Oare

   Ce-o fi „oare”? De-i adverb îi o întărire a unei întrebări. De-i substantiv e o pasăre. Nu o pasăre anume ci orice pasăre. De fapt e o pronunție mai de la țară a mai literarului „ouătoare”. Rebusiștii știu chestia asta.

   Privirea mea peste umăr de săptămâna aceasta lasă deoparte sensul avicol al cuvântului și se întreabă mai mult încotro ne îndreptăm. Încotro ne trimite timpul? Un șugubăț ar răspunde:„înainte, că-nainte era mai bine!”. „Tot înainte!” era și deviza celor cu cravată roșie. Adică a celor care la Casa Pionierilor învățau să coase, să fotografieze, să deseneze, să repare, să ajute, să îndrăgească... Activități prin care în călătoria mea am trecut și eu. Nu țin minte ca vreodată, vreo educatoare sau profesor îndrumător să ne fi adresat cuvinte despre socialism, partid, comunism sau dușmanul capitalist. Totul se învârtea în jurul unei copilării cât mai fericite. Oare Casa Pionierilor a avut vreodată poarta încuiată?

   Pun întrebarea asta pentru că deunăzi mă plimbam cu nepoțica mea de trei anișori prin cartier. La un moment dat ea vede un loc de joacă pentru copii cu tobogane, hinte, labirinturi, leagăne și alte născociri care să aducă bucurie copiilor. Dorința ei de a se juca ne-a făcut să dăm ocol unui gard de vreo 180cm înălțime. Cele câteva porți și portițe erau toate închise cu lacăte, iar gardul era atât de bine zăbrelit că nici piciorul nu trecea prin el. Dincolo de gard, în jurul clădirii unei grădinițe moderne din ziua de azi, vreo 15 - 20 de copii de diferite vârste (între 2 și 12 ani) se jucau de mama focului tot felul de jocuri interesante. Unii jucau chiar și fotbal.

   Oare cum au intrat? Simplu. Au sărit gardul. Adică toți s-au expus unor posibile accidentări pentru că fiecare zăbrea a gardului se termina cu o țepușă către cer. Ochii întrebători și plini de rugăminți ai Victoriei, nepoțica mea, m-au făcut să uit că mă apropii de 70 de ani și că ustensila aia care îți arată cât dre gras ești tot trece la trei cifre. Am sărit și eu gardul, după care iubita mea Adriana mi-a dat-o peste gard pe Victoria și pe patrupedul Jimmy.

   Chiar dacă noi eram cei înconjurați de un gard urâcios, cei de dincolo de gard erau prizonieri. Adriana și toate celelalte fețișoare care priveau la noi cu nesaț erau private de libertate. Libertatea de a se juca. Aici în lumea bucuriei și a trăznăilor în care mă aflam totul era perfect. Vreo două-trei mămici cu copii până în patru ani se aflau și ele în lumea copiilor. Se vorbea în toate limbile, dar mai ales în cea a bucuriei.

   A venit și ora plecării. Prin aceeași metodă i-am trimis pe Jimmy și Victoria în brațele deschise ale Adrianei după care am sărit și eu gardul. De data asta cu mai puțin noroc. Greutatea corpului a apăsat prea tare pe calcaneu și cred  că mi l-am fisurat. Nu prea pot călca pe călcâi. De nu-mi trece cu comprese ce-o să fac?

   Oare nu știți vreun ortoped?

   Opriți războiul!

 

 

Miercuri mezzosoprana Dora Blatniczki cântă pentru copii la Turnul Pompierilor

    Muzica din filme ne readuce deseori aminte de actori celebri. Astăzi se aude mai mult muzica mitralierelor sau a situațiilor de suspans. Au dispărut regizorii și scenariștii care inventau sau ne ofereau situații din viața reală pe un fond muzical de calitate. „Sunetul muzicii” sau „Mary Poppins” nu mai e la modă. Astăzi notele muzicale au fost înlocuite cu dialoguri în jargon represibil.

 

   Tocmai de aceea salutăm ideea pe care a avut-o Filarmonica Dinu Lipatti din Satu Mare ca, de Ziua Copilului, să ne ofere un potpuriu de muzică de calitate, muzică ce unora ne-a îmbujorat copilăria în filme ce ne-au rămas dragi. De la „Superman” la „Barbie și al ei Pegasus magic”, de la „Shrek” la „Robin Hood” copiii noștri vor vibra pe cum am făcut-o noi cu mai mulți sau mai puțini ani în urmă. Unii dintre ei vor afla pentru prima oară „Cum să îți dresezi dragonul” sau vor fredona genericul din „Epoca de gheață”. Sau se entuziasmează când „Mașini”-le și „Avioane”-le prind viață, când „Frozen” sau „Spiderman” li se adresează direct. „Cartea junglei” cu toate tainele ei se deschide, „Pirații din Caraibe” cu simpatica lor ferocitatea surprinsă în plin abordaj și „Căpitanul America” vor încheia o după-amiază, sperăm noi, de excepție. 

   Păcat că edilii noștri n-au scornit mai multe evenimente care să puncteze harta municipiului și pe cea a județului cu mai multe clinchete pentru veselia tuturor copiilor.

 

   Sătmăreanca Dora Blatniczki, astăzi mezzosoprană și pianistă la Opera Maghiară din Cluj, revine miercuri, de la ora 18, în locurile copilăriei sale, Turnul Pompierilor fiind destul de aproape de Liceul de arte Aurel Popp unde a studiat la clasa profesoarei Manfrédi Annamária. În 2014 Dora a fost desmnată Miss Boboc în cadrul liceului.

 

                       Miss Boboc Liceul de Artă Aurel Popp - 2014

   Ea va fi solista care alături de Orchestra Filarmonicii Dinu Lipatti dirijată de maghiarul Werner Gábor vor susține programul „Muzica filmelor pentru copii”.

 Dora Blatniczki

   Studii de licență - canto - la Academia Națională de Muzică „Gheorghe Dima” -Cluj – 2018 - până în prezent, sub îndrumarea prof. univ. dr. Elena Moldovan-Andrieș și lect. univ. dr. Tiberius Simu și în paralel pian - la aceeași instituție la clasa lect. univ. dr. Ligia Ghilea.

   A debutat în luna mai a acestui an în rolul Rosinei în premiera spectacolului „Bărbierul din Sevilla” de Gioachino Rossini, la Opera Maghiară din Cluj-Napoca, sub bagheta dirijorului Nagy Gergő. La Filarmonica de Stat din Târgul-Mureș a cântat partea solistică de mezzosopran din Oratoriul „Christus” de Franz Liszt avându-l ca dirijor pe Erdélyi Dániel din Budapesta.

   A colaborat cu Coopera Művészeti . debutând în rolul Gertrudisz din opera „Bánk bán”, de Erkel Ferenc, cu  premiera la Budapesta și spectacole în diferite teatre ale Ungariei.  A cântat în cadrul galei „Young Opera Stars” de la Opera Națională Română din Cluj, sub bagheta maestrului David Crescenzi și la gala de operă din cadrul masterclass-ului „Musicum Laude 2021”  la Teatrul „Regina Maria” din Oradea cu orchestra Filarmonicii de Stat, condusă de maestrul Budànyi György.

   A participat la cursuri de măiestrie: International Singing Masterclass cu soprana Catrin Wyn-Davies, la Cluj-Napoca, Ifjú Zeneművészek Nyári Akadémiája cu soprana Bátori Éva, la Debrecen, Ungaria, Atelidra Lyric-Dramatic Workshop, cu baritonul Marian Pop și mezzosoprana Mihaela Binder -Ungureanu, Musicum Laude  – cu baritonul Molnàr Levente, soprana Kolonits Klàra, soprana Andrea Rost, tenorul Berkes Jànos și basul Ionel Pantea.

   Începând din anul 2022, a devenit membră TOA- Transylvanian Opera Academy, un program artistic pentru tineri artiști, înființat de dirijoarea de origine americană Elizabeth Askren.

   Premii: Premiul III la  „Citta di massa” Concorso Internazionale per Giovani Musicisti (martie, 2021), Premiul III la „Emil Rotundu” Canto and Piano International Online Contest (iulie, 2020), Premiul III la „Varadinum Art” National Singing Competition (decembrie, 2018), „Tânăr Artist Sătmărean” în categoria Solist Instrumentist pentru contribuția de excepție adusă la înflorirea spiritualității sătmărene.

    Hobbyul ei este căutarea frumosului. Frumosul în muzică, în pictură, în lectură, în oameni atât în aparență cât și în esență.

  

   

 

 

 

 

 

În fiecare secundă un ucrainean părăsește Ucraina

   Consecințele acestui război insipid, ilogic și inutil vor afecta în timp fără putință de tăgadă viitorul unei nații. Această concluzie irefutabilă care se abate asupra unui popor vecin ne sperie mai mult decât ne îngrijorează. Asta nu e bine. Faptul că femeile și copiii fug care pe unde din Ucraina pare o soluție de moment pentru oamenii din Ucraina, dar nu și pentru Ucraina. Nu și pentru nația ucraineană, nu și pentru cultura, pentru tradiția și viitorul Ucrainei.

   La o populație de aproape 50 de milioane de locuitori (cu o densitate de 74 de locuitori pe kmp), au părăsit până acum 5,6 milioane de ucraineni patria natală. Mai mult de 10%. Dar cifrele sunt reci și ne pot înșela. Cu mici aproximații trebuie să remarcăm că jumătate din transfugi sunt femei, iar cealaltă jumătate sunt copii. Ambele categorii vizează viitorul acestei nații. Mai mult, după un scurt calcul am dedus că cele 65 de zile care au trecut de când migrația a luat amploare conțin 5,6 milioane de secunde, adică în fiecare secundă o ucraineancă sau un copil din Ucraina pleacă în pribegie. Câți se vor întoarce? Poate că unele femei își vor căuta bărbatul și/sau obârșia, dar copiii...?

   Imensa Rusie nu e chiar așa de imensă cum pare când ne uităm pe hartă. Populația Rusiei nu este nici măcar de trei ori mai mare decât populația Ucrainei. Cei 146 milioane de locuitori răspândiți pe o suprafață de 17 milioane de kmp, ne arată că într-un pătrat cu latura de un kilometru sunt doar 8 ruși. Nu vorbesc despre armata Rusiei deoarece nu am date concrete despre ea. Ceea ce se afirmă de o parte sau de alta nu sunt credibile. Pe de o parte sunt afirmații mincinoase iar pe de altă parte sunt lipsite de concretețe, de certitudine.

   UNICEF, în grija care o poartă copiilor din întreaga lume, cere statelor care primesc refugiați să trateze copiii cu o atenție deosebită. În acest sens UNICEF oferă soluții și nu numai soluții. Ca și Uniunea Europeană oferă și bani. Astfel se ajunge la posibilitatea ca în unele țări, printre care și în România, copiii ucrainieni să depășească standardul de viață pe care îl au copiii autohtoni (în România cam 30% dintre vlăstarele noastre nu au condițiile de viață care li se oferă pribegilor). Să nu uităm totuși că ei nu sunt „acasă”!

   Doamna Ann Avril, director general UNICEF, atrage atenția în acest sens și roagă populațiile din țările în care poposesc refugiați să aibă înțelegere pentru lipsa de armonie creată.

   În urmă cu o săptămână una din organizațiile românești care își propun să ofere copiilor un trai mai bun ne atrăgea atenția prin președintele ei executiv Gabriela Alexandrescu:

  „Războiul din Ucraina a alungat de la casele lor peste 5 milioane de oameni, majoritatea fiind copii și femei, potrivit centralizărilor UNHCR. Aproximativ 84.000 de persoane, 37.000 copii, au rămas pe teritoriul României și au nevoie de asistență socială, psihologică și de sprijin pentru integrarea educațională a copiilor. De cele mai multe ori, mamele ucrainence trec granița doar cu copiii lor, după ce au parcurs chiar și zile întregi pe drum.”

    Comisia Europeană a propus la sfârșitul lunii trecute să adopte o politică ambițioasă și durabilă în domeniul migrației legale. Ca parte a abordării cuprinzătoare în ceea ce privește migrația prevăzută în „Pactul privind migrația și azilul”, aceasta propune inițiative juridice, operaționale și de politică care vor aduce beneficii economiei UE, vor consolida cooperarea cu țările terțe și vor îmbunătăți gestionarea globală a migrației pe termen lung. Setul de propuneri include, de asemenea, acțiuni specifice care să faciliteze accesul pe piața forței de muncă a UE al persoanelor care fug din Ucraina ca urmare a invadării țării de către Rusia.

    Pentru a oferi un cadru mai eficace pentru căile legale de intrare în UE, Comisia propune revizuirea Directivei privind permisul unic și a Directivei privind rezidenții pe termen lung.

   De asemenea Comisia Europeană propune crearea primei platforme la nivelul UE și a primului instrument de corelare, o rezervă de talente la nivelul UE, astfel încât UE să devină mai atractivă pentru azilanții țărilor terțe care caută oportunități și angajatorii să poată să găsească persoanele talentate de care au nevoie. Pentru a răspunde nevoii urgente de a facilita accesul pe piața forței de muncă al persoanelor nou-sosite din Ucraina, Comisia propune o inițiativă-pilot care ar trebui să fie operațională până la vară.

   Tot Comisia Europeană analizează noi posibilități de migrație legală în UE pe termen mediu și lung. Comisia consideră că este benefic să se pună accentul pe politici orientate spre viitor axate pe trei domenii de acțiune: îngrijire, tineret și inovare.