1 Decembrie la Filarmonica de Stat Dinu Lipatti din Satu Mare

    Așa cum ne-a obișnuit filarmonica sătmăreană, ziua de 1 Decembrie, Ziua Națională a României, este pregnant încrustată pe răbojul activităților de peste an al celei mai cunoscute (la nivel național și internațional) instituții culturale din Satu Mare.

    De data aceasta Orchestra Filarmonicii Dinu Lipatti, avându-l la pupitru pe dirijorul Ștefan Novak va avea ca invitat Corul de Copii și Tineret „Symbol” - Jean Lupu al Patriarhiei Ortodoxe Române (POR). Despre Jean Lupu și corul său de copii și tineri înființat în urmă cu 32 de ani am putea scrie o carte, nu doar să aruncăm câteva aprecieri pe o pagină de ziar, motiv pentru care vă invit pe site-ul POR pentru a-i cunoaște mai îndeaproape. Noi doar o să spicuim câte ceva din ce ne-a frapat.

   Deocamdată vă terminăm de făcut invitația pentru joi, 1 decembrie, ora 19, pentru a urmări Concertul vocal-simfonic dedicat zilei naționale a României. Corul „Symbol” se află într-un turneu național pe această temă și avem onoarea ca la Satu Mare să se producă chiar în ziua cea mai iubită de români.

                                   Jean Lupu

    Turneul are și o temă dedicată tuturor melomanilor: muzica pentru copii în filmul românesc. Deoarece intrarea este liberă puteți să vă lăsați abonamentele acasă. Sunt așteptați toți copiii cu vârsta cuprinsă între 2 ani și 104 ani pentru a asculta fragmente din filmele „Veronica” și „Mama” orchestrate de Ioan Dobrinescu şi Eugen Dan Drăgoi.

   Ca orice cor, „Symbol” are nevoie de un dirijor. Deoarece maestrul arhidiacon Jean Lupu se apropie de venerabila vârstă de 80 de ani a cedat bagheta, în dorința sa de eternizare a creației sale, mai tinerei sale colege Conf. Univ. Dr. Luminița Guțanu Stoian. Solistele alese pentru această reprezentație sunt Maria Cazacu, Maria Nistor și Filoteea Chiriac.

 Corul „Symbol” al POR

   Înființat în 18 septembrie 1990, cu binecuvântarea vrednicului de pomenire Părinte Patriarh Teoctist, de către profesorul-diacon Jean Lupu, Corul de Copii şi Tineret „Symbol” al Patriarhiei Române constituie o prezență constantă în spațiul cultural-artistic românesc și internațional. De la bogata activitate concertistică în țară și în străinătate până la participările la festivalurile și concursurile internaționale de profil, Corul „Symbol” a confirmat  valoarea și calitatea actului artistic, transformându-se într-un veritabil vector de imagine a României.

            Luminița Guțanu Stoian 

   Încă de la începutul apariției sale s-a remarcat ca inițiator de noi proiecte datorită fondatorului său, spirit tânăr și inimă credincioasă, cu dragoste paternă față de copiii care au evoluat sub gestul său dirijoral, dar și la lumina caldă a sufletului său. Corul a marcat numeroase premiere pentru peisajul cultural românesc: a fost primul cor de copii înființat ca asociație după Revoluția din Decembrie 1989, care a dăinuit peste treizeci de ani. A fost primul cor de copii care a susținut un concert de colinde la Ateneul Român (16.12.1990), primul cor de copii și singurul care a dat integral răspunsurile la Sfânta Liturghie în Catedrala Patriarhală, primul care a înregistrat un disc de colinde (1991) și apoi dublul album conținând cântările Sfintei Liturghii cu preot și diacon (1992).

    Mai mult, „Symbol” este singurul cor de copii din România care își însușește repertoriul prin descifrarea partiturilor, ceea ce constituie o particularitate care reprezintă o marcă distinctivă a corului. Acesta este un aspect remarcabil, promovat și de către Ciprian Porumbescu atunci când reușea să interpreteze creațiile sale prin inițierea celor care îi erau alături în actul muzical profesionist. În plus, „Symbol” a insistat mereu asupra promovării creaţiei corale autohtone, ce reflectă esența ființei noastre naționale. Repertoriul Corului Symbol este foarte variat, cuprinzând lucrări de folclor, muzică bizantină, creații corale ale compozitorilor români și străini, dar și muzică clasică românească și universală, colinde, asigurând astfel succesul concertelor susținute. Dovadă stau cele două concerte pe care corul le susține anual la Ateneul Român, în cadrul stagiunii Filarmonicii “George Enescu”, evenimente cu un public foarte numeros.

    În cei treizeci și doi de ani de activitate neîntreruptă, formaţia a  acumulat un palmares impresionant: concerte în întreaga lume, o bogată discografie, dar şi peste 20 de premii naţionale şi internaţionale de mare valoare. Corul „Symbol” a participat la festivaluri și concursuri internaționale, fiind laureat la Karditsa – Grecia, Cantonigros – Spania, Chișinău – Republica Moldova, Noyon – Franța, Bydgoszcz – Polonia, Viena – Austria, Varna – Bulgaria, Ohrid – Macedonia, Preveza – Grecia, Venetia-Italia și a susținut turnee de concerte în Grecia, Franța, Belgia, Republica Moldova, Elveția, Austria, Ungaria, Rusia, Spania, Germania, Norvegia, Lituania, Italia, Bulgaria și Canada.

   „Symbol” a imprimat în Kardex, la Radiodifuziunea Română, peste 100 de lucrări corale și a realizat 18 discuri, dintre care patru CD-uri însoțite de casete audio și alte 17 CD-uri, alături de caseta video intitulată ”Vocile Îngerilor”.

    Corul „Symbol” a fost nominalizat de două ori, în 2001 și 2002 la „Premiile Industriei Muzicale Românești”, alături de artiști profesioniști precum Ion Voicu și Mădălin Voicu, Dan Iordăchescu și Corul Madrigal. În anul 2008, Symbol-ul a fost nominalizat la „Premiile Revistei Actualitatea Muzicală” a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, iar în 2017 corul a câștigat prima ediție a Concursului Național Gala Premiilor Excelsior, fiind astfel nominalizat să reprezinte România la ”Eurovision Choir of theYear 2019”, varianta pentru coruri a renumitului concurs Eurovision.

   Opriți războiul!

Sportul românesc pe o pantă ascendentă

    Rezultatele din ultimele două-trei luni obținute de sportivii români, mai ales în sporturile olimpice, vin într-o perioadă în care nu te așteptai să apară așa ceva. Pentru acestea nu pot fi învinuite forurile însărcinate cu dezvoltarea sportului în România, gen ministerul de resort sau Comitetul Olimpic Român (COR). Nici federațiile pentru fiecare sport în parte nu se pot lăuda că și-au adus aportul prea mult în performanțele ieșite din comun din ultima perioadă. Frământările din cadrul ministerelor (de-a lungul timpului au avut diferite denumiri) din ultimii zece ani nu lăsau să se înțeleagă că vor apare sportivi români pe culmile performanțelor sportive care să uimească lumea.

   Un sportiv de valoare nu se naște peste noapte. În funcție de sportul practicat sunt necesari între patru și zece ani pentru a ajunge să participi la un campionat mondial. Între patru și zece ani de muncă asiduă, de renunțări la o viață normală (copilărie, tentațiile pubertății și, uneori și neindicat, chiar la școală). La frecvența cu care se schimbă conducerile și orientările forurilor diriguitoare ale sportului românesc nu se poate spune că au vreun merit în ce se întâmplă acum pe terenurile de sport indiferent că acestea sunt în sală sau afară, în aer liber sau în/pe apă.

   Puzderia de rezultate pozitive ar putea fi pusă și pe seama comasării Campionatelor Europene a mai multor sporturi într-o perioadă scurtă de timp și în maxim două locații, pe modelul Jocurilor Olimpice (JO). Anul acesta locațiile au fost Munchen și Roma. Nu prea ține argumentul acesta deoarece tocmai în competiția de căpătâi a sportului mondial, JO, rezultatele sportivilor români ne-au lăsat cu buzele umflate. Pe de altă parte s-au obținut rezultate și la diverse campionate mondiale ce s-au desfășurat în ultima perioadă. Este adevărat că au fost implicați cam aceiași sportivi merituoși.

   De remarcat că performanțele au fost obținute în principal în sporturi individuale sau în echipe restrânse (doi până la trei sportivi), excepțiile, bărcile de patru și opt plus unu, nu au făcut decât să reînnoade tradiția. Sporturile de echipă în frunte cu fotbalul nu numai că nu se înscriu pe această pantă în ascensiune ci, din contră, o cam iau la vale. O excepție ar putea fi rugby-ul care anul acesta a dat semne de trezire din amorțeală.

   Am urmărit în această vară mai multe campionate mondiale și europene de juniori la diverse sporturi de echipă și la diverse categorii de vârstă (handbal, baschet, volei și hochei în principal). Amprenta generală pe care au lăsat-o nu a fost una prea plăcută. O caracteristică generală a loturilor românești a fost lipsa de valoare. În unele loturi au apărut copii și tineri care nu au nici o aplecare spre sportul practicat. Au venit din neant (internet) și se vor întoarce în neant. O altă caracteristică generală este lipsa unui lider de echipă, a unei persoane în jurul căreia să se coaguleze celelalte caractere și voințe, a unei persoane în care spiritul de echipă să creeze o emulație ce să ducă spre rezultate pozitive. Erau uniți doar în rușinea care îi cuprindea la sfârșitul unor înfrângeri neașteptate.

   Să revenim la cele pozitive. În privirea mea peste umăr mi-aduc aminte de performanțe ieșite din comun ale sportivilor români. Nu numai ale celor arhicunoscuți Nadia Comăneci, Ilie Năstase și, cu rezerve, Gheorghe Hagi. Nume precum Ivan Patzaichin (canoe), Iolanda Balaș (atletism), Gheorghe Gruia (handbal), Vasile Pavel (volei, dublu câștigător al Cupei Campionilor Europeni cu Rapid în 1961 și 1965, medaliat cu bronz la mondialele din 1960 în postura de căpitan al echipei naționale și de a cărui învățăminte am avut onoarea să beneficiez în perioada 1971-76, fiindu-mi profesor de sport la un liceu din București), Horia Demian (baschet), Viorel Morariu (rugby), Elena Leușteanu (gimnastică)... Am dat doar câteva nume, cele mai reprezentative din diferite sporturi. Bineînțeles că nu aveam spațiu să amintesc de pleiada de atleți, gimnaști, canotori, reprezentanți ai sporturilor de contact (lupte, box, judo...), echipieri ai sporturilor pe echipe sau sportivi practicanți ai altor sporturi pe care nu le-am amintit (șah, tenis, ciclism...).

   După cum vedeți nu prea avem sportivi care să exceleze în sporturi de iarnă. Singura noastră medalie olimpică de acest gen (bob) se pierde în negura vremurilor și nu a creat prozeliți. Poate doar biatlonul, prin Eva Tofalvi prin acel loc 11 de la Nagano (JO din 1998), să se fi apropiat oarecum. Politica federației de profil și a COR-ului a îndepărtat însă posibilitatea unei reprezentări românești de calitate, promovând la echipele naționale sportivi cam trecuți și fără valoare, nenăscuți în România.

   Nu știu dacă mi-aș putea permite să sper că și la iarnă sportul românesc va scoate din joben câteva piese aurite.

   Opriți războiul!

Corul Filarmonicii de Stat Tg. Mureș va susține un „Concert vocal-simfonic” împreună cu Orchestra Filarmonicii Dinu Lipatti la Catedrala Romano - Catolică

   Catedrala Romano Catolică din Satu Mare va fi gazda unui eveniment cultural de excepție la care sunt invitați să participe toți melomanii sătmăreni. Este vorba despre un „Concert vocal-simfonic” în care bagheta maestrului Franz Lamprecht va fi urmărită cu foarte multă atenție atât de excepționalii membrii ai Orchestrei Filarmonice Dinu Lipatti, cât și de membrii renumitului Cor al Filarmonicii de Stat din Tg. Mureș.

   La concertul care va avea loc vineri, 29 octombrie, sunt valabile abonamentele cu nr. 12, iar biletele se procură de la casieria filarmonicii. În program vom avea Recviem, ultima compoziție a lui Wolfgang Amadeus Mozart. Deși doar aproximativ două treimi din  Recviemul în re minor  (compus în 1791) au fost scrise de el și în pofida faptului că nu este singurul recviem compus de Mozart, Recviemul în re minor este una dintre operele sale cele mai cunoscute și apreciate. Mozart a murit în timpul compunerii, însă pentru că era o operă comisionată, Recviemul a fost terminat de doi elevi ai lui Mozart, Joseph Eybler și Franz Xaver Süßmayr, însărcinați în acest scop de văduva compozitorului, Constanze Mozart.

 

Geneza operei și calitatea adăugirilor ulterioare sunt dezbătute de foarte mult timp. Circumstanțele neobișnuite ale elaborării compoziției și legătura temporală cu moartea prematură a compozitorului au dus la formarea unei multitudini de mituri în jurul recviemului

Corul va va fi însoțit de vocile sopranei Egyed Apollónia, 

 a mezzosopranei Veress Orsolya,

 

a basului Köpeczi Sándor și a tenorului Pataki Adorján (toți reprezentând Opera Maghiară din Cluj).