inhibatul Zicu, iar în a doua, doar ne-am apropiat de jocul franţujilor, nu l-am şi egalat. Doar faptul că belaruşii au jucat mai prost decât noi şi au plecat cu trei puncte din Paris ar putea reprezenta o frustrare.
Ne-a rămas să socotim că dacă ne-am fi câştigat toate punctele cu Albania şi Bielorusia am fi avut tot atâtea puncte câte are Franţa şi cu două puncte mai mult decât ocupanta locului trei, Bosnia. În rest:
Frunze-n buze,
Lapte-n ţâţe,
Drob de sare
În spinare,
Mălăieş
În călcăieş
Smoc de flori
Pe subsuori.
Pe vineri!











luni, 4 octombrie 2010

Franca Franţă

Au trecut timpurile când românii erau împinşi prin băncile gimnaziului să considere francofonia drept o prelungire a latinităţii. Nici chiar latini nu prea se mai consideră că am fi. Doar pe culoarele academiei se mai susţine acest fapt. Prin aule se discută din ce în ce mai rar despre Romulus şi Remus.
Nici nu pot spune că ne-am depărtat intenţionat sau din nepăsare de francofonie. Mai mult accentele de mumă a pădurii venite dinspre Cizmă şi Hexagon ne-au făcut să măsurăm distanţa de la Bucureşti la Paris în ani lumină.
Vrând-nevrând va trebui să dăm piept cu naţionala cocoşului galic. Răzvan a încropit din materia primă grosolană din Liga I şi din cea semifinisată şi finisată din ligile EuroAsiei un lot de 23 de fotbalişti. Probabil că îşi mai rezervă un nume până la 24, limita maximă admisă de UEFA.
Dacă despre Tamaş, Raţ, Zicu, Chivu, Stancu, Niculae şi Marica nu sunt foarte multe controverse, nu acelaşi lucru se poate spune despre celelalte ghete şi tricouri al căror cantanoment tocmai a început. Printre numele grele care apar din ce în ce mai des atât la "da categoric" cât şi la "nu, expirat" se află cu precădere Lobonţ şi Rădoi. În privinţa portarului părerea mea este că după atâta cărat plase cu mingi prin Roma secolului al XXI-lea, ar fi timpul ca Pisica să toarcă mai departe pe cuptoriu. Despre "arab" nu pot spune foarte multe pentru că nu l-am văzut jucând, iar în presa românească nu putem avea încredere atunci când este vorba despre românism în comparaţie cu restul lumii. Exemplul cel mai clar este comentariul TV şi reacţia din presa de a doua zi referitoare la arbitrajul jocului Steaua - Napoli.
Pantilimon, Săpunaru, Constantin, Maftei, Radu, Neşu şi Roman nu au foarte mulţi contestatari, aşa că au toate premisele de a dovedi pe Stade de France, dacă vor călca pe gazon, că-şi merită locul în echipă. Cooptări îndoielnice ar fi prezenţa jucătorilor Tătăruşanu, Cociş, Lazăr şi Bilaşco.
Neaveniţi ar fi Apostol şi Deac, iar afurisenia din mintea lui Răzvan se numeşte Florescu.
Pe vineri!


vineri, 18 iunie 2010

Hoper edei deixai

Varianta greacă a expresiei quod erat demonstrandum parcă se potriveşte mai bine azi. Să argumentez: nu numai că grecii, echipă de pe la şalele Europei fotbalistice, a îngenunchiat piepturile de mucava ale Africii (mulţi da' săraci nigerienii ăştia), dar şi pumele argentiniene în cârdăşie cu coioţii mexicani au distrus moralul cu substrat al nord-coreenilor, respectiv ţâfnele mondo-africanilor ce-şi spun francezi. Cred în continuare că La Marseillaise nu sună bine în gura lui Malouda şi nici Allez le bleu în speech-ul lui Sarkozy.
Astăzi. Ce-o fi astăzi? Tare aş vrea ca vecinii noştri să le încurce cumva iţele celeilalte naţionale multinaţionale. Poate că saşii şi svabii de prin Sibiu şi Timişoara se vor supăra pe mine, dar îi rog pios să pronunţe numele unsprezecelui de bază în cadenţa saxonă. Sau măcar batavă.
În celelalte două meciuri cred că europenii se vor impune. Mai bine zis aşa aş dori.
Of! Vuvuzelele astea!