Poliandria

    În plină epocă a matriarhatului apar din ce în ce mai multe comentarii despre poliandrie. La început timid, pe la colțuri, apoi pe la știri o vorbă aruncată ș-apăi să vezi. E drept că fiecare, acasă la noi, ne place acest dolce far niente conjugal, dar nu-l recunoaștem în nici o oglindă. În curând va trebui să împărțim cireașa de pe tort. N-o fi prea convenabil. Oare acest șapou are caracter misogin sau pro femeiesc? Naiba știe! Probabil că misoginii spun că-i muieresc iar muieraticii că-s anapoda.

   Vorba aia: La ei în Turchia / E un obicei / Un bărbat să aibă / Șapte - opt femei

                    Dar în România / Obicei schimbați / La una femeie / șapte - opt bărbați!

    Ce legătură are asta cu sportul habar n-am! Să vedem ce se mai întâmplă în lumea celor cu spirit combativ. Wimbledon-ul este în floare. Adică fructele sunt încă invizibile. Deocamdată doar ramurile uscate și cele afectate au fost îndepărtate. Aici mă refer la Serena și Rafael pe de o parte și la Simona și Stefanos pe de altă parte. Cel puțin așa sper. Nu cumva Simona să fi devenit tot o ramură fără sevă.

   Copil n-a reușit să trecă de calificări, iar la fete, tabloul nostru de referință, cel principal, a cuprins șase fete. Pe Buzărnescu sunt supărat rău. Trebuia să o bată pe Venus Williams. Nu chiar tot așa de supărat sunt și pe Țig. Niculescu și Bogdan au intrat pe teren gata învinse de statistică și, din punctul lor de vedere, cu statistica nu te pui. Doar două ii au obținut victorii, Irina Begu, două, și Sorana Cîrstea, una. E drept că următoarele meciuri sunt incendiare, dar noi ne așteptăm la autodepășiri. Swiatek și Azarenka sunt tot oameni.

   Europa fotbalistică ne încântă. E fenomenal ce se petrece pe stadioanele de pe continent. Fotbal de calitate, încrâncenare, suspans, surprize... adică lingura, cuțitele, furculița și lingurița unui festin. Păcat că echipamentul românilor la aceste meciuri este pijamaua.

  De curând au avut loc europenele la tenis de masă. Comportare modestă a românilor. Avem doar o semifinală feminină (Elizabeta Samara) și un sfert masculin (Ovidiu Ionescu). La dublu nu s-a trecut de optimi. Ba la băieți s-a rămas în 1/16 (cuplul H. Szocs/Șipoș și Ionescu cu slovacul Pistej). Fetele (Samara/Dodean) și mixturile Ionescu/B. Szocs și Gardoș (reprezentând Austria)/Samara au pierdut în optimi. Hegemonia asiatică nu s-a încheiat așa că Elizabeta se poate considera cel puțin vicecampioană a europencelor sadea.

   Turul Franței (Le Tour), Cupa Mondială la polo, calificările pentru JO la baschet (nu ne-am calificat în calificări!!) și multe alte competiții la nivel european și mondial se dispută fără români. Poate rugby-ul să ne dezmorțească nițel. Sâmbătă, de la ora 21, pe noul stadion „Arcul de Triumf”, România (după locul zece în emisfera nordică) întâlnește cea de-a patra putere rugby-stică a emisferei sudice, Argentina.

   Să vedem!

  

   

Filarmonica Dinu Lipatti își închide stagiunea în Parcul Rudolf Fatyol

       Iulie este luna în care, în urmă cu doi ani, ne-am luat rămas bun de la cel care a fost apărătorul și dezvoltatorul muzicii culte din Satu Mare, Rudolf Fatyol. Astăzi, în preajma Filarmonicii Dinu Lipatti, parcul al cărui principal obiectiv turistic este Turnul Pompierilor îi poartă numele. Emoționantă și plină de gratitudine inițiativa conducerii celei mai importante instituții de cultură din Satu Mare, de a închide stagiunea 2020/2021 în aer liber, în parcul Rudolf Fatyol.

    Chiar și alegerea repetării unui concert din luna martie, anul acesta, ni se pare de bun simț dacă ne aducem aminte că din cauza pandemiei acest concert nu a putut fi urmărit decât prin mijloace electronice (site, fb). Așadar, joi 1 iulie, lângă Turnul Pompierilor de la ora 18,30, cu bilet sau cu abonamentul nr. 31 în mână, ne putem delecta cu „Visul american” prin care ne va purta bagheta dirijorului italian Lorenzo Moroni, prim gornist al Orchestrei Simfonice a Filarmonicii de Stat din Oradea.

   Față de programul din martie este o singură modificare, „Animatorul” lui Scot Joplin fiind înlocuit de „Mașina de bătut” a lui Leroy Anderson. Ne așteapată un melanj interesant între muzica de obârșie clasică, cultă, cu muzica de spectacol, cafe concert, de tip american din secolul al XX-lea.

   Programul arată așa: John Philip Sousa (Stelele și galonații veșnici), Henry Gass (Omagiu lui Glenn Miller), Jean Treves (Amintirile lui Cole Porter), Scott Joplin (Animatorul), Ted Ricketts (Satchmo! Omagiu lui Louis Armstrong), Karel Kokelaar (Duke Ellington în concert), Frank Sinatra (Potpuriu), John Kander (Chicago), Vlad Kabec (Vizită la George Gershwin) și Leonard Bernstein (Poveste din cartierul de vest). 

    Lorenzo Moroni s-a născut în 1967 în orașul Gallarate (nordul Italiei). După studiile de corn de la Liceul de Muzică din Varese a absolvit Conservatorul "Gaetano Donizetti" din Bergamo. În Italia a colaborat cu mai multe instituții artistice: Orchestra Simfonică Radio din Milano și Torino, Academia "Santa Cecilia" din Roma, Teatrul "Regio" din Torino, etc. În România a colaborat cu Filarmonica de Stat din Timișoara, Arad și Satu Mare, Opera Națională din Timișoara, Opera Națională Română și Opera Maghiară din Cluj Napoca.

  În 2014 a înființat orchestra de suflători "Oradea Wind Ensemble" (vezi foto) care reunește instrumentiști și profesori din Oradea. Repertoriul formației cuprinde muzică clasică, ușoară, din filme, contemporană, cafe concert.

   Sub bagheta lui Lorenzo Moroni suflătorii au participat la numeroase evenimente: Concert dedicat Zilei Copilului 2015, Toamna Orădeană 2017, Zilele Art Nouveau 2018, Târgul de Crăciun 2019, spectacol dedicat Zilei Femeii 2020. Totodată formația a susținut concerte în Oradea, Marghita, Salonta și Ștei.

 

Popasul din deal - pensiunea din centrul geografic al județului Maramureș

    Am mai scris despre acest subiect și cu alte prilejuri, dar de câte ori revăd aceste plaiuri nu mă pot abține de la a încerca să descriu bucuria sufletului ce emană din artistica priveliștii. Că Dumnezeu face minunile asta știm, dar ce face mâna omului, a țăranului de rând, din minunile create de Dumnezeu, asta cu siguranță că Maramureșul vi le poate devoala. Maramureșul, această obârșie a multor cnezate ardelenești și a toată Moldova, păstrează până la cele mai mici detalii tabieturile inteligenței primare.

  Nu vei putea pătrunde nicicând în măruntaiele acestor taine dacă nu te-ai înnăscut cu ele. Poți doar să le admiri, să le invidiezi, să le studiezi, să le lauzi sau să le povestești. Pentru a fi de aceeași părere cu mine, sau din contră, pentru a mă contrazice trebuie neapărat să veniți la fața locului. O zi, o săptămână, o lună, un an... oricum nu vă ajunge pentru a descoperi tot, dar câteva argumente pentru a vă forma propria părere veți găsi.

   Harta Maramureșului e vastă și eterogenă din punct de vedere al formelor de relief, al componenței zăcămintelor, al zonelor folclorice, al artelor populare aplicate (țesut, olărit, folclor, pictură naivă...), dar, ca orice hartă, are un centru. Dacă centru administrativ și cultural este la Baia Mare, cel al sporturilor de iarnă la Cavnic, Borșa și Mogoșa-Șuior, cel al căilor ferate la Vișeu (Mocănița, sâc!), al creștinismului la Bârsana, nu este mai puțin adevărat că centrul sănătății trupești se află la Ocna Șugatag.

  I-am spus centrul sănătății trupești, dar Ocna Șugatag este și centrul geografic al județului ceea ce face să fie foarte căutat de toți cei ce vor să „trăiască” un pic în Maramureș. Îmi spunea un râșnovean (jud. Brașov), un profesionist al motoarelor pe două roți, că anul trecut a străbătut 1400 de km pe toate șoselele și drumurile colbuite ale Maramureșului și tot n-a reușit să vadă tot ce și-a propus. Așa că anul acesta a venit din nou. Cu soția. Pe patru roți.

   Am regăsit zâmbetul înțelegător de sub mustața neaoșă a gazdei mele obișnuite, Pop, asul din deal. De ce-i spun așa? E simplu. El este factotumul, amfitrionul, pensiunii Popasul din Deal. Cum ieși din Ocna Șugatag pe mâna stângă de-o iei spre Sighet. O recomand cu drag oricui în afară de cheflii, infractori și răuvoitori.

   O pensiune în care modernul se asortează natural cu tradiția. Aflată la marginea pădurii Crăiasca, pașii tăi oricând se pot strecura pe lângă spațiul  amenajat special pentru un barbeque, pătrunzând astfel pe cărările umbrite de foioase și conifere. Aici, foioasele și coniferele și-au unit coroanele astfel luând naștere unul dintre cei mai curioși arbori de pe teritoriul României, laricele.

   Nici un „chef” de la marile restaurante ale planetei nu vă pot găti o ciorbă ardelenească, sarmale sau balmoș ca bucătăresele de la Popasul din Deal. Dacă vin alde Michelin (ăia cu stelele) pe aici nu mai pleacă chiar dacă singurele anvelope din zonă sunt cele ale bicicletelor de munte (mountain-bike) pe care Pop, asul din deal, le oferă cu generozitate îndrăgostilor de natură.

   Trebuie să recunosc că îmi face plăcere să vă dezvălui numărul de telefon, adresa de e-mail și pagina electronică ale Popasului din Deal, adrese la care puteți afla mult mai multe detalii despre zonă decât am reușit să vă relatez aici.

0744598842, popasuldindeal@gmail.com, www.popasul.ro 

Apă

     Cică un mirean mergea prin deșert. În față nimeni, în dreapta nimeni, în spate nimeni, la stânga nimeni. Nisip, nisip și iar nisip. A mers el așa cale lungă până când la un moment dat i s-a făcut sete. În față nisip, în dreapta nisip, în spate nisip, la stânga nisip. Merge el ce mai merge și i se face foarte sete. În față dune, la dreapta dune, în spate dune, în stânga dune. Mai slăbește ritmul mersului și după ce mai face un tur de orizont în sensul acelor de ceasornic se tânguie disperat:

   - Water!

   În față nimeni, la dreapta nimeni, în spate nimeni, la stânga un punct ce se tot mărește. Plin de speranță dă bună ziua beduinului ce tocmai a ajuns în preajma sa și..

   - Apă! Vă rog dați-mi niște apă...

   - N-am omule. Eu vând cravate. Vrei o cravată?

   - Îți bați joc de mine? Du-te-n plata lui Alah!

   Către seară mai prinde ceva putere mireanul nostru și după câteva sute de dune nu-i vine să-și creadă pupilelor. Din nisip răsare un cazinou luminat, cu viață și apă înăuntru. Se târăște aproape până la intrare unde cere apă.

    - N-am! - spune cerberul de la intrare. Însă înăuntru găsești câtă vrei.

   - Păi bine, dă-mi voie să intru...

   - Fără cravată nu intră nimeni!!!

   Cam așa ceva au pățit Ronaldo, Pogba și Locatelli după meciurile din primul tur al Campionatului European. Invitați fiecare în calitate de protagoniști ai meciurilor pe care le-au câștigat, cei trei au persiflat produsele lichide ale sponsorilor principali (sucuri nenaturale și bere) și au cerut apă.

   E cunoscută grija pe care o are Ronaldo pentru propria sănătate așa că el a înlăturat produsul obținut din cola (fruct exotic cu alcaloizi stimulanți) și l-a înlocuit cu apă. Pogba, musulman cu precepte, a înlăturat produsul obținut din hamei și l-a înlocuit cu sfânta apă. Locatelli a reiterat ideea că sucurile pe bază de cola nu sunt sănătoase și le-a înlocuit de asemenea cu apă.

   N-au înțeles nimic. Nici unul nu purta cravată!

De la „Jurassic Park” la „Războiul Stelelor” pe scena Filarmonicii Dinu Lipatti

    Un prilej excepțional de a ne apropia copiii noștri de tainele muzicii culte ne oferă Filarmonica Dinu Lipatti în cursul săptămânii viitoare. Joi, 24 iunie de la ora 18,30 la Satu Mare (Filarmonică) și vineri, 25 iunie de la ora 18,00 la Carei (Teatrul municipal), sub îndrumarea maestrului Werner Gabor aflat la pupitru, colectivul de conducere al Filarmonicii Dinu Lipatti, în frunte cu Kovács Emőke ne propune „Muzică de film”. La acest concert, datorită regulilor şi a măsurilor impuse de autorităţi, sala poate primi doar 70% din capacitatea sa, astfel numărul locurilor este limitat. Concertul nu este inclus în abonament. Mai multe informații pe pagina de Facebook a filarmonicii sau la numărul de telefon 0786085416.

 

                                                 Kovács Emőke

    

   Faptul că Orchestra  Filarmonicii Dinu Lipatti este vaccinată în integralitatea ei este un respect pe care aceasta îl arată față de spectatorii ei și obligă, moral vorbind, o comportare similară din partea celor ce, în majoritatea timpului, se vor afla în spatele dirijorului Werner Gabor.

   

   Programul celor două spectacole este același pentru Satu Mare și Carei și cuprinde muzică din îndrăgitele filme: 1. Parcul Jurasic 2. Cartea junglei 3. Cinema Paradiso 4. Nașul 5. Profesionistul 6. Legenda din 1900 7. Pirații din Caraibe 8. Urzeala Tronurilor 9. Pearl Harbor 10. Stăpânul inelelor 11. Potpuriu Bud Spencer 12. Interstelar 13. Războiul Stelelor.

   

   Așa cum v-am obișnuit vă dezvăluim câteva aspecte din viața și cariera protagonistului, dirijorul maghiar Werner Gabor.

                                    Werner Gabor 

    Născut în 1969 la Budapesta, Werner Gábor  a  început să studieze muzica  la 5 ani, începând cu violoncelul, pianul și apoi percuția. După terminarea studiilor liceale a fost admis la Universitatea de Muzică Liszt Ferenc din Győr, specializarea violoncel.

   Din 1991 este membru al orchestrei simfonice MÁV. Totodată a fost membru în numeroase orchestre: între 1990-93 în Camerata Transsylvanica, 1993-95 în Sonora Hungarica, 1996-99 în orchestra Hubay Jenő.

   În 1997 și-a început studiile de dirijat la universitatea de muzică Liszt Ferenc sub îndrumarea lui Lukács Ervin și Gál Tamás. A urmat de asemenea cursuri de măiestrie sub îndrumarea profesorului Jurij Szimonov.Din 1999 este dirijorul orchestrei Hevesi, iar din 2000 este dirijorul orchestrei Jeunesses Musicales.

   A luat parte la multe festivaluri de prestigiu: Valea Artelor, festivalul din Zemplen. A fost invitat în Olanda, Italia, Germania, Elveția, Austria. În 2002 a fost invitat în Spania la festivalul Sant Feliu de Guixols. Din 2005 este invitat frecvent să dirijeze în Transilvania. În 2002 a fost distins cu premiul „Donáth”. În prezent este dirijorul Orchestrei Dohnányi din Budafok.

 

Halep

    Dacă deschidem clasamentul WTA Simona Halep se mai află încă pe podiumul încropit de federația internațională. Dar! Dar cele 6330 de puncte cu care este creditată Simona sunt cumulate datorită pandemiei și a altor accidentări din prestația sa de-a lungul a trei ani, 2019, 2020 și 2021. În mod normal acel clasament ar trebui să țină cont doar de punctele obținute în ultimele 52 de săptămâni. În acest clasament mincinos, după cum vă dați seama că îl categorisesc, Simona este depășită doar de Ashleigh Barty (finalistă la Australian Open) cu 8245 puncte și câștigătoarea de la Australian Open, Naomi Osaka, cu 7401 puncte.

   Mult mai aproape de adevăr se află clasamentul în care sunt luate doar rezultatele din acest an în care Simona a adunat în cele șapte turnee la care a participat doar 901 puncte, aflându-se pe un modest loc 27. Ba mai mult, mai vârsnica sa conațională, Sorana Cârstea se află pe locul 23 cu 1036 de puncte. E drept că au fost obținute în nouă turnee.

   Înainte de ultimele două turnee ale primei jumătăți a anului 2021, în acest clasament numit și Porsche Race Singles, conduc Ashleigh Barty cu 3381 puncte (nouă turnee disputate), proaspăta câștigătoare surpriză de la Roland Garros Barbora Krejcikova, cu 3258 puncte (unsprezece turnee) și Arina Sabalenka cu 2657 puncte (zece turnee).

   Pentru ca Simona să rămână în topul primelor zece tenismene în acest an este necesară o comportare excelentă la ultimele două turnee pentru Marele Șlem, cele pe iarbă de la Wimbledon (debut pe 28 iunie) și pe hard de la US Open (debut pe 30 august). O ajută faptul că nici una dintre prezentele în sferturile de finală de la Australian Open nu se regăsește în sferturile de finală de la Roland Garros, doar două (S. Williams și Swiatek) bifând optimile în ambele competiții.

  Un obiectiv important pe care și l-a fixat Simona pentru acest an este turneul de tenis de la Jocurile Olimpice dar, din păcate, acesta nu punctează în clasamentele WTA. Nu putem să o blamăm pentru interesele ei pentru această competiție pentru că aici va reprezenta tricolorul românesc. E adevărat că a dat bir cu fugiții atunci când ar fi trebuit să reprezinte același tricolor în Cupa Federației (Billie Jean King Cup, cum se numește acum), dar viitorul ce tocmai a devenit trecut, i-a demonstrat că la cei 29 de ani ai săi e bine să se gândească la faptul că accidentări mai pot să apară. Sunt convins că prezența Simonei la Cluj, în meciul cu Italia, ar fi trimis România în fazele superioare ale Billie Jean King Cup, iar pauza care ar fi urmat în mod normal i-ar fi garantat acesteia participarea la Roland Garros.

   Bine, bine! După răzbel toți ne pricepem! Noi, oricum, îi ținem pumnii!

   

  

O chitară Stephen Hill pe scena Filarmonicii Dinu Lipatti sub inspirația lui Giacomo Bigoni

    După ce în una din săptămânile trecute am avut pe scena Filarmonicii Dinu Lipatti o vioară Stradivarius iată că săptămâna aceasta ne vom delecta cu sunetele unei chitare din cedru, confecționată în 2013 de lutierul Stephen Hill. Stephen Hill realizează chitare fine de concert și flamenco spaniol din 1985. În prezent locuiește în La Herradura, Granada, Spania. De asemenea este renumit ca profesor de producători de chitare. El este responsabil pentru formarea a câtorva lutieri de succes.

 

   Dacă despre Ștefan Novak, dirijorul nostru de calibru, am mai scris pe această pagină, ne bucurăm să vă informăm minimal despre viața și activitatea invitatului din această săptămână (joi, 17 iunie, ora 18,30, abonament nr. 30), chitaristul italian Giacomo Bigoni. Programul va conține „Suita spaniolă” a lui Isaac Albéniz și „Concierto de Aranjuez” al lui Joaquín Rodrigo. Așadar o seară spaniolă interpretată de un italian atent la bagheta unui arădean (Pâncota). S-ar putea, dacă „palmele” voastre îl vor provoca, să aveți și o mică repriză de rock. Vizionare și audiție plăcută!

   Giacomo Bigoni s-a născut în 1991 în Reggio Emilia, părinții săi fiind cântăreți amatori de cor. S-a apropiat de lumea muzicală încă de la o vârstă fragedă, iar la vârsta de 8 ani a început să studieze chitara clasică în conservatorul orașului său, Institutul Muzical Achille Peri din Reggio Emilia, unde a studiat cu Claudio Piastra, obținând astfel atât diplomele de licență (în 2010), cât și cele de masterat (în 2012) cu note superioare și o distincție.

   În 2012 s-a mutat ulterior la Londra, obținând după un an Diploma de artist în interpretare la Royal College of Music, studiind cu Carlos Bonell și Gary Ryan. De asemenea, a urmat cursurile pentru o a doua diplomă de artist la Guildhall School of Music & Drama cu Robert Brightmore timp de un an, sprijinit cu amabilitate de o bursă completă Leverhulme Arts Trust. Între timp, a primit masterclassuri de la artiști precum Alirio Diaz, Roland Dyens, Vladimir Mikulka, Michael Lewin, Flavio Cucchi, Graham Anthony Devine.

   În 2014, imediat ce și-a încheiat cariera studențească, a fost numit profesor de chitară la Institutul muzical din Reggio Emilia și Castelnovo ne 'Monti, unde predă în prezent. Un interpret clasic poliedric, este profund activ în domeniile repertoriului solist, muzicii de cameră, solist cu repertoriul orchestrei, aranjamente și predare, precum și unele chitare moderne în stil fusion. Cântă regulat în duet cu violonistul Francesco Ionascu (Duo de expoziție) și cu clarinetistul Gaetano Nenna. A avut apariții TV și radio la Vatican Radio (pentru care a avut onoarea să înregistreze un recital solo în prestigioasa Sala Assunta, din Vatican) și Telereggio.

   Giacomo a publicat două albume: Take Time (Discoland Records, 2014) și Extreme Guitar Solo (TreTempi Records, 2017), ambele primite cu mare apreciere de către cele mai importante reviste de muzică italiene. În 2015, cu un videoclip YouTube de mare succes, a fost primul chitarist (cu excepția compozitorului) care a înregistrat piesa revoluționară „Benga Beat”, capodoperă pentru chitară de Gary Ryan. care combină tehnici inovatoare de percuție și sunete unice cu aromă africană într-un melanj palpitant de melodii și ritmuri în stilul muzicii mondiale. Benga Beat a fost, de asemenea, reperul Extreme Guitar Solo, care ar fi apărut doi ani mai târziu.

   În cariera sa profesională a evoluat în toată Italia, în Marea Britanie, Spania, Elveția și România. În timpul șederii sale la Londra, a debutat la Sala Bolivar în cadrul London Guitar Series din 2013. A susținut recitaluri în numeroase serii importante de concerte și pe scene prestigioase: printre altele, Maestros de la Guitarra (La Herradura, Andalucìa), Ateneul Roman (Filarmonica G. Enescu, Bucarest), Bistrița (România), Auditorium Maximum, Toamna Muzicala Clujeana , Academia de Muzica "Gheorghe Dima" and Diesel Club (Cluj-Napoca), Sala Enescu-Bartok (Oradea), Royal College of Music, Purley Classics, Festival di Bellagio e del Lago di Como, Cremona, Sala Assunta (Città del Vaticano ), Sant'Eligio degli Orefici (Roma), Festival Chitarristico Internazionale Estate a 6 Corde, Pescara International Music Festival, Teatro al Parco (Parma), Sala Bossi e San Giacomo Festival (Bologna), Auditorium G. Nicolini (Piacenza), Spazio Icarus, Sala del Tricolore e Rotary Club (Reggio Emilia), Fondazione Benetton, Accademia Tadini (Lovere), Casa Menotti (Spoleto, Italia), Einstein (Aarau, CH).

   Giacomo a fost invitat să cânte solist de două ori cu Orchestra Filarmonicii de Stat „Transilvania” și o dată cu Filarmonica de Stat din Oradea, colaborând cu dirijori precum Tiberiu Soare, Jozsef Horvath și Hermann Szabolcs la Concierto de Aranjuez de Joaquin Rodrigo și Concertul pentru chitară de Mario Castelnuovo-Tedesco și primind întotdeauna o uriașă apreciere din partea publicului și a criticilor.

   Giacomo este câștigător a mai multor premii dintre care amintim doar Premiul 1 de necontestat la Concursul Internațional Città di Treviso în 2013, Premiul I la Concursul de chitară Antonio Salieri (Legnago, Italia) în 2014, Premiul 3 (cu locul 1 neoferit) la Concursul de chitară Città di Celano în 2013 și Bursa Augusto Del Rio ca cel mai bun absolvent al Conservatorului din Reggio Emilia în 2010. Giacomo este mândrul posesor al unei chitare de concert din cedru, Stephen Hill, din 2013.