Defecte de efect

   Titlul acestei priviri peste umăr mi-a fost dictat de târgmureșeanul Andrei Florin care a scornit un cartonaș roșu în minutul 17 al meciului „U” Cluj - Voluntari. Un cartonaș scos propbabil datorită unui defect de vedere. Spun asta deoarece în restul partidei nu a lăsat impresia că ar dori să avantajeze una din echipe. Defectul odată produs a dezvoltat efecte. Nu știu ce reacție a avut arădeanul Ovidiu Hațegan la butoanele VAR-ului, dar faptul că nu l-a chemat să revadă faza este un alt defect. Sunt curios ce a scris în raportul de arbitraj observatorul jocului, sătmăreanul Octavian Șovre.

   Efectul acestor defecte nu este numai trei puncte mai puțin pentru echipa ardeleană, adică tocmai din ținutul celor trei impricinați, ci și trei puncte în plus pentru o echipă fără susținători. Mă refer la susținători în tribună nu la federație. Ce s-a întâmplat tare seamănă a „temă de casă”. După ce și-a îndeplinit „tema de casă” a dat drumul la joacă. Era cât pe ce să nu le iasă „susținătorilor”.

   Defecte de efect nu sunt numai în lumea fotbalului sau a sporturilor de echipă (cu mingea în general), sporturi în care arbitrajele au un grad de implicare mai adânc decât în sporturile individuale. Avem efecte la defecte în toate domeniile vieții. Important este totuși că avem efecte pozitive la acțiunile dezvoltate cu atenție și simț de răspundere. Inteligența, implicarea și perseverența ne pot aduce învățământul, economia (industria și agricultura în principal) și turismul la un nivel măcar mediu, la linia de plutire cum s-ar zice. Acest nivel cred că a fost depășit doar de sistemul bancar și cel al forțelor armate. Sănătatea ar fi cumva un pic deasupra liniei de plutire dar asta nu este suficient. Nu oricărui „au!” i se întinde o mână de ajutor.

   Precum Geea este mama, bunica și străbunica tuturor zeilor din mitologia greacă tot așa este și politica mama, bunica și străbunica tuturor evenimentelor din traiul nostru de ieri spre azi și de azi spre mâine. Este adevărat că nu toți zeii sunt răi. Nici toate acțiunile politicienilor nu duc spre dezastre. Factorul care afectează calitatea unui politician este bunul simț.

   Unii chiar nu știu ce înseamnă bun simț. Bunul simț nu este doar capacitatea de a asculta și a înțelege o muzică de calitate. De a apropia de nas o floare sau un pahar de vin. De a simți sub buricele degetelor asprimea unei stânci pe care te-ai cățărat sau delicatețea pielii unei femei. Nu, nici doar gustul amar al unei poame acre (simbolic vorbind) sau dulceața mierii produse de reușite. Nici doar impresia pe care ți-o produce un răsărit de soare sau o atrocitate de la știrile de pe micul ecran. Nu doar astea. Bunul simț este și capacitatea bazată pe experiența cotidiană de a judeca, de a aprecia just oamenii, lucrurile și evenimentele.

    Se vorbește mult despre schimbarea clasei politice. De ce este nevoie de catastrofe la nivel național sau mondial pentru a schimba acțiunile unei clase politice? De ce a fost nevoie de o pandemie ca să ameliorăm situația dezastruoasă a sănătății în România? De ce a fost nevoie de un război în proximitate ca să judecăm la justa valoare necesitatea existenței unei armate bine echipate și foarte bine pregătite?

   Schimbarea clasei politice se poate face în mai multe modalități și pe mai multe direcții. Se poate face din interior sau din exterior. Se poate face treptat sau abrupt... Se poate reînnoi sau se poate desființa.

   Chiar se poate desființa? În acest moment istoric nu prea văd cum. De ce? Pentru că va apare un altceva cu altă denumire care de fapt reprezintă același lucru: politicianism. Adică un comportament politic bazat pe interesele personale, de grup sau de partid. Omul nu este în atenția politicienilor. Doar, repet pentru că este importantă și ordinea, interesele personale, de grup sau de partid!

   Opriți războiul!

Un instrument mai rar pentru urechile melomanilor sătmăreni.

   Datorită succesului turneului de anul trecut, pianistul Julián Caeiro și bandoneonistul Nicolas Velázquez se reîntorc în Europa. La Satu Mare se vor afla pentru prima oară. De fapt ei se găsesc într-un turneu prin România (a doua zi, vineri, vor avea la Carei o seară de tango argentinian împreună cu Analia Selis), care va culmina în seara de 14 mai la Palatul Bragadiru din București, unde într-o „Seară autentică de tango” vor fermeca împreună cu dansatori Csongor Kicsi si Silvia Spătaru.

   Conducerea Filarmonicii de Satat Dinu Lipatti nu prea ar fi avut voie să rateze prezența acestora în județul nostru și a aorganizat pentru seara de joi, 4 mai, de la ora 19, un „Concert simfonic” cu cei doi mari ariști sud-americani, partea instrumentală a trioului, într-un „Concert simfonic” dirijat de mai vechiul nostru oaspete, dirijorul clujean Horvath József (biografia lui o puteți revedea în numărul nostru din 15 noiembrie 2021). Pentru spectacolul din sala filarmonicii sătmărene sunt valabile abonamentele cu nr. 37 și biletele obținute de la casieria aflată în sediul instituției de cultură.

   Programul celor trei invitați ai Filarmonicii Dinu Lipatti este consistent și aplicat. Pentru început Nicolas Velázquez ne va încânta cu piesa „Aconcagua, concert pentru bandoneon” al compozitorului argentinian Astor Piazzolla, el însuși virtuoz al bandoneonului.

   În continuare vom asculta „Suita Brook Green” a lui Gustav Holz. Suita Brook Green a lui Gustav Holst a fost scrisă în 1933 pentru orchestra de coarde de la St Paul's Girls' School și constă din 3 mișcări. Holst a scris suita în timp ce era în spital, cu un an înainte de a muri. Intenția a fost de a crea o piesă destul de ușor de cântat pentru membrii mai tineri ai orchestrei, care să nu fie doar o versiune redusă destinată cântătorilor mai tineri sau simple orchestrații de piese de la claviatură. Se crede că numele provine de la Brook Green, locul nunții sale cu soția Isobel în 1901.

   În ultima parte a programului vom asculta „Simfonia simplă” a lui Benjamin Britten. O lucrare pentru orchestră de coarde sau cvartet de coarde de Benjamin Britten. A fost scrisă între decembrie 1933 și februarie 1934 la Lowestoft, folosind materiale pe care compozitorul le scrisese în adolescență, între 1923 și 1926. A primit prima interpretare în 1934 la Stuart Hall din Norwich, cu Britten dirijând o orchestră de amatori. Piesa este dedicată doamnei Audrey Alston (de fapt doamna Lincolne Sutton), profesoara de violă a lui Britten în copilărie. Piesa se bazează pe opt teme pe care Britten le-a scris în copilărie (două pe mișcare) și pentru care avea o pasiune deosebită. El și-a finalizat ultima versiune a acestei piese la vârsta de douăzeci de ani.

Julián Caeiro 

   S-a născut în orașul Buenos Aires, Argentina în 1980. A studiat pianul la Conservatorul  Naționalul „Carlos López Buchardo”, aprofundându-și studiile în improvizație de jazz cu renumiţii profesori Diego Schissi și Abel Rogantini. Ca pianist, aranjor și director muzical, a avut turnee în Germania, Elveția, Franța, Italia, România, SUA, Japonia, China, Brazilia, Chile și Uruguay. În 2018 a realizat aranjamente orchestrale pentru „Tango simfonic II”, un proiect al Analiei Selis, cu care a concertat la „Sala Radio” din București. În același an a făcut orchestrații pentru violoncel solo care au fost interpretate de artistul Razvan Suma.

   În 2022 a făcut aranjamente pentru Ricky Martín Sinfónico în turneul său în Argentina și Uruguay, participând și ca pianist în concertele sale. În prezent este directorul muzical al grupului „Elegante Sport”, cu care pregătește al treilea album și al duo-ului „CaeiroVelazquez” axat pe tangouri argentiniene.

Nicolás Velázquez  

   S-a născut la Buenos Aires, Argentina în 1995. A început să studieze bandoneonul încă din copilărie cu renumitul compozitor Carlos Lazzari și maestrul Federico Pereiro. În 2015 s-a alăturat programului „Emilio Balcarce School Orchestra” până când a terminat studiile în 2016. A făcut parte din diverse grupuri, urcând pe scenă alături de mari artiști precum Pepe Colangelo, Roberto Alvarez, Victor Lavallen, Raul Lavie. Din 2016 este membru al companiei de tango „Estampas Porteñas”, cu care a concertat în Statele Unite, China, Peru și Argentina.

   În 2022 a început să înregistreze primul său album solo, cu compoziţii proprii şi aranjamente. În prezent este bandoneonist pentru Quintetul Gabriel Lombardo, face parte din grupul „Elegante Sport” cu care pregateste al treilea album, dar și din duo-ul Caeiro Velázquez cu care se prezintă astăzi la Satu Mare.

 Bandoneonul 

   Este un tip de concertină (acordeon cu fețele laterale hexagonale) deosebit de popular în Argentina și Uruguay. Este un instrument tipic în majoritatea ansamblurilor de tango. Ca și în cazul altor membri ai familiei concertinei, bandoneonul este ținut între mâini și, prin acțiuni de tragere și împingere, forțează aerul prin burduf și apoi direcționează aerul prin niște lamele specifice. Bandoneoanele au un sunet diferit de acordeoane, deoarece bandoneoanele nu au de obicei comutatoare de registru. Cu toate acestea, tonul bandoneonului poate fi schimbat foarte mult utilizând presiune variată a burdufului și suprasuflare, creând astfel potențial pentru joc expresiv și timbre diverse.

  Bandoneonul, numit așa de către comerciantul german de instrumente Heinrich Band (1821–1860), a fost inițial conceput ca un instrument pentru muzica religioasă și populară a vremii, spre deosebire de predecesorul său, concertina germană (Konzertina), care fusese folosită predominant. in muzica populara. În jurul anului 1870, emigranții și marinarii germani și italieni au adus instrumentul în Argentina, unde a fost adoptat în genul în curs de dezvoltare al muzicii tango, un descendent al milongei anterioare.

   Până în 1910, bandoneoanele au fost produse în Germania în mod expres pentru piețele argentinei și uruguayene, cu 25.000 de bucăți expediate în Argentina numai în 1930. Cu toate acestea, scăderea popularității și perturbarea producției germane în cel de-al doilea război mondial au dus la încetarea producției de masă de bandoneon.

   Instrumente originale pot fi văzute într-un număr de muzee germane, cum ar fi Muzeul Bandoneon al familiei Preuss din Lichtenberg și colecția familiei Steinhart din Kirchzarten, Freiburg, care a fost mutată, din iulie 2014 la Muzeul Tango și Bandoneon din Staufen.

    Din punct de vedere istoric, bandoneoanele au fost produse în principal în Germania și niciodată în Argentina însăși, în ciuda popularității lor în acea țară. Drept urmare, până în anii 2000 bandoneoanele de epocă au devenit rare și scumpe (costând în jur de 4.000 de dolari exemplarul), limitând oportunitățile pentru potențialii bandeoniști. În 2014, Universitatea Națională din Lanús și-a anunțat planul de a dezvolta un bandoneon accesibil, fabricat în Argentina, pe care spera să îl comercializeze pentru virca 1300 - 2000 de dolari.

   Opriți războiul!

Tur retur

   Turul grupei campionat al primului nostru eșalon fotbalistic s-a încheiat. Interesant este că ordinea de la sfârșitul sezonului regulat s-a păstrat intactă. Ba pe alocuri distanța în puncte dintre combatante s-a accentuat. Doar locurile trei-patru au rămas la același decalaj. Dacă am face un clasament doar al play-off-ului, ordinea ar fi: 1. Farul 10p; 2. FCSB 8p; 3. Univ. Craiova 8p; 4. CFR 6p; 5. Rapid 5p; 6. Sepsi 3p.

   Tocmai vroiam să spun că arbitrajele au început să se apropie de un nivel acceptabil, dar ultima etapă a fost destul de contradictorie din acest punct de vedere. Cele câteva cartonașe roșii rămase în buzunarele arbitrilor au bulversat un pic discuțiile din bătrânul Cișmigiu. Cel mai controversat a fost „roșul” pe care nu l-a primit Grigore al Rapidului, dar și cel care l-a accidentat pe Săpunaru (Miculescu să fi fost?) ar fi meritat eliminat și despre asta nimeni nu spune nimic. La această oră clasamentul grupei campionat arată așa: 1. Farul 42.p, 2. CFR 37,5p; 3. FCSB 36,5p; 4. Univ. Craiova 35p; 5. Rapid 31p; 6. Sepsi 24p.

   În grupa retrogradare s-a trecut de jumătatea competiției. Din cele nouă etape programate (nu există retur) cinci s-au încheiat. Dacă am face și aici un clasament doar al play-out-ului acesta ar arăta așa: 1. Hermannstadt 11p; 2. Botoșani 11p; 3. Petrolul 10p; 4. „U” 9p; 5. „48” 8p; 6. Voluntari 7p; 7. Chindia 6p; 8. UTA 4p; 9. Argeș 4p; 10 Mioveni zero puncte.

   11 din cele 16 goluri ale rundei ce s-a încheiat au fost înscrise în grupa retrogradare. Să vedem cum arată la această oră clasamentul celor ce se tem: 1. „48” 28p; 2. Petrolul 28p; 3. Hermannstadt 27p; 4. Botoșani 27p; 5. „U” 26p; 6. Voluntari 24p; 7. Chindia 22p; 8. UTA 17,5p; 9. Argeș 16,5p; 10. Mioveni 11p. Iată și rezultatele ultimei etape în care s-au înregistrat cinci victorii ale gazdelor, două rezultate de egalitate și doar o victorie a oaspeților: Sepsi - Univ. Craiova 1-2 cu dispensă; Farul - CFR 1-0 cu multe mângâieri pe creștetul regal; Rapid - FCSB 1-0 cu așternutul mototolit; Hermannstadt - Argeș 2-1 normal dar cam greu; Botoșani - „48” 0-0 alb imaculat; Chindia - UTA 2-1 cu demitere, revine Puriul; „U” - Mioveni doar 1-0; Voluntari - Petrolul 2-2 curios.

   Între timp am văzut și o mascaradă de semifinală de Cupa României, la cea de la Sf. Gheorghe mă refer, care mi-a întărit convingerea că Dioszegi și Varga vorbesc bine limba maghiară.

   Etapa următoare este interesantă din punct de vedere al locurilor din clasament al combatantelor. În grupa campionat primele trei clasate joacă în deplasare. În grupa retrogradare locurile 1, 2, 5, 8 și 9 joacă acasă.

   Univ. Craiova - FCSB (duminică, ora 21) Derbiul etapei se dispută în Bănie. Nu am ascultat și nu am citit nici una din declarațiile lui Becali pentru că nu am încredere în afirmațiile lui, iar fanfaronadele mă lasă indiferent. Asta nu de acum ci de pe vremea „valizei” de la Cluj. Mult mai interesantă este valoarea pe care o au componenții celor două echipe. Mă aștept la un meci frumos cu cel puțin patru goluri.

   Rapid - CFR (luni, ora 20,30) În 1949 această partidă se încheia cu scorul de 12-2 în favoarea giuleștenilor, reprezentând cea mai categorică victorie a lor din istoria primului eșalon fotbalistic. De la portarul Valentin Stănescu (cel care urma, în calitate de antrenor, să câștige primul titlu de campion pentru Rapid 18 ani mai tărziu) și până la golgeterul Bazil Marian (4 goluri în acel meci), nonagenarii recită și azi componența echipei. Fără lecitină și în ciuda lui Alzheimer.

   Sepsi - Farul (sâmbătă, ora 21,45) În mod normal liderii nu ar trebui să se împiedice. Secuii sunt în sărbătoare (calificarea în finala Cupei României pentru al doilea an consecutiv nu e ceva de ici de colo) iar arbitri prietenoși. Apropo de Cupa României! Trebuie neapărat să scriu pe undeva că semifinalele din acest an au fost 100% de dincoace de Carpați.

   Petrolul - Botoșani (sâmbătă, ora 17) În grupa retrogradare cel mai interesant meci are loc la Ploiești, unde se întâlnesc două din cele cinci echipe care aspiră la locurile ce duc la baraje pentru Europa. Meciul nu prea are favorită, ambele echipe fiind catalogate ca echipe capricioase. Dacă vedem spectacol și goluri totul e „all corect” (forma englezească a americanismului „ok”).

   „48” - Chindia (vineri, ora 20,30) Jocul ar trebui să se dispute doar la poarta nomazilor. Juveții n-ar trebui să aibă probleme. Da mai știi...!?

   „U” - Voluntari (luni, ora 15) Un meci care ar trebui să aibă multe semne de exclamare. Pentru ambele echipe. Vecinele de clasament încearcă se se depărteze de locurile cu emoții. O victorie a șepcilor roșii nu numai că o aștept, dar ar crea o crevasă suficientă pentru a aduce liniștea la Cluj și studenții s-ar putea concentra pe un eventual loc 7 cu beneficii.

   UTA - Hermannstadt (marți, ora 20,30) Profitând de arminden, federația a programat un meci și în a doua zi liberă oferită în cinstea interpretului voinței lui Dumnezeu, Eremia. Greu meci pentru debutul lui Rednic la Arad, mai aproape de casă (Hunedoara). După CFR, în 2013, UTA este a doua echipă din afara Regatului pe care Puriul o antrenează în România.

   Mioveni - Argeș (sâmbătă, ora 14,30) Cenușăreasa etapei și a întregului campionat nu mai are interes nici măcar pentru populația de pe cele două maluri ale Argeșului. După cum am mai spus pe această pagină, antrenorii care au „făcut ce spune Becali” nu prea au valoare. De fapt unul a și dat bir cu fugiții.

   Opriți războiul!

Alo! Pământul? Aici omul.

    Aici omul de rând. Sau de la rând. Omul fără majusculă. Cel minuscul. Cel cu cască sau creion. Cel fără rețele sociale și uitat de la rețeaua de canalizare. Noroc că mai plouă. Îi mai spală păcatele. Care păcate? Păi, mai înjură din când în când stăpânirea. Și norocu' arză-l-ar focu'!

   Se spune că norocul și-l face omul cu mâna lui. Nu-i așa? Cine a inventat focul? Omul, nu? Tot omul îl folosește împotriva semenilor. Cine a născocit praful de pușcă? Bizantinii. Azi toți îl folosesc impotriva a tot ce mișcă. Cine a scormonit în moleculă. Nu ăl de zice că-i bolnav acu? Cine a inventat racheta? Toți știm că-i balistică. Dar oare știm ce înseamnă balistic? Nici eu nu-s sigur. Mai bine vă informez din DEX. Cică-i „ramură a mecanicii teoretice, care studiază legile mișcării unui corp greu aruncat sub un anumit unghi față de orizont”. Aha! Noroc cu DEX-ul că altfel credeam și eu ca baronul Münchhausen că-i ceva șezlong.

   Cine a inventat politica? Oare omul? N-o fi fost michiduță? Nu știu cum se face că acest poliedru numit politică, cu orice față îl întorci spre tine, tot schimonosită e. Nu numai că e schimonosită dar te și desfigurează. Îți bate ochii din cap între ei și-ți încurcă circumvoluțiunile de nici Ariadna din labirintul minotaurului nu le mai descurcă. De parcă ar mai avea ce descurca...

   Pandemii, războaie, terorism, schimbări climatice... toate au fost germinate în medii politice și zvârlite cu naturalețe și inconștiență printre noi, oamenii de rând. Sau de la rând. Precum spuneam.

   Parlamente, guverne, instituții prezidențiale sunt toate un fel de biserici păgâne, pigmentate cu popi cu diferite sutane și ranguri, hrăpăreți și pehlivani. Au minte? Au. N-au conștiință. Au cultură? N-au. Sunt plini de șmecherii...

   Cine-i hoțu'? N-oi fi tu? Dai din coadă zici că nu?

  Opriți războiul!

   

   

„Seară de operetă” cu tinere talentre din Ungaria

    În această săptămână creațiile lirice ale lui Franz Lehár și Emmerich Kálmár vor răsuna pe scena Filarmonicii de Stat Dinu Lipatti din Satu Mare. Cine ar putea interpreta mai aplicat muzica acestor doi compozitori de sorginte maghiară decât artiști proveniți de pe meleagurile vecinilor noștri de la vest.

   Dirijorul Farkas Robert, a cărui biografie o găsiți în numărul nostru din 24 octombrie 2022 când de asemenea a concertat la Satu Mare, împreună cu soprana Monika Fischl, tenorul Homonnay Zsolt și violonista Miranda Liu ne vor purta, pe baza biletului unic de 42 de lei, în lumea ariilor și duetelor din minunata lume a operetei. Nu uitați, spectacolul este programat joi, 27 aprilie, de la ora 19.

 Miranda Liu 

A susținut sute de concerte ca solist de concert, recitalist și muzician de cameră în SUA, Austria, Germania și Ungaria, precum și pentru publicul din Belgia, China, Croația, Republica Cehă, Anglia, Estonia, Franța, Italia, Coreea, Lituania, Polonia, Portugalia, România, Slovacia, Slovenia, Spania, Elveția și Taiwan. Ea cântă în mod regulat în săli de concerte prestigioase precum: Carnegie Recital Hall din New York, Verizon Hall din Philadelphia, Providence's Veterans Memorial Auditorium, New World Center din Miami Beach, Institutul de Muzică Croată din Zagreb, Sala Filarmonicii Naționale din Vilnius, Sala de concerte a Societății Radio din București, Liszt din Budapesta. Academia de Muzică, Palacio de Festivales de Cantabria din Santander, Konzerthaus-Mozartsaal din Viena, Wiener Saal din Salzburg, Solitär, și Carabinierisaal, printre multe alte locații.

   Miranda a colaborat cu dirijori precum András Keller, Hamar Zsolt, Franck Chastrusse, Máté Hámori, Frantisek Macek, Francisco Noya, Yukari Ishimoto, Yoon Jae Lee, Joshua Gersen, Eric Kujawsky, David Svec...  

Muzician de cameră devotat, Liu este membru fondator al mai multor ansambluri, printre care: Duo Kromatikus (vioară și pian), KLASSIK DUO Salzburg (vioară și pian), Goldmark Piano Trio, V4 String Quartet și Central European String Quartet, care au impresionat în locații din Austria, Ungaria, Slovacia, Italia, Lituania și SUA. În septembrie 2016, la vârsta de 19 ani, Miranda Liu a fost numită Concertmaster al apreciatei Orchestre Simfonice Concerto Budapest (înființată în 1907) și de atunci a condus acest ansamblu captivant în numeroase concerte în Ungaria, Germania, Polonia, China, Coreea și Taiwan. Mai mult, ea este fondatorul și liderul noii orchestre de cameră incitante, Central European Strings. Starling Chamber Orchestra Cincinnati și Old York Road Symphony, printre altele.

 Beneficiară a numeroase premii și burse, ea a primit premiul I la Concursul Național Wieniawski 2016 (Ungaria), premiul I la Concursul Național de Concerte Simfonice din Lima 2016 (Ohio), premiul I, premiul special pentru „cea mai bună interpretare a studiului cerut. de compozitorul croat”, și premiul „Câștigătorul absolut al Concursului” la Concursul Internațional Young Virtuoso Competition 2015 (Zagreb), premiul I la Concursul Internațional de Coarde Alexander and Buono 2015 (New York), premiul I și premiul special premiul pentru „cea mai bună interpretare a unei opere obligatorii de către un compozitor maghiar contemporan” la 2014 Concursul de vioară Ede Zathureczky (Budapest), Medalie de aur la Forte International Music Competition 2014 (New York), premiul I la Concursul Internațional „Music without Borders” 2016 și 2013 (Ungaria), premiul I la New World Symphony Young Artist 2012 Concurs de concerte (Florida), 1 stpremiu la Rhode Island Philharmonic Orchestra Concerto Competition 2011, premiul 1 la Las Vegas Philharmonic Young Artists' Competition 2011, premiul 1 la American Protégé International Piano and Strings Competition 2009 (New York), premiul 1 la Old York Road Symphony 2008 Young Artist Competition (Pennsylvania), premiul I la 2005 Delaware Valley Philharmonic Orchestra Youth in the Arts Competition (Pennsylvania), premiul II la Concursul Internațional de Muzică de Cameră 2015 „Cameristi dell'Alpe-Adria” (Italia), premiul II la 2014 Concursul de vioară a Asociației Internaționale a Artiștilor din New York, premiul al II-lea la Concursul internațional de vioară Enkor 2014 (Bulgaria) și premiul al II-lea la Concursul internațional 2011 pentru tineri soliști de coarde Bischofszell (Elveția).Ea este beneficiară a premiatei Burse 2015/16 a Republicii Ungare (Köztársasági Ösztöndíj), 2015 Ferenc Liszt Academy Foundation Scholarship, 2015/16 Bank of China Scholarship, 2014 & 2015 Friends of the Ferenc Scholarship, 2015 Ferenc Academy, 2015. Câștigător al Fundației YoungArts (Florida).

 Miranda Liu este fondatorul și directorul artistic al Festivalului Internațional de Muzică de Cameră New Millennium și Master Classes (Budapest), înființat în 2019. De asemenea, a fost prezentată în numeroase alte festivaluri și academii internaționale de muzică, printre care: Hallgatás Napja Festival Budapesta, Kamara. hu, Festival Groba, Encuentro de Música y Academia de Santander, Sommercampus Rostock, International Musicians Seminar Prussia Cove, PIM Summer Festival, London Master Classes, Boston University Tanglewood Institute, Meadowmount School of Music, Sommerakademie PragWienBudapest, Festivalul de Muzică de Cameră Musica Mundi, Festivalul „Music without Borders”, Sommerakademie Biel, Școala de vară de vioară Igor Ozim, Sommerakademie Mozarteum Salzburg, Festivalul Salzburger Kammermusik, Meisterkurs Weinheim, Meisterkurs Musikhochschule Meisterkurs Igor Ozim, Schloss Wormburg, Carl Flesch Akademie Baden Baden, Litomysl String Master Class, Oberlin College Baroque Performance Institute, Music Academy of the West, Muveszetek Völgye, Indiana University Summer String Academy și MTAC New Music Festival.

 A urmat cursuri de master cu violoniști consacrați și a lucrat, printre alții, cu Ruggiero Ricci, Roman Nodel, Shmuel Ashkenasi, Zvi Zeitlin, Igor Oistrakh, Zakhar Bron, György Pauk, Liana Isakadze, Igor Ozim, Tanja Becker-Bender, Pierre Amoyal, Julia Fischer. Pregătirea ei muzicală include și compoziție și dirijat. Ea și-a făcut debutul ca tânăr dirijor talentat în 2015, iar compozițiile ei au fost interpretate în trecut de Orchestra Filarmonicii Delaware Valley, Network for New Music și membri ai Orchestrei Philadelphia. Ea a lucrat cu compozitorii Günther Firlinger, László Tihanyi și Roberto Pace.

 Miranda Liu cântă pe o frumoasă și rară vioară cremoneză realizată în 1676, de Nicoló Amati, împrumutată acesteia de un sponsor privat. Ea mai cântă la instrumente ale unor maeștri creatori contemporani, precum Benoît Rolland și Samuel Zygmuntowicz.

 Miranda Liu a început studiile muzicale timpurii la pian cu mama sa pianistă și și-a făcut prima apariție pe scenă la vârsta de trei ani, înainte de a primi lecții de vioară un an mai târziu. La șapte ani, ea și-a făcut debutul în recital de vioară solo, urmat de un debut solo cu orchestră. Nativul din California a început să studieze la Universität Mozarteum Salzburg la vârsta de zece ani, la clasa Prof. Paul Roczek, ca membru al Institutului Leopold Mozart. A început acolo o diplomă de licență în arte în interpretare la vioară la vârsta de 14 ani. Din 2011, a lucrat cu renumitul pedagog de vioară Prof. Eszter Perényi la Budapesta și ca bursier în cadrul programului de schimb Erasmus. După ce a absolvit  suma cum laude de la Academia de Muzică Liszt și a obținut o diplomă de licență în arte în 2015, precum și absolventă de master în arte în 2017, Liu a devenit cea mai tânără persoană din istoria prestigioasei instituții care a fost admisă la școala doctorală. În 2019, a primit o a doua bursă Erasmus și a studiat la Guildhall School of Music and Drama din Londra cu Prof. András Keller. Pe lângă engleză, Miranda vorbește maghiară, germană, spaniolă și rusă.

Zsolt Homonnay

   În 1989, a absolvit Liceul Endre Ságvári (azi Ferenc Kölcsey) din Zalaegerszeg . Între 1990 și 1993, a fost director de studio al Teatrului Sándor din Hevesi. În 1993, a fost admis la catedra de operetă-muzică a Colegiului de Arte Teatrale și Filmului. A urmat cursurile lui Miklós Szinetár și a absolvit în 1997. Anul acesta, a jucat un rol episodic în lungmetrajul Chinibaba.

   A jucat și în anii de facultate. A jucat mai multe roluri în musicaluri și operete. În 2000, a primit premiul „Bonvivánja of the Year” la Festivalul de primăvară de la Budapesta. De asemenea, a semnat cu Berlinul în 2000, jucându-i pe Quasimodo și Phoebus în musicalul The Tower of Notre Dame.

  S-a întors acasă în 2002. Acasă, a cântat în multe muzicale și operete atât în ​​Budapesta, cât și în mediul rural. În 2005, împreună cu Péter Balczó și Sándor Nagy, a fondat grupul de canto Adagio. Au lansat patru albume mari și o înregistrare pe DVD a unui concert; toate au fost de platină. În plus a lansat mai multe discuri de aur.

   El și fosta lui soție, Lilla Polyák, au lansat până acum două albume în duet; Ketten și Ket sív au devenit, de asemenea, discuri de aur. Din 2010, face turnee în Germania cu compania Operettszínház din Budapesta. Se interpretează muzicalul „Frumoasa și bestia”. De asemenea, joacă în piesele Teatrului de Operetă din Ungaria. În 2012 a primit titlul de „actorul muzical al anului”.

De asemenea, își folosește sensibilitatea muzicală în compoziție și traducere. Scrie mai multe hituri maghiare ca textier, precum și traducător al versurilor multor cântece populare străine. Au fost lansate două albume comune cu Lilla Polyák, Ketten în 2009 și Két sív în 2010 .

   În 2020, a absolvit Universitatea de Arte Marosvásárhely cu o diplomă în regie de teatru. Din 2021, este profesor la Universitatea de Arte Teatrale și Filmului.

   La Festivalul de primăvară de la Budapesta a oținut premiul Bonvivánja al anului 2000, Actorul muzical al anului 2012, premiul Honthy în 2018 și premiul Mari Jásza în 2021.

 Monika Fischl

      S-a născut în 1971. Și-a început studiile la Școala de Balet și mai târziu a studiat la Institutul de Balet. A început să studieze canto la Conservatorul Béla Bartók. A fost vocalistul trupei Pa-dö-dő timp de 5 ani . În 1997 a absolvit Academia de Muzică Liszt Ferenc cu specializare în canto privat. Primul ei rol la Teatrul Național din Szeged a fost Norina (în opera lui Verdi „Don Pasquale”), ca parteneră a lui József Gregor. Ea a jucat primul ei rol principal de operetă, Violetta, (Imre Kálmán „Violeta din Montmartre”) la Budapesta. Din 1997 la Teatrul de Operetă din Budapesta este primadonă, a cântat multe roluri principale de operetă. Cel mai adesea, ea a apărut pe scenă ca Silvia reginei Csárdás, inclusiv la Teatrul Renaissance din Viena și Mörbisch, cel mai mare festival de operetă în aer liber din Europa. În 2005, postul de televiziune german ZDF, iar apoi în 2009 Televiziunea Maghiară, au realizat un film despre interpretarea reginei Csárdás, în care a cântat rolul principal. Pentru acest rol, a primit un premiu Artisjus în 2009. Pe lângă rolurile de operetă, a cântat și operă la Opera de Stat Maghiară (Gilda în „Rigoletto” de Verdi), Frasquita (Bizet: Carmen), la Genova: Violetta (Verdi: Traviata) și în Germania într-un turneu Regina nopții în Mozart: Flautul magic. A concertat la Londra, Baden-Baden, Frankfurt, München, Amsterdam, Roma, Moscova și Sankt Petersburg și a susținut concerte în Japonia, Asia de Sud-Est, Israel, Germania, Austria, Canada, Statele Unite ale Americii și Dubai.

       Vara este o interpretă notorie a Concertelor Palatului Budavári, înființate de Dániel Vadász și Nacsa Olivér în 2013, în Curtea Leului din Palatul Budavári.

   Opriți războiul!

Oare

   Ce-o fi „oare”? De-i adverb îi o întărire a unei întrebări. De-i substantiv e o pasăre. Nu o pasăre anume ci orice pasăre. De fapt e o pronunție mai de la țară a mai literarului „ouătoare”. Rebusiștii știu chestia asta.

   Privirea mea peste umăr de săptămâna aceasta lasă deoparte sensul avicol al cuvântului și se întreabă mai mult încotro ne îndreptăm. Încotro ne trimite timpul? Un șugubăț ar răspunde:„înainte, că-nainte era mai bine!”. „Tot înainte!” era și deviza celor cu cravată roșie. Adică a celor care la Casa Pionierilor învățau să coase, să fotografieze, să deseneze, să repare, să ajute, să îndrăgească... Activități prin care în călătoria mea am trecut și eu. Nu țin minte ca vreodată, vreo educatoare sau profesor îndrumător să ne fi adresat cuvinte despre socialism, partid, comunism sau dușmanul capitalist. Totul se învârtea în jurul unei copilării cât mai fericite. Oare Casa Pionierilor a avut vreodată poarta încuiată?

   Pun întrebarea asta pentru că deunăzi mă plimbam cu nepoțica mea de trei anișori prin cartier. La un moment dat ea vede un loc de joacă pentru copii cu tobogane, hinte, labirinturi, leagăne și alte născociri care să aducă bucurie copiilor. Dorința ei de a se juca ne-a făcut să dăm ocol unui gard de vreo 180cm înălțime. Cele câteva porți și portițe erau toate închise cu lacăte, iar gardul era atât de bine zăbrelit că nici piciorul nu trecea prin el. Dincolo de gard, în jurul clădirii unei grădinițe moderne din ziua de azi, vreo 15 - 20 de copii de diferite vârste (între 2 și 12 ani) se jucau de mama focului tot felul de jocuri interesante. Unii jucau chiar și fotbal.

   Oare cum au intrat? Simplu. Au sărit gardul. Adică toți s-au expus unor posibile accidentări pentru că fiecare zăbrea a gardului se termina cu o țepușă către cer. Ochii întrebători și plini de rugăminți ai Victoriei, nepoțica mea, m-au făcut să uit că mă apropii de 70 de ani și că ustensila aia care îți arată cât dre gras ești tot trece la trei cifre. Am sărit și eu gardul, după care iubita mea Adriana mi-a dat-o peste gard pe Victoria și pe patrupedul Jimmy.

   Chiar dacă noi eram cei înconjurați de un gard urâcios, cei de dincolo de gard erau prizonieri. Adriana și toate celelalte fețișoare care priveau la noi cu nesaț erau private de libertate. Libertatea de a se juca. Aici în lumea bucuriei și a trăznăilor în care mă aflam totul era perfect. Vreo două-trei mămici cu copii până în patru ani se aflau și ele în lumea copiilor. Se vorbea în toate limbile, dar mai ales în cea a bucuriei.

   A venit și ora plecării. Prin aceeași metodă i-am trimis pe Jimmy și Victoria în brațele deschise ale Adrianei după care am sărit și eu gardul. De data asta cu mai puțin noroc. Greutatea corpului a apăsat prea tare pe calcaneu și cred  că mi l-am fisurat. Nu prea pot călca pe călcâi. De nu-mi trece cu comprese ce-o să fac?

   Oare nu știți vreun ortoped?

   Opriți războiul!

 

 

„Cîmpanu de kinoramă” ar fi spus tătâne-meu

    Etapa a cincea a celor două grupe din Superligă ne dă oportunitatea de a trage câteva concluzii chiar dacă acestea nu sunt definitive.

   Grupa campionat a început cu meciuri spectaculoase dar totuși mai îngrijite. Mai timide. Cele patru jocuri egale, din primele șase disputate în primele două etape, ne arată că pe lângă spectacol a fost și mult studiu. Fiecare și-a studiat atât adversarul din runda respectivă cât și viitorii adversari. Doar Mutu nu a studiat cu atenție ce au jucat viitoarele sale adversare mergând pe stereotipul „pas cu pas”, adică fiecare la rândul ei, pregătind doar meciul următor, fără să-l intereseze trecutul, ceea ce-i dă un viitor incert. Incert chiar dacă Șucu i-a dat asigurări de stabilitate. Sau poate tocmai de aceea. În etapa a treia s-a mai înregistrat un egal, apoi numai partide cu echipe învingătoare.

   La grupa retrogradare situația stă altfel. Frica de retrogradare, în principal, a dus ca în fiecare etapă de până acum să se înregistreze câte un singur meci egal și câte patru jocuri decise în favoarea uneia din echipe (câte opt pentru gazde și oaspeți în total). Distanța mai mare de patru puncte dintre locul șase și șapte face ca impresia de moment să ducă la următoarele concluzii: 1. Pentru primele două locuri, cele care dau speranța unei șanse spre Europa, va fi o luptă acerbă în principal între juveții lui Mititelu (27p), petroliști din Prahova (27p) și moldovenii lui Becali (26p). Pardon! Iftime; 2. Zona aparent a apelor liniștite ar fi cea în care Hermannstadt (24p), Voluntari (23p) și „U” (23p) ocupă locurile 4-6. Trei echipe, Chindia (19p), UTA (17,5p) și Argeș (16,5p) luptă să scape de locul 9, loc direct retrogradabil. Mioveniul (11p) este deja în liga a doua.

   Clasamentul din bătălia pentru titlu nu s-a modificat decât prin numărul punctelor, nu și prin ordinea echipelor. Se pare că pentru titlu vor lupta doar Farul (39p), CFR (37,5p) și FCSB (36,5p). Univ. Craiova (32p) și Rapid (28p) emit pretenții pentru un iluzoriu loc patru european. Spun iluzoriu deoarece pentru ca locul patru să joace barajul cu reprezentanta grupei retrogradare sunt necesare și obligatorii două condiții 1. CFR să câștige Cupa României; 2. CFR să nu câștige și campionatul. Pe ultimul loc, dar nu fără speranțe de mai bine, se află Sepsi (24p).

   Cele 23 de goluri înscrise în etapa ce a trecut ne-au bucurat. Câteva au fost chiar de excepție, iar cel al lui Cîmpanu din poarta lui Moldovan a fost chiar o capodoperă. CFR - Sepsi 2-1 cu lăutari; Univ. Craiova - Rapid 3-1 la rampă Cîmpanu; FCSB - Farul 2-1 spectacol; „48” - Voluntari 3-3 pe ecran panoramic; UTA - Botoșani 0-2 deziluzionant; Mioveni - Hermannstadt 0-2 normal; Petrolul - „U” 0-2 îmbucurător; Argeș - Chindia 1-0 pe undeva neașteptat. Să vedem ce urmeză.

   Farul - CFR (sâmbătă, ora 20,30) Ziceam la începutul acestui play-off că nu se vor întâlni în cele zece etape locul întâi cu locul doi. Credeam asta deoarece vedeam o perpetuă schimbare de locuri în fruntea clasamentului. Acest statu-quo al poziției echipelor și despărțirea lor în grupe valorice au dus la faptul ca derbiul campionatului chiar să aibă loc. Nu-l ratați!

   Rapid - FCSB (duminică, ora 20,30) Mari așteptări. Și de-o partre și de alta. Gazdele să infirme, oaspeții să confirme. Giuleștenii trebuie să câștige pentru a nu fi alergați peintre șine, iar figurinele latifundiarului să nu se depărteze prea mult de lupta pentru titlu.

   Sepsi - Univ. Craiova (vineri, ora 20,30) Interesantă partidă. După o deplasare la Cluj unde mai mult s-au făcut că joacă, partida fiind susceptibilă de blat, secuii vor da totul pentru a-i încurca pe olteni. Dacă joacă precum au jucat cu Rapidul, adică prost, nu au nici o șansă.

   Botoșani - „48” (sâmbătă, ora 17,30) Un alt derbi al grupei retrogradare. Mailat, noua vedetă a moldovenilor din atac și contrastul Albu - Negru din defensiva juveților ar putea colora disputa.

   Voluntari - Petrolul (luni, ora 20,30) Meciul care închide etapa cu numărul 5 este foarte important pentru oaspeți. Rămâne să vedem dacă importanța jocului va acționa ca un inhibitor pentru prahoveni sau, din contră, ca un catalizator.

   Hermannstadt - Argeș (sâmbătă, ora 15) În mod normal gazdele nu ar trebui să-și facă prea multe griji. Un 2-0 până în minutul 17 și un 3-0 până la pauză ar simplifica jocul. Altfel pot interveni complicații.

   Chindia - UTA (duminică, ora 14) Meciul jumătăților de măsură. Cine câștigă această partidă se mai poate gândi la părăsirea locurilor care duc la barajul pentru menținere în Superligă. Un eventual egal le-ar pecetlui locurile de baraj.

   „U” - Mioveni (luni, ora 17,30) Cenușăreasa etapei. Am aceleași așteptări ca de la jocul de la Sibiu. Doar calitatea spectacolului va fi în scădere.

   Opriți războiul!