Uf! Ce etapă!?

    Nici nu știu cu ce să încep. Sunt foarte multe chestii care ar trebui discutate înainte de ultima etapă din sezonul regulat. Unele au legătură cu fotbalul concret altele sunt doar de culise. Mă gândeam să las deoparte chestiile de culise dar nu prea pot pentru că au implicații directe asupra clasamentului.

   Să încep cu fotbalul pur. Spuneam săptămâna trecută că nu cred că primele cinci clasate vor obține cicncisprezece puncte în etapa asta. Nu bănuiam totuși că vor trebui să se mulțumească doar cu patru. Cea mai mare surpriză a fost cam neplăcută pentru mine. Rapidulețul meu a deraiat rău de tot. Marfarul de Sibiu le-a stat în cale. Ce-i drept că rapidiștilor din Sibiu le-a trebuit mai mult acest punct și jumătate (după înjumătățire) decât celor din Giulești.

   Farul și FCSB au plecat și ele cu traista goală de la Cluj și Arad. Uite că Ardealul a obținut unsprezece puncte din 12 posibile. Ar trebui să fie un motiv de bucurie. Ține-le-ar soarta isonul! Punctul CFR-ului la Sf. Gheorghe pare prea mic, în schimb, punctul secuilor cu frânarii e destul de mare.

   Din extrafotbal deducem că cele trei puncte puse pe masa comisiilor de la jocul Sepsi - 48 încă dau bătăi de cap nepricepuților. Problema lor este cum să eludeze regulamentul și să rejoace jocul. Din punct de vedere sportiv ar fi de dorit acest lucru dar nerespectarea regulamentului este inadmisibilă. Crearea unui precedent este deosebit de periculoasă. Întârzierea acestei decizii este foarte periculoasă. Dacă vreuna din părți ajunge la TAS irefutabil nu vom avea reprezentante în cupele europene dacă echipa calificată în play-off trebuie schimbată.

   Cele 15 goluri ale penultimei etape și cele opt goluri din ultimele două jocuri ale antepenultimei etape au adus un total de 544 de goluri, adică o medie de goluri pe meci mai aproape de 2,34 decât de 2,35. „U” - Farul 2-0 meritat; 48 - Botoșani 1-0 prognozat; Rapid - Hermannstadt 0-1 cum spuneam; Mioveni - Chindia 2-0 altă surpriză; Petrolul - Univ. Craiova 0-1 adică una se joacă, alta-i pe tabelă; UTA - FCSB 3-1 de-ale sufrageriilor; Voluntari - Argeș 0-0 alb; Sepsi - CFR 2-2 roșu-vișiniu.

   Ultima etapă nu e ultima. Dacă secuii bat și juveții nu, vom avea parte de o mare ușurare. Altfel TAS-ul ne mănâncă. Nu vă uitați la declarații. Sunt de complezență. Ciolanul e important. Singurul mod de a-i tempera în acest caz este să le arăți osciorul, adică mai repede ajungi în Europa fotbalistică de pe locul 7 decât de pe locul 6. Dar dacă își dau seama că pentru acel loc 7 trebuie muncit încă, îi bai.

   Farul - Rapid (sâmbătă, ora 20,30) Derbiul etapei. Chiar e derbi. Să vă spun că mă aștept ca în Gara de Nord să poposească trei puncte? Știți deja asta. Va fi unul din cele mai nasoale arbitraje, dar cum a reușit „U” să-l bată pe Hagi cu arbitraj ostil, așa ar trebui să facă și Mutu și ai lui.

   FCSB - Sepsi (duminică, ora 21) Ziceam mai sus că dacă Sepsi câștigă... Nu mai zic. Acuma văd cu cine joacă. FCSB-ul nu-și poate permite o nouă sufragerie cu pahare pline. Trebuie mai multă atenție din partea latifundiarului. Sau...

   CFR - „U” (luni, ora 20,30) Ziua porților deschise la închiderea ediției cum s-ar spune. Ce-ar fi ca cele două galerii să se îmbrățișeze la sfârșitul partidei indiferent de scor. Vise și visuri! Mai degrabă s-or electrocuta. Un meci ce le va da de lucru jandarmilor. Pe teren cred că va fi fotbal de calitate cu mucii lui Dan Petrescu pe afară și diplomația lui Neluțu Sabău pusă la grea încercare.

   Univ. Craiova - UTA (vineri, ora 20,30) După cum au jucat cele două echipe duminică nu prea le dau șanse gazdelor, dar cum duminica este doar o dată pe săptămână... Chestia aia cu reîmprospătarea lotului, a suporterilor și a mentalității la olteni ar putea să-i ofere lui Balint o șansă. Rotaru cică se gândește doar la viitor.

   Hermannstadt - 48 (duminică, ora 21) Programarea acestui joc concomitent cu partida de pe Arena Națională este necesară dar nu și suficientă pentru a cunoaște ocupantele locurilor șase și șapte la sfârșitul returului. Când scriu aceste rânduri se așteaptă decizia Comisiei de recurs dar, după cum spuneam, aceasta nu este irevocabilă. Până atunci „Hai Sibiul!”.

   Chindia - Voluntari (luni, ora 17,30) Un meci care nu tare mă atrage. Nici pe voi, așa-i? Una fără fief, alta fără voce. Mai țineți minte că la început de campionat îmi doream ca Mioveniul și Voluntariul să retrogradeze direct, iar Chindia să nu treacă de baraj? Motivul nu era poziționarea pe hartă, ci lipsa suporterilor. Sportul competițional fără suporteri nu are sens.

   Argeș - Petrolul (sâmbătă, ora 17,30) În trecut aș fi spus Dobrin - Dridea. Ce vremuri!? Pe atunci, prin '70, cu excepția fundașului dreapta puteam recita o națională doar cu D (pentru curioși Datcu - ?, Dan Coe, Dinu, Deleanu- Dumitru, Dobrin - Dembrowski, Dumitriu II, Dumitrache, Domide; Dridea nu apare pentru că el și-a încheiat activitatea la națională în 1967).

   Botoșani - Mioveni (vineri, ora 17,30) Ar fi cazul ca în cenușăreasa etapei moldovenii să încheie repede conturile cu Mioveniul pentru că altfel Dică iar profită de nehotărârea altora.  

La raport

   Primele noțiuni despre raport le-am deslușit prin școala primară atunci când am înțeles că împărțirea și raportul sunt cumva similare. Atunci am înțeles că dacă ceva (numărătorul) îl împărțim la altceva (numitorul), având același înțeles în ceea ce privește unitățile de măsură, obținem un raport. Acesta poate fi subunitar, egal cu unitatea sau supraunitar.

   Dacă numărătorul este mai mic decât numitorul atunci obținem un raport subunitar. Adică ceva ce nu poate crea dezvoltare. Ceva ce nu poate reprezenta decât trecutul. Prezentul (cifra unu pentru elucubrațiile mele) și infinitul de deasupra cifrei unu ce reprezintă viitorul sunt noțiunile care pot reprezenta echilibrul, respectiv dezvoltarea.

   Dacă numărătorul este mai mare decât numitorul atunci raportul este supraunitar. De ce vă recapitulez toate astea? Probabil ca să mă justific, să mă facă pe mine să cred, despre analogia pe care am s-o fac cu alte sensuri ale cuvântului raport.

   În societate de exemplu un raport asupra unei activități efectuate se poate da în fața unei mulțimi mai mult sau mai puțin avizate despre subiectul raportului. Acesta poate fi acceptat, înțeles și/sau judecat. Pe de altă parte, în armată, a da raportul este cu totul altceva. Acolo numai cel mic dă raportul către cel mare, iar raportul poate fi doar judecat indiferent dacă este înțeles. Ați prins nuanța? Cel mic către cel mare, adică dezvoltarea este exclusă, raportul fiind subunitar. Prin definiție în armată un general este mai „deștept” decât un colonel și așa mai departe până la bietul soldat. Cum să-ți dai seama astfel că nu poți avea dezvoltare sub uniformă? Pentru ei dezvoltarea înseamnă creșterea în grad.

   Toată poliloghia asta de până acum a fost cu scopul de a mă face și eventual de a vă face, să înțeleg(eți) că niciodată un om aflat în subordine de tip militar nu va pricepe că pensia specială este nemeritată. Cum să le explici că fără învățământ nu ar fi putut purta tunica, fără medicină mânecile (uneori caschetele) le-ar fi fost inutile, fără ingineri s-ar fi bătut și acum cu pietre iar fără Enescu durerea i-ar copleși? N-ai cum! Subordonarea este literă de lege, iar înțelepciunea o hulesc mai abitir decât o face religia. Această ultimă parte a concluziilor mele nu se referă le persoane, ci la sistem. Persoanele, chiar dacă unele dintre ele sunt conștiente nu renunță la armă. Este osul lor.

  Tot un raport este legătura dintre mine și tine cititorule. Și acesta poate fi subunitar, egal cu unu sau supraunitar. Subunitar adică nu înțelegi ce spun și mă lași în plata domnului, egal cu unu adică ești de acord cu mine și treci mai departe sau supraunitar adică mă judeci pozitiv/negativ, adică cu completări, în dezacord sau și una și alta. Doar cei care mă judecă (pozitiv sau negativ) din exteriorul sistemului luat în discuție pot crea dezvoltare.

   Dacă pentru militari am putea depune chezășie morală pentru faptul că asta este educația pe care au primit-o ce ne facem cu tot acel spectru de profesiuni care primesc pensii speciale pentru motive scornite? Toți au avut în timpul activității salarii care le-ar fi permis să-și facă pensii private, iar contribuțiile lor la stat au fost suficiente pentru a le oferi o pensie onorabilă, fără alte cerșetorii. De parlamentari nu avem voie să ne plângem pentru că noi i-am ales. Până nu vom elimina profitorii din politicul românesc (nu numai la români se întâmplă, dar asta nu-i o scuză) nu vom avea legi corecte și cu un singur înțeles.

   Noroc că Europa pune piciorul în prag dar ăștia ai noștri ar putea lăsa țara în subdezvoltare doar ca ei să aibă tolba plină.

   Opriți corupția! Opriți războiul!

„Voci pe placul vostru” la Filarmonica Dinu Lipatti

    Concertul susținut de cvartetul vocal „Ad libitum voices” (voci opționale) din această săptămână, programat pentru joi, 9 martie, ora 19, ne va aduce în îndrăgita instituție de cultură sătmăreană voci mult aplaudate pe scenele teatrelor de operă și operetă din țară și străinătate. Orchestra Filarmonicii de Stat Dinu Lipatti din Satu Mare, ea însăși una dintre cele mai reputate orchestre din estul Europei, îl va avea la pupitru pe deja sătmăreanul Ștefan Novak.

                                Cristi Ignuță

   Fiind martie este normal ca doamnele noastre să fie răsfățate cu patru dintre cele mai audiate voci ale unora din cele mai apreciate siluete masculine din România. Este vorba despre tenorii Tiberius Simu și Sergiu Coltan, baritonul Vlad Morar și basul Cristian Ignuță. Pentru acest concert sunt valabile abonamentele cu nr. 30.

                             Sergiu Coltan

   În program lucrări de Luigi Denza, Jerry Bock, C. Michel Schönberg, Felix Mendelssohn, Mitch Leigh, Temistocle Popa, Marius Țeicu, Zsolt Kerestély, John Kander, Harry Warren, Cesare Andrea Bixio, Anton Șuteu, Quirino Mendoza y Cortés, Eduardo di Capua, Giuseppe Verdi.

   Tiberius Simu

    Născut în Cluj, Tiberius Simu este absolvent al Liceului de Muzica Sigismund Toduță unde urmează cursuri de vioară, pian și canto, fiind mai apoi absolvent al Academiei de Muzică Gh. Dima din Cluj, secția Regie de teatru muzical, unde este în prezent lector universitar, începând cu anul 2018.

   Tiberius Simu debutează pe scena Operei Naționale Române din Cluj, în dublă ipostaza, de regizor al spectacolului Traviata de Giuseppe Verdi, cât și de protagonist al rolului Alfredo, rol susținut cu succes și pe scena Operelor Naționale din Timișoara și București, acest rol fiind cel care marchează și debutul internațional al artistului la opera din Leizpig. Laureat al concursurilor de canto Traian Grozăvescu de la Lugoj și Haricleea Darclee de la Brăila, Tiberius Simu câștigă în 2005 o bursă de doi ani la Accademia del Teatro alla Scala di Milano, având posibilitatea de a-și continua studiile sub îndrumarea unor artiști de marcă ai scenei lirice mondiale, ca de pildă Luigi Alva, Leyla Gencer, Mirella Freni sau Renato Bruson.

   De la debutul său, Tiberius Simu a adăugat numeroase roluri repertoriului său, precum Tamino din „Flautul fermecat” de Mozart la Wiener Staatsoper, Aceste din „Ascanio din Alba” de Mozart la Scala din Milano, Don Ottavio din „Don Giovanni” de Mozart la Frankfurt Oper, Lucio Silla din opera mozartiană cu același nume la Nantes/Angers Opera, cât și la opera din Bordeaux, Fenton din „Falstaff” de Verdi la Opera Royale de Wallonie din Liege, Nemorino din „Elixirul dragostei” de Donizetti la Opera din Toulon, Almaviva din Bărbierul din Sevillia de Rossini la Leipzig, Camille Rosillon din opereta „Văduva veselă” de Lehar la Teatro Verdi din Padova sau rolul titular din opereta „Zarewitsch” de Lehar la Seefestspiele Morbisch.

   Din activitatea regizorală a lui Tiberius Simu se remarcă spectacolele cu operetele „Văduva veselă” și „Țara surâsului” de Lehar la Opera Națională Română din Cluj și Opera Brașov, „Carmen” de Bizet la Opera Maghiară din Cluj, cât și colaborări cu regizori de renume precum Andrei Șerban, Hugo De Ana, Werner Schroeter, Peter Konwitschny, Franco Ripa di Meana, Stefano Poda sau Andreas Homoki. De asemenea Tiberius Simu a semnat regia Balului Operei din Cluj, edițiile din 2014 și 2015.

   După știința mea Tiberius Sima a colaborat cu filarmonica sătmăreană în urmă cu vreo șapte ani la „Festivalul castanelor” din Baia Mare.

   Vlad Morar 

   Să-l lăsăm singur să se prezinte cu promisiunea că pe ceilalți doi membri ai grupului, Cristi și Sergiu, îi vom lăsa să se exprime în următoarea lor prezență la Satu Mare.

   „Mai nou zis Iedu’ sau Ieduț și această poreclă nu are doar o semnificație oarecare. Ea reprezintă faptul că sunt mezinul grupului Ad Libitum Voices. Iată și povestea mea.

M-am născut în Cluj-Napoca pe 17 decembrie 1995 și pot spune că din copilărie mi-a plăcut să ascult muzică. Nu orice stil, ci muzică clasică.

Am început să studiez muzica de mic, avându-l îndrumător și ajutor pe tatăl meu, Adrian Morar. Acest Om pe care, de altfel, îl poți admira mereu ca dirijor al diferitelor orchestre de prestigiu din țară și din străinătate, el fiind dirijorul Operei Naționale Române din Cluj-Napoca. Știu că te întrebi de ce a fost nevoie să-i fac o asemenea prezentare, iar răspunsul este simplu: pentru că merită și pentru că îl admir.

   Să revenim, totuși, la mine. Muzica a însemnat pentru mine mai mult decât o profesie, ea este cea care mi-a desenat viața până acum. Muzica clasică, căci despre ea este vorba, o cunoșteam încă de la vârsta de 6 ani, când am început să studiez pianul. Am absolvit Liceul de Muzică „Sigismund Toduță” din Cluj. Cuvintele ar fi prea puține, cred eu, pentru a exprima cât de multe mi-a oferit muzica în cei 12 ani de școală.

   Apoi am urmat studiile la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca. Aici s-au schimbat multe lucruri încă de la început.

   În primul rând, am schimbat pianul cu vocea. Prin clasa a 11-a începusem să-l ascult pe Michael Bublé. A fost primul artist vocal pe care l-am apreciat din secunda unu. Avea ceva… Ceva ce în mulți alți artiști nu vedeam. Cum eu sunt nebun după jazz, blues și funk, la Bublé am identificat imediat entuziasmul și plăcerea de a cânta. Are dorința de a face oamenii să zâmbească. M-a cucerit prin căldura și frumusețea ce răzbat din vocea lui. Am învățat să-mi cultiv aceste calități la propria-mi voce puțin mai târziu, din anul I de facultate, studiind canto-ul clasic la clasa domnului profesor Mircea Sâmpetrean.

În al doilea rând, pe parcursul celor 4 ani de licență mi-am dat seama cât de mult mă atrage jazz-ul. Așa am început să cânt în concertele organizate de domnul profesor Răzvan Metea, alături de Bigg Dimm a’Band.

Apoi, cel mai important, era faptul că l-am cunoscut pe Tiberius din anul 1 de facultate. Am cântat alături de el în câteva concerte. În anul 3 mi-a devenit și profesor la Conservator, iar in anul 4 m-a invitat să fac parte din acest proiect, numit Ad Libitum Voices.”

   Opriți războiul!

Clasamente

    Scărpinatul cu mâna stângă, peste cap, pe tâmpla dreaptă este caracteristică băncilor. Nu, nu în relațiile lor interne. Aici logica primează. În relațiile cu clienții fac chestia asta de amețesc bietul om că mai bine semnează decât să deslușească. Normal din moment ce atunci când e senin îți oferă umbrela și cum se înnorează ți-o ia cu japca. Cam același lucru face și federația din lumea fotbalului românesc cu echipele și suporterii lor. În general echipele știu să se păzească dar bieții suporteri nu toți știu cam cum stă treaba.

   Să vă explic. E vorba de clasamente. La trecerea către grupa campionat și grupa retrogradare punctele se înjumătățesc. Până aici toate ar fi bune. Dar de ce se rotunjesc acolo unde le dă cu virgulă? Pentru a da impresia că unele echipe beneficiază de ajutor de la cel de sus? Adică de la federație? Oricum la sfârșit nu mai contează. Se va calcula clasamentul ca și cum ar fi cu jumătăți de punct. Ca în chestia cu umbrela și cerul înnorat.

   Chiar am să-l rog pe colegul meu, Florin Mureșan, cel care vă ține la curent cu situația tuturor clasamentelor de pe pagina de sport, să publice în gazeta de Nord Vest (site și cotidian) clasamentele cu virgulă. E mai puțin estetic și dă de lucru un pic tehnoredactorilor dar este real, neîmbrobodit.

   Ați văzut ce se întâmplă dacă jucătorii CFR-ului nu respectă indicațiile lui Dan Petrescu? Primesc două goluri într-un meci. Halal! Pentru Bursuc nu contează că în sfârșit galeria fremăta la un joc spectaculos în care s-au înscris 7 goluri. Mofluzul se lamenta că a primit două boabe. Punem pariu că a uitat că din cele 56 de puncte strânse de CFR în 27 de etape, 21 au fost obținute de Șumudică în doar 7 etape? Adică Șumi a obținut 100% din maximum posibil, iar Bursucul doar 58,3%. Cu procentul acesta, dacă Dan Petrescu ar fi antrenat de la început, CFR-ul ar fi fost doar pe locul 6 cu 47 de puncte.

   La ora la care trimit spre publicare acest articol încă nu cunosc rezultatele meciurilor CFR - UTA și FCSB - Perolul. Cu rezultatele pe care le cunosc media de goluri pe meci a rămas apropiată de 2,35 (521 de goluri în 222 de partide). Din etapa 26 n-am menționat jocul Petrolul - CFR 2-5 spectaculos. Din etapa 27 nu am decât 6 rezultate: Hermannstadt - „U” 0-1 plâns cu râs; Chindia - 48 0-0 somnolent; Farul - Sepsi 2 - 0 mângâiat; Mioveni - Voluntari 0-3 normal; Univ. Craiova - Argeș 1-0 cu noroc; Botoșani - Rapid 1-2 cu multe pase greșite.

   Etapă foarte importantă este cea care începe acum. Patru din cele cinci echipe care au șanse la podium, dacă nu chiar la titlu, joacă în deplasare. Nu se poate spune că au meciuri grele dar precis nu vor obține in corpore victorii. Pe de altă parte ne-ar putea înșela cele cinci puncte dintre locul 12 și 13. La înjumătățire nu sunt decât două puncte și jumătate și vor urma meciuri directe deosebit de interesante și într-un singur tur. În funcție de locul ocupat în clasament la sfârșitul primelor 30 de etape se vor stabili adversarii cu care se joacă acasă și cei cu care se vor întâlni în deplasare fiecare echipă.

   Sepsi -CFR (luni, ora 20,30) Derbiul etapei. Acesta este ultimul meci al CFR-ului din secvența cu două meciuri pe săptămână. Or fi obosiți? Cu siguranță, dar lotul bine garnisit și judicios distribuit ar putea să-i scoată din încurcătură. Pe deasupra secuii parcă s-au tăiat în securi.

   „U” - Farul (vineri, ora 20) Al doilea joc ca importanță al etapei. Șepcile roșii, chiar dacă sunt într-un moment bun nu prea fac față echipelor din fruntea clasamentului, iar modul în care sunt arbitrați constănțenii ar putea înclina balanța. „Întâmplător” nici un arbitru n-a greșit împotriva lui Hagi în 28 de meciuri. N-au greșit nici din greșeală!

   Petrolul - Univ. Craiova (duminică, ora 15,30) Un alt meci care ar putea avea implicații majore asupra configurației părții superioare a clasamentului. O eventuală victorie a prahovenilor ar cam scoate oltenii din visul de a îmbrăca tricourile de campioni. rămânând să lupte doar pentru medaliile de bronz.

   Rapid - Hermannstadt (sâmbătă, ora 20) S-ar părea că Rapidul are cel mai ușor meci dintre echipele din față, dar la Rapid nimic nu este ușor. La fel de bine putem spune că la Rapid nimic nu este greu. Spectrul retrogradării ar putea să determine oaspeții la un „totul sau buze umflate”.

   UTA - FCSB (duminică, ora 21) Mi-ar fi fost mai ușor să cârcotesc despre acest joc dacă aș fi știut rezultatul textiliștilor de la Cluj. UTA nu joacă rău dar valoarea bucureștenilor este mult superioară. De multe ori s-a văzut că valoarea nu este suficientă.

   48 - Botoșani (sâmbătă, ora 17) În mod normal cele două echipe n-ar trebui să fie blazate. Circulă zvonul că federația le-ar da juveților posibilitatea să rejoace meciul de la Sf. Gheorghe. Părerea mea că ar trebui ca toate punctele să se obțină pe teren se bate de această dată cap în cap cu altă părere. Aceea că regulamentele trebuiesc respectate deoarece orice abatere creează un precedent. Moldovenii ar trebui să se uite mai temător în jos.

   Voluntari - Argeș (luni, ora 18) Au putere piteștenii să mai lupte pentru evitarea locurilor care duc la baraj? Acum trebuie să dovedească. De când l-au lăsat pe Prepeliță se cam scaldă prin ape tulburi.

   Mioveni - Chindia (duminică, ora 13) În opinia mea nomazii pleacă favoriți. Trebuie să-și și dorească acest lucru. Faptul că meciul este cenușăreasa etapei nu prea le dă ghes spre performanță.

   Opriți războiul!  

   

Lacăte

   La ce v-ați gândit când ați citit titlul acesta? Ați avut un sentiment de siguranță sau de înrobire? V-a sugerat un computer (parolă) sau o pivniță (ivăr)? Acum 33 de ani m-am mutat în Satu Mare. La bloc. O viață de om. A lui Isus de exemplu, cât a stat pe Pământ. În tot acest timp nu am avut lacăt pe cutia de corespondență. Cu toate astea nimeni nu mi-a plătit facturile (sâc!). În tot acest timp toți vecinii mei, absolut toți, aveau lacăte în permanență pe cutia de corespondență. Nu conta că unii țineau apartamentele goale luni în șir. Aveau lacăt pe cutia de corespondență.

   Citind titlul, cei ce-au poftit la bunul altuia probabil s-au gândit la protecție. Cei ce au suferit de diverse privațiuni în general s-au gândit la libertate sau mai bine zis la opusul ei. Lacătul în cel mai simplu înțeles este o piesă, o încuietoare care protejează un „ceva” împotriva furtului, vandalismului, a sabotajului sau a spionajului. Sub această formă se pare că a fost inventat în epoca romană.

   Mai apoi au apărut variante precum lacătele de dragoste (Podul Măcelarilor din Ljublijana fiind primul astfel de loc de declarare a dragostei fără sfârșit, mai apoi alte locații au avut parte de același tratament dând de furcă autorităților locale). De fapt termenul românesc lacăt vine de la sârbescul „lokot” care a derivat din italianul locchetto și nu din maghiarul lakat. Interesant este că din latină locchetto se traduce prin medalion.

   Dacă tot am intrat în domeniul limbilor europene să spunem că pe engleză se spune padlock (prefixul pad având origini necunoscute iar lock fiind blocaj), pe franceză serrure (ce ne duce cu gândul la securitate), pe germană sperren (în antiteză este șperaclul ajuns și la noi), în italiană serratura și așa mai departe.

   Pentru cei pentru care imaginarul și fantasticul reprezintă ceva le recomand cartea premiată în 1988 cu Marele Premiu al Imaginarului, „Lacăte carnivore” scrisă de francezul Serge Brussolo în secolul trecut.

   Vă povesteam mai sus despre Podul Măcelarilor din Ljublijana. Într-adevăr este cel mai vechi pod cu lacăte din Europa, dar nu este și cel mai cunoscut. Bineînțeles că Podul Artelor din Paris este mult mai străbătut. Aș fi vrut să scriu „încărcat de fiare” în loc de „străbătut” dar recent, deoarece s-au constatat deteriorări ce afectează siguranța trecătorilor, Primăria din Paris a luat hotărârea să rupă toate jurămintele de dragoste (inclusiv al meu) vechi chiar și de peste o sută de ani.

   Și la noi în România este un astfel de pod, la Sibiu. Chiar două dacă punem la socoteală și pasarela Elisabeta din Cluj. Se numește Podul Minciunilor și este cel mai vechi pod din fontă construit la noi. Cred că datează din 1860. Recent am auzit că și Primăria din Sibiu vrea să taie lacătele pentru că cele câteva sute de kilograme în plus pot afecta soliditatea podului. Aiurea! Poate vreun negustor de fiare vechi să fi înmuiat discipolii lui Iohannis. N-am mai trecut pe acolo de vreo doi ani și nu știu dacă s-a dus la îndeplinire „proiectul”.

   Dacă la Paris este de înțeles, Podul Artelor, chiar dacă este pietonal are 155 de metri lungime și 11 metri lățime, traversând Sena, cel din Sibiu, pietonal și el, are doar 10,4 metri lungime peste o șosea pietruită și este atât de solid că va prinde cu siguranță mileniul patru.

   După părerea mea, în cele mai multe forme ale sale, lacătul pune stavilă dezvoltării, a transparenței și a sincerității. A păstra intimitatea cuiva, lăsând la o parte situațiile de boală, emoționale sau de inferioritate, nu înseamnă decât a-i da posibilitatea acestuia să-și ascundă fărădelegile. Pentru cele mărunte n-ar fi o problemă pentru că toți avem mici abateri. Dar ce ne facem cu cele care afectează serios viața comunităților (de aici și de aiurea)?

   Cum pledați? Cu sau fără lacăte?

   Opriți războiul!

   

În 11

    Știați că handbalul s-a jucat la început în 11? Din 1933 de când s-a disputat primul campionat național de handbal acesta se disputa în 11, pe terenurile de fotbal cu marcaj specific handbalului. Așa a ținut-o până în 1963 când handbalul în 7 i-a luat locul în totalitate locul celui în 11. Cel în șapte se juca tot în aer liber, pe terenuri de zgură, mai târziu de ciment, încă din 1958.

   De remarcat că primele titluri de campioană mondială pentru România au fost luate la handbalul în 11. Doar ultimele trei la băieți au fost câștigate la handbal în 7. Mai spun doar că în perioada interbelică toate titlurile de campioni naționali au fost luate de echipe din Ardeal, cu precădere din Sibiu. Pentru cei curioși las în continuare adresa de link pe care dacă o veți accesa veți afla mai multe amănunte, chiar și un filmuleț cu rezumatul unei partide. Mie mi s-a părut interesant:  https://www.old.infobraila.ro/2014/04/video-un-altfel-de-handbal-sportul-cu-mingea-mica-jucat-pe-stadion/

   Etapa ce a trecut a surprins doar prin meciul de la Voluntari. Spun asta necunoscând rezultatul final al întâlnirii de la Ploiești. Cele 15 goluri înscrise în 7 jocuri n-a prea schimbat media de goluri pe meci. Mai remarc faptul că cei doi antrenori de mucava Petrea și Dică au înregistrat primele înfrângeri. În cele 215 meciuri s-au înscris 505 goluri. 48 - Mioveni 2-1 în Bănie; UTA - Farul 0-1 nemeritat; Sepsi - Hermannstadt 2-1 cu năbădăi; „U” - Botoșani 2-0 normal; Rapid - Chindia 2-0 cu Papeau; Voluntari - Univ. Craiova 1-0 chestie de ambiție; Argeș - FCSB 1-2 cu emoții.

   Pentru etapa care începe azi este de remarcat că podiumul campionatului joacă acasă. Orice sincopă a acestora ar da un imbold urmăritoarelor să apese pe accelerație. Oltenii și-ar putea roade unghiile după jocul de la Voluntari.

   Farul - Sepsi (marți ora 20,30) Derbiul etapei. Sepsi dacă nu vrea să rămână doar o formație de conjunctură în lupta pentru campionat trebuie să arate acum. Altfel sunt alte competitoare care își doresc mai mult.

   FCSB -Petrolul (joi, ora 20) Dacă prahovenii vor arăta același respect lui Becali ca și lui Hagi vor merge doar în excursie pe Arena Națională. Aș fi curios să văd mâna lui Pârvu în meciuri grele nu numai în cele câștigate dinainte. Am ocazia în seara asta (n.a. - luni) să văd comportarea lui în meciul cu CFR.

   Botoșani - Rapid (miercuri, ora 20,30) Dacă mă întrebați pe mine scorul normal ar fi de 4-1 în favoarea oaspeților. Dar ce mai e normal pe lumea asta? Factorii climatici, pandemiile, războaiele și, mai nou, zilele sfinților mută normalul în anormal.

   CFR - UTA (joi, ora 17) E bine! Nu-i bine! Ce-i bine pe de-o parte, nu-i bine pe de alta. Și invers. Din păcate un meci poate fi pierdut de ambele echipe, dar nu poate fi câștigat de ambele echipe. CFR-ul n-ar trebui să-și facă probleme dar dacă ne gândim că pentru arădeni este una din ultimele șanse de a scăpa de retrogradare... Voluntariul pe care îl doream retrogradat direct s-a cam salvat.

  Chindia - 48 (marți, ora 18) Meciul cheie pentru juveții lui Mititelu. „Dacă da, e da!. Dacă nu, e nu!” A zis marele filozof marocan Cutuzov.

   Univ. Craiova - Argeș (miercuri, ora 18) Un alt meci disproporționat conform clasamentului. De fapt șase din cele opt jocuri ale etapei se desfășoară între echipe aflate la cel puțin cinci locuri una de alta în clasament.

   Hermannstadt - „U” (marți, ora 16) Un alt derbi ardelenesc. Dacă federația nu-și băga coada, meciul acesta nu ar fi fost unul de supraviețuire. Probabil nici Sibiul n-ar fi avut traseul dezastruos de după depunctare. Așa...

   Mioveni - Voluntari (miercuri, ora 16) Cenușăreasa etapei ne va înlătura probabil praful din ochi împrăștiat de echipa din Mioveni după instalarea lui Dică. Îl mai țineți minte pe Staicu (n.a. - din păcate ne-a părăsit pe 9 octombrie trecut)? Cel cu Olimpia. Nu era el mare antrenor (nici mic, să ne înțelegem) dar avea prieteni sus puși.

   Opriți războiul!

 

Concertul filarmonicii sătmărene va fi miercuri

    În această săptămână filarmonica sătmăreană ne invită miercuri, 1 martie, de la ora obișnuită, 19, pe baza abonamentului cu numărul 29 la o nouă seară de excepție. Data de 1 martie nu putea fi neglijată de conducerea instituției de cultură așa că, dragi melomani, în loc de joi de data asta sunteți invitați miercuri la „Primăvara simfonică”, un concert în care dirijorul Anton Șaburov împreună cu violistul Răzvan Popovici ne vor purta prin lumea lui Max Bruch cu „Romanță pentru violă și orchestră”, a lui Carl Maria von Weber cu „Andante și rondo maghiar pentru violă și orchestră” și a lui Robert Schumann cu      „Simfonia nr. 1 Primăvara” în si bemol major.

   Anton Șaburov

   S-a născut la Ecaterinburg și a primit educația muzicală în două conservatoare majore din Rusia. A absolvit Conservatoarele Ural Musorgschi (2008, diplomă cu distincții) și Conservatoarele Ceaicovschi din Moscova (2011, diplomă cu onoruri), studiind arta dirijatului cu legendarul profesor Ghenadi Rojdestvenschi. În 2016, a finalizat un program de stagiu de asistent la Conservatorul Ceaicovschi din Moscova.

   În 2008–2017, Anton Șaburov a lucrat la Conservatorul de Stat din Ural Musorgschi (Ecaterinburg), unde și-a combinat activitățile de dirijor principal și director artistic al Orchestrei Simfonice ale acesteia cu predarea la catedra dirijare de orchestre. În activitatea sa de dirijor principal, Anton Șaburov a organizat peste 40 de programe de concerte și mai multe festivaluri dedicate lui Rachmaninoff, Liszt, Ceaicovchi, Șcedrin, Vladislav Zolotariov. Sub îndrumarea sa, orchestra a pregătit premiera mondială a „Concertului nr. 1 pentru vioară” de Mikael Tariverdiev (solist – Graf Murja).

   În august 2016, orchestra simfonică a Conservatorului Ural, sub bagheta lui Anton Șaburov, a cunoscut cel mai înalt triumf în Konzerthaus Berlin la festivalul Young Euro Classic 2016. Spectacolul rusesc a avut un succes extraordinar în rândul publicului și a fost primit cu căldură de presa muzicală germană și rusă.

   În 2010, Anton Șaburov și-a făcut debutul la operă ca director muzical al operei Gianni Schicchi a lui Puccini la Teatrul de Operă al Conservatorului de Stat Musorgschi din Ural. Pentru această lucrare, a fost onorat cu premiul guvernatorului regiunii Sverdlovsc „Pentru realizări remarcabile în domeniul literaturii și artelor”. În timpul șederii sale la Teatrul de Operă al Conservatorului de Stat Musorgschi din Ural, Anton Șaburov a devenit director muzical al unor producții precum Die Kluge a lui Orff, Mavra lui Stravinschi și Privighetoarea, Eugene Onegin de Ceaicovschi, Nobilă Vera Șeloga de Rimschi-Corsacov și Duenia de Serghei Procofiev .

   Ca dirijor invitat, Anton Șaburov a cântat cu Orchestra Simfonică MAV (Budapesta, Ungaria), Orchestra Filarmonicii Ural (Ecaterinburg, Rusia), Orchestra Filarmonicii din Plovdiv (Bulgaria), Orchestra Simfonică Academică de Stat a Republicii Kazah, Magna Grecia Orchestra Simfonică (Taranto, Italia), Orchestra Simfonică de Sud Arizona (Tucson, SUA), Orchestrele Filarmonice din Rostov-pe-Don, Samara, Kislovodsk și multe altele. Acum ne va onora să cânte, pentru prima oară după căte știu, și cu Orchestra simfonică a Filarmonicii Dinu Lipatti din Satu Mare. Din 2015 Anton Shaburov a devenit dirijor invitat permanent al Orchestrei de cameră din Omsk.

   Din 2012 colaborează cu Teatrul academic de operă și balet de stat din Ecaterinburg în calitate de dirijor invitat. Din 2015 Anton Șaburov este dirijor invitat permanent al Orchestrei de cameră din Omsk. În august 2017, Anton Șaburov a fost numit dirijor principal și director artistic al Orchestrei Simfonice de Stat din Orientul Îndepărtat (Habarovsc, Rusia).

    Răzvan Popovici

   Viola lui Răzvan Popovici ne-a vizitat cel puțin în două rânduri bătrânul nostru Sătmar. Este vorba de prezențele sale în programul SoNoRo Conac al Asociației Sonoro la castelul din Carei în 2015 și la clădirea Dacia (de fapt în sala Filarmonicii Dinu Lipatti, parte integrantă a clădirii Dacia, monument arhitectural ce este pe cale să devină un bun al Ungariei cu tot cu instituția culturală) în 2021.

  S-a născut la Bucureşti într-o familie de muzicieni şi a început studiul violei cu tatăl său, Mugur Popovici. A studiat la Salzburg, Paris şi Freiburg cu Peter Langgartner, Jean Sulem şi Wolfram Christ.  A cântat ca solist în sala Filarmonicii din Köln, Festspielhaus Baden-Baden, Ateneul Român din București, Prinzregententheater din München şi Théâtre des Champs-Elysées din Paris alături de Orchestra de Cameră din Köln, Orchestra de Cameră din Kobe, Orchestra Națională Radio din București, Filarmonica „George Enescu”,  Filarmonica Transilvania din Cluj, Chaarts Chamber Artist din Zürich sau Kamerata Kronstadt. Acum va cânta și împreună cu apreciata Orchestră simfonică a Filarmonicii Dinu Lipatti din Satu Mare. A colaborat cu Juliane Banse, Shlomo Mintz, Konstantin Lifschitz, Natalia Gutman, Nobuko Imai, Elena Bashkirova, Radovan Vlatkovic, Daishin Kashimoto, Olli Mustonen, Gilles Apap, Frans Helmerson, Mihaela Martin, Ilya Gringolts, Vladimir Mendelssohn, Louis Lortie, Giovani Sollima şi Thomas Demenga. 

    Este invitat regulat la festivaluri din întreaga lume, cum ar fi: Lucerne Festival, Wiener Festwochen, Kuhmo Festival, Schwetzinger Festspiele, Spoleto Festival, Mintz Festival Tucumán, Ferrarra Musica, Rolandseck Festival, Boswil Musiksommer, Mittelfest Cividale, Festival Academy Budapest şi Kobe Music Festival. Printre sălile în care a cântat se numără Carnegie Hall din New York, Musashino Hall din Tokio, Concertgebouw Amsterdam, Konzerthaus şi Musikverein din Viena, South Bank și Wigmore Hall din Londra, YMCA din Ierusalim sau Bozar din Bruxelles. Concertează regulat în întreaga lume ca membru al Ansamblului Raro.

 

   Viola 

 

  Este un instrument muzical cu coarde, la care execuția se face, în mod obișnuit, cu arcușul. Viola modernă folosește patru coarde, acordate în cvinte perfecte. Viola este al doilea membru al familiei viorii, având un sunet mai grav decât vioara și mai acut decât violoncelul. Instrumentistul care cântă la violă se numește violist.

   În foto aveți o comparație între vioară (stânga) și violă (dreapta)

   Limba română cunoaște alte câteva denumiri pentru violă, întrebuințate mai ales când se face referire la instrumentul adaptat după necesitățile muzicii folclorice. Cu deosebire în Transilvania, viola este numită braci sau brace (comparație cu Bratsche, denumirea violei în germană; ambele își au originea în numele unui instrument foarte la modă în secolele XVII-XVIII, viola da braccio). Denumirea de contralăucă dovedește complementaritatea cu o „lăucă” (lăută), cum i se zice viorii solistice în sudul Ardealului și al Moldovei, dar și în Banat și Hunedoara. Un fapt interesant este că toate denumirile amintite se transferă viorii, atunci când ea deține rolul de acompaniament (și nu viola).

   Pornind de la etimologia numelui dat instrumentului (preluat ca atare din limba italiană), se obțin câteva date semnificative cu privire la istoria violei. În Baroc, denumirea de viola reprezenta un număr mare de instrumente distincte, constituite în mai multe familii, dar toate având în comun posibilitatea tehnică de a se cânta cu arcuș.

Trei instrumente remarcabile, ieșite astăzi din uz (și folosite doar de formațiile de muzică veche), au purtat denumirea de viola:

• viola d'amore, dotată cu un număr mare de corzi, dintre care o parte erau simpatice, adică produceau sunete când intrau în rezonanță cu cele pe care cânta instrumentistul.
• viola da braccio (it. „pentru braț”), din care a rezultat familia modernă a viorii. Terminologic, viola este cea care a dat naștere familiei; mărturie stă și denumirea alternativă dată viorii, aceea de „violină” (uneori folosită și în limba română; termenul se folosește majoritar în alte limbi, precum germana – Violine), care se traduce din italiană, unde a apărut mai întâi, ca „violă mai mică”.
• viola da gamba (it. „pentru picior”), care a dat naștere unei familii vaste de instrumente la care se executa într-un mod similar cu cel folosit astăzi pentru violoncel. Morfologic însă, unicul instrument modern care păstrează trăsături ale familiei este contrabasul.

   În ziua de astăzi, pentru echivalarea partiturilor cu viola da braccio se va folosi viola modernă (deși sunt niște diferențe semnificative între instrumente). Un exemplu în atare direcție este Concertul Brandenburgic nr. 6 de Johann Sebastian Bach.

   Opriți războiul!