Ministerul, ministerul...

Mai sa fie. Nici nu-mi vine sa cred. In timp s-au perindat pe posturile de lideri ai sportului romanesc nume ca Iolanda Balas, Ana Pascu, Ion Tiriac sau Octavian Belu. Ba chiar si Crin Antonescu, chiar daca nu a fost sportiv de varf, nu si-a batut joc de noi, spectatorii, de ei sportivii, sau de tehnicieni.
A venit o fata (cu accent circumflex pe primul a si sedila sub t) cu un accentuat aer de mironosita, ce-si inchipuie ca politica e mai presus ca viata. Muta campioane mondiale de gimnastica de la birou la matura si administratori cu vasta experienta in vestiarele pe care le-au parasit de mult. Subjugandu-se efortului oamenilor din umbra, carora li se umezesc ochii atunci cand un sportiv din gradina lor saruta o medalie, si-au pierdut cu siguranta dexteritatea si rabdarea de a mai lucra la aparate cu sportivii. Mai ales cu cei mici. Dar cand e sa se aleaga praful...
Vai de sportul romanesc daca nu se iau grabnic masuri. Si nu cel actual este in pericol, ci cel de peste 5 pana la 20 de ani. Cel care acum este in fasa si o mama vitrega il da pe mana lui Baba Cloanta. Nu prea ma intereseaza din ce partid face parte. Nici ea nici cel care ii va lua locul. Ma intereseaza ce masuri se vor lua sa se indrepte raul facut. Nu pretind sa revina neaparat cei inlocuiti, dar pretind sa fie numiti in functii de conduceree oameni competenti. Altfel vom ajunge ca in Satu Mare scrima, baschetul, handbalul si luptele sa ajunga la acelasi nivel cu fotbalul. Asta-i doar un purice de sub camesa noastra.

Soare de Marghita

Cu mainile ridicate si cu un flacon cu apa prohibit in mana am reusit sa patrund printre cerberul cu 10 degete pipaitoare si ochii ingaduitori ai mustaciosului cu uniforma albastra. Precis odata i se spunea tov militian. Cald afara. Pataki, Szilagyi (Puluko pentru versati), Buzas, fratii Petric, Borz, fosta mana dreapta a colonelului Ciocan de la Graniceri (imi scapa acum; nu stiu: am lapsus sau lipsus) si multe alte fete pe care am refuzat sa le vad in ultimii ani. Off-uri vechi.
Incepe meciul. Am uitat sa-mi iau seminte. Ce sa-i faci? Mi-am pierdut din reflexe. Primele doua - trei minute m-au cam speriat. In primul rand jocul de pase al salajenilor arata un grup de cinci - sase jucatori munciti la echipe de juniori cu profesori in loc de instructori. Tineri cu fibra si cu stiinta jocului. Poate putin plictisiti de importanta intalnirii. Nu trecusera nici macar patru zile dupa sampania ghiurghiulie de dupa calificarea primei echipe a Simleului in div. B (na c-am zbarcit-o; Liga a doua desigur). In al doilea rand primele decizii ale arbitrilor inclinau terenul spre poarta miculeana. Flancat de doi fosti antrenori (Sorin Petric si Nelu Saveanu) simt ca au cam aceleasi temeri. S-au dovedit nefondate.
Cine o fi tunsul ala scurt din atacul miculenilor? Seamana cu Niulu, rebelul ala adus in fotbalul satmarean de un alt transfug: Nicu Maxim. Il mai tineti minte pe Nicu? Era un oportunist in mandatul lui Boitor la Olimpia. Astazi este ceva inginer silvic sau asa ceva. Mai sa fie!? Crainicul stadionului mi-aduce aminte cum il chema: " A inscris in min. 11 pentru Turul Micula Grigore Popan". El e! Salajenii reiau tesatura de pase. Mai si rateaza de vreo doua ori din pozitii bune. Dupa alte circa zece minute mingea ajunge pe la vreo 22 de metri de poarta adversa la Tripon dupa care trece prin pasa paianganului si se opreste in plasa neputinciosului de mai adineaori: 2-0, scor periculos. Zice Sorin: "Daca scapam pana la pauza fara gol... fir-ar sa fie(!) lacrimez...". Din fata Radio Unu (citeste Romulus Boitor) decreteaza: "Ai sa te intorci in fotbal!". Ratare monumentala a varfului simleuan care la nici douasprezece secunde ii aduce inlocuirea, antrenorul privindu-l cu un cocteil de reprosuri si indoieli.
In pauza Romulus incearca sa scape de presiunea hidraulica produsa de cele doua doze de bere cu care s-a luptat pe drumul de costisa si-i arunc peste tribuna: "Nu uita de seminte, mai!".
Vin semintele. Vin si emotiile. Se joaca pe contre. Se rateaza mult. Niulu isi arata varsta. Trecut binisor de treizeci de ani si prin multe vestiare si taverne de prin Ungaria, Germania si Baia Mare (in vremile ei bune) nu mai poate. Rateaza izbavitorul 3-0, dar ramane lung pe gazon inca vreo suta de secunde sa-si hodineasca ciolanele si sa rupa jocul pe contre. Nu mai poate. Iese in aplauze. 5-6 miculeni profita de ocazie si se adapa din flacoanele de pe banca. Ceilalti asteapta berea. Nu de alta, da' sa nu le amestece.
Nu se poate. Dupa o bara simtita de portarul nostru, Gorbe, direct in cosul pieptului oaspetii inscriu. Cum care oaspeti? Pai Turul a fost echipa organizatoare. Sorin ma intreaba etern: "Cat mai este?". Raspunsurile sunt sacadate "12 minute, 11 minute, tot 11, 10 minute, 9, 7 minute". Dintr-o data a uitat sa ma mai intrebe. Am uitat si eu sa mai privesc cadranul telefonului. Mingea iese din careul nostru doar pentru cornere. Oare cat o fi aratat prelungirea jocului? Ca sa-l fi vazut trebuia ca arbitrul de rezerva sa se posteze in spatele portii noastre. Mai sunt zece secunde si se incheie al treilea minut de prelungire. La o disputa pentru balon, umar la umar, intre doi combatanti undeva pe flancul stang al apararii miculene, fanionul asistentului se agita si, dupa fluierul arbitrului, se indreapta implacabil in directia in care 70% din cei 700 de spectatori nu si-ar fi dorit. Executa albastri (cei de la Somesul... pardon... Silvania), resping ai nostri si gata!
In fundal se aude vocea din megafoane: "Liceul Luceafarul din Oradea a obtinut calificarea in Liga a treia..."

P.S. In barajul de promovare in Liga a III-a, reprezentanta judetului Satu Mare, Turul Micula, a invins reprezentanta judetului Salaj, Silvania Simleul Silvaniei II cu 2-1 si, speram, a incheiat cea mai neagra perioada a fotbalului satmarean.

Turul judetului Satu Mare

Au fost cam lungi sarbatorile. Nici n-am mai stiut parola. A trebuit sa-mi resetez nu numai parola veche ci si metehnele. Sper ca incet, incet sa reveniti pe ecest blog. Asta depinde daca voi reusi sa va captez atentia cu informatii interesante. Gata cu scuzele. Promit ca in viitor, daca mai fac pauze sa le anunt in prealabil.
S-a terminat un campionat (Liga noastra cu nr. 1 din sportul cel mai mediatizat), o cupa a Romaniei (am scris "cupa" cu "c" intentionat si sunt convins ca ma intelegeti de ce); s-a incheiat un sezon al sporturilor de iarna si un "Il Giro"; au fost nenumarate povesti glorioase si/sau emotionante scrise de sportivi si proslavite de gazetari; au fost si implicari ale politicului in sport (nu neaparat pozitive). Multe s-au intamplat si eu am tacut. A intervenit nevoia de relas la inceput, criza mai tarziu (mai ales panica nesanatoasa ce a cuprins mediul economic) si lenea de o buna bucata de timp.
Pentru astazi vom vorbi despre fotbal. De fotbalul satmarean. Poimaine, miercuri, o echipa satmareana de fotbal va pasi din nou pe gazon intr-o competitie oficiala de seniori organizata de FRF (de un an de zile ne-am rezumat doar la cele patronate de AJF). Nici macar Cupa Romaniei nu ne-a scos din mocirla.
Asadar campioana judetului nostru, Turul Micula, va incerca in meciul de baraj ce va avea loc in localiatatea bihoreana Marghita de la ora 17,30, sa depaseasca (in timpul regulamentar, dupa prelungiri sau chiar dupa lovituri de departajare) campioana Salajului (ceva de prin Simleul Silvaniei) prentru a promova in Liga a III-a. Sper sa va spun parerea mea despre acest meci ca martor ocular.
Joi, in sedinta ordinara a Consiliului Judetean s-a pus problema printre altele (gen disputa PDL - restul lumii in ceea ce priveste fondurile de rezerva, situatia drumurilor din judetul nostru, aniversarea a 50 si ceva de ani ai lui Tavi Bud sau numirea lui Varga in nu stiu ce functie la care 7 consilieri ai judetului nostru nu au stiut procedura de vot) a implicarii lui Arpi si ai lui in sustinerea echipei. Bineinteles prin cedarea acesteia judetului si mutarea pe stadionul Olimpia. Nu ma pazesc sa-l parafrazez pe confratele Romulus Boitor: "Oare la cum cota afara ii voie sa joci fotbal acolo?"
Pe maine.

Sarbatori superbe!

Romania pe locul 5 la biatlon

Titlul de mai sus ar fi fost real doar daca proba feminina pe echipe de astazi s-ar fi incheiat dupa trei schimburi. In primul schimb, Dana Plotogea si-a mai revenit un pic fata de comportarile anterioare si a terminat cursa cu doar patru reincarcari si fara tur de penalizare, ceea ce a facut-o sa-i predea stafeta (impropriu spus, la biatlon nu exista o stafeta ca atare, ci doar se atinge coechipierul) Evei Tofalvi de pe locul 15 din 19 participante, dupa 1 min. si 52 sec. in spatele liderului (Rusia). Trebuie tinut totusi cont ca in tactica majoritatii echipelor se foloseste in primul schimb vedeta.

Eva a facut un al doilea schimb formidabil, castigand schimbul ei in fata tuturor concurentelor, dar n-a reusit decat sa reduca diferenta de primul loc (tot Rusia) la 1 min. 26 sec., si sa urce pe locul 10 cu nici un cartus ratat.

In schimbul trei, chiar daca n-a facut minuni, Mihaela Purdea, profitand de partenere de schimb mai slab cotate, a reusit cu doar doua reincarcari sa urce pana pe pozitia a cincea, la 2 min. si 24 sec. de lider, adica de Franta de data aceasta.

Alexandrei Stoian (fosta Rusu) nu i-a prea prieste casatoria cu fratele antrenorului si rezultatele ei sunt mai slabe. Trebuie insa sa recunoastem ca nu avem deocamdata o alta sportiva pentru proba de stafeta a Romaniei. Lotul de junioare vine din urma si in scurt timp vom avea o echipa de top six. Sanda, chiar daca n-a facut nici un tur dre penalizare, a folosit toate cartusele din dotare si a trecut linia de sosire dupa 4 min. si 39 de sec., Romania ocupand la final pozitia a noua, cursa revenindu-le imbatabilelor rusoaice. Dupa doua curse de stafeta Romania ocupa locul 12 cu 58 p. Reamintim ca in prima cursa am ocupat un mult prea modest loc 15.

In sprintul de ieri Eva a ocupat la final pozitia a unsprezecea, mai acumuland inca 30 de puncte. In clasamentul general, Eva se afla pe locul 9 cu 191 p. Svetlana Sleptova a castigat si proba de ieri si se afla la conducerea clasamentului general cu 327 p.

Nascatoarea

Nu bine au rasarit ghioceii, adica am scos capul de sub zapada, ca si mintea romanilor a luat-o razna. Sa ma traduc. Cateva rezultate peste asteptari ale sportivilor romani in sporturile de iarna au si adus-o pe proaspat investita minstru al miscarii sa decreteze: vrem sa organizam Olimpiada de Iarna. Sa-i spuna cineva ca s-a terminat campania electorala si promisiunile desantate nu-si mai au rostul.

Sa revenim la rezultate. Comportarilor excelente ale biatlonistelor, rezultatelor din ce in ce mai bune din hochei (ma refer in special la echipele nationale), prezentelor mai dese din bob, sanie si scheleton le-au urmat firesc si primul punct castigat vreodata de un roman pe partiile schiului alpin. Este vorba de fiica Miercurii Ciuc (ca si Eva Tofalvi), Edith Miklos. Edith, in cadrul concursului de superurias din Elvetia de la St. Moritz, a ocupat locul 30 ceea ce i-a adus un punct in cadrul Cupei Mondiale. Daca tinem cont ca specialitatea ei este coborarea ne putem astepta la prezenta ei si in top douazeci la unele concursuri. Proba a avut-o ca invingatoare pe elvetianca Lara Gut. Astazi ar fi trebuit sa se desfasoare proba de coborare, dar, nesansa pentru Edith, proba s-a anulat din cauza conditiilor atmosferice.

Minunea

Niciodata nu m-am bucurat mai mult ca acum pentru vreo "urare" a mea in ceea ce priveste sporturile de iarna. Sincer, a fost mai mult o dorinta decat o predictie, dar dupa cum a inceput acest an competitional, Eva Tofalvi a aratat o predispozitie pentru reusite. V-am spus ca in primul concurs al anului, Cupa IBU (inlocuieste fostul Campionat European), Iva a reusit o prima victorie, dar adversarele nu au fost de cel mai inalt calibru.

Astazi (n.a. - initial am vrut sa postez ieri acest articol, dar un atac masiv al virusului RDS m-a facut sa-l intarzii), la Hochfilzen, in a treia etapa de Cupa Mondiala, in confruntare directa cu tot ce are mai bun biatlonul feminin pe planeta Pamant, Iva a reusit un parcurs de inalt nivel si o tragere aproape perfecta. Nu prea sunt adeptul expresiilor de genul perfect, intangibil, imposibil... dar de data aceasta nu m-am putut stapani. Totusi am folosit expresia "aproape perfecta" chiar daca nu a avut nici o ratare din cele douazeci de focuri (zece culcat si zece din picioare), deoarece nu a ocupat primul loc si la timpul de stationare in poligon. Ar mai trebui sa va spun ca dupa trei trageri Iva se afla pe primul loc. Conditia fizica mai slaba pe distante lungi au facut ca o alta tragatoare cu "0", Alina Ahatova (Rusia) sa treaca linia de sosire cu 17,5 secunde mai repede. Daca sportiva din Miercurea Ciuc ar fi stapanit si acest capitol, nimic n-ar fi oprit-o sa castige acest concurs, ea plecand de la start in urma Alinei (numar pe spate 45 fata de cel al rusoaicei, 21).

Cu acest podium, romanca a reusit sa urce pe locul 11 la general cu 161 p (conduce rusoaica Svetlana Sleptova cu 267 p) si pe locul 9 in proba individuala cu 58 p (conduce germanca Magdalena Neuner cu 79 p).

La baieti, ieri, a castigat rusul Evgheni Ustiugov, un nuyme nou pe partiile biatlonului. Maine se vor desfasura probele de sprint, iar duminica cele pe echipe.