Rapid Timişoara

Rapidul nu a jucat prost la Mediaş. A fost infatuată, a avut momente de visare, a avut şi ghinion, dar nu se poate spune că nu a jucat bine. Din păcate a avut în faţă o echipă mult mai motivată. Galeria clujeană a avut un aport deosebit.

În privinţa disputării meciului din play-off la Timişoara, este o alegere foarte inteligentă. Oferim acestui important centru fotbalistic al ţării întâlniri oficiale internaţionale aproape la cel mai înalt nivel, chiar dacă acum se află într-un regretabil impas din cauza acestui Iancu. Un Iancu care a pornit interesant pe traseul fotbalului românesc, dar care a eşuat lamentabil datorită propriilor frustrări şi limite interpretative. Fapt pe care la înţeles şi TAS-ul cu timpul.
Faptul că cele două galerii, giuleşteană şi timişoreană, sunt înfrăţite împotriva tuturor intemperiilor (gen deturnarea lui Răzvan Lucescu de acum trei-patru ani dinspre Timişoara spre Rapid sau deturnarea punctelor câştigate de Rapid către Timişoara, ambele prin metode neelegante ca să nu mă exprim mai dur), va face această experienţă nu numai interesantă, ci sper şi benefică atât Rapidului cât şi timişorenilor. În ceea ce priveşte reîntoarcerea pe Giuleşti, practic este imposibilă pentru meciurile internaţionale oficiale, iar pentru campionatul intern, unde Rapidul va juca meciurile de acasă în vecini, în Regie, pe terenul Sportului Studenţesc, cred că se ascund în culise motive mult mai diferite decât cele expuse pe tarabă.
Cine a citit săptămâna trecută preambulul meu pentru etapa a doua din Liga I şi-a dat seama uşor despre nepriceperea mea în de-ale fotbalului, dar pe lângă faptul că sunt un profet slab sunt şi insistent, aşa încât tacâmul să fie complet.
Proaspăt încheiata etapă mă făcuse să cred în prima ei parte de ofensiva Ardealului în faţa restului lumii, dar contraperformanţele Braşovului şi mai ales cea a Mediaşului m-au făcut să înghit în sec şi să-mi domolesc avântul. Totuşi Clujul merită două vorbe. Le-am spus!

Frustrare şi onoare

Aburii revoluţiei reîncep să strângă clocote de mânie pe chipurile cu peste douăzeci de ani mai ridate şi cu peste un mileniu mai mânioase. Mai ridate ca urmare a implacabilului şi mai mânioase din cauza frustrărilor. Pe an ce trece timişoreanul de mulţime, atât cel de pe treptele Teatrului Naţional şi Operei Române cât şi cel de pe treptele Catedralei Mitropolitane, strânge regretele faptului inutil. Compară năzuinţele de atunci cu tristul deceniu al doilea ce dă să purceadă. Se uită-n oglindă şi remarcă ridurile cu mult mai multe decât îi sunt necesare trupului şi se întreabă de ce.
Acelaşi timişorean de mulţime, alături de fiii şi nepoţii săi se va afla duminică pe alte trepte. Cele ale descătuşării. Va confunda spectacolul sportiv cu încrâncenarea nereuşitelor din plan naţional? Va umple tribunele lui Dan Păltinişanu cu gândul că se află în templul refulării? Dacă se mai întâmplă ca jocul violeţilor să nu se ridice la nivelul pretenţiilor, nu contează rezultatul, s-ar putea ca suporterii să nu mai suporte şi fanii să devină profani. Pentru ca toate presimţirile mele să nu se-ntâmple aievea trebuie să avem un derbi al turului de înaltă ţinută. Vom mai uita şi noi un pic.
Gruia şi Giuleştiul sunt cartierele care ar trebui să sărbătorească vineri împlinirea nădejdilor vişinii. La Cluj va debarca a doua revelaţie a acestui tur, Gaz Metan, iar în Giuleşti vine cu "hope" să treacă hopul cea mai bine clasată dintre promovate, team-ul şepcilor roşii. No, c-am dat-o pe verbul lui Shakespeare!
Meciuri cu similitudini de suprafaţă suţin Dinamo şi Steaua în deplasările lor de la Brăneşti şi Târgu Mureş. Chiar dacă emanatele au rezultate contradictorii, noupromovatele doresc să strângă puncte fosforescente pentru zile cenuşii. Şi unde se pot obţine astea dacă nu în faţa echipelor obosite de propria lor emfază.
Cel mai dezechilibrat meci este în Regie unde Vasluiul este singura favorită certă a etapei. Oare să fie chiar aşa sau michiduţă îşi va introduce şi aici noada.
În Bănie vom avea o întâlnire între Piţurcă şi Sabău. Pare un interesant mod de a-ţi petrece timpul pe stadion sau în faţa plasmei. Profesionalismul de pe teren şi destrăbălarea din afara lui ale extrovertitului vor duela cu rigurozitatea din iarbă şi nonconformismul cvasisectant ale introvertitului.
Meciurile cu iz de lasă-mă să te las sunt cele de la Ploieşti şi Târgu Jiu. Poate au şi ele petrolul şi cărbunele lor, dar fără aurul şi gazele noastre nu ne atrag în aceeaşi măsură. Urziceniul este în general demobilizată când joacă cu echipe fără sonor, iar braşovenii sunt obligaţi să dovedească revirimentul.