Un instrument mai rar pentru urechile melomanilor sătmăreni.

   Datorită succesului turneului de anul trecut, pianistul Julián Caeiro și bandoneonistul Nicolas Velázquez se reîntorc în Europa. La Satu Mare se vor afla pentru prima oară. De fapt ei se găsesc într-un turneu prin România (a doua zi, vineri, vor avea la Carei o seară de tango argentinian împreună cu Analia Selis), care va culmina în seara de 14 mai la Palatul Bragadiru din București, unde într-o „Seară autentică de tango” vor fermeca împreună cu dansatori Csongor Kicsi si Silvia Spătaru.

   Conducerea Filarmonicii de Satat Dinu Lipatti nu prea ar fi avut voie să rateze prezența acestora în județul nostru și a aorganizat pentru seara de joi, 4 mai, de la ora 19, un „Concert simfonic” cu cei doi mari ariști sud-americani, partea instrumentală a trioului, într-un „Concert simfonic” dirijat de mai vechiul nostru oaspete, dirijorul clujean Horvath József (biografia lui o puteți revedea în numărul nostru din 15 noiembrie 2021). Pentru spectacolul din sala filarmonicii sătmărene sunt valabile abonamentele cu nr. 37 și biletele obținute de la casieria aflată în sediul instituției de cultură.

   Programul celor trei invitați ai Filarmonicii Dinu Lipatti este consistent și aplicat. Pentru început Nicolas Velázquez ne va încânta cu piesa „Aconcagua, concert pentru bandoneon” al compozitorului argentinian Astor Piazzolla, el însuși virtuoz al bandoneonului.

   În continuare vom asculta „Suita Brook Green” a lui Gustav Holz. Suita Brook Green a lui Gustav Holst a fost scrisă în 1933 pentru orchestra de coarde de la St Paul's Girls' School și constă din 3 mișcări. Holst a scris suita în timp ce era în spital, cu un an înainte de a muri. Intenția a fost de a crea o piesă destul de ușor de cântat pentru membrii mai tineri ai orchestrei, care să nu fie doar o versiune redusă destinată cântătorilor mai tineri sau simple orchestrații de piese de la claviatură. Se crede că numele provine de la Brook Green, locul nunții sale cu soția Isobel în 1901.

   În ultima parte a programului vom asculta „Simfonia simplă” a lui Benjamin Britten. O lucrare pentru orchestră de coarde sau cvartet de coarde de Benjamin Britten. A fost scrisă între decembrie 1933 și februarie 1934 la Lowestoft, folosind materiale pe care compozitorul le scrisese în adolescență, între 1923 și 1926. A primit prima interpretare în 1934 la Stuart Hall din Norwich, cu Britten dirijând o orchestră de amatori. Piesa este dedicată doamnei Audrey Alston (de fapt doamna Lincolne Sutton), profesoara de violă a lui Britten în copilărie. Piesa se bazează pe opt teme pe care Britten le-a scris în copilărie (două pe mișcare) și pentru care avea o pasiune deosebită. El și-a finalizat ultima versiune a acestei piese la vârsta de douăzeci de ani.

Julián Caeiro 

   S-a născut în orașul Buenos Aires, Argentina în 1980. A studiat pianul la Conservatorul  Naționalul „Carlos López Buchardo”, aprofundându-și studiile în improvizație de jazz cu renumiţii profesori Diego Schissi și Abel Rogantini. Ca pianist, aranjor și director muzical, a avut turnee în Germania, Elveția, Franța, Italia, România, SUA, Japonia, China, Brazilia, Chile și Uruguay. În 2018 a realizat aranjamente orchestrale pentru „Tango simfonic II”, un proiect al Analiei Selis, cu care a concertat la „Sala Radio” din București. În același an a făcut orchestrații pentru violoncel solo care au fost interpretate de artistul Razvan Suma.

   În 2022 a făcut aranjamente pentru Ricky Martín Sinfónico în turneul său în Argentina și Uruguay, participând și ca pianist în concertele sale. În prezent este directorul muzical al grupului „Elegante Sport”, cu care pregătește al treilea album și al duo-ului „CaeiroVelazquez” axat pe tangouri argentiniene.

Nicolás Velázquez  

   S-a născut la Buenos Aires, Argentina în 1995. A început să studieze bandoneonul încă din copilărie cu renumitul compozitor Carlos Lazzari și maestrul Federico Pereiro. În 2015 s-a alăturat programului „Emilio Balcarce School Orchestra” până când a terminat studiile în 2016. A făcut parte din diverse grupuri, urcând pe scenă alături de mari artiști precum Pepe Colangelo, Roberto Alvarez, Victor Lavallen, Raul Lavie. Din 2016 este membru al companiei de tango „Estampas Porteñas”, cu care a concertat în Statele Unite, China, Peru și Argentina.

   În 2022 a început să înregistreze primul său album solo, cu compoziţii proprii şi aranjamente. În prezent este bandoneonist pentru Quintetul Gabriel Lombardo, face parte din grupul „Elegante Sport” cu care pregateste al treilea album, dar și din duo-ul Caeiro Velázquez cu care se prezintă astăzi la Satu Mare.

 Bandoneonul 

   Este un tip de concertină (acordeon cu fețele laterale hexagonale) deosebit de popular în Argentina și Uruguay. Este un instrument tipic în majoritatea ansamblurilor de tango. Ca și în cazul altor membri ai familiei concertinei, bandoneonul este ținut între mâini și, prin acțiuni de tragere și împingere, forțează aerul prin burduf și apoi direcționează aerul prin niște lamele specifice. Bandoneoanele au un sunet diferit de acordeoane, deoarece bandoneoanele nu au de obicei comutatoare de registru. Cu toate acestea, tonul bandoneonului poate fi schimbat foarte mult utilizând presiune variată a burdufului și suprasuflare, creând astfel potențial pentru joc expresiv și timbre diverse.

  Bandoneonul, numit așa de către comerciantul german de instrumente Heinrich Band (1821–1860), a fost inițial conceput ca un instrument pentru muzica religioasă și populară a vremii, spre deosebire de predecesorul său, concertina germană (Konzertina), care fusese folosită predominant. in muzica populara. În jurul anului 1870, emigranții și marinarii germani și italieni au adus instrumentul în Argentina, unde a fost adoptat în genul în curs de dezvoltare al muzicii tango, un descendent al milongei anterioare.

   Până în 1910, bandoneoanele au fost produse în Germania în mod expres pentru piețele argentinei și uruguayene, cu 25.000 de bucăți expediate în Argentina numai în 1930. Cu toate acestea, scăderea popularității și perturbarea producției germane în cel de-al doilea război mondial au dus la încetarea producției de masă de bandoneon.

   Instrumente originale pot fi văzute într-un număr de muzee germane, cum ar fi Muzeul Bandoneon al familiei Preuss din Lichtenberg și colecția familiei Steinhart din Kirchzarten, Freiburg, care a fost mutată, din iulie 2014 la Muzeul Tango și Bandoneon din Staufen.

    Din punct de vedere istoric, bandoneoanele au fost produse în principal în Germania și niciodată în Argentina însăși, în ciuda popularității lor în acea țară. Drept urmare, până în anii 2000 bandoneoanele de epocă au devenit rare și scumpe (costând în jur de 4.000 de dolari exemplarul), limitând oportunitățile pentru potențialii bandeoniști. În 2014, Universitatea Națională din Lanús și-a anunțat planul de a dezvolta un bandoneon accesibil, fabricat în Argentina, pe care spera să îl comercializeze pentru virca 1300 - 2000 de dolari.

   Opriți războiul!

O baghetă și două clarinete impresionate de Krommer și Prokofiev

    Joi, 20 aprilie, de la ora 19, Filarmonica de Stat Dinu Lipatti ne propune un „Concert simfonic” de largă respirație. Atenți la bagheta lui Vass Andras, prin clarinetele lor, Elekes Istvan și Szatmari Zsolt vor respira cu tot talentul lor, iar noi vom inspira facinați „Concertul pentru două clarinete în mi bemol major” al lui Franz Krommer. Orchetra filarmonicii sătmărene vor îmbrățișa cele două clarinete cu tot talentul ei.

        Orchestra filarmonicii sătmărene

   După antract, pe baza aceluiaș abonament cu nr. 36 sau a biletului procurat de la sediu, vom savura selecțiuni din suitele „Romeo și Julieta” a lui Seghei Prokofiev.

    Pentru a afla date despre Vass Andras am răsfoit propriul lui site de unde i-am copiat cv-ul. Din păcate târgmureșeanul nu l-a tradus și în limba română, cum eu nu cunosc limba maghiară am lăsat calculatorul să-i traducă biografia. Vedeți și voi ce a ieșit. Mai specific doar că Marosvasarhely înseamnă Târgu Mureș iar Szeben înseamnă Sibiu.

   Vass Andras

           Studii:  

   - 12 ani de studii de pian la Liceul de Arte Marosvásárhely 

   - 2 ani de studii private cu compozitorul Csíky Boldizsár 

   - 5 ani de studii sub îndrumarea lui Ervin Lukács, András Ligeti și Tamás Gál, după ce a fost admis la Departamentul de Dirijor al Universității de Muzică Liszt Ferenc cu note maxime. 

   - 2 ani de percuție la Universitatea de Muzică Liszt Ferenc 

           Calificări și premii: 

   - 1997 absolvire generală și de specialitate în pian la Liceul de Arte Marosvásárhely, drept cel mai bun elev al anului 2004

   - Diplomă în dirijat cu mențiunea (master) 12 iunie 2003

   - Premiul Memorial Ede Donáth Concerte, experiențe profesionale

           Cicluri și serii de concerte: 

   - Concerte pentru pian Mozart cu Dana Borsan; 

   - Serile verdiene cu Eszter Sümegi Concerte ale orchestrei: Orchestra Filarmonicii Marosvásárhely, Orchestra Festivalului din Budapesta, Orchestra Simfonică MÁV, Orchestra Simfonică Miskolc, Orchestra Simfonică a Universității de Muzică Liszt Ferenc, Orchestra Simfonică Szombathely, Orchestra Matáv(n. r. - o companie de telecomunicații din Ungaria), Orchestra Filarmonicii Szeben, Orchestra Națională a Filarmonicii de Cameră Solti (n.r. - orășel din Ungaria), Orchestra Națională de Cameră Liszt Orchestra Orchestra, Lappeenranta City Orchestra etc. 

Spectacole și producții comune cu muzicieni de renume mondial: Barnabás Kelemen, Kristóf Baráti, Dénes Várjon, István Várdai, Erika Miklósa, László Fenyő, Olli Leppäniemi, Eszter Sümegi, Dana Borsan, Olivier Latry, György Lakatos, Péter Frankl, Gergely Bogányi etc. 

         Opere conduse:  

   -Verdi: Falstaff; Mozart: Flautul magic; Gounod: Romeo și Julieta; Donizetti: Poțiune de dragoste 

 1995-1997: clapetar în Orchestra Filarmonicii de Stat Marosvásárhely (pian și celesta) 2005-2006: Asistent maestrului Iván Fischer la Orchestra Festivalului din Budapesta după câștigarea unui concurs internațional de audiții de succes, la care au participat peste 50 de candidați din 17 țări.

   Din septembrie 2006, dirijor stagiar contractual lucrând la cerere la Orchestra Festivalului din Budapesta, din toamna 2009 dirijor permanent al Filarmonicii Pannon.

 

   Aici se oprește cv-ul său de pe propria pagină de web. Să sperăm că talentul dirijoral ne va depăși așteptările.

    Zsolt Szatmári 

   Și-a început studiile elementare de vioară și clarinet la Sátoraljaújhely (oraș din Ungaria), apoi a continuat cu clarinet major la Academia de Muzică Bartók Béla din Miskolc. Și-a obținut diploma de artist-profesor de clarinet la Academia de Muzică.

   Din 2000, clarinetist solo al Orchestrei Filarmonicii Naționale din Ungaria. Predă la Academia de Muzică din Budapesta din 1993, iar din 2022 este șeful Departamentului de Suflat al Academiei de Muzică Liszt Ferenc. El ține cursuri de master la cele mai renumite universități din lume. A cântat ca solist cu majoritatea orchestrelor simfonice de top din Ungaria.

   István Elekes 

   Și-a început studiile elementare de muzică la Școala Profesională de Arte Imre Palló din Odorheiul Secuiesc, a continuat la Academia de Muzică Ferenc Liszt din Budapesta și și-a finalizat studiile avansate în Germania, cu specializarea clarinet și clarinet istoric.

   Între 2009 și 2013, a fost clarinetistul solo și solist al Orchestrei Filarmonice Naționale Libaneze, membru al Big Band-ului orchestrei la saxofon tenor și clarinet. Între timp, este profesor de clarinet și muzică de cameră la Conservatoire National Superieur de Musique Beirut.

   Din 2013, este director artistic și dirijor al Lenzkirch-Kappel Musikverein din Germania, profesor la Jugendmusikschule Hochschwarzwald eV și la Städtische Musikschule Tuttlingen.

   Opriți războiul!

Pianul lui Csiky Boldizsar jr. sonorizând „Rapsodia în albastru” a lui Gershwin

    Seara de joi, 23 martie ni-l readuce la pupitrul de pe scena Filarmonicii de Stat Dinu Lipatti pe dirijorul chinez Junping Qian. Acesta revine în Satu Mare la doar treisprezece luni de la prima sa apariție în fața publicului din municipiul nostru. În numărul nostru din 14 februarie anul trecut găsești biografia acestuia. Abonamentul cu nr. 32 este valabil în această săptămână.

                             Junping Qian

   Primele acorduri se vor auzi de la ora 19 și vor avea nevoie de întreaga abilitate a dirijorului de a capacita Orchestra Filarmonicii Dinu Lipatti în lumea lui Leonard Bernstein, mai precis în tumultoasa uvertură a operetei „Candide”. „Candide” este bazată pe romanul cu același nume din 1759 al lui Voltaire. Opereta a fost interpretată pentru prima dată în 1956 cu un libret de Lillian Hellman, dar din 1974 a fost interpretată în general pe un text al lui Hugh Wheeler care este mai fidel romanului lui Voltaire.

                             Leonard Bernstein

   Apoi, după câteva momente în care trebuie să ne revenim după trepidanta uvertură, vom aplauda pătrunderea pe scenă a pianistului român Csiky Boldizsar jr. și ne vom adapta atmosferei cromatice a lui George Gershwin, a cărui „Rapsodie în albastru” probabil ne va fermeca. Și biografia lui Csiky Boldizsar jr. o puteți găsi în arhiva de pe site-ul nostru în data de 13 noiembrie 2020. „Rhapsody in Blue” este o lucrare pentru pian și orchestră compusă de George Gershwin în 1924, care combină elemente de muzică clasică și jazz. Lucrarea a fost orchestrată de Ferde Grofé în trei ocazii, în 1924, 1926 și în cele din urmă în 1942. Prima a avut loc în cadrul unui concert intitulat „Un experiment în muzică modernă„ pe 12 februarie 1924 la Aeolian Hall din New York, interpretată de orchestra lui Paul Whiteman, comisarul operei, cu George Gershwin la pian. Manualul de muzică „Cambridge” consideră că „Rapsodia albastră” a determinat reputația lui Gershwin ca un compozitor de renume și a devenit de atunci una dintre cele mai populare lucrări orchestrale din America.“ În plus a dat numele unui trandafir.

                                      George Gershwin

   În ultima parte a „Concertului simfonic” de joi vom trece la o muzică mai grea. Vom părăsi frivolitatea operetei și imprevizibilul rtitm de jazz și ne vom concentra pe „Simfonia nr. 5” în mi minor a lui Piotr Ilici Ceaikovski. Aceasta a fost compusă între lunile mai și august ale anului 1888 și a fost interpretată pentru prima dată la Sankt Petersburg (Teatrul Mariinsky) în același an (17 noiembrie), sub conducerea directă a lui Ceaikovski. Este dedicată lui Theodor Avé-Lallemant. 

Ceaikovski în 1887

 

 Pianul 

 

   Este un instrument muzical acustic cu coarde, inventat în Italia de către Bartolomeo Cristofori în jurul anului 1700, în care sunetul este produs de coarde metalice fixate pe o placă de rezonanță din lemn, lovite de ciocănele acoperite cu pâslă, prin intermediul unei claviaturi, care este compusă dintr-un rând de clape (mici pârghii) pe care interpretul le apasă sau le lovește cu degetele ambelor mâini. Pianele moderne au coardele montate într-un cadru metalic, de obicei turnat din fontă și finisat cu lac și pulbere de bronz (motiv pentru care este numit, impropriu, și „placă de bronz”). Acesta are rolul de a rezista tensiunii mari exercitate de coarde, care altfel ar deforma structura din lemn a pianului.

   Povestea pianului începe la jumătatea secolului al XII-lea cu primul său strămoș - monocordul cu clape - căruia ulterior i-au fost adăugate mai multe coarde, transformându-se în mai cunoscutul clavicord, care funcționa printr-un mecanism de atingere a coardelor în momentul apăsării clapelor. Până la începutul secolului al XV-lea, clavicordul ajungea să aibă zece coarde, fiecare dintre ele producând cel puțin două note prin atingerea coardelor în două puncte diferite pe lungimea acesteia.

   Un alt instrument premergător pianului a fost clavecinul, care producea sunete atunci când în urma atingerii clapelor coardele erau ciupite de pene de lemn, așa cum buricul degetelor ciupește coardele de chitară. Acesta avea însă dezavantajul de a nu permite celui care cînta să ofere dinamism muzicii. Deși a fost des utilizat pe parcursul a două sute de ani, până în secolul al XVIII-lea claviatura sa ajungând până la opt octave, clavecinul a pierdut treptat teren în fața unui nou instrument numit pianoforte.

   În 1709, italianul Bartolomeo Cristofori din Padova, fabricant de clavecine, începea construcția primului mecanism de pian pe principiul atingerii coardelor cu ciocănele, fără ca acestea să rămână în contact cu coarda după producerea sunetului. În plus, impactul ciocănelelor putea fi controlat cu ajutorul pedalelor. Denumirea de pianoforte, menținută până în 1850, a fost dată tocmai datorită acestui principiu de funcționare care permitea obținerea unui sunet variat și clar, mai lung sau mai scurt, mai tare sau mai încet, în funcție de dorința celui care acționa clapele.

   Invenția lui Cristofori a fost menționată pentru prima dată în 1711, împreună cu o schiță a instrumentului, într-un document scris de către Francesco Scipione Maffei, constituind sursa de inspirație pentru prima generație de fabricanți de piane. De-a lungul vieții, Bartolomeo Cristofori a construit aproximativ douăzeci de piane, doar trei dintre acestea, care datează din anul 1720, păstrîndu-se până în zilele noastre în muzee din Europa și SUA.

   Cuvântul pian este o formă prescurtată a termenului pianoforte, termenul italian pentru versiunile anilor 1700 ale instrumentului, care la rândul său derivă din „gravicembalo col piano e forte” (clavecin cu sunet slab și puternic). Termenii muzicali italieni piano și forte se referă la variații de volum (de exemplu intensitate sonoră) produse ca răspuns la atingerea pianistului sau a presiunii pe clape: cu cât o clapă este apăsată cu o viteză mai mare, cu atât este mai mare forța cu care clapele apasă coardele, deci cu atât este mai puternic sunetul produs de nota respectivă si cu atât este mai puternic atacul partiturii. Numele a fost creat ca un contrast cu clavecinul, un instrument muzical care nu permite variații de volum.

Elementele constructive ale unui pian

   Elementele esențiale pentru producerea sunetului într-un pian sunt: coardele metalice (1) lovite de ciocănelul din lemn cu cap de pâslă (2), călușul (3) pe care sunt fixate coardele prin intermediul unor șiruri de cuie metalice, și care transmite vibrația coardei către placa de rezonanță din lemn (4), care are rolul de a transforma vibrația coardei în unde sonore. Coarda singură produce un sunet aproape inaudibil, datorită suprafeței sale foarte mici, iar placa de rezonanță, care are o suprafață considerabil mai mare, transformă vibrația coardei mult mai eficient în sunet, punând în mișcare un volum mare de aer (vezi și imaginea alăturată).

   Opriți războiul!

Turneul „Câștigătorii New Hope Grand Prix” a ajuns la Satu Mare

    După Botoșani, Timișoara, Iași și Brașov a venit și rândul Filarmonicii de Stat Dinu Lipatti din Satu Mare să se bucure de prezența câștigătorilor concursului de interpretare „New Hope”. Satu Mare nu este ultima din itinerariul tinerilor supertalentați. Până se încheie sezonul cei trei instrumentiști, Maria Marica - vioară, Cornelius Zirbo - violoncel și Cadmiel Boțac - pian, vor mai impresiona publicul din Ploiești, Sibiu, Cluj și Tg. Mureș.

   Așadar joi, 23 februarie, de la ora 19, pe baza abonamentului cu nr. 28 sau a biletelor procurate de la casierie (sediu), melomanii sătmăreni sunt chemați la rândul lor „să le dea notă” laureaților. În cele ce urmează vom afla cine/ce este Asociația New Hope, organizatoarea concursului, și care sunt câștigătorii din acest an ai prestigiosului trofeu.

   Sub bagheta maestrului Andrei Gocan, despre a cărui activitate puteți să vă (re)informați în numărul nostru din 18 octombrie 2021, vom asculta „Concertul pentru vioară” în re major al lui Johannes Brahms, „Concertul pentru violoncel nr. 2” în re major al lui Joseph Haydn și „Concertul pentru pian nr. 20” în re minor al lui Wolfgang Amadeus Mozart.

 Asociația New Hope Music

  Încurajat de cuvintele lui George Enescu „Muzica trebuie să pornească din inimă și să se adreseze inimii!”, Octavian Lup împreună cu un colectiv de muzicieni din Cluj au pus bazele unei asociații al cărei scop este de a încuraja tinerii pasionați de muzica de înaltă respirație.

   Cei mai buni tineri muzicieni români îl vor acompania pe Octavian Lup într-o călătorie muzicală, plină de emoție și speranță. New Hope (Noua Speranță în traducere dar sensul căpătat după inițierea concursului este de Tânăra Speranță) are scopul să aducă, prin muzică, bucurie în sufletele oamenilor suferinzi și celor care le sunt alături. Unicitatea proiectului constă în realizarea unor serii de concerte în spitalele din România, în semn de recunoștință și apreciere pentru cadrele medicale care au stat în ultimul an în linia întâi, luptând împotriva virusului COVID-19. Entuziasmul și altruismul, care ar trebui să caracterizeze orice artist veritabil, vor determina muzicienii din proiectul „New Hope” ca spusele lui Enescu să prindă viață.

   Proiectului New Hope i s-au alăturat artiști de renume precum: Alexandru Tomescu și Paula Seling.

   Pe lângă scopul inițial, Asociația New Hope a dezvoltat și proiectul „Concursul Național New Hope Grand Prix” pentru secțiunile vioară, violoncel și pian, concurs ce se adresează noii generații de soliști români și moldoveni.

   Dezideratul concursului este acela de a oferi tinerilor interpreți perspectiva debutului în cariera solistică, având posibilitatea de a concerta în calitate de soliști alături de majoritatea instituțiilor muzicale profesioniste din România. Câștigătorii ediției din 2022 ai concursului sunt tocmai cei trei invitați în această săptămână pe scena Filarmonicii Dinu Lipatti.

   Nu lipsit de interes pentru noi sătmărenii este și faptul că din juriul concursului, la secțiunea vioară, a făcut parte și managerul Filarmonicii Dinu Lipatti, Emöke Kovacs.

 Maria Marica 

   S-a născut la Cluj-Napoca, România, într-o familie de muzicieni, și a început să studieze vioara la vârsta de șapte ani. A studiat cu Nicușor Silaghi în orașul natal și în prezent este îndrumată de David Grimal la Universitatea de Muzică din Saarbrücken.

   Maria a susținut recitaluri și concerte atât în România, cât și în Franța, Italia, Germania și Statele Unite și este laureată a mai multor concursuri din România. Se numără printre finaliștii Concursului Luis Sigall, care a avut loc în Chile în august 2022.

   Cornelius Zirbo  

   S-a născut în Cluj-Napoca, unde la vârsta de 9 ani a început studiul violoncelului la Școala Gimnazială de Muzică "Augustin Bena". Și-a continuat studiile la Colegiul de Muzică "Sigismund Toduță", în orașul său natal, ulterior s-a transferat la Colegiul Național de Arte "Dinu Lipatti", București, unde a studiat la clasa profesorului Octavian Lup, iar in prezent urmează studiile de licența a Universității Naționale de Muzică București la clasa maestrului Marin Cazacu.

   S-a perfecționat la Paris, unde a studiat în cadrul clasei de excelență de violoncel a lui Gautier Capuçon, desfășurată la Fundația Louis Vuitton. De asemenea a participat la masterclass-urile de violoncel din cadrul Academiei Kronberg, Germania, iar în iulie 2016 si 2018 a fost acceptat ca student activ la masterclass-ul lui Frans Helmerson, desfășurat la Palazzo Ricci în Montepulciano, Italia.

  

 Cadmiel Boțac 

   S-a născut în 1997 și a început studiul pianului în orașul natal, Sighetu Marmaţiei, la vârsta de 4 ani, sub îndrumarea profesoarei Monica Chifor. Talentul său a fost remarcat de timpuriu, la 6 ani câștigând deja primul concurs național. Au urmat alte premii naționale și internaționale, cele mai importante fiind Premiul 1 la concursul “Young Virtuoso” – Zagreb şi Premiul 1 la Concursul “Dinu Lipatti” - Bucureşti.

   La 14 ani se mută la Cluj-Napoca pentru a putea lucra cu renumitul pianist și pedagog Daniel Goiţi, profesor la Academia de Muzică „Gheorghe Dima”. Formarea sa artistică se completează prin cursurile de măiestrie la care a participat în cadrul Mozarteum International Summer Academy de la Salzburg și International Summer Academy Vienna, unde a beneficiat de îndrumarea unor mari artiști, precum Robert Levin, Boris Berman și Markus Schirmer.

 

   Octavian Lup - președinte Asociația New Hope Music

   

   Este unul din cei mai străluciți violonceliști ai generație sale, un reprezentant al excelenței în arta muzicală, și o personalitate remarcată pe podiumul scenelor naționale și internaționale. Laureat a numeroase concursuri din România și din străinătate, Octavian Lup a concertat pe patru continente ale lumii, alături de nume cu rezonanță din domeniul muzicii clasice.

  Asemeni lui George Enescu, s-a perfecționat la celebrul Conservator Superior Național de Muzică din Paris. Pe lângă activitatea solistică intensă, își dedică timpul tinerei generații de muzicieni, fiind lector universitar doctor la academia de muzica “Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca. Pasiunea pentru oameni și pentru muzica l-a determinat să conceapă proiectul New Hope, în anul 2019.

 

   Opriți războiul!

Un galez la pupitrul Orchestrei Simfonice a Filarmonicii Dinu Lipatti - Simon Chalk

    Simon Chalk este recentul câștigător (iunie 2022) al concursului „Dirijorul de orchestră” de la Brașov. Cu ajutorul organizatorului de evenimente artistice „Asociația Geros” din Brașov, Simon a fost convertit către Filarmonica din Satu Mare. Nu a fost prea greu. Popularitatea de care se bucură peste tot pe unde se duce trădează o fire deschisă, curioasă și dornică să împărtășească din modul lui de a înțelege muzica: dinamic, pasionat și angajat (servește conștient o cauză).

                                            Chalk

   Joi, 9 februarie, de la ora 19, pe baza abonamentului cu nr. 25, în cadrul „Concertului simfonic” din această săptămână vom avea ocazia să acceptăm sau nu cuvintele frumoase scrise despre maestrul britanic în presa lumii, cuvinte pe care am să le redau în scurta biografie de la finalul acestui articol. Pentru acest eveniment cultural îl vom avea ca solist pe îndrăgitul nostru violonist Vlad Răceu. Despre Vlad am scris de nenumărate ori.

                                      Răceu

   Auziți zumzetul...? Sunt „Viespile” lui Williams Vaughan. Uvertura operei sale creată după piesa de teatru a lui Aristofan ne va face acomodarea cu stilul lui Chalk. Mai apoi, Vlad ne va transpune în lumea lui Aaron Copland. Chemarea Munților Apalași de pe coasta de est a continentului nord american (de la Québec din Canada și până în Alabama din SUA) s-a transpus într-o nonconformistă „Primăvara Apalașilor”. Ascultați cu atenție. Veți descoperi o altă Americă.

                                       Copland

   Pe final vom afla ce a înțeles și recompus Max Richter din „Anotimpurile” lui Vivaldi.

 Viespile (The Wasps)

   Este muzică incidentă (muzică de scenă, însoțește anumite momente ale unei piese de teatru) compusă de compozitorul britanic Ralph Vaughan Williams în 1909. A fost scrisă pentru producția Cambridge Greek Play a lui Aristofan „The Wasps” la Trinity College, Cambridge și a fost prima dintre cele trei incursiuni ale lui Vaughan Williams în muzica incidentală.

                                     Vaughan

   A fost marcat pentru voci solo de bariton, un cor de tenori și baritoni (în două părți fiecare) și orchestră. Muzica incidentă completă este lungă (aproximativ 1 oră și 45 de minute) și nu este des interpretată.

   Vaughan Williams a aranjat mai târziu părți ale muzicii într-o suită orchestrală (aproximativ 26 de minute), în cinci părți. Uvertura este destul de concisă (aproximativ 10 minute) și este o piesă de concert independent, populară astăzi. Tema principală este pentatonica. Există aproape 30 de înregistrări disponibile acum ale uverturii.

   Cu un an înainte să compună „Viespile”, Vaughan Williams a petrecut trei luni la Paris studiind cu Maurice Ravel, a cărui influență este evidentă în secțiunea din mijloc. Deși „Viespile” poate reflecta ceva din Ravel, secțiunile exterioare sunt prin excelență Vaughan Williams. Cu excepția zgomotului de deschidere, piesa are prea puțin de-a face cu viespi sau cu Grecia antică.

 

Simon Chalk - „Diavolesc, dar cu un mare simț al distracției”

   Acestea nu sunt cuvintele unui critic muzical, ci cele ale numeroșilor colegi orchestrali ai lui Simon din întreaga lume, cu care a avut norocul de a împărtăși o platformă până acum. Sunt unii dintre cei mai buni muzicieni, cântând în unele dintre cele mai bune orchestre din lume, inclusiv Orchestra Simfonică din Sankt Petersburg, Orchestra de concerte BBC, Filarmonica din Shanghai, Orchestra Simfonică din Atlanta, Orchestra Simfonică Academică de Stat din Kazahstan, Orchestra Filarmonică Regală. și Slovak Sinfonietta (Orchestra de Cameră de Stat a Slovaciei). 

   Aceste cuvinte au fost evidențiate în continuare de succesul său recent în competiția „Dirijorul de orchestră”. Conceptul competiției își propune să împuternicească muzicienii de orchestră, permițându-le să descopere și să dezvolte noi lideri talentați. Juriul concursului a fost format din toți membrii orchestrei Filarmonicii Brașov și l-au votat pe Simon câștigător. 

   Pe lângă aceste ansambluri ilustre, Simon a dirijat orchestre în peste 70 de țări, într-o multitudine de genuri muzicale, pentru zeci de mii de spectatori. A apărut în multe dintre cele mai emblematice locații din lume, de la Royal Albert Hall și Sydney Opera House până la O2 din Londra și Caesar's Palace din Las Vegas pentru a numi doar câteva, lucrând alături de unii dintre cei mai buni soliști, inclusiv Peter Donohoe, Eugen. Indjic, Nicholas Daniel, Catrin Finch, Craig Ogden precum și muzicieni din multe alte stiluri muzicale, inclusiv IL Divo, Lea Salonga, Alfie Boe, Kathryn Jenkins, Russell Watson, Alice Cooper, Roger Daltrey, Barry Manilow și Johnny Mathis. Este o onoare pentru Orchestra Simfonică a Filarmonicii Dinu Lipatti și pentru Vlad Răceu să se alăture acestora. 

   Deși și-a petrecut primii 20 de ani ai carierei ca violonist, în 2011, momeala podiumului l-a prins în mreje, iar Simon a renunțat la arcuș în favoarea baghetei, acceptând invitația de a dirija orchestre pentru cvartetul vocal internațional. IL Divo și-a început noua viață cu un DVD live înregistrat la London Coliseum cu Royal Philharmonic Orchestra. Acesta a fost începutul tranziției sale de la solist la dirijor.

   Prima sa recunoaștere majoră în domeniul clasic a venit în 2015, când a fost numit dirijor-șef la „Sinfonietta slovacă”, unde își continuă relația ca dirijor invitat principal. El a dezvoltat o relație minunată cu Orchestra Simfonică din Sankt Petersburg, unde este dirijor invitat, revenind în fiecare sezon din 2014 și este mândru că este unul dintre puținii dirijori britanici – și singurul galez – care a avut onoarea de a lucra cu orchestra în aproape 150 de ani de istorie. 

   În 2018, Simon a fost distins cu Premiul Orchestrei votat de membrii Orchestrei Simfonice București în cadrul primului Concurs Internațional de Dirijat al Institutului de Muzică București. În ianuarie 2018, Simon a fost onorat de guvernul slovac prin acordarea unei „Diplome de apreciere” în semn de recunoaștere a meritelor extraordinare în dezvoltarea relațiilor de prietenie cu Republica Slovacă. 

   Simon continuă să fie la mare căutare în toată Europa și nu numai și are un program activ în Marea Britanie ca dirijor și director artistic al „Southern Sinfonia”. Cele mai importante momente din 2020 includ vizite de întoarcere atât în ​​Slovacia, cât și la Sankt Petersburg, alături de lansarea unui nou sezon de concerte cu Southern Sinfonia în sudul Angliei.

   

   Opriți războiul!

 

Controversatul actor secretar de stat András István Demeter pe scena Filarmonicii Dinu Lupatti

      Fiind vorba de un act cultural nu ne interesează duelul peren (2011) dintre secretarul de stat András István Demeter și DNA sau ANI. Pe această pagină ne interesează actorul și directorul Demeter, cel care a absolvit Institutul de Teatru din Târgu Mureș în 1992. Cel care a studiat managementul cultural la Dijon și mai puțin cel care a studiat dreptul la Timișoara. Cel care a condus Teatrul Csiky Gergely din Timișoara (1993-2005) și nu cel care ocupând diferite funcții în cadrul unui minister (2005-2010) și-a semnat o autonumire. Cel care și-a arătat măestria în filmul „Apostolul Bologa” (după romanul lui Liviu Rebreanu „Pădurea Spânzuraților”) și nu cel care are o fiică cu Maia Morgenstern. Cel care ne-a reprezentat țara la summit-ul francofoniei de la Djerba (Tunisia, 13 - 21 noiembrie 2022) și nu cel care în calitate de politician UDMR mai zâmbește galeș căteodată membrilor Comisiei de Cultură din Camera Deputaților.

   Joi, 26 ianuarie, de la ora 19 pe scena Filarmonicii de Stat Dinu Lipatti din Satu Mare actorul Demeter va da viață lui Peer Gynt, o compoziție muzicală scenică pentru orchestră și cor. Programul complet al „Concertului simfonic” în care sunt valabile abonamentele cu nr. 23 cuprinde uvertura operei „Don Pasquale” de Gaetano Donizetti, „Concerul pentru fagot” în fa major al lui Carl Maria von Weber în care David Mathe (alt invitat al serii) ne va impresiona cu instrumentul său și Preludiul, Suita nr. 1 și Suita nr. 2 din „Peer Gynt” de Edvard Grieg. Trebuie menționat că Peer Gynt este la bază o piesă de teatru inspirată dintr-un basm norvegian, piesă scrisă în daneză de norvegianul Henriq Ibsen și publicată în 1867. La pupitru în acest crepuscul de ianuarie va evolua dirijorul nostru, maestrul Ștefan Novak.

   David Mathe

    S-a născut în anul 1982, în România. A studiat la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, sub îndrumarea prof. Bela Barabas și la Universität der Künste din Berlin sub îndrumarea prof. Ecart Hübner.

   Din 2010, David Mathe este fagotist principal al Staatskapelle Weimar. A fost fagotist principal la Dortmunder Philharmoniker între 2007-2008 și membru al Orchestrei Filarmonicii Transilvania din Cluj-Napoca între 2001-2007.
   Ca fagotist principal a interpretat alături de alte orchestre precum: Staatskapelle Dresden, Staatsoper Hamburg, Münchener Kammerorchester, Deutsche Oper Berlin, MDR Leipzig Radio Symphony Orchestra, Dresdner Kapellsolisten și Orchestra de Cameră a Festivalului din Lucerna și acum are onoarea să ne dezvolte arta sa împreună cu Orchestra Filarmonicii de Stat Dinu Lipatti din Satu Mare.
   S-a bucurat de colaborarea cu dirijori celebri precum Christian Thielemann, Marek Janowski, Kent Nagano, Michael Sanderling, Sir Neville Marriner, Rudolf Buchbinder, Heinz Holliger și acum Ștefan Novak..
   David Mathe este un muzician de cameră pasionat. Concertează în mod regulat alături de alți muzicieni de cameră precum prof. Martin Spangenberg, prof. Christian Wetzel, prof. Johannes Peitz, prof. François Benda, prof. Wally Hase, prof. Thorsten Johanns, prof. Christian-Friedrich Dallmann.
   E câștigătorul recunoscut al mai multor competiții naționale din România și câștigător al „Wiener Classic Prize” la Semmering, Austria.
   Din 2017, David Mathe este lector la Universitatea de Muzică „Franz Liszt”, Musikgymnasium Belvedere din Weimar.

   Opriți războiul!