Impusul pulsului

Un om avea o vacă. Şi era atât de mândru de ea încât o spăla zilnic, o ţesăla (nu prea e adecvat termenul , dar pentru bovine nu s-a născocoit un termen aparte). Îi aducea lucerna proaspăt cosită la "botul calului" (ibidem) şi o spăla la fund după fiecare băligat. Ferita Domnul s-o mulgă sau s-o pună la car. O venera, ce mai! Într-o zi a crăpat. De prea multă lucernă. Şi tocmai o aştepta în grajd o iesle nouă plină.
Un alt om avea o mârţoagă. Nu prea avea ce să-i dea de mâncare, aşa că bietul animal îşi băga capul prin toate tomberoanele cu resturi. De! Aşa-i dacă te naşti la oraş. Mai trebuia şi să tragă toată ziua de ditamai braşoveanca încărcată cu fier vechi. Seara pica de-a-n picioarelea. Într-o zi a trebuit să urce Feleacul. L-a urcat. Ca răsplată a primit un bici peste spinare.
Cam aşa am văzut eu distanţa de la prima repriză pâna la a doua. Nu neaparat distanţa în timp. Mai ales distanţa în mentalitate, în profesionalism şi în capacitate. Acum ne rămâne doar să ne dăm seama care dintre cei doi are adresa pe bd-ul Ştefan cel Mare şi care pe Calea Giuleşti.
Până acum, când mai sunt două jocuri din etapa a patra, la capitolul echipe mulţumite pot fi înscrise doar Astra, Bistriţa, "U", Vaslui şi Mediaş, ultima fiind şi liderul de conjunctură. Dinamo intră în categoria celor extrem de fericite. Celelalte se uită înapoi cu mânie. Rapidul cu mânia prostului.
Oţelul sau Steaua i-ar putea detrona pe "saşi". Ar fi păcat. N-am mai avea lider ardelean. Nu cred că oţelarii pot trece de târgmureşeni aşa uşor (patru goluri diferenţă), dar ar fi o gură de oxigen cu bule de monoxid de carbon pentru Ilie Dumitrescu o victorie la cinci goluri tocmai în faţa Victoriei.
Pe vineri!

Chestie roşu-alb-vişinie

Nu de multe ori se întâmplă ca tradiţionalul derbi dintre Dinamo şi Rapid să fie şi derbiul etapei. Asta deoarece, ca un făcut, când Rapidul circulă la ore fixe, Dinamo e părăsită de suporteri (citeşte: are un parcurs slab) şi invers, când Dinamo are multe puncte Rapiduleţul deraiază pe cocoaşa de triere. Nici acum nu se poate spune despre cele două echipe că sunt în vârf de formă, dar "se caută" şi au rezultate mulţimitoare. Poate la Rapid să fie totuşi mai deschisă atmosfera pentru că nu a avut parte de un eşec în Europa.
Ambiţiile sunt mari totuşi, mai ales că din cauza lui Iancu de Timişoara Dinamo s-a făcut de râs în Europa pe un loc al cărui titular de drept ar fi fost Rapidul. Ca rapidist e normal să doresc victoria giuleştenilor, dar la aceste meciuri se poate întâmpla orice. Balaj împarte dreptatea. Sper să fluiere doar ce vede, nu ce simte sau ce ar vrea să fi fost.
Prin prisma clasamentului, ca importanţă, derbiul este urmat de jocurile de la Mediaş şi Galaţi unde două dintre performerele începutului de campionat primesc vizita unor debutante aflate la prima victorie tocmai în etapa ce a trecut. Sportul, respectiv Tg. Mureş. Chestiune la ordinea zilei.
Cel mai dezechilibrat meci prin prisma brandurilor este Steaua - Victoria (nu fosta echipă a miliţiei capitalei, dar nici prea departe de ea). Nu acelaşi lucru spune şi clasamentul în care cele două echipe ocupă locurile 5 şi 11. Chestie de etichetă.
Un meci interesant se dispută la Vaslui, unde se întâlnesc o candidată la titlu (aflată doar pe locul 14) cu o candidată la retrogradare (cocoţată pe locul 3). Acest meci va da ora exactă în ceea ce priveşte obiectivele celor două echipe: Europa şi/sau menţinere. Chestie de obiectiv.
În Bănie revine Ştiinţa. Cu Timişoara. Nu are meci uşor. Confruntarea celor două galerii ar putea fi tot farmecul acestei partide. Eu sper să nu. Sper ca mobilizarea fanilor să ducă şi la un meci pe măsură. Să avem un spectacol pe cinste. Dacă am lua în considerare numai numărul selecţiilor la diferite echipe naţionale (juniori, tineret, seniori) pe care le au jucătorii celor două echipe ar trebui să avem un spectacol deosebit. Chestie de talent.
CFR-işti vor să dreagă ceva din blazonul însângerat la Timişoara în faţa Astrei din Ploieşti. Prahovenii ar trebui să scoată puţin capul de sub plapuma moleşitoare a lentorii ambientale dacă nu vor să pice în sacul cu jucării uitate din subsolul clasamentului. Chestie de tabiet.
Meciurile pentru care contează doar scorul final în contextul celorlalte partide disputate în această etapă, mai pe scurt meciurile fără spectatori, se vor disputa la Bistriţa şi Urziceni, unde târgjienii, respectiv "U" nu vor aduce în tribune mai mult de 1000-1500 de spectatori. Chestie fără chestii.
Pe marţi.

Marea zăpăceală

Nici nu a început bine campionatul şi s-a şi bulversat totul în viitoarea sa parte superioară a clasamentului. Suntem ameninţaţi că o echipă va dispărea (Unirea), că alta se va reorganiza (Steaua), alta nu are destui jucători (Dinamo), alta nu are atacanţi (Rapid), unora le-a plecat preşedintele (Steaua, Unirea, Timişoara), alta acuză lipsa de coeziune şi implicit are rezultate catastrofale (Vaslui). Doar la CFR totul este ok. Dar au zbârcit-o la Timişoara. Se mai întâmplă.
Acestea să fie motivele pentru care locurile de la doi la patru, în clasament, se află echipe cărora nu li se dădeau prea multe şanse pe la mijlocul lunii trecute? Mediaş, Braşov, Galaţi. Fiecare a avut câte două meciuri uşoare (cu nou promovate dacă îi vom considera şi pe târgjieni în această tagmă) şi un meci dificil (cu Timişoara, Steaua respectiv Rapid) şi fiecare are câte un atu în faţa celorlalte două. Mediaşul are două victorii în deplasare, Braşovul a avut cel mai în vogă adversar, iar Galaţiul a obţinut punctul minune în deplasare.
Aşadar cinci echipe cu şapte puncte, patru dintre ele fiind departajate de numărul golurilor înscrise şi doar una rămasă de căruţă la golaveraj. Ziceam, înainte de etapă, că sunt zece echipe fără înfrângere şi unsprezece echipe fără victorie. Înaintea meciului din această seară au rămas câte opt echipe de ambele părţi. Singura care s-ar putea situa în ambele tabere ar fi Gloria.
Două echipe nu au primit gol (Oţelul şi Rapid), una nu a înscris şi nici nu ştim dacă va mai apuca să înscrie în actualul campionat (Urziceni). Cel mai bun atac Dinamo - 9 goluri, cele mai "primitoare" apărări aceeaşi Dinamo, alături de Timişoara, U Cluj şi Sportul - 6 goluri. Cu menţiunea că studenţii bucureşteni sunt restanţieri la numărul de jocuri disputate.
Pe vineri.

10 fără înfrîngere, 11 fără victorie

Derbiul etapei se va disputa pe singurul teren din Liga I din vestul ţării. Echipa clasată pe locul cinci la sfârşitul anului trecut (cu sau fără cele trei puncte jecmănite Rapidului!) va primi vizita ditamai campioanei. Vor ieşi scântei pentru că şi-au ascuţit crampoanele.
Prin prisma clasamentului actual derbiul va fi sub Tâmpa unde foşti stegari îl vor înfrunta pe orgolioînfumuratpriceputul Piţurcă. Ambele tabere au strâns maximum de puncte în cele două etape, dar trei dintre adversarele lor au fost nou promovate.
Tot sub spectrul echipelor cu plecări frumoase din bloc-starturi se desfăşoară şi jocul din "potcoava" Giuleştiului, unde Marin Stan va fi al nu ştiu câtelea beneficiar al lipsei suporterilor de pe peluza dinspre Gara de Nord, motiv pentru care mi-am şi permis să redenumesc Giuleştiul "potcoavă".
Debutul etapei va fi al celor cu nădejdile întârziate de cruda realitate. "Şepcile roşii" şi "Oştenii lui Porumboiu" s-or lupta să iasă din bolul cu neşansă care le obturează dreptul de a visa. Gazdele la salvarea de la retrogradare şi oaspeţii spre Liga Campionilor.
Alte două echipe fără victorie se vor duela la Buzău, unde Oltenii speră să obţină cel puţin trei puncte. Dacă şi le-ar putea căpăta şi pe cele din Ghencea şi-ar aduce aminte de cele pierdute în disputa cu CFR-ul.
Tot fără victorii, tot cu obiective de final diferite şi tot acasă la o nou promovată se încadrează şi jocul de la Tg. Mureş, unde, prin prisma evoluţiei mercenarilor şi a lui Epaminonda, vom încerca să ghicim viitorul Urziceniului. Pe linia de clasament a Unirii sunt trei de doi şi patru de zero.
Un meci interesant se va disputa la Ploieşti, unde vă destăinui că mă voi afla spiritual printre suporterii "Găzarilor". Chiar mi-ar plăcea ca Eric şi Pustai să fie revelaţia acestui campionat, ceea ce ar însemna o clasare pe unul dintre primele cinci locuri.
Pe valea Jiului, în amonte de Craiova, în ţara lui Brâncuşi, minerii lui Condescu travestiţi în panduri, vor fi îngeraşi pentru inspectorii dinamovişti. Nu de alta, dar metehnele au răbufnit în Groapă. Altfel nu cântă imnul. Ăla după care tânjeşte Borcea. E ultima şansă. În 2012 nu mai avem echipă calificată direct şi altfel...
Meci de 2-0 în Regie. Aşa ar fi fost acum 6-7 ani. Astăzi nu poţi să dai cu presupusul. Sper să fie din nou multe goluri. Are cine le da. Moraes, Curelea, Souza, Varga, Coroian (dacă nu are să joace din nou în centrul apărării) sau Tibi Bălan. E ultimul meci al etapei, tocmai luni.

Arbitrajul în Ligă

Dacă ceea ce s-a întâmplat în prima etapă am putea, tratând subiectul cu multă bunăvoinţă, să trecem pe răboj la rubrica coincidenţe stranii, astăzi, cu un meci înainte de încheierea celei de-a doua etape, pot spune cu certitudinea bunului simţ că se acţionează de la butoane.
Şi în campionatul trecut au fost "acorduri fine" care arătau un plus de bunăvoinţă îndreptat spre o anumită parte, cât se poate de centrală a Ardealului. Cu puţine excepţii nu erau greşeli intenţionate, ci doar în momentele de cumpănă arbitri se îmbătau cu vişinată de Transilvania şi-şi ostoiau rânza cu zburătoare pe varză aborigenă.
Ceea ce se întâmplă acum este mult mai grav. Sunt echipe luate în colimator, gen Craiova (trebuia să scriu Tr. Severin?) sau Timişoara şi echipe pentru care se pune osul, cinstea şi banul pe tejghea. Pentru a mă explica vă dau două exemple din aceeaşi partidă, Dinamo - Sportul. Exemple care, din neştiinţă pe de o parte (comentatori TV) şi interes pe de alta (foşti arbitri consacraţi), nu au fost mediatizate şi nici nu cred că se vor mediatiza.
1. Min. 9 - Curelea scapă singur spre poarta dinamovistă, Garate îl urmăreşte fără nici o şansă de a putea juca mingea, dar găseşte o soluţie "profesionistă": exact în momentul şutului spre poartă îl împinge/dezechilibrează pe atacant doar atât cât şutul acestuia să nu fie nici precis nici puternic; sincer să fiu, nici eu nu cred că acordam penalty la această fază cu toate că regulamentul o impunea.
2. Min. 18 - Torje scapă singur spre poarta Sportului, portarul Popescu plonjează în întâmpinarea mingii, Torje îşi dă seama că nu mai are nici o şansă de gol (şut, scăriţă sau dribling), aruncă mingea cu vârful bocancului înspre fanionul de colţ, îşi continuă alergarea spre trupul portarului, (deci nu spre balon pentru a-l juca), se împiedică de acesta şi arbitrul fluieră penalty.
Butoanele poartă amprentă de capitală, amprentă finisată după 55 de ani de experienţă ministerială (a "internelor" şi al "apărării").

Cu_vântul din faţă

Poate că ligamentarea din titlu nu este foarte reuşită aşa că mă gândesc să o explicitez. Acum vreo 380 de zile, pe când se lupta prin Alpi cu Contador pentru tricoul galben, Lance Amstrong a dat publicităţii intenţia lui de a-şi forma propria echipă. Dacă nu mă înşel declarase că are de gând chiar să câştige ediţia 2010 a Turului Franţei cu noua sa echipă. Mulţi, printre care şi eu, am crezut că se referă la cine va îmbrăca tricoul galben pe Champs Elysee. Chiar mă gândeam că de fapt confundă Champs Elysee din Paris cu Câmpiile Elizee din antichitate.
Ei uite că Lance Amstrong s-a ţinut de cuvânt. Şi-a format o echipă şi cu echipa sa s-a urcat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului de premiere. Nu pot să zic că am fost sau sunt un suporter al lui Lance. Ba chiar, spre deosebire de un Scumacher sau Rossi ale căror victorii repetate le sorbeam, mă enerva salba de victorii din Turul Franţei şi numai din Turul Franţei. Poate pentru că l-am iubit prea mult pe Eddy Merckx şi mă enervam când vedeam cum îi fug recordurile unul câte unul... Poate că mă iritau poveştile de dopaj ce se ţeseau în umbra lui... Poate că îmi displăcea aroganţa lui... Poate că uram dictatorul din el... Cine ştie? Cert este că Lance a promis, a făcut şi-a învins. Pe echipe.
Cred că pentru Contador a fost ultimul Le Tour în care a ieşit învingător. Se spunea despre ciclism că este sportul în care poţi deveni supervedetă numai după 27-28 de ani. Ei(!) uite că nu mai e chiar aşa. Anul acesta a trebuit să "trişeze" un pic, absolut legal, pentru a triumfa. Pentru anii următori văd nişte lupi tineri şi hămesiţi care nu mai au răbdare. Vor victorii, vor titluri, vor celebritate şi vor bani. E vremea fraţilor Schleck, a lui Kreuziger, a lui Gesink sau, de ce nu, a lui Peter Sagan. Ei au vânt din spate!

Supercupă super

Dacă toate jocurile din campionatul ce stă să-nceapă ar avea fervoarea, trăirile, tactica şi valoarea acestui joc am fi cei mai tari din Europa şi implicit de pe mapamond. Nu ne trebuie Messi, Ronaldo, Rooney, Milito sau Ribery. Îi avem pe Deac, Nuno Claro, Pădureţu sau Brandan. Să nu mai vorbesc de Spadacio, Andrei Cristea, Nicoliţă, Wesley sau chiar Moraes. Problemele vin de la implicare.

Nu mă refer doar la implicarea jucătorilor pe teren, care cu siguranţă va fi către un procent maximal dacă sunt lăsaţi să-şi facă profesia, ci la implicarea factorilor perturbatori precum abjectul clan Becali, perfidul MM Stoica, iţarul Paszkany sau mafioţii Naşul (mai puţin în ultima vreme) şi Corleone.
Partea proastă a meciului de ieri, în afara implicării a priori a lui Paszkany şi din timpul meciului a lui MM (fiecare prin metodele în care sunt docţi: organizarea în detaliile mai puţin licite ale jocului, respectiv presiune asupra arbitrajului) a fost jocul dur, pe alocuri revanşard.
Partea frumoasă a evenimentului a fost cea cu care trebuie să rămânem: calitate, atmosferă şi, aş mai adăuga eu chiar dacă supăr pe unii, arbitrajul date fiind condiţiile.