Arbitrul Asistent Video (VAR) este un chin pentru incompetenți

      VAR-ul (videoarbitrajul) ar trebui să ajute nu să-ncurce. La noi VAR-ul încurcă. Încurcă fotbalul, încurcă fotbaliștii, încurcă arbitri, încurcă spectatorii și mai ales încurcă spectacolul. De ce în Franța, Italia, Spania, Germania și Anglia nu încurcă? Păi e simplu. Pe acolo lumea pricepe. Pricepe fotbalistul, pricepe arbitrul și pricepe spectatorul. Chiar și programatorul și tehnicianul care întrețin funcționarea aparaturii pricep ce au de făcut. De aceea acolo fotbalul e cursiv și spectacolul e superb. La noi arbitri ori nu sunt capabili să înțeleagă ce au de făcut și atunci trebuie tratați ca analfabeți funcționali și trimiși în eșaloanele județene, ori tratează subiectul cu infatuare și atunci trebuie penalizați la bani (citește delegări). FRF și LPF probabil au aruncat la gunoi instrucțiunile de utilizare sau, mai rău, n-au trimis oameni la specializare.

   Chiar și Kovacs a greșit la faza în care l-a oprit pe Dugandzic din cursa spre gol în meciul Rapid - FCSB. Dacă ar fi fost fault (în opinia mea nu a fost) ar fi avut vreme să-l dea după încheierea fazei. Dar pe lângă celelalte greșeli ale celorlalți implicați aceasta a fost chiar neglijabilă. Mă refer aici doar la greșelile de utilizare sau neutilizare a VAR-ului. N-am să le explicitez pe fiecare, sunt foarte multe, ci doar pe grupe de greșeli: a) arbitrul (asistentul) nu lasă faza să curgă și abia apoi să intervină dacă nu sunt absolut siguri pe ceea ce au văzut/auzit; b) arbitrul (asistentul) nu revine la sancțiunea inițială dacă în decursul fazei nu a necesitat intervenția VAR-ului sau echipa defavorizată nu a obținut un avantaj evident; c) neștiința arbitrilor din camera VAR să manipuleze aparatura; d) ori aparatura este de foarte proastă calitate, ori programatorii și tehnicienii sunt de fapt veri și nepoți...

   Faptul că s-a păstrat numărul ridicat de goluri, o medie de 20 de goluri pe meci, sunt, alături de spectacolul din tribune și din iarbă, principalele câștiguri ale actualului campionat. Și prezența cu patru echipe în ultimul tur preliminar din Europa este un plus. Este interesant și cum arată podiumul campionatului după trei etape. Nici o echipă calificată în Europa nu se află pe podium și nici o echipă nu a obținut punctaj maxim.

   Argeș - „U” Cluj 3 - 1: Două decizii VAR interpretate împotriva ardelenilor au influențat brutal scorul de pe tabelă.

   Farul - Chindia 0 - 0: Primul meci fără gol. Vinovații sunt Torje și arbitrul Găman.

   Voluntari - UTA 3 - 0: M-a bulversat jocul fără orizont al oaspeților, mai ales al actualei vedete a FCSB-ului. Să fie Miculescu bun doar dacă joacă pe teren propriu? Sunt câteva cazuri în istoria fotbalului românesc. Ultimul gol al lui Miculescu înscris în deplasare a fost în decembrie.

   CFR - Mioveni 4 - 2: Și acest meci a scos în evidență problemele care sălășluiesc în sânul echipei campioane, probleme care nu se regăsesc doar în lot sau în colectivul tehnic. Căderea nocturnei arată lacune în foarte multe direcții.

   Petrolul - Sepsi 1 - 1: Primul punct pentru nou promovați. Primul gol al lui Tamaș (n.a. - de săptămâna trecută îi datorez un miel) după aproape 8 luni. Ultimul l-a înscris tot în poarta unei nou promovate.

   Univ. Craiova - Rapid 0 - 1: Nu știu cât a meritat Rapid și Mutu această victorie dar mă tare bucură. Ce idee? Să-l folosești pe Albu pe postul lui Papeau și invers. Poate că aș fi trăit sfârșitul jocului mai puțin tensionat... 

   FCSB - Craiova '48 1 - 1: Spectacol superb! Nu avem jucători de fotbal în România care să reziste în medie la două jocuri pe săptămână. Cum naiba fac franțujii și britanicii de joacă tăt într-una?

   Hermanstadt - Botoșani 1 - 1: Cine ar fi câștigat acest meci s-ar fi instalat în fotoliul de lider. Au preferat să joace spectaculos și să-l lase pe Hagi pe tron, că tot e obișnuit să priveasacă lumea de la înălțime.

   După cum spuneam, etapa a patra pornește de la un clasament cel puțin neașteptat. Faptul că primele două locuri joacă între ele și ocupantele antipenultimului loc și al ultimului loc joacă de asemenea între ele n-ar trebui să surprindă. Numele lor surprind însă.

   Derbiul etapei se desfășoară luni, de la ora 18 la Botoșani. Teja și Hagi, în ordine inversă, și-au cocoțat echipele pe primele două locuri ale clasamentului. La egal probabil ambele coboară de pe podium.

   Poate unii spun că-s subiectiv că trec meciul de pe Giulești ca al doilea ca importanță al etapei, dar Rapid și Argeș ocupă la ora actuală locuri de play off, așa că sâmbătă de la ora 21,45 ne așteptăm la un regal fotbalistic din partea ambelor echipe. Mutu și Prepeliță vor încerca să se surprindă reciproc prin tactică și componență, jucătorii în schimb vor avea ultimul cuvânt. Nu-i meci ușor pentru nici una din cele două echipe. Mutu între timp a mai adunat două rebuturi: Crivac la 20 de ani are un singur minut jucat în primul eșalon al țării, iar Mățan dospește de inteligență; el este cel care într-un meci al României cu Ungaria având deja un cartonaș galben, a înscris din 11m și și-a dat tricoul jos; ce-a urmat se știe, a luat roșu și România a ratat în final calificarea; să nu uităm că era tricoul României cel pe care l-a aruncat cât colo. Din alt punct de vedere sunt curios cum se va comporta Rapid în fața unei echipe care nu a disputat un meci oficial cu trei zile înainte.

   Chindia - CFR, duminică de la ora 18,30, este un alt joc interesant din această etapă. Se joacă duminică de la 18,30 cine știe pe unde... Forma precară a oaspeților și punctul adus de „gazde” de pe litoral echilibrează partida. Sunt curios dacă Dan Petrescu își va menține tonusul ofensiv pe care l-a arătat cu Mioveni.

   Partida de la Mediaș, sâmbătă ora 19, dintre Hermannstadt și Voluntari devine un mare semn de întrebare după cele dezvăluite de Dani Coman despre echipa sibiană. Așadar se vor întâlni vreo 30 de jucători rămași neplătiți. Gazdele din aprilie, oaspeții pe obiectiv. Mai au chef de joc? Ciobotariu a dat semne de ceva delăsare, Măldărășanu încă nu.

   Derbiul Băniei se dispută pe „Centralul” din Craiova. Returul se va disputa pe „Ion Oblemenco”. Asta cu toate că este același stadion. Chestii oltenești! Duminică de la 21,30 vom avea o partidă nervoasă, dar spectaculoasă. Despre goluri vorbim după...

   Sepsi - UTA, duminică ora 16, ar fi fost o partidă mult mai interesantă în urmă cu două - trei săptămâni. Forma slabă și lotul precar al oaspeților și intervențiile premierului Ungariei, justificate potlogărește prin eforturile financiare către Transilvania (inclusiv pentru Sepsi), va crea probabil o reacție de adversitate care nu are legătură cu sportul. Păcat!

   Etapa se încheie la Mioveni, luni de la ora 21, unde gazdele ajung la pasul doi din triada CFR, FCSB, Univ. Craiova, triadă din care Rapidul tocmai a scăpat, Chindia intră și juveții pașoptiști o încheie. Lotul, valoarea, tradiția și suporterii obligă FCSB-ul să nu mai facă pași greșiți. Aproape sigur va fi o victorie comodă a oaspeților. Chiar lejeră și concludentă.

   Cenușăreasa etapei se dispută din păcate tot la Mediaș, în deschiderea etapei, vineri de la ora 19, între nou promovatele „U” și Petrolul. Două echipe cu galerii superbe dar fără prea multe puncte. Puțin nemeritat acest 0 în dreptul numărului de victorii din clasamentul celor două echipe. Contactul cu Superliga a fost dificil, mai ales că adversarii întâlniți nu au fost de ici de colo.

   Opriți războiul!

Limba română

 

Motto:

„...Las vouă moștenire
Creșterea limbii românești...”

    Desigur că „Testamentul” lui Văcărescu nu atinge pe prea mulți din grădina Guvernului sau a Parlamentului. Nici pe aici prin preajma centrului nou nu se prea potrivește arhitectura românească propusă de Porumbescu. Nici trilurile celuilalt Porumbescu, reprezentant al culturii muzicale românești, nu se potrivesc cu apele țâșnite din aspersoare. Toate au un alt aer. Încet, încet ne desrădăcinăm în loc să desțelenim. Nu prea avem totuși voie să ne plângem. Noi am fost, sau ar fi trebuit să fim, la vot. Claselor politice nu le pasă decât la nivel de discurs de România, de românism sau de limba română.

   Intenția acestei priviri peste umăr este totuși alta. Mă uitam acum vreo 20 de ani prin ediția din 1998 a DEX-ului, ediție publicată de „Institutul de lingvistică Iorgu Iordan” și observam că lingviștii noștri nu prea au descoperit cuvinte neaoșe românești. La finalul fiecărei explicații a câte unui cuvânt se oferă și etimologia acestuia. Și de acolo am aflat că nici un cuvânt nu are etimologie autohtonă. Până și cuvântul „barză”, cuvânt pe care „tovarășa” m-a învățat că este cuvânt dacic (n.a. - tracic de fapt) acolo scrie că provine din albaneză. Păi să nu te-nfurii?

   Toate cuvintele provin ba din rusă, ba din greacă, ba din franceză (cele mai multe), ba din italiană, ba din latină, ba din maghiară, ba din sârbă, ba din bulgară... Să luăm de exemplu cuvântul „hotar”. În DEX scrie că provine din maghiară, limbă fino-ugrică. Păi cum să provină din Asia, când hunii nici nu aveau granițe. Aici în Europa s-au mai civilizat și și-au fixat hotare. Drept e că nu le prea respectă, tendința lor de expansiune provenind din aceeași genă ca și a lui Putin. Cum vă sună atunci cuvintele lui Homer despre hotarele Greciei?

   Cred că e pe dos, limba maghiară a împrumutat de la români cuvântul hotar și apoi, după ce cuvântul graniță i-a luat locul din ce în ce mai mult în vorba românului, „hotar” a rămas un arhaism de care s-au folosit în continuare doar ungurii și, în parte, ungurenii. Până și Papa de la Roma are îndoieli asupra etimologiei întregului pachet al limbii latine. Limba tracă este mai veche decât limba latină și sunt surse care spun că o proporție destul de mare de cuvinte tracice au fost armonizate limbii latine.

   Este adevărat că pentru a întocmi un dicționar cât mai complet al unei limbi trebuie depusă o muncă istovitoare (era să scriu sisifică dar greșeam pentru că nu este zadarnică) și continuă chiar și după ce opera se află pe rafturi, în biblioteci. Limba română, pe cât este de frumoasă pe atât este și de complexă. Chiar dacă toate literele se citesc exact așa cum se scriu, limba este plină de excepții și de nuanțe astfel încât aproape orice înțeles are și un subînțeles, fapt care duce și la sentimentul de neîncredere, sentiment ce bântuie românul de când se știe.

   Să revin un pic la Ienăchiță Văcărescu. Dacă treceți anul acesta prin București nu uitați să-l vizitați. Vă așteaptă la locuința lui din Cimitirul Bellu de exact 225 de ani. Să-i duceți în loc de floare un cuvânt din limba română. Preferă cuvântul „poezie”. Pentru noi el l-a inventat.

   Închei tot cu niște versuri. De data aceasta ale lui Coșbuc „...în grădină am o floare / ploaia o va crește mare...”. Chiar dacă ele nu se refereau la limba română atunci când au fost scrise, ci ca formă de educație pentru copii, eu le-am plantat aici tot cu referire la tema noastră.

   Opriți războiul!

Interpretări etapa a II-a, program etapa a III-a

    După două etape desigur că nu putem trage niște concluzii dar cred că este bine să scoatem în evidență părțile pozitive și cele negative din debutul campionatului nostru de fotbal. Mă bucur că am constatat mai multe aspecte pozitive: partide mai spectaculoase decât cele disputate în debutul anului trecut; goluri mai multe, avem o medie de 2,5 goluri pe meci; spectatori mult mai mulți, normal după ce „U” și Petrolul au luat locul Clinceniului. I-am pierdut pe dinamoviști iar Sibiul și Mediașul au un echilibru din acest punct de vedere.

    Mioveni - Farul 0 - 2. Rezultat cât se poate de normal. Diferența de calitate a titularilor și a băncilor tehnice nu putea să născocească altceva. E a doua oară când mă impresionează Kiki în prima repriză și devine banal în a doua.

   Voluntari - Botoșani 0 - 1. Mă bucură rezultatul dar bănuiesc cu nu toate au fost normale în acest meci. Plecarea lui Tamaș (neplătit) și capul plecat al lui Ciobotariu (lui și câtorva jucători nu li s-au onorat bonusurile de performanță promise) mă fac să cred că în curând va interveni o ruptură.

   Sepsi - Argeș 4 - 0. Un alt rezultat normal. Atenție! Nu pentru că piteștenii ar fi jucat slab, ci pentru că Bergodi și ragazzi lui practică cel mai frumos și mai spectaculos fotbal la ora aceasta. Nici nu știu pe cine să remarc pentru că aș nedreptăți pe ceilalți.

   48 Craiova - CFR 3 - 1. La prima vedere pare o surpriză, dar nu e. Se pare că ceferiștilor nu le mai plac metodele lui Dan Petrescu și îl sabotează. Am văzut jocul CFR-ului de miercuri din Cupa Confederației cu echipa din Andora. Dacă ar fi fost 2 - 0 pentru gazde prin minutul 30 nu ar fi fost nici o minune după aspectul jocului. După pauză, ciudat, a intervenit arbitrul și le-a oferit victoria alor noștri într-un mod rușinos. Le-a oferit un 11m cu care au egalat, în loc de 11m pentru gazde a fluierat simulare și l-a eliminat (prin min. 50) pe cel mai bun jucător al gazdelor, care primise primul galben la celălalt 11m, inexistent. Până pe final comediantul a mai eliminat un jucător al gazdelor, de data asta corect, pentru agresivitate excesivă. Trebuie să menționez că meciul nu avut reluări de faze așa încât este posibil să greșesc.

   „U” Cluj - Univ. Craiova 1 - 1. Clujul merită acest punct pentru dăruire și public (nu au fost prea mulți la Mediaș din cauza Untold-ului). Oltenii ar fi meritat trei puncte pentru jocul practicat. Cine să mă mai înțeleagă? 

   Rapid - FCSB 2 - 0. Meciul Rapidului cu FCSB mă gândesc că majoritatea dintre voi l-ați urmărit, motiv pentru care am să mă opresc doar asupra arbitrajului conjudețeanului nostru Istvan Kovacs. De nenumărate ori am spus că un meci de fotbal (nu numai) nu poate fi condus de la un cap la altul fără greșeală. Eu în cei 21 de ani de arbitraj nu am reușit. Nici Istvan nu cred că a reușit vreodată. În meciul de duminică a avut 4 greșeli mai evidente. Câte două în favoarea, sau defavoarea, fiecărei echipe. Dacă la cele două greșeli care l-au vizat de fiecare dată pe Dugandzic (Rapid) nu l-a ajutat, inexplicabil, asistentul, ratarea unui avantaj clar în favoarea FCSB-ului în prima repriză, pentru mine este inexplicabilă. Important este că a recunoscut pe loc în fața roș-albaștrilor că a greșit.

   Chindia - Hermanstadt 1 - 1. Nu prea țin minte ce s-a întâmplat la acest meci ceea ce mă face să cred că a fost anost. Din partea a două echipe fără stadion propriu la ce te poți aștepta?

   UTA - Petrolul 2 - 0. E bine să căutați impresiile lui Tamaș după acest meci. Așa de bine caracterizează partida... O bilă mare, albă, pentru cele două galerii.

   Etapa a treia ne așteaptă după colț. Dubla întâlnire București - Craiova este punctul de interes, spațiul spre care se îndreaptă cele mai multe priviri dacă nu ești ardelean. De remarcat că FRF și LPF și-au regăsit ritmicitatea și toate partidele sunt programate cronologic de vineri până luni de la orele 18,30 și 21,30. Așadar luni seara avem FCSB - 48 Craiova, iar duminică seara avem Univ. Craiova - Rapid.

   Al doilea meci ca importanță (mai ales pentru curiozitatea mea) este partida din Gruia unde CFR întâlnește sâmbătă seara una din cele mai slabe echipe.

   Cam același lucru mă zgândăre și la jocul Voluntari - UTA (sâmbătă după-amiaza). Oare chiar Ciobotariu și-a luat gândul de la voluntăreni?

   Farul - Chindia, meci de unu solist, vineri seara. Nu vă îndemn prin asta să jucați la pariuri. După mine pariurile sunt un rău nenecesar. Poate o dată am să dezvolt ideea.

   Jocurile Argeș - „U” (vineri, în deschiderea etapei) și Petrolul - Sepsi (duminică, înainte de cină) au un ceva comun. Trei echipe de tradiție din fotbalul românesc și una care acum încearcă să-și ițească capul printre rădăcinile noduroase sper să ofere cel mai frumos fotbal săptămâna aceasta. Să câștige cel mai bun!

   Luni, înainte de derbiul de pe Arena Națională, la Mediaș, Sibiul primește vizita singurei echipe din Moldova. Care pe care.

   Opriți războiul!

  

   

Cultura compromisului

    În viață nu sunt toate albe sau toate negre. Ba chiar aș putea spune că nimic nu este pur și nimic nu este doar dezastru. Ați putea crede că toate celelalte sunt griuri de diferite nuanțe. De la gri zăpădos la gri întunecat. Nici acesta nu este un adevăr. Avem atâtea culori care pot reprezenta emoții... Fiecare cu nuanțele sale și toate date de acel „rogvaiv” pe care ni-l desenează pe cer curcubeul. Toate cuprinse între alb și negru. Mai bine zis între infraroșu și ultraviolet.

   În politică în schimb cam lipsesc culorile. Chiar dacă nu este totul alb sau totul negru, avem o singură nuanță de gri. Gri murdar. Gri mai puțin sau mai mult murdar. Dacă inițial compromisul reprezenta o culegere de aspecte pozitive din mai multe idei, din mai multe direcții politice (în general dinspre stânga și dreapta), pentru a crea bunăstare și dezvoltare, astăzi compromisul între partidele antagonice consta în „lasă-mă să-mi fac eu mendrele ca să te la să-ți îndeplinești capriciile”. Nimic pentru gloată. Gloata devine popor în comunicarea lor doar în preajma alegerilor. Noroc că se mulțumește cu puțin gloata.

   Visăm, noi norodul, să avem armonie între roșu și oranj, concordie între oranj și galben, pace între galben și verde, echilibru între verde și albastru, consonanță între albastru și indigo și împăcare între indigo și violet. Astfel vom coabita în afara raselor pure, a raselor care nu există și nici nu au existat vreodată. Născocirea lui Hitler, chiar dacă își are obârșia într-unul din romanele lui Jules Verne, are în ziua de azi prozeliți. Unul dintre ei habitează la Budapesta.

   Se întreabă lumea de ce nu a ținut discursul despre rasa pură în Ungaria? De ce consideră el că Europa greșește înarmând mâinile ucrainienilor? Răspunsul ar fi pentru că nu locuitorii Ungariei l-au ales și ar explica într-un fel scurta și belicoasa lui vizită la Moscova. Dacă ar fi votat numai aceștia nu-i sigur că dictatorul ar fi fost ales. Să facem un mic calcul. Ungaria are o populație cu ceva sub 10 milioane de locuitori, din care maxim 7 milioane au drept de vot. Diaspora lor din România, Slovacia și Slovenia (circa 5 milioane în total; cunosc persoane care și-au luat cetățenie maghiară chiar dacă nu pricep o boabă din limba fino-ugrică) au primit cetățenia maghiară și pe lângă câteva mici avantaje pe care le au, au mai primit și drept de vot, subliminal transmițându-le că dacă nu votează pe cine trebuie pierd cetățenia. Prezența la urne a fost de circa 70%, procent copios îmbunătățit de votul venit din diaspora din nordul, sudul și estul Ungariei, pentru că ungurii din Ungaria nu au avut decât o prezență la vot de sub 50%. Diaspora din vest a Ungariei este de dimensiuni mult mai mici și se orientează spre alte țeluri.

   Dar să nu privim prea intens peste ulucile vecinului când la noi în Parlament avem atâtea compromisuri din astea de ultimă speță... Compromisuri care ne-au lăsat fără industrie, fără agricultură, până mai ieri cu sănătatea la pat și învățământul a la „Nea Nicuță” (n.a. - personaj din Domnul Vucea a lui Delavrancea). Fără șosele și cu buda-n fundul curții. Fără capacități intelectuale și cu atâția doctori docenți. Cu atâta lemn și fără mobilă. Cu atâta aur și atâția cerșetori. Cu atâta aer și atâția factori poluanți, atât la propriu cât și la figurat.

   Opriți războiul!

Atletismul românesc în cea mai neagră perioadă a sa

    Zilele acestea se desfășoară în Oregon, un stat din nord-vestul SUA, Campionatele Mondiale de Atletism. Duminică se vor încheia întrecerile fără ca sportivii români să fi urcat pe vreo treaptă a podiumului. În cele zece zile de concurs (mă rog, mai sunt trei zile dar fără săritori, alergători sau aruncători români) delegația României a prezentat doar șapte sportivi, patru fete și trei băieți. Dintre ei doar patru s-au clasificat în finalele probelor în care au concurat.

    Bianca Florentina Ghelber, aruncătoarea noastră de ciocan, a obținut cea mai bună performanță din lotul românesc. Cu 72,26m, Bianca a obținut locul 6. De remarcat că nici dacă ar fi egalat cea mai bună performanță a carierei, 74,18m, nu ar fi obținut decât un loc patru. Nu și-a atins nici cea mai bună performanță a sezonului, 73,15m.

   Un loc 7 am obținut tot în probele de aruncări prin discobolul Alin Alexandru Firfirică. Acesta și-a depășit cea mai bună performanță din acest an cu 3cm, adică a aruncat 65,57m de data asta. El are o performanță a carierei de 67,32m pe care dacă ar fi realizat-o în Oregon ar fi ocupat locul patru.

   Foarte aproape de performanța carierei a fost și săritoarea în înălțime Daniela Stanciu, care cu cei 193 de cm peste care a trecut nu a obținut decât locul 10. Dacă și-ar fi egalat recordul personal, 1,96m, ar fi putut avansa până pe locul 5.

   La proba proaspăt introdusă la un campionat mondial, 35 de km marș, am avut două reprezentante. Una, Mihaela Acatrinei, nu a terminat competiția acuzând incapacitate fizică, iar cealaltă, Ana Rodica Rodeon a ocupat locul 26 încheind cursa după 3h 1min și 29 de sec.

   Ceilalți doi sportivi care nu au reușit să se califice în finale sunt aruncătorul de greutate, Andrei Rareș Toader care în calificări nu a reușit decât 19,83m (locul 18) cu toate că anul acesta a aruncat bila la 21,07m (dacă s-ar fi calificat în finală performanța carierei,  21,29m, i-ar fi permis în finală doar un loc 8) și sulițașul Alexandru Mihăiță Novac ce a aruncat lamentabil, doar 75,20m (locul 25 nu i-a permis să intre printre cei 12 finaliști ce urmează să se întreacă peste câteva ore).

   Când te gândești că în urmă cu 30-60 de ani ocupam cu regularitate unul din primele cinci locuri în clasamentul pe națiuni... Ne depășeau regulat SUA și URSS și ne băteam cu RDG, Franța și Anglia pentru locul trei. Semifondistele noastre participau chiar și la 3 probe pe parcursul unei ediții a mondialelor. Săritoarele și aruncătoarele noastre se întorceau cu regularitate cu medalia la gât. Vremuri!

Cu ambiții și ifose spre fotbalul european

    După dezastrul produs în turul n preliminar al Ligii Campionilor de săptămâna trecută, ne-am aliniat în săptămâna curentă cu patru echipe în turul n-1 preliminar al Ligii Conferinței. Aici „conferință” nu are sensul de expunere în public ci de for ce reunește reprezentanții statelor componente unei organizații, în speță UEFA. Așadar, în ordinea în care au pășit pe teren, FCSB, CFR, Sepsi și Univ. Craiova s-au împrăștiat pe harta fotbalistică a Europei. Unii cu pieptul bombat, alții cu dorința de a demonstra, unii cu teamă, alții cu speranțe, unii cu nonșalanță, alții cu pasiune.

    Am reușit aseară între orele 19 și 24, cu două televizoare și un PC, să urmăresc toate cele patru partide și să-mi fac o părere personală despre fiecare. M-am gândit că n-ar fi rău să v-o împărtășesc.

   Saburtalo (Georgia) - FCSB 1-0: Păcat că FCSB-ul, în dreptul căreia scria România, și-a permis să trateze meciul de la Tbilisi cu o indiferență și o lejeritate impardonabilă. Schimbările s-au făcut cu telecomanda în mâna stângă și tastatura telefonului sub degetele mâinii drepte. Componența echipei și tactica acesteia a fost o testare și tastare continuă care nu i-a uluit doar pe telespectatori ci și pe jucătorii de pe teren și de pe bancă. M-aș bucura ca în meciul retur componenții echipe române să trateze meciul serios și să se califice. Nu va fi ușor.

   CFR - Inter Escaldes (Andora) 3-0: Nici CFR-ul nu s-ar putea lăuda că au tratat meciul cu foarte multă seriozitate. Totuși, trebuie să remarcăm că la vreo 10 minute după ce au înscris primul gol au renunțat la meteahna de a apăra un rezultat minimal (victorie la un gol) și au lăsat caii putere și căluții zglobii să dezvolte putere, viteză și imaginație. Acest ambreiaj, altfel spus cuplarea motorului la organele de mașină, s-a soldat cu o sumedenie de ocazii la poarta oaspeților. Ba chiar ne-a și enervat pe alocuri, atunci când ratările coafau ridicolul (la unii chiar lipsa de valoare). Golurile le-au înscris trei stranieri (scuzați licența). Doi din echipa clujeană și unul din parohia Escaldes. Nu-i bai că stranierul din Andora era român.

   Sepsi Sf. Gheorghe - Olimpia Liubliana (Slovenia) 3-1: Meciul a debutat cu o mică surpriză. Mai mult întâmplător decât în urma unei construcții elaborate, oaspeții deschid scorul în chiar debutul partidei. Ragazzi lui Bergodi nu s-au descurajat și cu aplomb, meticulozitate și disciplină tactică au reușit să întoarcă rezultatul chiar dacă au ratat două lovituri de la 11 metri. Meciul nu s-a ridicat la un nivel spectacular foarte înalt, golul din debut și miza partidei au pus amprenta pe desfășurarea jocului. Am avut un sentiment de mulțumire la sfârșitul acestui joc, sentiment care a mai atenuat gustul amar pe care mi l-au lăsat bucureștenii cu câteva zeci de minute mai devreme.

   Vllaznia (Albania) - Univ. Craiova 1-1: Cea mai spectaculoasă partidă din cele disputate de combatantele din România. Două echipe bine pregătite, dezvoltând un fotbal bazat pe spectacol, pe atac, fără să neglijeze apărarea. Chiar mi-a plăcut fotbalul propus de Laszlo Balint. Cred că se mulează bine pe lotul craiovean și pretențiile oltenilor din tribună. Și aici am avut parte de câteva ratări curioase, dar spre deosebire de jocul de la Cluj, vina pentru faptul că nu s-au înscris mai multe goluri o poartă cei doi portari.

Ce-o fo, ce-o fi

   „Ce a fost a fost, ce va fi va fi” a decretat marele filozof marocan Kutuzov. Poți să-l contrazici? Iacă am scris și eu ceva inteligent. Ceva la modă, adică ceva erupt din analfabetismul funcțional. Bine! Să trecem la treabă! Să vedem mai întâi ce-a fost.

    Sibiu - Mioveni 3-0: Meci frumos până la 2-0, cu ocazii de ambele părți, sub semnul superiorității tactice a gazdelor. Mi-a plăcut fotbalul propus de Măldărășanu, antrenor aflat la prima sa apariție în Superligă. Aerisit, curat, interesat de minge, cu spirit de echipă și fără simulări. Un fotbal cu care s-ar putea ieși în Europa, dar până acolo mai e brânză de mâncat. De cealaltă parte Pelici nu și-a ieșit din limitele sale. A căutat să ciupească orice oportunitate, orice greșeală a adversarului, dar fără a avea propria construcție a jocului.

   Univ. Craiova - Sf. Gheorghe 2-2: La un moment dat doi-zero-ul de pe tabelă nu rezona nici cum cu jocul de pe teren. Asta nu pentru că oltenii ar fi jucat prost ci pentru că ardelenii s-au ridicat atât la jocul tactic propus de gazde cât și la nivelul tehnic al acestora. Ba pe alocuri l-a și depășit. Pe lângă cele patru goluri frumoase și foarte frumoase am mai vibrat și la cele șapte mari ocazi de gol din care doar două au aparținut trupei lui Laszlo Balint, celelalte fiind ratate de „ragazzi” lui Bergodi.

   Argeș - UTA 2-0: Arădenii au avut anul trecut (calendaristic vorbind) un antrenor de calitate în bătătură dar l-au lăsat să plece. Pelici, care l-a înlocuit pe Balint de Crăciun, și Poenaru de acum nu se ridică la valoarea lui Laszlo Balint. Cu câte un gol înscris la începutul fiecărei reprize prepelițele lui Prepeliță au fost hărnicuțe și au ciugulit cele trei puncte puse în joc.

   CFR - Rapid 1-0: Cel mai slab meci din punct de vedere calitativ a avut un final tensionat. Dacă la clujeni echipa pare hotărâtă să scape de Dan Petrescu, la Rapid echipa respectă prea mult cariera de jucător a lui Mutu (mult diminuată de caracterul acestuia) și nu realizează lipsa de valoare a acestuia ca antrenor. Sunt cuvinte și locuțiuni, gen „presing” sau „joc colectiv”, care nu fac parte din vocabularul vedetei. I-aș da lui Mutu o funcție de director fără prea multă putere de decizie, i-aș păstra salariul, apoi i-aș promova imaginea acestuia în fața adversarilor și aș beneficia de lobby-ul pe care acesta l-ar putea face pe lângă federație ca să nu ne mai pună bețe-ntre spițe.

   Farul - 48 Craiova 2-1: Meci care a respectat statistica până la a noua cifră după virgulă. Echipa care a avut jucători de două ori mai buni decât adversara, antrenorul Hagi care are de două ori valoarea de antrenor a lui Croitoru, gazdele care au avut de două ori mai multe ocazii decât oaspeții (6-3) și marinarii care au înscris de două ori mai mult decât juveții sunt elemente care îmi dau dreptate.

   FCSB - „U” Cluj 1-1: Cel mai frumos meci al etapei. Calitatea jucătorilor lui Petrea și ingeniozitatea și puterea pe care Lincar le-a insuflat jucătorilor săi ne-au încântat cu un spectacol sportiv de înalt nivel. Trebuie aici să remarc și aportul pe care l-au adus cele două galerii pentru a-și ține în priză favoriții.

   Botoșani - Târgoviște 3-2: Jocul cu cele mai multe goluri. Învingătorii, aflați acum sub bagheta lui Teja, au meritat succesul. Dincolo, tot cu o noutate pe spațiul dinaintea băncii de rezerve (Mihalcea), se vede că încă nu s-a format o chimie între ce vrea antrenorul și ce oferă jucătorii. Deoarece încă nu au teren propriu, ca și Sibiul de altfel, vor avea viață grea anul acesta.

   Petrolul - Voluntari 0-1: La încheierea anului trecut competițional, mă rugam la natură să schimbe doi antrenori de la echipele pe care le conduc în Liga I. Se pare că nu m-am rugat la cine trebuie. Atât Mutu cât și Ciobotariu au rămas la echipele cu care au încheiat campionatul. Dacă la Mutu lipsa de valoare este cea care mi-a împreunat mâinile, la Ciobotariu tocmai valoarea prea ridicată era motivul implorării mele. Oare Liviu nu se gândește cât rău produce fotbalului românesc menținând la nivel înalt o echipă fără spectatori? Oare federația nu obsevă valoarea specială a antrenorului Liviu Ciobotariu? În conjunctura actuală sunt absolut convins că el este cea mai bună soluție pentru postul de selecționer. De partea cealaltă Nae Constantin nu merita să piardă, dar lipsa de experiență și neîncrederea care i se cuibărea în suflet (implicit și în cel al echipei) odată cu trecerea timpului, l-au răstignit.

   Din „ce-o fo” ne-a mai rămas doar să apreciem la capitolul pozitive numărul de goluri înscrise (peste 2,5 goluri pe meci) și nivelul spectacolului și al arbitrajelor la aproape toate partidele. La rubrica de îmbunătățit avem cunoașterea regulamentului de câtre jucători, în special cel legat de videoarbitraj, multitudinea de simulări și tragerile de timp peste măsură. Nu înțeleg chestia asta cu tragerile de timp. Se dau atâtea goluri pe final de meci, goluri ce schimbă soarta jocurilor, încât tragerile de timp se întorc în jumătate de situații tocmai împotriva celui care le practică. Dacă nu mă credeți întrebați-l pe Dan Petrescu cât a suferit anul acesta.

   Etapa a doua începe mintenaș. Participarea a patru echipe în Conference League, competiție în care jocurile se desfășoară joia (excepție fac doar localitățile care ar avea programate două jocuri în aceeași zi), face să bulverseze programul etapei, asfel că vineri și sâmbătă vom avea câte un singur joc iar duminică patru.

   Derbiurile etapei se desfășoară la Craiova și București. CFR, în calitate de principală candidată la titlu, nu-și prea onorează titlul de campioană. Până azi au fost chiar penibili. Pentru victoria cu Rapidul nu au nici o vină. În celălalt joc derbi, cel de pe stadionul Giulești, poate doar cerbicia suporterilor și mândria jucătorilor să salveze un scor fluviu în favoarea oaspeților. Copacul are poamele verzi și crengile ridicate. Așadar 48 Craiova - CFR (duminică de la ora 16, uff!, ce căldură) și Rapid - FCSB (duminică, 20,30) par să nu-și respecte statutul. Sper să mă contrazică.

   Partida Voluntari - Botoșani (sâmbătă, 20,30) aduce față în față două echipe învingătoare. Cred totuși că gazdele se vor impune.

   Un alt meci care, zic, merită văzut este cel de la Sf. Gheorghe (duminică, 12) unde Sepsi probabil va depăși harnica echipă din Pitești.

   Prima partidă a etapei se va desfășura vineri de la ora 20,30. Combatantele, Mioveniul și Farul, nu prea au motive să reducă turația motoarelor pe parcursul celor 90 și ceva de minute. Probabil că dobrogenii nu vor pleca cu tolba goală.

   Derbiul studențesc, cum era denumit cu ani în urmă (pe vremea când în cele două echipe chiar evoluau studenți), între universitățile din Cluj și Craiova se anunță de fapt ca adevăratul derbi al etapei. Mă tentează să mă aflu duminică de la ora 18,30 pe unul din cele mai frumoase stadioane din țară.

   Și la Arad se anunță un meci de tradiție. Al doilea al etapei. UTA - Petrolul (luni de la 21,30) este o altă partidă care anunță spectacol. Atât pe gazon cât și în tribune. Distanța de peste 400 de kilometri dintre cele două localități, leagăne ale fotbalului în perioada interbelică și postbelică, nu cred că va reprezenta un impediment pentru galben-albaștri, iar alb-roșii sunt mândri de stadionul lor și ar dori să fie mândri și de echipa lor.

   Cenușăreasa etapei se desfășoară luni de la 18,30 pe undeva prin România. Cele două echipe nomad, Chindia și Hermannstadt, nu prea contează când joacă în deplasare sau acasă. Păcat!

   Opriți războiul!