Veriga slabă

     Orice lanț are o verigă mai slabă. Cu cât lanțul este mai lung cu atât starea fizică a celei mai slabe verigi a sa (cusurul) este mai evidentă. În natură se petrec tot felul de fenomene care se bazează pe această lege a firii. De la apa care străbate munții acolo unde aceștia sunt mai firavi (la început prin interior după care prin surpări succesive creează chei) la focul care se aprinde acolo unde uscăciunea este mai mare pârjolind apoi mândrețile silvice, natura prin însăși existența ei a luat ființă, s-a dezvoltat, există, va dăinui și va dispărea pe baza acestui principiu: veriga slabă.

    Lumea vegetală și cea animală fac și ele parte din natură. Ca atare există lanțul trofic, doar că la acesta verigile sunt așezate crescendo. Dar să nu uităm că și la acest lanț ultima verigă este reprezentată de descompunători (adică acele microorganisme care transformă materia organică în materie anorganică). Mai pe scurt după ce plantele sunt păscute de ierbivore, acestea sunt devorate de carnivore care la rândul lor se descompun.

    În lumea celor care au pretenții că folosesc creierul, lanțul capătă valențe multilaterale fiind aplicat în orice domeniu. Normal că acesta are întotdeauna o verigă slabă. Țăranul caută cernoziomul din paleta solurilor, crescătorul de animale caută spațiul cel mai adecvat acestora (pășunea grasă pentru ierbivore, mediul gospodăresc pentru domestice, arealul sălbatic pentru carnivore...), învățătorul dibuie mintea deschisă, iar antreprenorul materia primă și mâna de lucru ieftine. Pe de altă parte încarceratul găsește veriga slabă prin forța și insistența cu care se zbate, iar politicianul o caută și o identifică la adversarul său doctrinar.

    Totul se învârte în jurul acestei verigi slabe iar condescendența este din ce în ce mai puțin un argument în ziua de azi. Românul era și este cunoscut în general ca un om primitor, înțelegător și deschis. Să fie asta o verigă slabă? Bine, regula nu se aplică și în cazul oltenilor și a oșenilor. Oltenii iau decizii ca pe urmă să caute justificări. La oșeni de multe ori le sare țandăra la prima impresie. Mai apoi se judecă dacă decizia sau impresia are traducere în realitate. Astea să fie verigi slabe?

    Aici intervine oportunistul. Cel care caută, găsește și exploatează verigile slabe. Uneori le inventează. Totul pentru atingerea scopului. Periculoasă situație. Ceea ce am descris în acest paragraf se regăsește cu precădere în politică. Nu vorbesc aici de politica de pe meleagurile noastre, ci de politică în general. Dacă în Europa politica este cea mai haotică, având extreme în orice direcție, în America de Nord politica a căpătat accentele unei mândrii exagerate, a unei trufii personale, a unor orgolii elitiste și a unei îngâmfări naționaliste. În America de Sud dăinuie fărădelegea. În Asia, mai ales în estul Asiei principiul de bază este disciplina. Mai la sud cultul religios ajunge să fie habotnic. Doar Australia pare o oază a înțelegerii, dar e puțin credibilă tocmai pentru că în rest nu se întâmplă așa ceva.

    Dar nu numai în politică. Nici relațiile dintre angajator și angajat, dintre superior și subaltern, dintre învățător și discipol, dintre preot și enoriaș, dintre administrator și beneficiar sau dintre părinte și adolescent nu sunt lipsite de asperități. Nu numai de sus în jos ci și de jos în sus. Marea majoritate caută celuilalt veriga slabă, caută oportunitatea de a obține avantaje. În exemplele mai sus menționate acestea ar fi disputa salarială, impunerea principiilor, dictatura relativității, iertarea păcatelor, bunăstarea controlată și controlul personalității.

    Rare sunt cazurile în care veriga slabă nu este un principiu de bază și aceste cazuri sunt considerate naivități. Ba chiar sunt considerate aprioric verigi slabe cu toate că ele ar putea reprezenta liantul care să întărească toate celelalte verigi.

    Opriți războaiele!