„Voci pe placul vostru” la Filarmonica Dinu Lipatti

    Concertul susținut de cvartetul vocal „Ad libitum voices” (voci opționale) din această săptămână, programat pentru joi, 9 martie, ora 19, ne va aduce în îndrăgita instituție de cultură sătmăreană voci mult aplaudate pe scenele teatrelor de operă și operetă din țară și străinătate. Orchestra Filarmonicii de Stat Dinu Lipatti din Satu Mare, ea însăși una dintre cele mai reputate orchestre din estul Europei, îl va avea la pupitru pe deja sătmăreanul Ștefan Novak.

                                Cristi Ignuță

   Fiind martie este normal ca doamnele noastre să fie răsfățate cu patru dintre cele mai audiate voci ale unora din cele mai apreciate siluete masculine din România. Este vorba despre tenorii Tiberius Simu și Sergiu Coltan, baritonul Vlad Morar și basul Cristian Ignuță. Pentru acest concert sunt valabile abonamentele cu nr. 30.

                             Sergiu Coltan

   În program lucrări de Luigi Denza, Jerry Bock, C. Michel Schönberg, Felix Mendelssohn, Mitch Leigh, Temistocle Popa, Marius Țeicu, Zsolt Kerestély, John Kander, Harry Warren, Cesare Andrea Bixio, Anton Șuteu, Quirino Mendoza y Cortés, Eduardo di Capua, Giuseppe Verdi.

   Tiberius Simu

    Născut în Cluj, Tiberius Simu este absolvent al Liceului de Muzica Sigismund Toduță unde urmează cursuri de vioară, pian și canto, fiind mai apoi absolvent al Academiei de Muzică Gh. Dima din Cluj, secția Regie de teatru muzical, unde este în prezent lector universitar, începând cu anul 2018.

   Tiberius Simu debutează pe scena Operei Naționale Române din Cluj, în dublă ipostaza, de regizor al spectacolului Traviata de Giuseppe Verdi, cât și de protagonist al rolului Alfredo, rol susținut cu succes și pe scena Operelor Naționale din Timișoara și București, acest rol fiind cel care marchează și debutul internațional al artistului la opera din Leizpig. Laureat al concursurilor de canto Traian Grozăvescu de la Lugoj și Haricleea Darclee de la Brăila, Tiberius Simu câștigă în 2005 o bursă de doi ani la Accademia del Teatro alla Scala di Milano, având posibilitatea de a-și continua studiile sub îndrumarea unor artiști de marcă ai scenei lirice mondiale, ca de pildă Luigi Alva, Leyla Gencer, Mirella Freni sau Renato Bruson.

   De la debutul său, Tiberius Simu a adăugat numeroase roluri repertoriului său, precum Tamino din „Flautul fermecat” de Mozart la Wiener Staatsoper, Aceste din „Ascanio din Alba” de Mozart la Scala din Milano, Don Ottavio din „Don Giovanni” de Mozart la Frankfurt Oper, Lucio Silla din opera mozartiană cu același nume la Nantes/Angers Opera, cât și la opera din Bordeaux, Fenton din „Falstaff” de Verdi la Opera Royale de Wallonie din Liege, Nemorino din „Elixirul dragostei” de Donizetti la Opera din Toulon, Almaviva din Bărbierul din Sevillia de Rossini la Leipzig, Camille Rosillon din opereta „Văduva veselă” de Lehar la Teatro Verdi din Padova sau rolul titular din opereta „Zarewitsch” de Lehar la Seefestspiele Morbisch.

   Din activitatea regizorală a lui Tiberius Simu se remarcă spectacolele cu operetele „Văduva veselă” și „Țara surâsului” de Lehar la Opera Națională Română din Cluj și Opera Brașov, „Carmen” de Bizet la Opera Maghiară din Cluj, cât și colaborări cu regizori de renume precum Andrei Șerban, Hugo De Ana, Werner Schroeter, Peter Konwitschny, Franco Ripa di Meana, Stefano Poda sau Andreas Homoki. De asemenea Tiberius Simu a semnat regia Balului Operei din Cluj, edițiile din 2014 și 2015.

   După știința mea Tiberius Sima a colaborat cu filarmonica sătmăreană în urmă cu vreo șapte ani la „Festivalul castanelor” din Baia Mare.

   Vlad Morar 

   Să-l lăsăm singur să se prezinte cu promisiunea că pe ceilalți doi membri ai grupului, Cristi și Sergiu, îi vom lăsa să se exprime în următoarea lor prezență la Satu Mare.

   „Mai nou zis Iedu’ sau Ieduț și această poreclă nu are doar o semnificație oarecare. Ea reprezintă faptul că sunt mezinul grupului Ad Libitum Voices. Iată și povestea mea.

M-am născut în Cluj-Napoca pe 17 decembrie 1995 și pot spune că din copilărie mi-a plăcut să ascult muzică. Nu orice stil, ci muzică clasică.

Am început să studiez muzica de mic, avându-l îndrumător și ajutor pe tatăl meu, Adrian Morar. Acest Om pe care, de altfel, îl poți admira mereu ca dirijor al diferitelor orchestre de prestigiu din țară și din străinătate, el fiind dirijorul Operei Naționale Române din Cluj-Napoca. Știu că te întrebi de ce a fost nevoie să-i fac o asemenea prezentare, iar răspunsul este simplu: pentru că merită și pentru că îl admir.

   Să revenim, totuși, la mine. Muzica a însemnat pentru mine mai mult decât o profesie, ea este cea care mi-a desenat viața până acum. Muzica clasică, căci despre ea este vorba, o cunoșteam încă de la vârsta de 6 ani, când am început să studiez pianul. Am absolvit Liceul de Muzică „Sigismund Toduță” din Cluj. Cuvintele ar fi prea puține, cred eu, pentru a exprima cât de multe mi-a oferit muzica în cei 12 ani de școală.

   Apoi am urmat studiile la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca. Aici s-au schimbat multe lucruri încă de la început.

   În primul rând, am schimbat pianul cu vocea. Prin clasa a 11-a începusem să-l ascult pe Michael Bublé. A fost primul artist vocal pe care l-am apreciat din secunda unu. Avea ceva… Ceva ce în mulți alți artiști nu vedeam. Cum eu sunt nebun după jazz, blues și funk, la Bublé am identificat imediat entuziasmul și plăcerea de a cânta. Are dorința de a face oamenii să zâmbească. M-a cucerit prin căldura și frumusețea ce răzbat din vocea lui. Am învățat să-mi cultiv aceste calități la propria-mi voce puțin mai târziu, din anul I de facultate, studiind canto-ul clasic la clasa domnului profesor Mircea Sâmpetrean.

În al doilea rând, pe parcursul celor 4 ani de licență mi-am dat seama cât de mult mă atrage jazz-ul. Așa am început să cânt în concertele organizate de domnul profesor Răzvan Metea, alături de Bigg Dimm a’Band.

Apoi, cel mai important, era faptul că l-am cunoscut pe Tiberius din anul 1 de facultate. Am cântat alături de el în câteva concerte. În anul 3 mi-a devenit și profesor la Conservator, iar in anul 4 m-a invitat să fac parte din acest proiect, numit Ad Libitum Voices.”

   Opriți războiul!

Primul „Concert simfonic” al stagiunii are cu adevărat invitați de seamă

    Așa cum reiese și din afișul publicat de ziarul nostru în numărul de ieri, pe baza abonamentului cu nr. 2 din această stagiune, melomanii sătmăreni se pot delecta joi, 22 septembrie, cu un concert simfonic de excepție.

   Dirijorul Sergey Simakov, despre care am mai scris în această pagină (n.a - vezi ziarul din 25 mai 20210), și flautistul Cătălin Oprițoiu, cofondator al Operei Simfonice București, ne vor delecta cu ceea ce au înțeles ei din „Simfonia nr. 70 în re major” a lui Haydn, ”Concertul pentru flaut nr. 1 în sol major” al lui Mozzart și „Simfonia în re major” a lui Cherubini.
  Luigi Cherubini

     Pe numele său întreg Maria Luigi Carlo Zenobio Salvatore Cherubini , născut la 14 septembrie 1760 la Florența (Italia) și decedat în 15 martie 1842 la Paris (Franța), Luigi este un compozitor francez de origine italiană din perioada de tranziție de la clasicism la romantism. A contribuit la dezvoltarea operei franceze și a fost și un maestru al muzicii sacre. Operele sale mature se caracterizează prin modul în care folosesc unele dintre noile tehnici și subiecte ale romanticilor, dar își derivă forța dramatică dintr-o demnitate și reținere clasică.

   Fiul unui muzician, Cherubini a studiat sub Giuseppi Sarti, renumit compozitor de operă și muzică religioasă. Cea mai mare parte a lucrărilor timpurii a lui Cherubini constă în muzică sacră, dar mai târziu și-a îndreptat cea mai mare parte a atenției către scena muzicală, scriind 15 opere italiene și 14 franceze. În 1786 s-a stabilit în Franța, iar în 1795 a devenit inspector al noului Conservator din Paris. Nu a prea fost agreat de Napoleon, dar odată cu restaurarea monarhiei franceze, în 1816, a devenit director muzical al capelei regale a lui Ludovic al XVIII-lea. În 1822 a fost numit director al Conservatorului, funcție care i-a conferit o mare influență asupra tinerei generații de compozitori.

   Cherubini prezintă paradoxul unui conservator înnăscut obligat să funcționeze într-o eră revoluționară din punct de vedere politic și muzical. A fost instruit în tradițiile operei serale, stilul aristocratic al operei din secolul al XVIII-lea, iar lucrările sale anterioare, inclusiv cele scrise ca director al operei italiene din Paris, Théâtre de Monsieur, păstrează grandoarea eroică și aristocratică a acestui stil. . Lucrările sale ulterioare, în special cele în limba franceză, urmează reformele operistice ale Christoph Gluck (1714–1787) în căutarea unor subiecte relevante pentru o lume în schimbare.

    Chiar și în operele care au tratat subiecte din antichitatea clasică, precum Médée (1797), el dezvăluie o preocupare pentru trăsăturile umane. Opera care i-a inaugurat noul stil a fostLodoïska (1791). S-a îndepărtat de accentul pus pe vocea solo găsită în opera sa pentru a oferi o nouă amploare ansamblurilor și corurilor și o nouă importanță dramatică orchestrei. El a creat astfel o legătură între stilul mai vechi și marea operă a Franței din secolul al XIX-lea.

    În armoniile, ritmurile și utilizarea formei muzicale, el a rămas în limbajul clasic și nu a încercat stilul romantic incipient. Cei care au făcut-o, însă, au fost influențați de operele sale. Înainte de a scrie Fidelio, Ludwig van Beethoven (care îl considera pe Cherubini drept cel mai mare contemporan al său) a studiat partitura unei opere Cherubini cu o temă similară de salvare: „Les Deux Journées” (1800, Cele două zile, cunoscut și sub numele de Purtător de apă din titlul său german Der Wasserträger). Această operă este considerată de mulți a fi capodopera lui Cherubini.

   Mai târziu a apelat la muzica bisericeasca. Lucrări precum Liturghia sa în fa major (1809) și cele două recvieme ale sale, în special cea în re minor pentru voci masculine (1836), sunt caracterizate de o luciditate clasică combinată cu un sentiment de grandoare religioasă. Requiem-ul anterior, în do minor, a fost evidențiat pentru laude de către Beethoven, Robert Schumann și Johannes Brahms.

   Cherubini a scris mai multe tratate, inclusiv cel numit „Cours de contrepoint et de fugue” (1835; „Curs de contrapunct și fugă”), care este mult mai conservator din punct de vedere muzical decât muzica actuală a lui Cherubini.

   Mult timp eclipsat de Beethoven și de alți compozitori mai puțin conservatori din punct de vedere muzical, Cherubini a devenit centrul unui interes reînnoit cu renașterile moderne ale unor opere precum „Médée” sau „Requiem în re minor”.

    Cătălin Opriţoiu  

   Născut în Bucureşti- România, Cătălin Opriţoiu şi-a început educaţia muzicală şi lecţiile de flaut la vârsta de şase ani, cu tatăl său, profesorul Virgil Opriţoiu. Elev al liceului de muzică "Dinu Lipatti" şi-a dezvoltat talentul şi personalitatea muzicală în diferite apariţii pe scena ca interpret solist.

   Între 1992 - 1997 urmează cursurile Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti la clasa prof. Ioan Catianis, de asemenea îşi îmbunătăţeşte cunoştinţele în diferite cursuri de perfecţionare artistică organizate în România şi Germania cu profesorii Demetrius Popp, Aurel Nicole, Philip Boucli, Irene Graffenauer. În anul 1998 şi-a terminat studiile aprofundate (master) la Universitatea Natională de Muzică din Bucureşti la clasa prof. Virgil Frâncu.

   Stilul său interpretativ, inteligent şi elegant este foarte des remarcat şi apreciat în competiţiile naţionale şi internaţionale de flaut, de exemplu: Concursul Naţional de Interpretare - primul loc; în anii 1992, 1991, 1990, 1993 a fost Laureat al Concursului Internaţional "Constantin Silvestri" - România; deasemenea în anul 1998 a obţinut locul întâi la Concursul Internaţional de Flaut, Timişoara - România şi în anul 2007 a câştigat locul întâi la Concursul Internaţional de Flaut din Volos - Grecia. In anul 2004 a fost solo flautist al Orcehestrei Simfonice din Seul - Coreea.

   În anul 2005 a absolvit cursul de măestrie artistică (master de solist) în cadrul Universităţii Superioare de Muzică din Munchen - Germania. În acelaşi an, înfiinţează orchestra "Camerata Classica" şi activează ca solist permanent al acesteia, având multe apariţii în emisiuni Radio şi TV. În anul 2009 obtine titlul de doctor în muzică cu calificativul „magna cum laudae”.

   Ca şi reprezentant al şcolii moderne de interpretare flautistică, Cătălin Opriţoiu a încântat publicul în numeroase concerte ca solist, acompaniat de orchestră, în mari centre culturale europene: Elveţia, Spania, Germania, Franţa, Italia, Austria.

   A colaborat cu diverse personalităţi muzicale: Seiji Ozawa (Japonia), Denno Foster (Germany), Octav Calleya (Spain), Atsushi Nukii (Japan), Horia Andreescu, Sergiu Comissiona, Mircea Cristescu, Corneliu Dumbrăveanu, Marian Didu.

   În prezent, Cătălin Opriţoiu este Lector Universitar Doctor la Universitatea Natională de Muzică (catedra de flaut) şi prim flautist al orchestrei filarmonice "George Enescu" din Bucureşti.

Ansamblul „Flauto dolce” ne propune „Muzică, natură, dragoste”

    Chiar dacă prin foaierul și sala de concerte ale filarmonicii sătmărene încă n-au pătruns pașii melomanilor, artiștii și spectatorii fiind încă pe plajele și în cabanele de pe mapamond, conducerea instituției de cultură sătmărene s-a gândit la câteva acțiuni interesante în această vară. Începută acum două săptămâni micro-stagiunea, cum sugestiv a fost denumită, continuă și în săptămânile următoare cu spectacole atractive.

   În această săptămână, mai exact vineri de la ora 18,30, în curtea „Muzeului de artă” din municipiu va avea loc un interesant concert baroc al ansamblului „Flauto dolce” din Cluj, ansamblu bazat în principal pe muzică veche.

   Flautul dulce (blockflöte), sau flautul drept cum este cunoscut în lumea muzicienilor,  este construit din lemn sau material plastic. Cavitatea rezonantă este conică, cu o extremitate superioară ușor mai largă decât cea inferioară, ceea ce duce la predominanța armonicelor impare în sunet. În partea superioară prezintă un orificiu numit ambușură (A) sau labium în latină, prevăzut cu un canal trapezoidal. Coloana de aer este direcționată (B) spre o deschizătură (C) - șanț longitudinal care se găsește în peretele tubului în partea din față - și are formă de canelură. O parte din aer intră în tub, iar restul se pierde în afara lui. Instrumentul prezintă pe partea frontală un număr variabil de orificii digitale (de obicei șapte, dintre care cele mai îndepărtate două de ambușură pot fi găuri duble) și unul singur pe partea din spate.

 

 

 Flaut drept

 

   Flautul dulce se împarte în flaut dulce sopranino, sopran, alto, tenor, bas, etc. Dintre acestea, cele sopranino, alto și bas sunt construite în Fa, iar cele sopran și tenor în Do. Flautul soprano mai este cunoscut și sub numele de diskant sau deskant.

   Flautul dulce are un ambitus de 2 octave și jumătate, sunetele din octava a treia putând fi luate numai de suflători experimentați. Era foarte apreciat in perioada renașterii și a barocului când era utilizat în creațiile lui Handel, Bach sau Telemann.

   Ansamblul Flauto Dolce 

   A luat naștere la Cluj, în anul 2000, la inițiativa lui Zoltán Majó, fiind alcătuit din trei instrumentişti și o soprană (pe lânga Zoltan Majo, mai fac parte din ansamblu Maria Szabo - flaut drept, Noemi Miklos - clavecin și soprana Mihaela Maxim), toți având o bogată experiență artistică.

                             Noemi, Mihaela, Zoltan și Maria

  Repertoriul ansamblului este format din muzica veche și tradițională din Europa occidentală, formația propunându-și, în egala măsură, atât redescoperirea muzicii vechi, tradiționale, din spațiul românesc, cât și interpretarea unor compoziţii contemporane, unele dintre acestea fiind prezentate în primă audiţie absolută.

   Ansamblul Flauto Dolce folosește drept resurse muzicale diferite culegeri și manuscrise de epocă, integrând în stilul său influențe orientale (turceşti, ebraice, ţigăneşti, armeneşti etc.) sau de alta natură, dar și din folclorul autentic și din muzica veche autohtonă, de curte sau orășenească.

   Flauto Dolce a colaborat cu mai mulți muzicieni de marcă în cei 22 de ani de existență, a sustinut peste 300 de concerte și numeroase turnee in Europa și a avut o puternică implicare în organizarea anuală a unui festival de muzică veche la Cluj.

   De la început și până în prezent ansamblul Flauto Dolce a rămas în următoarea componență:

   Zoltan Majo - Directorul artistic este licențiat al Academiei de muzică „Gheorghe Dima” din Cluj, specialitatea flaut. A participat la mai multe seminarii și cursuri de măiestrie în Austria, Ungaria și Elveția. Este un neobosit promotor al muzicii vechi, autohtone. A activat în mai multe formații clujene de muzica veche (Musica Antiqua, Claudiopolis, Baroc Transylvania). A realizat numeroase transcripții și aranjamente după diferite manuscrise și culegeri de muzică autohtonă. Predă la Universitatea „Babes-Bolyai” din Cluj. A susținut concerte camerale în numeroase țări din Europa.

   Maria Szabo - Licențiată a Academiei de muzica „Gheorghe Dima” din Cluj, specialitatea pedagogie muzicală și flaut drept. A participat la mai multe seminarii și cursuri de măiestrie în Germania, Austria, Ungaria, Norvegia și Elveția. Are o intensă activitate pedagogică si concertistică, fiind membru fondator al ansamblului Flauto Dolce. În anul 2013, alături de formatia Les Ramages, a fost laureată cu premiul II la Concursul de muzică barocă „La Stravaganza” de la Academia de muzică „Gheorghe Dima” din Cluj. Este profesoară de muzica la Liceul Waldorf din aceeași localitate.

   Mihaela Maxim - Soprana a absolvit secția de canto a Academiei de muzică „Gheorghe Dima” din Cluj, urmând mai multe cursuri de măiestrie. Este laureată la numeroase competiții de interpretare vocală, naționale și internaționale. În 2008 și-a completat studiile de muzică veche la Trondheim (Norvegia) cu Jan van Elsacker și la Krieglach (Austria) cu Mieke van der Sluis.

   Noemi Miklos - Licențiată a Academiei de muzică „Gheorghe Dima” din Cluj, specialitatea orgă, unde a studiat cu Ursula Philippi și Erich Türk. A participat la mai multe seminarii și cursuri de măiestrie, în Germania și România. Timp de un semestru, a studiat la Hochschule für Musik din Freiburg (Germania). În anul 2005, a câștigat premiul publicului la Concursul de orgă de la Zürich-Wiedikon (Elveția). Este cadru didactic la Universitatea „Babes-Bolyai” din Cluj.

 

 

Două ultime evenimente ale stagiunii 2021/2022 la Filarmonica Dinu Lipatti

   Joi, 23 iunie, de la ora 18,30, în sala filarmonicii, pe baza abonamentului cu nr. 45 melomanii sătmăreni pot urmări „Concertul simfonic de închidere al stagiunii”, concert care va pune capăt și nu prea stagiunii 2021/2022. Spun nu prea pentru că sâmbătă, 25 iunie, de la ora 18,30 va avea loc un „Recital la saxofon” unde sunt valabile abonamentele cu numărul 46 și, din câte știu, Filarmonica ne pregătește și pentru sezonul estival niscaiva surprize.

   Să le luăm pe rând. Așadar joi, în colaborare cu „Universitatea de muzică Robert Schumann” din Düsseldorf coordonați de clasa de dirijat a profesorului Rudiger Bohn. membri Orchestrei Filarmonicii Dinu Lipatti vor avea ca solistă pe violonista Seora Kim (Coreea). Aceasta ne va desfăta cu „Concerul pentru vioară în mi minor” al lui Felix Mendelssohn Bartholdy. Programul mai conține un set de „Dansuri slave” din creația lui Antonin Dvořák.

   Pentru sâmbătă, simțul nostru auditiv va decela asupra cantității de muzică de înaltă ținută pe care ne-o propun saxofonistul Palko Csanad și pianistul Veress Gaspar. Aceștia vor interpreta „Suita țărănească maghiară” a lui Bartok - Arma și „Ku ku”-ul lui Barry Cockroft despre care acesta spunea: „Ku Ku rămâne compoziția mea cea mai cântată după Black & Blue. Ignorând aparent ortografia: 

   - Kuku în swahili înseamnă pui.
   - Ku-ku este un tip de ceas realizat în Pădurea Neagră.
   - Ku Ku înseamnă și nebun.

  Sunt găini fericite, care trăiesc într-o fermă ecologică,
care au viermi de mâncat și depun o mulțime de ouă. Aerul este proaspăt și frumosul cocoș le satisface toate nevoile...  Există și alte feluri de găini, care poate și-au pierdut mințile, sau capul! În fiecare zi fac același lucru, locuiesc în cutii mici, clac, clac…. clac, clac.”

   „Mica suită” a lui Debussy și „Ethiosonata” pianistului maghiar invitat ca solist vor continua un program, credem noi, interesant.

   În final vom asculta o sonată clasică cu multe influențe moderne. Este prima mișcare a unei sonate pentru pian și saxofon alto, compusă de Takashi Yoshimatsu și interpretată pentru prima oară de de Nobuya Sugawa, „Sonata păsării zbârlite”

    Rüdiger Bohn 

   A studiat pianul și dirijoratul la academiile de muzică din Köln și Düsseldorf. Ca pianist a câștigat mai multe concursuri internaționale de muzică de cameră. A apărut în mod regulat ca solist de concert înainte de a se dedica exclusiv dirijoratului. După cursuri de master cu Leonhard Bernstein, Sergiu Celibidache și John Eliot Gardiner și diverse posturi în teatru ca repetitor și dirijor, inclusiv la Théatre de la Monnaie din Bruxelles, la Theater Basel și la Theatre Lübeck, Rüdiger Bohn a acceptat invitații de la importante orchestre simfonice naționale și din străinătate și a dezvoltat un vast repertoriu simfonic de la clasic la clasic modern.

 

   În perioada 1997-2007, Rüdiger Bohn a fost director muzical al  Operei Contemporane din Berlin. Prin această activitate și-a adâncit interesul pentru muzica nouă, contemporană. A acceptat invitații de la ansambluri renumite, printre care Klangforum Wien, Collegium Novum Zurich și Ansamblul Austriac pentru Muzică Nouă. El lucrează îndeaproape cu Ensemble Musikfabrik din 2009. A dirijat la multe festivaluri naționale și internaționale, precum Festivalul de la Salzburg, Cursul de vară de la Darmstadt, musica viva și Bienala de la München. Îi plăcea în special să lucreze cu compozitori precum Beat Furrer, Toshio Hosokawa, Isabel Mundry, Wolfgang Rihm, José Sanchez-Verdù și Hans Zender.

   Rüdiger Bohn a acceptat în mod repetat invitații de la diferite ansambluri și orchestre din Coreea (inclusiv Festivalul Internațional de Muzică Tongyeong, Orchestra Filarmonică din Seul, Orchestra Simfonică Coreană, Orchestra Filarmonică Seongnam, Orchestra Filarmonică Soliall) și Japonia (Ansamblul de promovare a ciupercilor următoare,  Festivalul Internațional Takefu). Este primul dirijor german invitat al Orchestrei de Cameră din Kobe.

   A condus mai multe premiere mondiale la Bienala de la München.  A mai susținut concerte cu Orchestra Philharmonia din Londra. A cântat de mai multe ori cu Orchestra Filarmonicii din Duisburg, la Festivalul de acum din Essen, Festivalul Ruhr și în cadrul concertelor simfonice.

    Rüdiger Bohn este, de asemenea, un profesor entuziast și din 2003 este director muzical al  EWCM - Atelierul european de muzică contemporană, alături de care cântă în fiecare an în cadrul Festivalului de Toamnă de la Varșovia și a fost onorat în 2017 pentru serviciile oferite orașului Varşovia. Conduce în mod regulat cursuri de master și din 2005 este profesor de dirijat la  Universitatea Robert Schumann din Düsseldorf.

   

 

 

 

Diva săptămânii este Orchestra Simfonică a Filarmonicii Dinu Lipatti

    Rareori ne aplecăm atenția să alegem metaforele atașate valorii incontestabile a Orchestrei Simfonice a Filarmonicii de Stat Dinu Lipatti. Cea mai reprezentativă instituție culturală a județului, un turn al civilizației naționale și un pion ce uneori devine regină a peisajului cultural european, ne îmbie în această săptămână să descoperim cu precădere măiestria artiștilor ce compun o adevărată echipă. Un team al cărui antrenor este de această dată chiar prim dirijorul ei, Franz Lamprecht.

    Din orchestră nu credem că vor lipsi șefii de partidă de la fiecare instrument:  Kovács Pistuka Emőke (vioara I), Mija Alina (vioara II), Abos Gyozo (violă), Cătună Dan (violoncel), Demeter Erika (contrabas), Tussai Elisabeta (flaut), Misz Andrea (oboi), Sericiuc Ruxandra (oboi), Incze Robert (clarinet), Erdos Ioan Nicolae (fagot), Pitic Ioan Claudiu (corn), Saveschi Ciprian Rares (trompetă) și Didi Peter (timpan).

    Acest concert este și un prilej de a spune adio celui ce a fost până vineri concertmaistru Răceu Danil Ioan.

    Evenimentul va avea loc ca de obicei joi seara de la ora 18,30. Sunt valabile abonamentele cu nr. 24 și biletele procurate de la sediu. Sub genericul „Bijuterii muzicale” programul va conține piese de Anatoly Liadov (Poloneza în Do Major), Leroy Anderson (Blue Tango), Iosif Ivanovici (Viaţa la Bucureşti),  Johann Pachelbel (Canon în Re Major), Galt MacDermot (Hair), din nou Leroy Anderson (Serenata), Angel Villoldo (El choclo - Tango Argentino), Edward Elgar (Pomp and Circumstance No. 4) și Johann Strauss (Schatzwalzer - Der Zigeunerbaron).

  Franz Lamprecht

   Născut în 1951 la Düsseldorf, Lamprecht a studiat la clasa Kapellmeister la Robert Schumann Hochschule din Düsseldorf și a fondat primul său cor în timpul studiilor. Chiar student fiind, i-a fost decernat premiul pentru dirijorat, fiind licenţiat cu „Summa cum laude”. În Düsseldorf, Franz Lamprecht conduce propriile sale serii de concerte în sala locală din Tonhalle, precum şi Festivalul de Muzică Schloss Benrath (1995-2015).
   Frecventele turnee de concerte şi invitaţii ca dirijor, l-au purtat în multe locuri incluzând Londra, Bruxelles, Roma, Salzburg, Paris, Israel, Bulgaria, Polonia, România, Ungaria, Republica Cehă, Republica Slovacă, SUA şi Mexico. 

    A înregistrat lucrări rare de Charles Gounod, Felix Mendelssohn Bartholdy și Max Bruch pentru compania Electrecord. Conduce mai multe coruri din regiunea Düsseldorf, care apar adesea împreună cu două orchestre românești la concerte și festivaluri de muzică din Germania și din străinătate.

   În 1974 Lamprecht a fondat primul său cor la oratoriu Hilden, cor care are în prezent aproximativ 105 cântăreți. Lucrări precum Simfonia a 9-a a lui Beethoven, Requiemul lui Mozart, Mesia lui Händel și Carmina Burana a lui Orff au devenit curând parte din repertoriul standard.

    În 1977 a fondat Corul Guvernului de Stat din Düsseldorf, care are în jur de 80 de cântăreți. Repertoriul cuprinde muzică corală sacră și seculară, în special de grup și oratorie, dar și fragmente din opere și operete.

    În 1987, Lamprecht a fondat un nou cor în sudul orașului Düsseldorf, cu aproximativ 65 de cântăreți. Împreună cu celelalte coruri, lucrări corale sacre și seculare sunt interpretate în săli de concert precum Tonhalle Düsseldorf sau Historische Stadthalle Wuppertal, în biserici precum catedrala de pelerinaj din Neviges și chiar în Balver Höhle, Filarmonica Română de Stat „Dinu Lipatti” Satu Mare. Orchestra, cu cei 65 de muzicieni ai săi, dă în jur de 80 de concerte pe an. Franz Lamprecht a fost dirijor principal invitat între 1993 și 1998 și este dirijor șef al Filarmonicii de Stat „Dinu Lipatti” din Satu Mare din 1999.  La 1 ianuarie 2001 a fost numit director muzical al municipiului Satu Mare de către autoritățile județului și ale municipiului.

   Din anii 1980, corul guvernului de stat organizează seria de concerte „ars musica” în Tonhalle Düsseldorf, dirijată de Franz Lamprecht, cu muzică clasică ușoară, dar și mari opere sacre și coruri de operă. Symphonisches Chor Wuppertal organizează o serie de concerte cu același nume în primăria istorică din Wuppertal. Din motive organizatorice, spectacolul acestor concerte a fost preluat acum de Classic Concert Society. Pe lângă evenimentele din Tonhalle Düsseldorf și primăria istorică din Wuppertal, există concerte regulate în primăria din Hilden și în Mariendom din Neviges.

   Din 1994, Klassik Konzert Gesellschaft organizează festivaluri de muzică sub formă de concerte în aer liber cu muzică clasică, iluminare a parcului, elemente de apă colorate și artificii muzicale sincronizate, până în 2015 la Spiegelweiher din Castelul Benrath, din 1999 și la castelul cu șanț Nordkirchen și în 2015 tot la castelul cu șanț Merode. Din 2017 sunt concertele camerale de dinainte de Crăciun cu tineri artiști în „Schlösschen” al guvernului districtual din Düsseldorf.

    În 1998 a fost numit cetăţean de onoare al municipiului Tîrgu Mureş, datorită anilor de serviciu în schimbul cultural germano-român, iar în octombrie 2004 a fost numit cetăţean de onoare al municipiului Satu Mare. La 30 aprilie 2004, Franz Lamprecht a primit Ordinul de Merit al Germaniei în semn de recunoaștere a dăruirii sale pentru muzică și a angajamentului său pentru schimbul cultural germano-român.