Punctul meu de vedere

     Nu, nu este vorba de vorba de opinia mea ci efectiv de ochiul meu drept. De ce doar de cel drept? Deoarece cu cel stâng nu mai pot distinge albul de negru, aproapele de departe și concretul de iluzie. De fapt această privire peste umăr se dorește a demonstra cât de periculos este să ai un singur punct de vedere și mai ales cât de distrugătoare poate fi încrederea oarbă în acel punct de vedere, în ideile preoncepute pe care apoi să le tratezi ca adevăruri absolute și de netăgăduit.

    Fiecare dintre noi avem nuanța noastră de gri ca graniță între alb și negru. Fiecare dintre noi posedă propia zonă de indiferență care delimitează aproapele de departe în spațiu și timp, extinzând până la a delimita plăcutul de dezagreabil. Fiecare dintre noi are capacitatea sa de a segrega concretul de iluzie, adevărul de fals și fenomenalul de firesc. Omul, spre deosebire de celelalte viețuitoare, poate judeca și ieși din această capcană. Omul, ca și unele din celelalte viețuitoare, poate fi învățat (citește dresat) să acționeze cum i se cere.

    Dresorul, păpușarul, are o influență din ce în ce mai intensă asupra mediului asupra căruia și-a îndreptat atenția, asupra masei de materie cenușie nedezvoltată la timpul ei. Fiecare poate fi fast sau nefast, fiecare poate avea un rol pozitiv sau negativ. În general inițial se pleacă de la intenții curate, mai apoi, pe parcurs, influențate de oportunitățile ivite și de integritatea morală a dresorului, aceste intenții primare se pot materializa sau, dimpotrivă, pot aluneca spre latura macabră a învățăturii.

    Cine este păpușarul? Aș scoate cadrul familial din răspunsul la această întrebare. Familia este un mediu de dezvoltare mai mult sau mai puțin conștient sau conștientizabil. Din punctul meu de vedere dresorul (coordonatorul) este reprezentat de cadrul didactic din învățământ, de liderul sindical din procesul muncii, de administartorul societăților cu număr redus de personal și de politician pentru modul de trai statal. Lipsa acestui păpușar nu reprezintă neaparat un fapt negativ. Ba chiar poate fi de neconceput lipsa cadrelor didactice, de exemplu, din formarea caracterelor tinere. Individual, cu cât gradul de conștientizare este mai ridicat cu atât necesitatea păpușarului devine mai puțin importantă. De fapt așa se face trecerea de la păpușă la independent sau, în unele cazuri, de la păpușă la păpușar. Din păcate marea masă rămâne în stare letargică în somnul spre neființă.

    Opriți războiul!