„Viorile” juvenile ale românilor

   În această săptămână, mai precis joi 18 mai de la ora 19,00, Filarmonica de Stat Dinu Lipatti ne prezintă două ”viori” tinere dar extrem de talentate ale muzicii clasice românești. Este vorba despre brașoveanul Valentin Șerban și sătmăreanul Vlad Răceu. Concertul sinfonic îl va avea la pupitru pe îndrăgitul nostru dirijor Tiberiu Soare.

     Programul  din acea seară va debuta cu relativ trepidanta uvertură din opera lui Wolfgang Amadeus Mozard, ”Clemența lui Titus”, una din ultimele opere ale celebrului compozitor. În continuare tot cu Mozart ne vom delecta, este vorba despre ”Concertul în do major pentru două viori și orchestră”. Pentru final programul ne rezervă ”Sinfonia în re minor” a lui Cesar Frank.

     Pentru acest eveniment cultural sunt valabile abonamentele cu numărul 39. Dacă despre Vlad Răceu și Tiberiu  Soare am scris în nenumărate rânduri, despre  violonistul de excepție Valentin Șerban vă ofer acum câteva succinte date biografice. De asemenea vom ”studia” vioara și vom afla câteva elemente despre opera ”Clemența lui Titus” .  

Valentin Șerban 

   Este câștigătorul marelui premiu în finala de vioară a Concursului Internațional George Enescu 2020/2021, cu interpretarea Concertului pentru vioară Sibelius în re minor op. 47 care a adus publicul la ovație în picioare la Ateneul Român.

   Valentin Șerban a absolvit anterior studiile de licență la Universitatea Transilvania din Brașov și a urmat studiile de master la Universitatea de Muzică și Arte Spectacolului din Graz, sub îndrumarea Silviei Marcovici. A cântat în România, Franța, Germania, Austria și Italia. Din 2018 este membru al Orchestrei Les Dissonances din Paris și concertmastru invitat al Orchestrei de Tineret din România.

   Este câștigător al mai multor concursuri naționale și internaționale de vioară precum  Concursul Internațional ”Andrea Postacchini” (Italia),  Concursul Național ”Mihai Jora” (România), Concursul Internațional ”Ștefan Ruha” (România), Concursul Internațional ”Remember Enescu” ( România).

   Singurul muzician român care a cântat vreodată la vioară în întuneric total pentru un public. Concertul Eyes Wide Shut este o performanță care sfidează ascultarea convențională și prezentarea muzicii clasice. Conceptul propus de Cristina Bobe constă într-un recital solo de 60 de minute susținut de violonistul Valentin Șerban în întuneric negru și include una dintre cele mai complexe lucrări din repertoriul violonistic (Bach, Kreisler, Enescu, Paganini, Ysaÿe).   

Vioara  

   Este un instrument muzical cu coarde și arcuș. Coardele sunt acordate în cvinte perfecte și sunt întinse peste una din fețele unei cutii de rezonanță, vibrând atunci când arcușul este tras peste ele sau când sunt ciupite.

  Comparativ cu celelalte instrumente cu coarde și arcuș (viola, violoncelul și contrabasul), vioara este cel mai mic instrument și generază sunetele cele mai înalte. Alți termeni populari folosiți pentru vioară sunt: violină, scripcă, diblă, lăută sau regional ceteră. Persoana care cântă la vioară se numește violonist sau lăutar. Persoana care construiește sau repară o vioară se numește lutier.

   Vioara a apărut în Europa în nordul Italiei, în prima parte a secolului al XVI-lea. Cel mai probabil a fost inspirată de trei tipuri de instrumente: rebec (care exista încă din secolul al X-lea), viola da gamba și viola da braccio. Una din primele descrieri explicite a instrumentului, inclusiv a folosirii lui, a fost în Epitome musical de Jambe de Fer într-o lucrare publicată în anul 1556, la Lyon. La acea vreme vioara începea să se răspândească în Europa.

Rebec

   Din documente reiese că cea mai veche vioară cunoscută care avea patru coarde (așa cum au viorile moderne) a fost construită în 1554 de către Andrea Amati^⁠. Viorile care au precedat-o aveau doar trei coarde. Vioara a devenit imediat un instrument răspândit atât printre muzicanții din stradă, cât și printre nobili; spre exemplu în anul 1560, regele Carol IX al Franței i-a comandat lui Amati 24 de viori. Cea mai veche vioară, care există și în zilele noastre, a făcut parte din acest lot, fiind construită de Amati în 1564, la Cremona: Charles IX.

   Există și viori cu 5 coarde, prin adăugarea coardei DO de jos, ceea ce apropie vioara de sonoritatea violei. Deoarece cele 5 coarde sunt mai apropiate unele de altele, digitația diferă de cea pentru vioara clasică, cu 4 coarde. Vioara cu 5 coarde se folosește preponderent pentru muzică pop, rock și jazz.

   Vioara sau violina este cel mai răspândit instrument muzical care face parte din familia instrumentelor cu coarde. Datorită timbrului cristalin, expresiv și plin de frumusețe, vioara este principala purtătoare a melodiei. Strălucirea și căldura sunetului ei o așează în fruntea instrumentelor din orchestră. Sunetele emise de vioară pot reda cele mai variate sentimente, ca: duioșie, măreție, visare, forță, etc.

   Primul instrument cu coarde și arcuș, numit "ravanastron" (întâlnit pe meleagurile Indiei), are o origine populară străveche (5000 ani i.e.n). Acest strămoș al viorii a fost răspândit în China cu denumirea de „vioară” sau „vielă chineză”. Prima perfecționare a ravanastronului o fac arabii și perșii numind instrumentul „kemang a Guz”, care mai târziu a pătruns în Europa evoluând în „rebab” (rebeb sau rebab, robab, kemants).

   Părțile viorii sunt: corpul (fața sau tăblița. eclisele, spatele, bara de rezonanță, popic). gâtul (capul, gâtul propriu-zis, limba, prăgușul) și părțile independente (călușul, coardele, cordarul, bărbia). Arcușul are următoarele părți: bagheta, garnitura de păr (din coadă de cal), scaunul sau capra și dispozitivul mecanic (șurubul).

Clemența lui Titus 

   Tradusă uneori Mărinimia lui Titus(în italiană La clemenza di Tito), este o operă în două acte compusă de Wolfgang Amadeus Mozart pe un libret italian scris de Caterino Mazzolà, după Pietro Metastasio. A fost începută după ce a fost deja compusă cea mai mare parte din Flautul fermecat, ultima operă la care a lucrat Mozart (Mozart a finalizat Flautul fermecat după premiera de la Praga a operei Tito de pe 6 septembrie 1791). 

   Opriți războiul!

Scuze!

   Încep această „caricatură” (așa mi-au denumit colegii acest editorial cu caracter sportiv) cu o scuză pe care o adresez tuturor cititorilor. Îi mulțumesc și pe acestă cale lui Pavel Prodaniuc, cel care mi-a atras atenția asupra erorii făcute. Șumudică nu a antrenat în această ediție de campionat pe CFR Cluj, ci în ediția trecută (2021-2022). În primele șapte etape Dan Petrescu a realizat patru victorii și trei înfrângeri.

     Etapa ce a trecut ne-a blagoslovit cu 23 de goluri, cele mai multe, 15, în grupa campionat, mai ales datorită acelui halucinant 7-2 de la Năvodari. Trei jocuri s-au încheiat cu victoria gazdelor, patru rezultate de egalitate și o victorie obținută de Petrolul în deplarare...la Ploiești.

     CFR - Univ. Craiova 1-1 cu acuze; Farul - Rapid 7-2 rușinos; FCSB - Sepsi 3-1 după valoare; Voluntari - Mioveni 1-0 greoi; Chindia - Petrolul 1-2 pentru „gazde”; Botoșani - „U” 0-0 împărtășit; Hermannstadt - „48” 0-0 curios; Argeș - UTA 2-2 model Hațeganu.

    Clasamentele după cele 7 etape din sezonul regulat arată astfel:   1. Farul - 46p; 2. FCSB - 41,5p; 3. CFR - 38,5p; 3. Univ. Craiova 36p; 5. Rapid - 34p; 6. Sepsi - 25p pentru  grupa campionat și 1. Petrolul - 34p; 2. „48” - 32p; 3. Voluntari -30p; 4. Hermannstadt - 28p; 5. Botoșani - 28p; 6. „U” - 27p: 7. Chindia - 22p; 8. UTA - 21,5p; 9. Argeș - 20,5p; 10. Mioveni - 11p în grupa retrogradare.

    Univ.Craiova - Farul (sâmbătă,  ora 21,30) derbiul etapei se desfașoară pe stadionul Ion Oblemenco din Craiova. O eventuală victorie a lui Hagi v-a face din Farul campioană, zic eu. Cele 4,5 puncte care o despart de FCSB ar duce ca Farul să piardă ambele ultime două partide pentru a rata titlul. Și asta numai dacă FCSB-ul sau CFR le-ar  câștiga pe ambele. Oricum CFR mai are un joc  cu Sepsi despre care se zvonesc multe.

    FCSB - CFR (duminică, ora 20,30) acest meci va da viitoarea contracandidată a marinarilor dacă aceștia  nu câștigă la Craiova. Un eventual egal le-ar convenii doar rapidiștilor care astfel s-ar putea gândi la cupele europene.

    Rapid - Sepsi (vineri, ora 20,30) un meci în care guleștenii au o grămadă de revanșe de luat. Mutu, Săpunaru, Junior Morais...sunt datori vânduți.

    Petrolul - Hermannstadt (sâmbătă, ora 14,30) derbiul grupei retrogradare se dispută la Ploiești. Pentru sibieni este ultima șansă  pentru a prinde barajele cu iz european.

    Voluntari - Botoșani (vineri, ora 17,30) un meci al păcii, cum s-ar spune. O eventuală victorie/înfrângere ar  putea declanșa năzuințe/griji pentru oricare din combatante.

    „48” - Argeș (duminică, ora 18,15). Meciul deciziilor finale. Juveții lui Mititelu vor juca în barajul dintre primele două locuri, iar Aegeșul se pregătește de matineu.

    „U” - Chindia (sâmbătă, ora 19,00). Studenții ardeleni au nevoie neapărat de victorie pentru a scăpa de jocul rezultatelor. Pentru târgovișteni prestația lui Toni nu a fost suficientă pentru a scăpa de barajul pentru evitarea retrogradării.

    Mioveni - UTA (duminică, ora 13,30). Cenușăreasa etapei are un singur posibil învingător. Victoria arădenilor le asigură doar prezența în barajul pentru evitarea retrogradării.

    Opriți războiul!
   

Publicitate (I)

       Industria publicității în România a făcut pași importanți în ultimii 34 de ani. Zdrobirea mușchilor constrictori ai politicii vremurilor trecute, spiritul balcanic, dezvoltarea tehnologică, emanciparea civică și digitalizarea au produs, rând pe rând, modificări brutale, în trepte și în progresie geometrică din punct de vedere cantitatv, calitativ și al bugetelor vehiculate în minunata și parșiva lume a publicității. Două sincope au fost totuși în acest mers triumfal. Criza mondială din 2008 (la noi s-a simțit doar din 2009) și pandemia.

   Să le luăm pe rând. Trecerea de la „Ciocolata pitic / Te face voinic” la „Adidas Torsion! Dacă vrei cu adevărat... poți!” a fost un salt calitativ impresionant, mai ales că a fost făcut în nici șase luni. Prezența din ce în ce mai masivă a produselor de fabricație străină a adus cu ele și implementarea normelor și instrumentelor occidentale de a face publicitate. Infrastructura pieții de publicitate era însă zero. Sau aproape zero. Nu existau, mai ales la societățile românești, un compartiment specializat pe publicitate, nu existau măsurători de audiență sau tiraje. Despre trafic nici nu se aflase. Nu mă refer la cel de pe Valea Prahovei. Până prin 1996 toate mergeau după ureche. după cumetrii și la inspirație. La întrebările cine, ce, unde, când, cum, de ce și pentru ce face publicitate se răspundea aleatoriu (ca să nu zic fortuit, pentru că nu toți poeții știu ce înseamnă).

   După 1996 au început să apară compartimente de publicitate la pricipalele televiziuni din țară (nici nu erau prea multe), la posturile de radio și la ziarele naționale. Ba chiar și la câteva suporturi de publicitate (ziare, radio, TV) regionale sau locale. Chiar și în Satu Mare la unul din cotidianele locale s-a dezvoltat un asemenea compartiment care, nota bene, avea exclusivitate pe paginile dedicate publicității. Dar să nu personalizăm. La nivel național, până prin 1999-2000 au apărut agențiile de publicitate. La început s-au ocupat doar de creație așa că au apărut și agenții de vânzare a publicității, intermediare între clienții de publicitate și suporturile de publicitate (pe parcurs, pe lângă ziare, TV și radio au apărut panourile publicitare, extravilane și intravilane, sau consumabile gen pixuri, pungi, brichete...).

   În perioada 2000 - 2008 a fost o dezvoltare continuă și progresivă a industriei de publicitate atât în plan cantitativ - calitativ cât și din punct de vedere al profesionalismului. Agențiile de publicitate au înființat propriile compartimente de vânzare, sau le-au încorporat pe cele mai reprezentative din cele existente. Până aici a existat și o anumită etică în industria de publicitate. Mai ales după ce au apărut instituții de măsurare a tirajelor pentru ziare și a audienței pentru TV și radio. Măsurătorile nu s-au limitat la atâta. Ele au determinat pe baze științifice și cu grad mare de precizie profilul cititorilor, al telespectatorilor și al radioascultătorilor (sex, vârstă, pregătire, cultură, nivel de trai...) venind în întâmpinarea clienților de publicitate și, prin extensie, a agențiilor de intermediere a publicității. Tot în această perioadă a apărut și prima regie de publicitate. Pe de altă parte editorii de ziare au format organizații regionale, mai apoi naționale, care aveau ca scop creșterea calității presei, a veniturilor din vânzare de publicitate, dar și de înlăturare a concurenței neloiale de pe plan național, regional sau local.

   Despre regiile de publicitate vă spun acum doar că, spre diferență de agențiile de publicitate care de obicei erau axate pe un număr restrâns de clienți de publicitate, regiile colaborau cu marea majoritate a agențiilor de publicitate și întreaga presă de pe teritoriul țării, fiind un intermediar care și-a adus cu prisosință aportul în dezvoltarea industriei de profil.

   Subiectul fiind vast, promit să revin cu alt prilej asupra acestei povești de viață pe care am trăit-o din interior.

     Opriți  războiul!

După doi ani Lorenzo Moroni revine pe scena Filarmonicii sătmărene

    În urmă cu doi ani, mai precis pe 25 martie 2021, Lorenzo Moroni dirija un „Vis american” în fața unei săli complet goale. Ne aducem aminte de vremurile de restriște când pandemia ne-a privat cumplit de o viață socială normală, una din categoriile cele mai defavorizate fiind arta scenică, spectatorul în principiu. Este adevărat că trei luni mai târziu, adică pe 1 iulie, în Parcul Rudolf Fatyol, Moroni a repetat acel spectacol, de data asta în aer liber și cu asistență ce-i drept.

   Cu acele ocazii am scris despre biografia italianului orădean Lorenzo Moroni. Despre activitatea cornistului dirijor vă puteți informa în arhiva acestui ziar căutând articolele noastre din 22 martie, respectiv 28 iunie 2021.

    Spectacolul de joi seară, ora 19, la care sunt valabile abonamentele cu nr. 38, are tot o tentă de varieteu, mai precis muzică din filme, și poartă denumirea de „Broadway festival”. Pentru cei care au programată o altă activitate joi seara, sau pentru cei nerăbdători, același spectacol muzical poate fi savurat cu o zi înainte, miercuri, la Teatrul Municipal din Carei de la ora 18.

   Programul conține arii din musical-uri sau muzică din filme (încă nu m-am lămurit) din cunoscute evenimente de gen, transpuse ulterior pe marile ecrane. Fiind vorba de Broadway cred totuși că este vorba despre arii, dar faptul că mare parte din ele se regăsesc în producțiile cinematografice îmi veți scuza inocența. Așadar „My Fair Lady” (Pygmalion), „Fantoma de la operă”, „Scripcarul de pe acoperiș”, „Poveste din cartierul de vest”, „Chicago” și „Jesus Christ Superstar” sunt musical-urile americane cu care ne vom delecta.

  Teatrul Broadway

   Broadway pe scurt, se referă la spectacolele de teatru prezentate în 41 de teatre profesioniste cu peste 500 de locuri situate pe Theater District și Lincoln Center de pe Broadway, în Manhattan, New York. Înainte chiar de West End Theatre din Londra, Teatrul de pe Broadway este considerat ca reprezentând cel mai înalt nivel al teatrului comercial pe plan mondial de către toți vorbitorii de limbă engleză.

   Theater District este o atracție turistică extrem de populară în New York. Despre audiența și succesul afacerii The Broadway League se poate mențioma că în stagiatura 2016-2017 (care s-a terminat pe 31 mai 2017) numărul spectatorilor care au asistat la spectacole a fost de 13.270.373, iar încasările de 1.449.399.149 dolari.

   Majoritatea spectacolelor de pe Broadway sunt musicaluri. Istoricul Martin Shefter argumentează "Musicalurile de pe Broadway, culminând cu producțiile lui Richard Rodgers și Oscar Hammerstein, au devenit forme de cultură populară americană extrem de influente", ajutând New York-ul să devină capitala culturală a națiunii. Actorii și dansatorii înșiși, ca și Marc Engelhard, au primit sprijin din partea industriei teatrale de pe Broadway în diverse moduri. Acest lucru a contribuit adesea la dezvoltarea carierei lor.

 

  My Fair Lady 

 

   Este un musical american din 1964 adaptat după musicalul cu același nume de Lerner și Loewe, bazat pe piesa de teatru Pygmalion din 1913 de George Bernard Shaw. Cu un scenariu scris de Alan Jay Lerner și regizat de George Cukor, filmul prezintă o vânzătoare de flori săracă pe nume Eliza Doolittle și un profesor de fonetică, Henry Higgins, care o face prezentabilă în înalta societate din Londra edwardiană.

   A câștigat opt Premii Oscar, inclusiv „Cel mai bun film”, „Cel mai bun actor” și „Cel mai bun regizor”. În 1998, Institutul American de Film l-a numit al 91-lea cel mai bun film american din toate timpurile.

 Fantoma de la operă 

    Creat în 1925 cu denumirea originală „The Phantom of the Opera” este un film de groază mut alb-negru american, regizat de Rupert Julian. Este o adaptare a romanului cu același nume scris de Gaston Leroux și apărut în 1910. În rolul fantomei care trăiește în catacombele clădirii operei din Paris interpretează actorul Lon Chaney.

   Scripcarul de pe acoperiș 

   În engleză „Fiddler on the Roof” este un film musical comedie-dramă din anul 1971, producție a studiourilor MGM, al cărui producător și regizor este Norman Jewison. Filmul este inspirat din musicalul lui Jerry Bock jucat prima dată pe Broadway în 1964.

   Filmul a fost difuzat și în România la TV cu titlul „Scripcarul de pe acoperiș” în anul 2016.

   Filmul îl are în centru pe Tevye, un sărac lăptar evreu care trăiește în Anatevka. Acesta se confruntă cu provocarea de a-și căsători cele cinci fiice în mijlocul tensiunii tot mai mari din satul său.

  

Poveste din cartierul de vest 

   În original în engleză  producția West Side Story este o adaptare muzicală a temei din tragedia Romeo și Julieta de William Shakespeare, transpusă în zilele noastre de Leonard Bernstein, sub formă de muzical, pe un libret de Arthur Laurents și cu versuri create de Stephen Sondheim. În locul familiilor învrăjbite, Montague și Capulet, acum se înfruntă două grupuri etnice dintr-un cartier mărginaș al New York-ului.

   Acțiunea se desfășoară pe fondul unei lupte teribile dintre două bande rivale, una de americani și cealaltă de portoricani, care-și dispută supremația în cartier. Tema centrală o reprezintă dragostea interzisă între Tony, liderul americanilor din banda „The Jets” (Avioanele), și frumoasa Maria, portoricana de la „The Sharks” (Rechinii). După tensiuni și lupte, Maria îl găsește mort pe iubitul ei și decide să se sinucidă, precum în drama lui Shakespeare. Cu toate acestea, totul se termină cu o împăcare generată de protestul energic al Mariei împotriva dușmăniilor și luptelor.

   La 23 martie 1956 Leonard Bernstein a primit copyright pentru drama „West Side Story”^, iar premiera a avut loc în august 1957, la Washington DC, și a ținut afișul timp de doi ani, cu 772 de spectacole, după care trupa a efectuat un turneu național.

   În 1960, Leonard Bernstein a extras o suită orchestrală de dansuri simfonice care urmează episoadele principale ale dramei.

   În 1961, pe baza acestui muzical a fost turnat filmul ”Poveste din cartierul de vest”

  Chicago 

   Este un film muzical din 2002, adaptat de la muzicalul satiric cu același nume, explorând tema celebrității, scandalului și a corupției din Jazz-ul din orașul Chicago.

   Regizat și având coregrafia realizată de Rob Marshall și adaptat de scenaristul Bill Condon, „Chicago” a câștigat șase premii Oscar în 2003, inclusiv premiul pentru cel mai bun film. Filmul a fost primul muzical care a câștigat premiul pentru cel mai bun film de la „Oliver!” din 1969.

   Acțiunea din „Chicago” se centrează în jurul lui Roxie Hart și Velma Kelly, două criminale pasionale care se aflau în închisoare așteptându-și procesele pentru crimă în orașul Chicago din anii 1920. Velma, actriță de vodevil, și Roxie, o soție casnică cu aspirații de a avea aceeași profesie, luptă pentru a câștiga faimă care să le ajute să iasă din închisoare.

 Jesus Christ Superstar 

   Este o operă rock din 1970 realizată de Andrew Lloyd Webber și Tim Rice. Albumul constă într-o dramatizare muzicală a ultimei săptămâni din viața lui Isus Hristos de la intrarea Sa în Ierusalim până la Crucificare. Inițial, albumul a fost cenzurat de către BBC.

   Subiectul albumului are la bază Evangheliile sinoptice dar și cartea lui Fulton J. Sheen, „The Life of Christ” (Viața lui Hristos), care compară toate cele patru Evanghelii. Cu toate acestea în centru se află relațiile dintre personajele principale, în special Isus, Iuda și Maria Magdalena.

   Albumul a ajuns până pe locul 1 în clasamentul Billboard în 1971. Mie personal îmi stârnește niște amintiri superbe din adolescență. Prin 1973 mă aflam la verii mei din Petroșani, gemenii Titi și Gabi (Dumnezeu să-i țină aproape!), cu un an mai mici ca mine, care fiind pasionați de muzica progresivă (Phoenix, Progresiv TM, Lokomotiv GT și Omega de prin zonă sau Pink Floyd, Jethro Tall, Emerson Lake and Palmer și Yes de aiurea) au procurat, ilegal bineînțeles, albumul Jesus Christ Superstar. Așa impresionat am fost în cele două săptămâni de audiție încât și astăzi mai fredonez crâmpeie din diferite părți ale albumului.

   Jesus Christ! Who are you? What have you sacrificed?

   Opriți războiul!  

 

 

 

 

Suprasolicitat sau supraîmbuibat

    De 19 ori a trecut balonul rotund linia porții în mod legal, după cum au decretat oamenii cu fluierul și cei mânjiți cu VAR. Un singur rezultat de egalitate s-a strecurat printre cele patru victorii ale gazdelor și trei ale oaspeților. Și acela poate fi considerat surpriză pentru cei care nu au văzut jocul. De adus aminte și despre cele două penaltiuri ratate în Bănie. Câte unul pentru fiecare echipă gazdă.

   A fost totuși și o surpriză. La Cluj, acolo unde universitarii au fost nedreptățiți de arbitraj. Nu a fost un arbitraj părtinitor, dar o singură greșeală de interpretare, influențată și de urletul ca din gură de lup la apariția lunii pline, l-a făcut pe omul cu fluierul, Andrei Florin, să ia o decizie neconformă cu realitatea: cartonaș roșu în minutul 17. Nici Hațeganu de la butoane nu l-a ajutat.

   Sepsi - Farul 1-1 cu portari buni; Univ. Craiova - FCSB 1-2 cu behăituri de ambele părți ante și post meci; Rapid - CFR 3-1 o bucurie a fotbalului; „48” - Chindia 1-0 normal; Mioveni - Argeș 0-2 (in)util?; Petrolul - Botoșani 1-0 văruit în minutul 99; „U” - Voluntari 2-3 cu temă de casă?; UTA - Hermanstadt 1-0 cu un puști de 17 ani suprasolicitat. Sper că nu și supraîmbuibat (scuzați licența de aici și din titlu!).

   În cele două clasamente s-au făcut ceva modificări. Pe podiumul grupei campionat FCSB-iștii au trecut pe locul doi cu 39,5p, lăsând CFR-ul pe a treia treaptă cu 37,5p. Liderul menține mai mult de trei puncte avans cu cele 43 din zestre. Univ. Craiova, cu 35p, aude „glasul roților de tren” (34p) tot mai pregnant. Sepsi încă mai speră chiar dacă are doar 25 de puncte. Are în vizor și finala Cupei României unde are mult mai mulți adversari, nu doar „U”. Grupa retrogradare: 1. „48” - 31p; 2. Petrolul - 31p; 3. Voluntari - 27p; 4. Hermannstadt - 27p; 5. Botoșani - 27p; 6. „U” - 26p; 7. Chindia - 22p; 8. UTA - 20,5p; 9. Argeș - 19,5p; 10. Mioveni - 11p.

   În etapa care urmează par din nou favorite gazdele în grupa care luptă pentru titlu. Podiumul joacă acasă. În grupa retrogradare echipele clasate pe locurile impare joacă acasă cu echipele clasate pe locuri pare. Excepție face doar jocul de la Sibiu.

   Farul - Rapid (sâmbătă, ora 21,30) Derbiul etapei se dispută pe litoral. Hagi și Mutu din nou față în față. Într-un lighean. Lighean pe care sunt programate meciuri din Superliga lui Burleanu. Rușine mai mare nu există!

   CFR - Univ. Craiova (duminică, ora 21) Un meci la care Dan Petrescu ar putea ajunge la 15 victorii din cele 30 de jocuri ale acestui mandat. Adică 50%. Să nu uităm că primele 7 jocuri din acest an pe banca antrenorilor a stat Șumudică și a obținut tot atâtea victorii, adică un procent de 100%. Faină afacere a făcut Varga înghiontit de Balaj.

   Sepsi - FCSB (luni, ora 21) La închiderea etapei avem un meci deosebit de interesant. Secuii, mai mult sau mai puțin declarați ca fani ai ceferiștilor clujeni, vor face tot ce este posibil (regulamentar mă gândesc) să-i încurce pe bucureșteni. Oare câte bilete vor avea cei din galeria oaspeților?

   Hermannstadt - „48” (luni, ora 16,30) Cel mai tare meci al grupei mici va fi la Sibiu. Aici echipa care ar fi trebuit să conducă această grupă, ținând cont de cele 4,5p furate de federație, își încrucișează crampoanele cu lidera de facto. Ambele echipe au jucători de valoare și antrenori buni. Sper să vedem un meci fain.

   Chindia - Petrolul (vineri, ora 20,30) La acest meci precis nu se va respecta „Regulamentul de organizare a activității fotbalistice” din România. De ce? Pentru că acolo este stipulat gri închis pe alb că echipa organizatoare poate juca meciurile considerate acasă pe orice teren omologat de federație pentru competiția respectivă cu excepția terenului deținut de echipa oaspete. Interesant este că oficialii de la Petrolul i-au amenințat în sezonul regulat pe nomazi că dacă nu joacă meciul pe „Ilie Oană” nu le mai împrumută terenul.

   Botoșani - „U” (sâmbătă, ora 12,30) Un alt meci cu schepsis. Înfrângerea studenților dictată de federație în fața Voluntarilor și a propriilor suporteri face ca acest meci să devină foarte important pentru evitarea locurilor de baraj. Un scor de egalitate nu le-ar farda prea mult, dar ar fi mai bun pentru fiecare decât o înfrângere.

    Voluntari - Mioveni (vineri, ora 17,30) O surpriză în acest meci nu este posibilă. Împotriva unei surprize sunt grămezi de factori și materii; valoarea, clasamentul, logica, etica, chimia, matematica, limba română, estetica și... federația. Doar casele de pariuri s-ar bucura.

   Argeș - UTA (luni, ora 18,30) Cenușăreasa etapei. De data asta este un meci cu miză. Cu miză mare chiar. Favorita mea e UTA cu Rareș Pop pe teren. Oare ce-o fi pățit băiatul ăsta în meciul de marți? Cum spuneam mai sus nu cred că este numai suprasolicitare. Cred că sunt și niscaiva factori chimici care au acționat pozitiv asupra capacității de efort și negativ asupra corpului său în general. Atenție la copiii de valoare! Nu vreau să asociez apropierea lui Rednic de Rareș Pop de prietenia hunedoreanului cu Mișa Klein, decedat pe teren!

   Opriți războiul!

   

Defecte de efect

   Titlul acestei priviri peste umăr mi-a fost dictat de târgmureșeanul Andrei Florin care a scornit un cartonaș roșu în minutul 17 al meciului „U” Cluj - Voluntari. Un cartonaș scos propbabil datorită unui defect de vedere. Spun asta deoarece în restul partidei nu a lăsat impresia că ar dori să avantajeze una din echipe. Defectul odată produs a dezvoltat efecte. Nu știu ce reacție a avut arădeanul Ovidiu Hațegan la butoanele VAR-ului, dar faptul că nu l-a chemat să revadă faza este un alt defect. Sunt curios ce a scris în raportul de arbitraj observatorul jocului, sătmăreanul Octavian Șovre.

   Efectul acestor defecte nu este numai trei puncte mai puțin pentru echipa ardeleană, adică tocmai din ținutul celor trei impricinați, ci și trei puncte în plus pentru o echipă fără susținători. Mă refer la susținători în tribună nu la federație. Ce s-a întâmplat tare seamănă a „temă de casă”. După ce și-a îndeplinit „tema de casă” a dat drumul la joacă. Era cât pe ce să nu le iasă „susținătorilor”.

   Defecte de efect nu sunt numai în lumea fotbalului sau a sporturilor de echipă (cu mingea în general), sporturi în care arbitrajele au un grad de implicare mai adânc decât în sporturile individuale. Avem efecte la defecte în toate domeniile vieții. Important este totuși că avem efecte pozitive la acțiunile dezvoltate cu atenție și simț de răspundere. Inteligența, implicarea și perseverența ne pot aduce învățământul, economia (industria și agricultura în principal) și turismul la un nivel măcar mediu, la linia de plutire cum s-ar zice. Acest nivel cred că a fost depășit doar de sistemul bancar și cel al forțelor armate. Sănătatea ar fi cumva un pic deasupra liniei de plutire dar asta nu este suficient. Nu oricărui „au!” i se întinde o mână de ajutor.

   Precum Geea este mama, bunica și străbunica tuturor zeilor din mitologia greacă tot așa este și politica mama, bunica și străbunica tuturor evenimentelor din traiul nostru de ieri spre azi și de azi spre mâine. Este adevărat că nu toți zeii sunt răi. Nici toate acțiunile politicienilor nu duc spre dezastre. Factorul care afectează calitatea unui politician este bunul simț.

   Unii chiar nu știu ce înseamnă bun simț. Bunul simț nu este doar capacitatea de a asculta și a înțelege o muzică de calitate. De a apropia de nas o floare sau un pahar de vin. De a simți sub buricele degetelor asprimea unei stânci pe care te-ai cățărat sau delicatețea pielii unei femei. Nu, nici doar gustul amar al unei poame acre (simbolic vorbind) sau dulceața mierii produse de reușite. Nici doar impresia pe care ți-o produce un răsărit de soare sau o atrocitate de la știrile de pe micul ecran. Nu doar astea. Bunul simț este și capacitatea bazată pe experiența cotidiană de a judeca, de a aprecia just oamenii, lucrurile și evenimentele.

    Se vorbește mult despre schimbarea clasei politice. De ce este nevoie de catastrofe la nivel național sau mondial pentru a schimba acțiunile unei clase politice? De ce a fost nevoie de o pandemie ca să ameliorăm situația dezastruoasă a sănătății în România? De ce a fost nevoie de un război în proximitate ca să judecăm la justa valoare necesitatea existenței unei armate bine echipate și foarte bine pregătite?

   Schimbarea clasei politice se poate face în mai multe modalități și pe mai multe direcții. Se poate face din interior sau din exterior. Se poate face treptat sau abrupt... Se poate reînnoi sau se poate desființa.

   Chiar se poate desființa? În acest moment istoric nu prea văd cum. De ce? Pentru că va apare un altceva cu altă denumire care de fapt reprezintă același lucru: politicianism. Adică un comportament politic bazat pe interesele personale, de grup sau de partid. Omul nu este în atenția politicienilor. Doar, repet pentru că este importantă și ordinea, interesele personale, de grup sau de partid!

   Opriți războiul!

Un instrument mai rar pentru urechile melomanilor sătmăreni.

   Datorită succesului turneului de anul trecut, pianistul Julián Caeiro și bandoneonistul Nicolas Velázquez se reîntorc în Europa. La Satu Mare se vor afla pentru prima oară. De fapt ei se găsesc într-un turneu prin România (a doua zi, vineri, vor avea la Carei o seară de tango argentinian împreună cu Analia Selis), care va culmina în seara de 14 mai la Palatul Bragadiru din București, unde într-o „Seară autentică de tango” vor fermeca împreună cu dansatori Csongor Kicsi si Silvia Spătaru.

   Conducerea Filarmonicii de Satat Dinu Lipatti nu prea ar fi avut voie să rateze prezența acestora în județul nostru și a aorganizat pentru seara de joi, 4 mai, de la ora 19, un „Concert simfonic” cu cei doi mari ariști sud-americani, partea instrumentală a trioului, într-un „Concert simfonic” dirijat de mai vechiul nostru oaspete, dirijorul clujean Horvath József (biografia lui o puteți revedea în numărul nostru din 15 noiembrie 2021). Pentru spectacolul din sala filarmonicii sătmărene sunt valabile abonamentele cu nr. 37 și biletele obținute de la casieria aflată în sediul instituției de cultură.

   Programul celor trei invitați ai Filarmonicii Dinu Lipatti este consistent și aplicat. Pentru început Nicolas Velázquez ne va încânta cu piesa „Aconcagua, concert pentru bandoneon” al compozitorului argentinian Astor Piazzolla, el însuși virtuoz al bandoneonului.

   În continuare vom asculta „Suita Brook Green” a lui Gustav Holz. Suita Brook Green a lui Gustav Holst a fost scrisă în 1933 pentru orchestra de coarde de la St Paul's Girls' School și constă din 3 mișcări. Holst a scris suita în timp ce era în spital, cu un an înainte de a muri. Intenția a fost de a crea o piesă destul de ușor de cântat pentru membrii mai tineri ai orchestrei, care să nu fie doar o versiune redusă destinată cântătorilor mai tineri sau simple orchestrații de piese de la claviatură. Se crede că numele provine de la Brook Green, locul nunții sale cu soția Isobel în 1901.

   În ultima parte a programului vom asculta „Simfonia simplă” a lui Benjamin Britten. O lucrare pentru orchestră de coarde sau cvartet de coarde de Benjamin Britten. A fost scrisă între decembrie 1933 și februarie 1934 la Lowestoft, folosind materiale pe care compozitorul le scrisese în adolescență, între 1923 și 1926. A primit prima interpretare în 1934 la Stuart Hall din Norwich, cu Britten dirijând o orchestră de amatori. Piesa este dedicată doamnei Audrey Alston (de fapt doamna Lincolne Sutton), profesoara de violă a lui Britten în copilărie. Piesa se bazează pe opt teme pe care Britten le-a scris în copilărie (două pe mișcare) și pentru care avea o pasiune deosebită. El și-a finalizat ultima versiune a acestei piese la vârsta de douăzeci de ani.

Julián Caeiro 

   S-a născut în orașul Buenos Aires, Argentina în 1980. A studiat pianul la Conservatorul  Naționalul „Carlos López Buchardo”, aprofundându-și studiile în improvizație de jazz cu renumiţii profesori Diego Schissi și Abel Rogantini. Ca pianist, aranjor și director muzical, a avut turnee în Germania, Elveția, Franța, Italia, România, SUA, Japonia, China, Brazilia, Chile și Uruguay. În 2018 a realizat aranjamente orchestrale pentru „Tango simfonic II”, un proiect al Analiei Selis, cu care a concertat la „Sala Radio” din București. În același an a făcut orchestrații pentru violoncel solo care au fost interpretate de artistul Razvan Suma.

   În 2022 a făcut aranjamente pentru Ricky Martín Sinfónico în turneul său în Argentina și Uruguay, participând și ca pianist în concertele sale. În prezent este directorul muzical al grupului „Elegante Sport”, cu care pregătește al treilea album și al duo-ului „CaeiroVelazquez” axat pe tangouri argentiniene.

Nicolás Velázquez  

   S-a născut la Buenos Aires, Argentina în 1995. A început să studieze bandoneonul încă din copilărie cu renumitul compozitor Carlos Lazzari și maestrul Federico Pereiro. În 2015 s-a alăturat programului „Emilio Balcarce School Orchestra” până când a terminat studiile în 2016. A făcut parte din diverse grupuri, urcând pe scenă alături de mari artiști precum Pepe Colangelo, Roberto Alvarez, Victor Lavallen, Raul Lavie. Din 2016 este membru al companiei de tango „Estampas Porteñas”, cu care a concertat în Statele Unite, China, Peru și Argentina.

   În 2022 a început să înregistreze primul său album solo, cu compoziţii proprii şi aranjamente. În prezent este bandoneonist pentru Quintetul Gabriel Lombardo, face parte din grupul „Elegante Sport” cu care pregateste al treilea album, dar și din duo-ul Caeiro Velázquez cu care se prezintă astăzi la Satu Mare.

 Bandoneonul 

   Este un tip de concertină (acordeon cu fețele laterale hexagonale) deosebit de popular în Argentina și Uruguay. Este un instrument tipic în majoritatea ansamblurilor de tango. Ca și în cazul altor membri ai familiei concertinei, bandoneonul este ținut între mâini și, prin acțiuni de tragere și împingere, forțează aerul prin burduf și apoi direcționează aerul prin niște lamele specifice. Bandoneoanele au un sunet diferit de acordeoane, deoarece bandoneoanele nu au de obicei comutatoare de registru. Cu toate acestea, tonul bandoneonului poate fi schimbat foarte mult utilizând presiune variată a burdufului și suprasuflare, creând astfel potențial pentru joc expresiv și timbre diverse.

  Bandoneonul, numit așa de către comerciantul german de instrumente Heinrich Band (1821–1860), a fost inițial conceput ca un instrument pentru muzica religioasă și populară a vremii, spre deosebire de predecesorul său, concertina germană (Konzertina), care fusese folosită predominant. in muzica populara. În jurul anului 1870, emigranții și marinarii germani și italieni au adus instrumentul în Argentina, unde a fost adoptat în genul în curs de dezvoltare al muzicii tango, un descendent al milongei anterioare.

   Până în 1910, bandoneoanele au fost produse în Germania în mod expres pentru piețele argentinei și uruguayene, cu 25.000 de bucăți expediate în Argentina numai în 1930. Cu toate acestea, scăderea popularității și perturbarea producției germane în cel de-al doilea război mondial au dus la încetarea producției de masă de bandoneon.

   Instrumente originale pot fi văzute într-un număr de muzee germane, cum ar fi Muzeul Bandoneon al familiei Preuss din Lichtenberg și colecția familiei Steinhart din Kirchzarten, Freiburg, care a fost mutată, din iulie 2014 la Muzeul Tango și Bandoneon din Staufen.

    Din punct de vedere istoric, bandoneoanele au fost produse în principal în Germania și niciodată în Argentina însăși, în ciuda popularității lor în acea țară. Drept urmare, până în anii 2000 bandoneoanele de epocă au devenit rare și scumpe (costând în jur de 4.000 de dolari exemplarul), limitând oportunitățile pentru potențialii bandeoniști. În 2014, Universitatea Națională din Lanús și-a anunțat planul de a dezvolta un bandoneon accesibil, fabricat în Argentina, pe care spera să îl comercializeze pentru virca 1300 - 2000 de dolari.

   Opriți războiul!