Gală de operetă

    Pentru a da putere unui eveniment cultural muzical bazat pe operetă numele lui Johann Strauss junior era imperios necesar. Acesta, împreună cu două genii ale genului de origine maghiară, Franz Lehár și Kálmán Imre, reprezintă chintesența manifestării împlinirii spirituale pe care ne-o propune Filarmonica de Stat Dinu Lipatti din Satu Mare în această săptămână.

    Mai precis joi, 5 martie, de la ora 19, Emoke Kovacs și Claudiu Pitic ne invită la o „Gală de operetă”. Pentru acest eveniment sunt valabile doar biletele în valoare de 42 de lei achiziționate de la casieria filarmonicii. Protagoniștii acestei seri, ce o sperăm minunată, sunt soprana Egyed Apollónia și tenorul Pataki Adorján. La pupitrul Orchestrei filarmonicii Dinu Lipatti va fi dirijorul Operei Maghiare din Cluj, Farkas Róbert. De fapt tot de la Opera Maghiară din Cluj provin și cei doi soliști.

    Deoarece despre ei am scris în numerele noastre din 24 octombrie 2022, respectiv 17 mai 2021, la secțiunea de rememorare și/sau îmbunătățire a cunoștințelor noastre muzicale m-am gândit să trec în revistă carierele compozitorilor maghiari despre care vă vorbeam în șapou, Franz Lehár și Kálmán Imre (sursa Wikipedia).

Franz Lehár 

    S-a născut în Komárno (orășel pe malul stâng al Dunării, astăzi în Slovacia), aflat pe atunci în Austro-Ungaria. Prima sa compoziție a făcut-o la vârsta de 11 ani. A urmat studiile muzicale la Conservatorul din Praga, sub îndrumarea lui Antonin Dvorak. În anul 1902 a devenit dirijorul teatrului de operetă din Viena și și-a început activitatea de creație. În căutarea unui drum propriu, Lehár a compus vestitul vals "Aur și argint" care i-a adus primul succes.

    Tot în anul 1902 a intrat în posesia primului său libret de operetă, „Fetițele vieneze”, scris de Emil Norini. Tot atunci a făcut cunoștință cu celebrul regizor și libretist Victor Léon colaborând cu el la realizarea și montarea mai multor operete. Prima operetă de mare succes a fost „Văduva veselă" compusă în anul 1905, urmată de peste 30 de operete dintre care amintim: „Bărbatul cu trei neveste", „Contele de Luxemburg", „Dragoste de țigan", „Eva", „În sfârșit singuri", „Mazurca albastră", „Fraschita", „Primăvară", „Clo-Clo", „Paganini", „Țareviciul", „Frederica", „Țara surâsului”, etc.

    Reformator al operetei, Lehár devine întemeietorul noului curent, înviorând acest gen care decăzuse la finele secolului al XIX-lea. A supraviețuit celui de al doilea război mondial, murind în landul Austria de Sus, de sub ocupație aliată americană.  

     Emmerich Kálmán (Imre Kálmán)

    S-născut cu numele Imre Koppstein în data de 24 octombrie 1882, la Siófok, județul Somogy (Ungaria) și a murit în 30 octombrie 1953 la Paris (Franța) a fost un compozitor evreu, originar din Ungaria.

    A studiat muzica și în special pianul la Academia de muzică Franz Liszt. Din cauza unui reumatism la mâini, s-a reorientat spre compunerea de operete în stil vienez, cărora le-a dat un caracter maghiar prin utilizarea ceardașului. Persecutat de naziști, a plecat în Statele Unite, unde a devenit cetățean american. După război a revenit în Europa, stabilindu-se la Paris.

    Că Emmerich Kálmán era un maestru al operetei vieneze devine evident din chiar vasta uvertură, o piesă minunată, al cărei gen de orchestrație va fi preluat și de primii ani ai filmelor musicale. În crearea și definirea muzicală a personajelor, Kálmán și libretiștii săi, au urmat formula standard a perioadei de argint a operetei vieneze, perioadă începută efectiv cu „Văduva veselă” de Franz Lehár (1905) și terminată abrupt în anii ’30, când mare parte a forțelor creatoare a fost silită să părăsească Viena.

    Lucrările lui urmează aproape fără excepție următoarea schemă: un duo principal (soprană și tenor) romantic, un duo comic (tot soprană și tenor) și numeroase personaje serioase și comice. Muzica pentru perechea principală conține întotdeauna sonorități construite în tradiția muzicii romantice, fiind amplu orchestrată. Ea presupune cerințe vocale extreme pentru soprană, iar pentru tenor secțiuni deseori mai potrivite registrului baritonal.

    Pe măsură ce stilul compozițional al lui Kálmán a evoluat, finalurile s-au dezvoltat și ele în numere de anvergură, conținînd pe lângă reprize și numere ce contribuie la dezvoltarea graduală a personajelor și a situațiilor. Un prim exemplu în creația lui Kálmán îl constituie chiar finalul actului I din Contesa Maritza, care include, pe lângă numere de ansamblu și pasaje asemănătoare recitativelor, una dintre cele mai faimoase arii ale lui Kálmán, „Zi-i țigan, zi mereu”.

    În volumul său de amintiri, Emmerich Kálmán declara: “Am încercat să scriu muzica de dragul muzicii și nu din alte considerente. /…/ Cel mai mic cântec, cel mai neînsemnat vals trebuie să poarte scânteia care să electrizeze publicul și să-l cucerească /…/ Știu că numai o jumătate de pagină de Liszt va cântări mai mult decat toate operetele mele. Compozitorii mari vor avea întotdeauna admiratorii lor, dar paralel cu ei trebuie să existe și compozitori pentru un public căruia să-i placă o operetă veselă, ușoară, spirituală și elegantă”. Asemenea compatriotului său Franz Lehár, Kálmán a fost unul dintre arhitecții a ceea ce avea să fie denumită perioada de argint a operetei vieneze din primul sfert al veacului trecut. Kálmán a adus un suflu proaspăt în muzică, a acordat mereu o mare importanță libretelor și și-a instrumentat mereu personal lucrările.

    Principala lui contribuție în acest gen muzical a fost ușurința aparentă a îmbinării dintre caracterul sentimental al operetei vieneze și ritmurile energice, pline de culoare ale Ungariei natale. Pe urmele lui Franz Lehar și L. Fall, a marcat un gen aparte, substratul național unguresc al ritmurilor imprimând delicatelor melodii vieneze un fel de coloratură exotică.

    Richard Specht scria în presa vieneză: “Muzica sa este proaspătă și plăcută, viguroasă prin inventivitate melodică naturală și maturitate deplină. În timp ce alții bâjbâie și experimentează, el stă pe tărâmul bogat al muzicii populare și de fiecare dată își atinge ținta."

    Opriți războaiele!