Filarmonica Dinu Lipatti ne propune o experiență fabuloasă - Cornul Alpilor

   Corno delle Alpi în italiană, Alphorn în engleză, corne des Alpes în franceză sau Horn der Alpen în germană este un instrument atipic. Am participat recent la Carei la un festival al tulnicelor în care am făcut cunoștință mai îndeaproape cu acest tip de instrument. După formă și lungime Cornul Alpilor seamănă mult cu un bucium (tulnic în Apuseni) de pe la noi. Instigat de această asemănare am consultat „Dicționarul de termeni muzicali” să văd care sunt deosebirile dintre instrumentul din văile Alpilor și cel din Munții Carpați.

   Cei care ne vor introduce în tainele și posibilitățile sonore ale cornului Alpilor sunt Carlo Torlontano (Italia), cel care și-a dedicat viața promovării acestui instrument, și Franz Lamprecht, dirijorul nostru îndrăgit. Joi, de la ora 19, putem avea o experiență unică, ascultând „Bijuterii muzicale” interpretate de orchestra filarmonicii noastre împreună cu invitații mai sus iterați. Sunt valabile abonamentele cu nr. 16.

   Programul va cuprinde lucrări de Paulo Sousa, A. Zimmermann, Émile Waldteufel, Jean Sibelius, Max Bruch, Leroy Anderson, Juventino Rosas, Leopold Mozart și Jules Massenet.

       Cornul Alpilor

   Este un  instrument de suflat, confecționat din lemn sau din coajă de lemn. Este specific locuitorilor din Alpii elvețieni de unde își trage și numele. Conrad Cessner îl menționează în cartea sa din 1555 cu numele „lituum alpinum” precizându-i și dimensiunea de 11 picioare (aprox. 3,5 m). Forma instrumentului poate fi diferită: drept, de format conic în partea inferioară; drept, conic cu parte inferioară încovoiată; încolăcit, tinzând spre forma trompetei. Se înrudește cu buciumul sau tulnicul românesc. Posibilitățile sale sonore se mărginesc la armonicele naturale ale fundamentalei pe baza căreia a fost acordat la confecționare.

   Buciumul 

   Este un instrument aerofon natural, specific folclorului românesc. Plaiurile munților noștri răsună încă de sunetul pătrunzător al acestui străvechi instrument păstoresc. Pe povârnișurile de miazăzi și de răsărit ale Carpaților, în munții din nordul țării și în Munții Apuseni se pot întâlni cinci tipuri de bucium, deosebite prin forma țevii (lungă între un metru și jumătate și peste trei metri, dreaptă ori încovoiată, conică pe toată lungimea sau cilindrică, cu capătul inferior ușor conic). Păcurarii îl mai numesc bucin, bucen, trâmbiță, trâmbită, tulnic etc. și îl fac din doage lungi de lemn de brad, frasin, tei sau alun.

   Doagele le dobândesc despicând în lung lemnul bine uscat și scobind miezul. Cele două jumătăți sunt pe urmă lipite și strâns înfășurate cu curmei de tei, coajă de mesteacăn sau coajă de cireș. În partea de miazănoapte a țării, buciumul este adesea din tablă, făcut de meșteșugari din sate sau târguri, uneori cu țeava de două ori încolăcită (cam ca un trombon). Tulnicul Țării Moților, din care cântă mai ales fetele și nevestele, este întotdeauna din doage de brad, legate din loc în loc cu inele de răchită. Buciumul este un instrument de suflat natural. Sunetele pe care le scoate (seria de armonice ale sunetului fundamental, între armonicele 3 și 16), diferă după lungimea și forma tubului sonor, după îndemânarea instrumentistului, dar și pe potriva melodiilor specifice, obișnuite în partea locului. Întrebuințat altădată și pentru semnalizări militare (bătrânele cronici pomenesc adesea de glasul buciumului, care dădea semn de război) actualmente este folosit aproape numai de păstori. Din el se intonează felurite semnale, strâns legate de munca lor de toate zilele: A oilor, Cînd vin oile la muls, La făcutul cașului, Când coboară oile de la munte ș.a., dar și diferite „zicăli” în scop de divertisment. În ținuturile din partea de miazănoapte a țării, din bucium se cântă și la înmormântare.

 Carlo Torlontano 

   Cunoscut la nivel mondial ca un excepțional cornist, muzicianul italian Carlo Torlontano și-a dedicat cea mai mare parte a timpului promovării Cornului Alpilor și a tradițiilor sale, precum și a repertoriului, introducând în sălile de concert acest instrument cunoscut în principal pentru utilizarea sa în transmiterea de semnale în toate văile Alpilor.

   În mai multe rânduri Carlo a cântat ca solist în Asia, Australia, Europa și America de Nord. A fost invitat să cânte în unele dintre cele mai prestigioase săli de concerte și festivaluri internaționale din lume, precum Mozarteum Salzburg, Philharmonie Berlin, Filarmonica din Sankt Petersburg, Warszawa Philharmonia, Beethovenhalle Bonn și apoi Praga, Kuhmo, Tokyo, Brisbane, Hong Kong, Montréal, Beirut, Monterrey, Göteborg, Besancon, Porto, Lahti, Cordoba, Zagreb, Ljubljana, Bratislava, Madeira, Kristiansand, Cipru, Den Haag, Vilnius, Sélestat, Shenzhen, Santander, Belgrad, Basel, Eisenach, Newport, San Diego... și acum la Filarmonica Dinu Lipatti din Satu Mare.

   A transmis pentru Radio-TV italian, RTHK Radio Television Hong Kong, RTV Australian Broadcasting Corporation, Dayton Public Radio, The Lounge San Diego Radio Program, ClassicLive, Sveriges Radio și Deutschland Radio Kultur Berlin.

   Carlo Torlontano a fost, de asemenea, timp de mulți ani, cornist principal la RAI-Italian Radio Television Symphony Orchestra și Teatro di San Carlo din Napoli.

  A colaborat cu mulți dintre cei mai prestigioși dirijori, printre care Accardo, Ahronovitch, Bareza, Battistoni, Bellugi, Berio, Bonynge, Drewanz, Gatti, Gavazzeni, Gazarian, Griffiths, Harding, Janowski, Kalmar, Koopman, Kuhn, Letonja, Maag, Maazel, Oren, Pesek, Schaefer, Semkow, Tjeknavorian... și în fine joi cu Lamprecht.

   A participat în 1994 la întâlnirea „G 7” în prezența șefilor de stat din SUA, Germania, Marea Britanie, Franța și Japonia și în 1996 la aniversarea a 50 de ani a Republicii Italiene. În 2003 a fost invitat la „Martha Argerich & Friends” unde a avut plăcerea de a cânta alături de Martha Argerich, „Andante und Variations” de Robert Schumann pentru două piane, două violoncele și corn.

   În prezent este profesor de corn la Conservatorul de muzică ”A. Casella” din L'Aquila, Italia.

Diva săptămânii este Orchestra Simfonică a Filarmonicii Dinu Lipatti

    Rareori ne aplecăm atenția să alegem metaforele atașate valorii incontestabile a Orchestrei Simfonice a Filarmonicii de Stat Dinu Lipatti. Cea mai reprezentativă instituție culturală a județului, un turn al civilizației naționale și un pion ce uneori devine regină a peisajului cultural european, ne îmbie în această săptămână să descoperim cu precădere măiestria artiștilor ce compun o adevărată echipă. Un team al cărui antrenor este de această dată chiar prim dirijorul ei, Franz Lamprecht.

    Din orchestră nu credem că vor lipsi șefii de partidă de la fiecare instrument:  Kovács Pistuka Emőke (vioara I), Mija Alina (vioara II), Abos Gyozo (violă), Cătună Dan (violoncel), Demeter Erika (contrabas), Tussai Elisabeta (flaut), Misz Andrea (oboi), Sericiuc Ruxandra (oboi), Incze Robert (clarinet), Erdos Ioan Nicolae (fagot), Pitic Ioan Claudiu (corn), Saveschi Ciprian Rares (trompetă) și Didi Peter (timpan).

    Acest concert este și un prilej de a spune adio celui ce a fost până vineri concertmaistru Răceu Danil Ioan.

    Evenimentul va avea loc ca de obicei joi seara de la ora 18,30. Sunt valabile abonamentele cu nr. 24 și biletele procurate de la sediu. Sub genericul „Bijuterii muzicale” programul va conține piese de Anatoly Liadov (Poloneza în Do Major), Leroy Anderson (Blue Tango), Iosif Ivanovici (Viaţa la Bucureşti),  Johann Pachelbel (Canon în Re Major), Galt MacDermot (Hair), din nou Leroy Anderson (Serenata), Angel Villoldo (El choclo - Tango Argentino), Edward Elgar (Pomp and Circumstance No. 4) și Johann Strauss (Schatzwalzer - Der Zigeunerbaron).

  Franz Lamprecht

   Născut în 1951 la Düsseldorf, Lamprecht a studiat la clasa Kapellmeister la Robert Schumann Hochschule din Düsseldorf și a fondat primul său cor în timpul studiilor. Chiar student fiind, i-a fost decernat premiul pentru dirijorat, fiind licenţiat cu „Summa cum laude”. În Düsseldorf, Franz Lamprecht conduce propriile sale serii de concerte în sala locală din Tonhalle, precum şi Festivalul de Muzică Schloss Benrath (1995-2015).
   Frecventele turnee de concerte şi invitaţii ca dirijor, l-au purtat în multe locuri incluzând Londra, Bruxelles, Roma, Salzburg, Paris, Israel, Bulgaria, Polonia, România, Ungaria, Republica Cehă, Republica Slovacă, SUA şi Mexico. 

    A înregistrat lucrări rare de Charles Gounod, Felix Mendelssohn Bartholdy și Max Bruch pentru compania Electrecord. Conduce mai multe coruri din regiunea Düsseldorf, care apar adesea împreună cu două orchestre românești la concerte și festivaluri de muzică din Germania și din străinătate.

   În 1974 Lamprecht a fondat primul său cor la oratoriu Hilden, cor care are în prezent aproximativ 105 cântăreți. Lucrări precum Simfonia a 9-a a lui Beethoven, Requiemul lui Mozart, Mesia lui Händel și Carmina Burana a lui Orff au devenit curând parte din repertoriul standard.

    În 1977 a fondat Corul Guvernului de Stat din Düsseldorf, care are în jur de 80 de cântăreți. Repertoriul cuprinde muzică corală sacră și seculară, în special de grup și oratorie, dar și fragmente din opere și operete.

    În 1987, Lamprecht a fondat un nou cor în sudul orașului Düsseldorf, cu aproximativ 65 de cântăreți. Împreună cu celelalte coruri, lucrări corale sacre și seculare sunt interpretate în săli de concert precum Tonhalle Düsseldorf sau Historische Stadthalle Wuppertal, în biserici precum catedrala de pelerinaj din Neviges și chiar în Balver Höhle, Filarmonica Română de Stat „Dinu Lipatti” Satu Mare. Orchestra, cu cei 65 de muzicieni ai săi, dă în jur de 80 de concerte pe an. Franz Lamprecht a fost dirijor principal invitat între 1993 și 1998 și este dirijor șef al Filarmonicii de Stat „Dinu Lipatti” din Satu Mare din 1999.  La 1 ianuarie 2001 a fost numit director muzical al municipiului Satu Mare de către autoritățile județului și ale municipiului.

   Din anii 1980, corul guvernului de stat organizează seria de concerte „ars musica” în Tonhalle Düsseldorf, dirijată de Franz Lamprecht, cu muzică clasică ușoară, dar și mari opere sacre și coruri de operă. Symphonisches Chor Wuppertal organizează o serie de concerte cu același nume în primăria istorică din Wuppertal. Din motive organizatorice, spectacolul acestor concerte a fost preluat acum de Classic Concert Society. Pe lângă evenimentele din Tonhalle Düsseldorf și primăria istorică din Wuppertal, există concerte regulate în primăria din Hilden și în Mariendom din Neviges.

   Din 1994, Klassik Konzert Gesellschaft organizează festivaluri de muzică sub formă de concerte în aer liber cu muzică clasică, iluminare a parcului, elemente de apă colorate și artificii muzicale sincronizate, până în 2015 la Spiegelweiher din Castelul Benrath, din 1999 și la castelul cu șanț Nordkirchen și în 2015 tot la castelul cu șanț Merode. Din 2017 sunt concertele camerale de dinainte de Crăciun cu tineri artiști în „Schlösschen” al guvernului districtual din Düsseldorf.

    În 1998 a fost numit cetăţean de onoare al municipiului Tîrgu Mureş, datorită anilor de serviciu în schimbul cultural germano-român, iar în octombrie 2004 a fost numit cetăţean de onoare al municipiului Satu Mare. La 30 aprilie 2004, Franz Lamprecht a primit Ordinul de Merit al Germaniei în semn de recunoaștere a dăruirii sale pentru muzică și a angajamentului său pentru schimbul cultural germano-român.

Corul Filarmonicii de Stat Tg. Mureș va susține un „Concert vocal-simfonic” împreună cu Orchestra Filarmonicii Dinu Lipatti la Catedrala Romano - Catolică

   Catedrala Romano Catolică din Satu Mare va fi gazda unui eveniment cultural de excepție la care sunt invitați să participe toți melomanii sătmăreni. Este vorba despre un „Concert vocal-simfonic” în care bagheta maestrului Franz Lamprecht va fi urmărită cu foarte multă atenție atât de excepționalii membrii ai Orchestrei Filarmonice Dinu Lipatti, cât și de membrii renumitului Cor al Filarmonicii de Stat din Tg. Mureș.

   La concertul care va avea loc vineri, 29 octombrie, sunt valabile abonamentele cu nr. 12, iar biletele se procură de la casieria filarmonicii. În program vom avea Recviem, ultima compoziție a lui Wolfgang Amadeus Mozart. Deși doar aproximativ două treimi din  Recviemul în re minor  (compus în 1791) au fost scrise de el și în pofida faptului că nu este singurul recviem compus de Mozart, Recviemul în re minor este una dintre operele sale cele mai cunoscute și apreciate. Mozart a murit în timpul compunerii, însă pentru că era o operă comisionată, Recviemul a fost terminat de doi elevi ai lui Mozart, Joseph Eybler și Franz Xaver Süßmayr, însărcinați în acest scop de văduva compozitorului, Constanze Mozart.

 

Geneza operei și calitatea adăugirilor ulterioare sunt dezbătute de foarte mult timp. Circumstanțele neobișnuite ale elaborării compoziției și legătura temporală cu moartea prematură a compozitorului au dus la formarea unei multitudini de mituri în jurul recviemului

Corul va va fi însoțit de vocile sopranei Egyed Apollónia, 

 a mezzosopranei Veress Orsolya,

 

a basului Köpeczi Sándor și a tenorului Pataki Adorján (toți reprezentând Opera Maghiară din Cluj).