O baghetă și două clarinete impresionate de Krommer și Prokofiev

    Joi, 20 aprilie, de la ora 19, Filarmonica de Stat Dinu Lipatti ne propune un „Concert simfonic” de largă respirație. Atenți la bagheta lui Vass Andras, prin clarinetele lor, Elekes Istvan și Szatmari Zsolt vor respira cu tot talentul lor, iar noi vom inspira facinați „Concertul pentru două clarinete în mi bemol major” al lui Franz Krommer. Orchetra filarmonicii sătmărene vor îmbrățișa cele două clarinete cu tot talentul ei.

        Orchestra filarmonicii sătmărene

   După antract, pe baza aceluiaș abonament cu nr. 36 sau a biletului procurat de la sediu, vom savura selecțiuni din suitele „Romeo și Julieta” a lui Seghei Prokofiev.

    Pentru a afla date despre Vass Andras am răsfoit propriul lui site de unde i-am copiat cv-ul. Din păcate târgmureșeanul nu l-a tradus și în limba română, cum eu nu cunosc limba maghiară am lăsat calculatorul să-i traducă biografia. Vedeți și voi ce a ieșit. Mai specific doar că Marosvasarhely înseamnă Târgu Mureș iar Szeben înseamnă Sibiu.

   Vass Andras

           Studii:  

   - 12 ani de studii de pian la Liceul de Arte Marosvásárhely 

   - 2 ani de studii private cu compozitorul Csíky Boldizsár 

   - 5 ani de studii sub îndrumarea lui Ervin Lukács, András Ligeti și Tamás Gál, după ce a fost admis la Departamentul de Dirijor al Universității de Muzică Liszt Ferenc cu note maxime. 

   - 2 ani de percuție la Universitatea de Muzică Liszt Ferenc 

           Calificări și premii: 

   - 1997 absolvire generală și de specialitate în pian la Liceul de Arte Marosvásárhely, drept cel mai bun elev al anului 2004

   - Diplomă în dirijat cu mențiunea (master) 12 iunie 2003

   - Premiul Memorial Ede Donáth Concerte, experiențe profesionale

           Cicluri și serii de concerte: 

   - Concerte pentru pian Mozart cu Dana Borsan; 

   - Serile verdiene cu Eszter Sümegi Concerte ale orchestrei: Orchestra Filarmonicii Marosvásárhely, Orchestra Festivalului din Budapesta, Orchestra Simfonică MÁV, Orchestra Simfonică Miskolc, Orchestra Simfonică a Universității de Muzică Liszt Ferenc, Orchestra Simfonică Szombathely, Orchestra Matáv(n. r. - o companie de telecomunicații din Ungaria), Orchestra Filarmonicii Szeben, Orchestra Națională a Filarmonicii de Cameră Solti (n.r. - orășel din Ungaria), Orchestra Națională de Cameră Liszt Orchestra Orchestra, Lappeenranta City Orchestra etc. 

Spectacole și producții comune cu muzicieni de renume mondial: Barnabás Kelemen, Kristóf Baráti, Dénes Várjon, István Várdai, Erika Miklósa, László Fenyő, Olli Leppäniemi, Eszter Sümegi, Dana Borsan, Olivier Latry, György Lakatos, Péter Frankl, Gergely Bogányi etc. 

         Opere conduse:  

   -Verdi: Falstaff; Mozart: Flautul magic; Gounod: Romeo și Julieta; Donizetti: Poțiune de dragoste 

 1995-1997: clapetar în Orchestra Filarmonicii de Stat Marosvásárhely (pian și celesta) 2005-2006: Asistent maestrului Iván Fischer la Orchestra Festivalului din Budapesta după câștigarea unui concurs internațional de audiții de succes, la care au participat peste 50 de candidați din 17 țări.

   Din septembrie 2006, dirijor stagiar contractual lucrând la cerere la Orchestra Festivalului din Budapesta, din toamna 2009 dirijor permanent al Filarmonicii Pannon.

 

   Aici se oprește cv-ul său de pe propria pagină de web. Să sperăm că talentul dirijoral ne va depăși așteptările.

    Zsolt Szatmári 

   Și-a început studiile elementare de vioară și clarinet la Sátoraljaújhely (oraș din Ungaria), apoi a continuat cu clarinet major la Academia de Muzică Bartók Béla din Miskolc. Și-a obținut diploma de artist-profesor de clarinet la Academia de Muzică.

   Din 2000, clarinetist solo al Orchestrei Filarmonicii Naționale din Ungaria. Predă la Academia de Muzică din Budapesta din 1993, iar din 2022 este șeful Departamentului de Suflat al Academiei de Muzică Liszt Ferenc. El ține cursuri de master la cele mai renumite universități din lume. A cântat ca solist cu majoritatea orchestrelor simfonice de top din Ungaria.

   István Elekes 

   Și-a început studiile elementare de muzică la Școala Profesională de Arte Imre Palló din Odorheiul Secuiesc, a continuat la Academia de Muzică Ferenc Liszt din Budapesta și și-a finalizat studiile avansate în Germania, cu specializarea clarinet și clarinet istoric.

   Între 2009 și 2013, a fost clarinetistul solo și solist al Orchestrei Filarmonice Naționale Libaneze, membru al Big Band-ului orchestrei la saxofon tenor și clarinet. Între timp, este profesor de clarinet și muzică de cameră la Conservatoire National Superieur de Musique Beirut.

   Din 2013, este director artistic și dirijor al Lenzkirch-Kappel Musikverein din Germania, profesor la Jugendmusikschule Hochschwarzwald eV și la Städtische Musikschule Tuttlingen.

   Opriți războiul!

Rău de înălțime

    Cele 21 de goluri înscrise în etapa cu numărul trei al grupelor campionat și retrogradare m-au dus la concluzia că atacul a câștigat duelul cu apărarea. În ultimele etape a fost cam invers. Patru victorii și două egaluri au adus gazdelor 14 puncte din cele 24 avute la dispoziție. Prevăzusem de fapt acest lucru.

   Ce nu prevăzusem au fost victoriile obținute de secui și juveții lui Mititelu. Nu știu dacă la Rapid există un psiholog. Dacă există trebuie schimbat urgent. Dacă nu există trebuie adus unul și primul care să ia loc pe canapea ar trebui să fie Mutu, urmat de Moldovan și Ioniță. Probabil că anunțul patronului că obiectivul a fost îndeplinit să fi fost o greșeală nu numai de abordare din punct de vedere psihic ci și un neadevăr. Cred că dacă ar fi fost certați că nu și-au îndeplinit obiectivul (play-off și Cupa României) decât pe jumătate poate nu era starea asta lascivă în jocul echipei giuleștene.

    Dacă la Teatrul de Nord din Satu Mare nu s-ar fi vândut bilete pentru oșeni, nu ar fi fost atât de blamată una din piesele asupra căreia cunoscătorii spun că de fapt a fost o reușită scoatere în evidență a moravurilor nu neaparat din frumosul ținut sătmărean. Nu mă pot pronunța pentru că nu am văzut piesa. Lui Dioszegi, patronul lui Sepsi, i-a venit această idee (de a da bilete doar propriilor suporteri) și a scăpat de frumoasa galerie a Rapidului cu toate că una din peluze, circa 2.000 de locuri, a fost goală. Măcar să aibă bunul simț să returneze banii celor 426 de rapidiști care apucaseră să-și ia bilet.

   Farul - Univ. Craiova 3-2 cu năbădăi, spectacol și tensiune; CFR - FCSB 1-1 nu spun nemeritat să nu se supere Șefu'; Sepsi - Rapid 2-0 meritat chiar dacă gazdele n-au jucat prea bine; Voluntari - UTA 1-1 cu speranțe; „U” - „48” 1-3 fără speranță; Chindia - Hermannstadt 1-2 solid; Botoșani - Argeș 1-0 gângav; Petrolul - Mioveni 2-0 rapid. Cam asta ar fi radiografia la ce a fost.

   Să vedem ce va fi. În grupa retrogradare echipele clasate pe locurile 3-7 joacă „in corpore” în deplasare. La fel prima și ultimele  două clasate din grupa ce luptă pentru titlu. Interesant este că oaspeții din grupa retrogradare sunt toți angrenați în lupta pentru evitarea locurilor ce duc la baraj. Ultimele două clasate se pare că au renunțat. Grupa campionat: 1. Farul 39p; 2. CFR 34,5p; 3. FCSB 33,5p; 4. Univ. Craiova 29p; 5. Rapid 28p; 6. Sepsi 24p. Grupa retrogradare: 1. Petrolul 27p; 2. „48” 26p; 3. Botoșani 23p; 4. Voluntari 22p; 5. Hermanstadt 21p; 6 „U” 20p; 7. Chindia 19p; 8. UTA 17,5p; 9. Argeș 13,5p; 10. Mioveni 11p.

   FCSB - Farul (luni, ora 20,30) Oare? Oare e posibil? Prea mult își doresc cele două echipe victoria în derbiul etapei ca să risc un pronostic. Sper să câștige fotbalul. Fotbalul  de calitate. Mai repede poți ghici schimbările de la pauză din cele două echipe decât rezultatul jocului.

   CFR - Sepsi (sâmbătă, ora 21) Pare normală o victorie a gazdelor. Pe parcursul celor trei etape scurse Sepsi a avut cel mai slab nivel de joc. Culmea! Cel mai „cel mai slab” s-a prezentat în jocul contra Rapidului și tocmai atunci și-a apropiat primele puncte.

   Univ. Craiova - Rapid (duminică, ora 21) Nu prea se bucură combatantele pentru programarea tocmai după Înviere. Sper să nu vedem niște amețiți pe teren. Se pare că asta va fi bătălia locului patru, urmând ca cea care îl obține să se roage să câștige CFR doar Cupa României. Așa ar mai fi o șansă pentru Europa de vară.

   „48” - Voluntari (vineri, ora 18) Normal ar fi ca juveții lui Mititelu să obțină cele trei puncte dar, capricioși cum îi știm, surpriza poate apărea, chiar dacă nu este dorită de mine.

   Petrolul - „U” (duminică, ora 18,15) O altă întâlnire care răscolește amintiri sexagenarilor. Oare pot Budeanu și Nistor să se ridice la ardoarea cu care erau urmăriți Dridea și Ivansuc? Vom vedea. Ardelenii încă mai speră la un loc  de baraj pentru o eventuală prezență în vara europeană. Pentru petroliști se pare că acest lucru a devenit floare la ureche.

   UTA - Botoșani (vineri, ora 21) Singura reprezentantă a Moldovei speră ca la anul să fie colegă cu Poli Iași. Poli intră. Botoșănenii rămân? Echipe din Iași, Bacău și Galați erau nelipsite din prima divizie. Mai târziu au venit Piatra Neamț, Suceava... care au reprezentat pe urmașii marelui Ștefan (sper că nu v-ați gândit la Pinalti).

   Mioveni - Hermannstadt (sâmbătă, ora 12) Programată la matineu, partida pare să aibă scopul de a-i obișnui pe argeșeni cu al doilea eșalon al fotbalului românesc. Sibienii ar trebui să obțină ușor cele șase puncte. Am inclus aici și punctele de săptămâna viitoare „oferite” de cealaltă echipă din Argeș.

   Argeș - Chindia (luni, ora 15) Nu-i stres. Pentru cine a trecut pe la Becali, denumirea de antrenor este doar formală, era să spun facultativă. Dică, Petrea și Vintilă se înghesuie pe cele două locuri direct retrogradabile. Cine nu încape are șansă să reușească „performanța” la baraj. Deocamdată se mândresc cu Cenușăreasa etapei.

   Opriți războiul!

Behaviorism

    La prima vedere behaviorismul este doar o teorie apărută pe la începutul sec. XX, inițiată și promovată de John Broadus Watson, care punea la baza psihologiei studiul comportamentului, al relației dintre stimul și răspuns, eliminînd din cercetarea psihologică conștiința și fenomenele vieții psihice interioare.

   Watson, psiholog american (1878 - 1958), afirma în „Manifest”-ul său din 1913: „Psihologia, așa cum o vede behavioristul, este o ramură experimentală pur obiectivă a științelor naturale. Scopul său teoretic este predicția și controlul comportamentului. Introspecția nu face parte esențială a metodelor sale, iar valoarea științifică a datelor nu depinde de gradul de promptitudine cu care acestea se pretează la interpretare în termeni de conștiință. Comportamentistul, în eforturile sale de a obține o schemă unitară de răspuns animal, nu recunoaște nicio linie de demarcație între om și brută. Comportamentul omului, cu tot rafinamentul și complexitatea lui, nu formează decât o parte a schemei totale de investigație a behavioristului.”

   Prin behaviorism Watson înțelege modul comportamental extern al oamenilor și reacțiile acestora în situații date și nu starea internă, mentală a acelor oameni. În opinia sa, analiza comportamentelor și reacțiilor a fost singura metodă obiectivă de a obține o perspectivă asupra acțiunilor umane. Behaviorismul lui Watson a respins studiul conștiinței.

   Pentru noi, aici la români, behaviorismul s-ar traduce sec: studiul corupției. Adică, precum se legiferează în DEX, este studiul comportamentului uman în relația dintre stimul și răspuns. Bineînțeles că balcanismul păstrează vechile valențe ale relației „îți dau - îmi faci” mult mai aproape de Asia Mică și India decât de teoriile occidentale și nord-americane. Asta nu numai datorită poziționării geografice ci și tendinței înnăscute de a trăi prin ocolirea legilor sau, mai adânc, prin emitere de legi confuze, permisive infracțional și/sau fără posibilitatea de a pedepsi vinovații.

   Se pare totuși că Munții Carpați separă întrucâtva mentalitățile vădit balcanice de cele atinse de educația vest-europeană. Dar acest lucru nu poate avea un rezultat pozitiv pentru că legile noastre se fac tot dincolo de Carpați, iar transilvănenii care trec munții se adaptează destul de repede la confortul lânced al parvenitului. Dincolo de Carpați este și Oltenia, un spațiu aparte, un mod de a fi jovial și mândru al locuitorilor acestui spațiu mult mai ușor de modelat și de transpus în bine dar, de cele mai multe ori, și în rău.

   Nu m-am referit aici și la estul României. Apropierea de mentalitatea poporului rus, aceea de „lasă-mă să te las!”, face ca sărăcia să-și facă mușuroi mult mai lesne în Moldova. De aceea din acea zonă nu prea au venit oameni de știință care să-și pună pregnant amprenta pe dezvoltare. În schimb excelează în oameni de artă, în răzvrătiți ai sorții care s-au refulat în paleta de culori a artei, de cele mai multe ori cizelați în Europa occidentală. Această afirmație este perfect valabilă și pentru geniile artistice ale Rusiei.

   Cred că privirea mea peste umăr din această săptămână poartă o amprentă mult prea personală pentru a vă primi acceptul majorității celor ce citesc aceste rânduri. Noroc că nu vă aud gândurile.

   Opriți războiul!

Expresia maeștrilor compoziției la vârsta incertitudinilor

    „Concertul cameral” programat în această săptămână la Filarmonica Dinu Lipatti pune în evidență creațiile a patru mari compozitori ai lumii, creații realizate la vârste relativ fragede (20-25 de ani). Cei doi artiști invitați pe scenă sunt doi tineri ce au înconjurat globul de mai multe ori împrăștiind farmecul și diversitatea muzicii așa cum au înțeles-o. Violistul și violonistul britanic Francis Gallagher (nume predestinat artei dacă ne gândim că mai sunt un actor, un fotbalist și un sculptor cu exact același nume, fiecare fiind important în domeniul în care a activat) și pianistul francez Cristophe Alvarez s-au îndrăgostit de arta și cultura din România din moment ce ambii activează în această perioadă a carierei lor în instituții de cultură din Ardeal.

   Să profităm de prezența lor pe meleaguri sătmărene, mai precis pe scena filarmonicii din municipiu, joi seara de la ora 19 (abonament nr. 35), pentru că nomazi, cum și-au ales să fie, vor zbura probabil nu peste mult timp spre alte zări culturale.

   Spuneam că vom auzi compozițiile a patru celebrități pe când erau genii în devenire. Este vorba de George Enescu cu „Piesă de concert pentru violă și pian”, Paul Hindemith cu „Sonata nr. 4 pentru violă și pian”, Frederic Chopin cu „Grande valse brillante” și Edvard Grieg cu „Sonata nr. 2 pentru vioară și pian”.

  Francis Gallagher

   Născut și crescut la Londra, Francis Gallagher a avut de la o vârstă fragedă o curiozitate intensă pentru muzică, astfel cântând la mai multe instrumente în timpul anilor de școală, inclusiv vioara, viola, trompeta, chitara și pianul. Alura, numele și firea îi trădează în schimb origini scoțiene. Sper să nu mă înșel. Mai târziu a absolvit studiile de licență la Royal College of Music, studiind violă și vioară, unde a fost ghidat de Jonathon Barritt, Yuri Zhislin și Suzie Meszaros. Studiile masterale le urmează la Guildhall School of Music and Drama absolvindu-le cu distincție, beneficiind de îndrumarea lui Matthew Jones și Krzysztof Chorzelski. În timpul studiilor de licență și masterat, a obținut premiul I la concursurile organizate de aceste facultăți, pentru violă, între 2013 și 2015.

   De-a lungul acestor ani educaționali, Francis a participat la cursuri de măiestrie cu celebrii muzicieni Maxim Vengerov, Alina Ibragimova, Carol Rodland, Jennifer Stumm și Máté Szűcs, iar alături de colegii săi din formațiile camerale în care a activat a obținut îndrumare valoroasă din partea membrilor cvartetelor Endellion, Belcea, Fine Arts, Talich, Ysaye și Chilingirian. Din anul 2018, Francis cântă muzică arabă și orientală alături de renumitul violonist kurd Salar Asid.

   Francis participă în mod regulat la o serie de proiecte interesante, dintre care cele mai multe sunt de muzică clasică, deși unele servesc și alte genuri alternative. Un astfel de ansamblu este Four Plus Three care implică o colaborare între pianista jazz Kate Williams, celebrul chitarist John Williams și Guastalla String Quartet; Francis fiind membru activ al acestui cvartet. În 2018 acest ansamblu a lansat un album alături de cântăreața Georgia Mancio intitulat „Finding home”, iar în 2020 acest album câștigă premiul pentru „Cel mai bun album” la Premiile de jazz din Marea Britanie.

   Francis colaborează, de asemenea, în mod regulat cu ansamblul contemporan Rarescale, care interpretează lucrări noi ale unor compozitori renumiți precum Michael Oliva și Claes Biehl.

   O mare parte din timpul lui Francis este petrecut călătorind și cântând în diferite orchestre din Marea Britanie. El este invitat regulat ca și instrumentist în orchestre precum BBC Symphony și City of Birmingham Symphony Orchestra, Britten Sinfonia Chamber Orchestra și Orchestra Națională a Operei Engleze.

   Mai târziu, Francis conduce ansamblul Aindama, care se concentrează pe utilizarea elementelor de muzică tradițională din Orientul Mijlociu pentru a interpreta compoziții originale care încorporează atât instrumente occidentale, cât și orientale. În august 2019 ansamblul a luat parte la Willowbrook Festival, Oxfordshire, iar în august 2020, în timpul pandemiei, au realizat o serie de spectacole online intitulate “Înapoi la rădăcini”. În octombrie 2020 Francis a fost solist în „Sanctuary”, o expoziție culturală online, interpretând o improvizație în stil tradițional arab.

   De la 1 august 2022, Francis s-a alăturat unei echipe de mare valoare profesională, recunoscută pe plan internațional pentru calitatea muzicii pe care o produce. Este vorba de Orchestra Filarmonicii de Stat Dinu Lipatti de la noi din Satu Mare. Aici ocupă postul de artist instrumentist vioară II. Concomitent, mai precis din 25 septembrie 2022, el este și profesor asociat pentru instrumente cu coarde la Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca.

     Cristophe Alvarez 

   Pentru detalii despre Cristophe m-am gândit să recurg la autobiografia sa de pe propriul site:

   „Sunt pianist concertist, doctor în muzică, dirijor și compozitor. Sunt lector titular de pian la Academia Națională de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj (România). M-am născut în Franța în 1987. Mi-am început studiile muzicale la Conservatorul din Nisa, unde am fost distins cu Prix de Piano și diplome în armonie, lectură vizuală și muzică de cameră. Mai târziu, am devenit student la prestigioasa „Ecole Normale Alfred Cortot” din Paris, am absolvit Diplome Professionnel de Piano în 2007. Sunt laureat la mai multe concursuri internaționale de pian: Unesco (2002), Flame (2003), Rodolfo-Caporali (2007), Brest-Chopin (2007), Simone-Delbert (2009). Am beneficiat de îndrumarea artistică prețioasă a lui Christopher Elton, Christian Zacharias, Kyoko Hashimoto, Sergio Perticaroli, Rena Shereshevskaya, Desire N’Kaoua, Philippe Bianconi.

    Cariera mea m-a determinat să cânt în multe săli de concerte și festivaluri din America de Nord și din Europa precum: Sala de concerte Tivoli din Copenhaga, Sala Filarmonicii din Varșovia, Salle Cortot din Paris, Grimaldi Forum din Monaco, Teatro del Verme Milano, Filarmonia de Stat Cluj sau Chapelle du Bon-Pasteur Montreal. Am fost invitat la festivaluri de renume din Franța, Canada, Italia, Germania, Polonia, România, precum Festivalul Jozef Zeidler, Scaunele muzicale, les Nuits du Suquet de Cannes, al 60-lea Festival de Musique de Menton, al 30-lea Festival Chopin „w barwach jesieni”, Festivalul Internațional Mozart din Cluj, Piano HomeComing Montreal, Toamna muzicală din Cluj, Primăvara musicală de la St. Tropez și multe altele. 

   Am înregistrat un CD live cu cele două concerte pentru pian Chopin la Festivalul Chopin 1810-2010 din Polonia, sub bagheta lui Marcin Sompolinski. Pentru casa de discuri poloneză Radio, am înregistrat și un CD în premieră mondială cu muzica completă pentru pian a lui Alfons Szczerbinski. Am înregistrat pentru casa de discuri DUX muzica lui Theodor Kullak în 2020. Am cântat cu mai multe orchestre din Europa, precum Orkiestra Nova, The Beethoven Young Academy Orchestra, Orchestre Philharmonique de Cannes PACA, The Chamber Orchestra din Poznan și sunt, de asemenea, un interpret foarte activ în ansamblurile de muzică de cameră.

     Repertoriul meu de muzică de cameră acoperă lucrări extinse de la muzica timpurie până în secolul XX. ​Am înregistrat reconstituirea „Ballet du Temps” (1654) cu ansamblul „IntAct” pe care l-am creat la Montreal, format din interpreți profesioniști de muzică veche. Această lucrare, scrisă de Mazuel, Mollier și Lully, nu a mai fost redată niciodată după crearea ei. Provocarea a fost mare. Manuscrisul existent conține doar partitura viorii, așa că a trebuit să rescriu toate părțile lipsă. Acest proiect face parte din practica mea de muzică baroc, atât la clavecin, cât și la ansambluri de dirijor. În 2008, am înființat la Paris Ansamblul Musica Tempora, format din muzicieni profesioniști care cântă la instrumente de epocă. Am interpretat lucrări de Charpentier, Campra, Desmarets și Lully. 

   Am o cunoaștere profundă a jocului continuu și abilități extinse de improvizație prin experiențele mele în muzica veche, răspândite pe parcursul a mai bine de 10 ani. ​ Am terminat studii academice în Franța și în Canada, de la licență la doctorat, la Universite Paris IV Sorbonne, la Universite de Nice și la McGill University. În 2017, am primit titlul de doctor în muzică la finalul programului meu de doctorat la Université de Nice (Franța) și în 2020 titlul de doctor în interpretare muzicală de la Universitatea McGill. Cercetarea mea a fost publicată în mai multe reviste științifice din Franța, Italia, România, Canada (OICRM, Studia Universitatis, Steaua, Eunomios, l’Education Musicale, Le Cercle). 

   Experiența mea profesională de predare include doi ani ca asistent absolvent în interpretarea aplicată la pian și ca însoțitor de personal la Universitatea McGill (2017-2019), trei ani ca lector de curs la Université de Nice (2013-2016), șase ani ca profesor de pian la Ecole de Musique „Music 3000” predare studenților de nivel preuniversitar și universitar (2009-2015), un an ca Acompaniator de personal la Centre d'Art Lyrique de la Méditerrannée (2008-2009). Am fost membru al juriului la concursurile internaționale de pian Simone-Delbert (2010), Carl Filtsch (2016), Mozart Cluj (2019) și Nice International Piano Competition (2022).  

   Pasionat de compoziție sunt autorul a trei lungmetraje și a multor coloane sonore internaționale de scurtmetraje. Unele dintre aceste filme au fost selectate pentru Festival des Canaries (2014), Festivalul de film de la Seoul (2013) și Festivalul pentru juniori de la Cannes (2013). În 2022, piesa mea „Reculegere” pentru soprană și orchestră, comandată de Young Famous Orchestra, a fost interpretată în premieră mondială. Catalogul meu constă din mai multe lied-uri pentru voce și pian, două poezii orchestrale și un triptic solo la pian „Reflets” inspirat din cele trei Sonete ale lui Mihai Eminescu (editate de Arpeggione)”.

   Opriți războiul!

Un dosar cu șină dar fără conținut

    Se înscrie puțin. Nici măcar un gol de echipă. Cele doar 15 goluri au configurat patru victorii în deplasare și doar una acasă. În grupa campionat dacă etapa trecută a avut câștig de cauză Farul, acum s-a bucurat FCSB-ul. VAR-ul iar a creat probleme. Cred că denumirea e de vină. Dacă nu s-ar numi VAR ci s-ar numi Vizik (pentru ochi uscați și obosiți) arbitri ar vedea mai bine. Și acum văd cum A îl calcă intenționat, apăsat, pe B în timp ce B era căzut la pământ și arbitrul, asistentul de pe acea parte, arbitrul de rezervă și cei de la VAR nu au reacționat în nici un fel. Toți aveau condiții excelente de a vedea infracțiunea.

   Rapid - Farul 1-1 spectaculos; Univ. Craiova - CFR 1-1 cu regrete; Sepsi - FCSB 1-2 cu noroc; „48” - Petrolul 0-1 mai galben decât albastru; UTA - „U” 2-0 greu dar necesar; Hermannstadt - Botoșani 1-1 cu traista găurită; Argeș - Voluntari 0-2 cu efect de adio; Mioveni - Chindia 0-1 chinuit. Cam așa s-a scris povestea.

   Normal ar trebui să urmeze o etapă a gazdelor. Doar două echipe gazdă sunt mai jos în clasament decât oaspetele lor. Dar să vedem mai întâi cum arată clasamentele. Grupa campionat: 1. Farul 36p; 2. CFR 33,5p; 3. FCSB 32,5p; 4. Univ. Craiova 29p; 5. Rapid 28p; Sepsi 21p. Grupa retrogradare: 1. Petrolul 24p; 2. „48” 23p; 3. Voluntari 21p; 4. „U” 20p; 5. Botoșani 20p; 6. Chindia 19p; 7. Hermannstadt 18p; 8. UTA 16,5p; 9 Argeș 13,5p; 10 Mioveni 11p. De menționat că „U” se află înaintea Botoșaniului datorită clasării superioare în sezonul regulat. În faza în care ne aflăm nu mai contează golaverajul.

   CFR - FCSB (duminică, ora 21) Cine câștigă în derbiul etapei ia o opțiune serioasă pentru podiumul campionatului. Un egal ar da șansa oltenilor și giuleștenilor să viseze la locul doi sau împreună pe podium. Asta dacă vor câștiga meciurile lor, meciuri care se anunță infernale. Merg pe mâna ardelenilor, chiar dacă Dan Petrescu se află pe o parte descendentă greu de imaginat, după ce Șumudică în primele șapte etape a strâns tot atâtea victorii. Haralambie, cipriotul, mi se pare un tip interesant. Să vedem!

   Farul - Univ. Craiova (sâmbătă, ora 20,30) Nu cu mult sub interesul pentru derbiul etapei se află și curiozitatea pentru meciul de pe litoral. Nu cred că oltenii vor pleca amărâți de la malul mării. Farul are scăpări pe care rapidiștii n-au știut să le exploateze. Dacă oltenii nu se pierd prin lagune vor exploata aceste lacune.

   Sepsi - Rapid (luni, ora 20,30) Până acum secuii au arătat că știu fotbal dar au pierdut. Dioszegi a promis că vor obține și puncte nu numai aplauze. Sper să nu o facă tocmai luni. Rapidulețul meu este campioana ratărilor, iar Moldovan prinț al paradelor. Acest joc denotă hazard. Dacă citești primul unșpe nu te-ar duce gândul la așa ceva.

   „U” - „48” (sâmbătă, ora 17,30) La grupa mică cel mai interesant joc se dispută pe Cluj Arena. Cele două alături de Petrolul cred că sunt echipele care își vor disputa onoarea de a juca un baraj. Voluntariul nu cred că va ține pasul cu ele. Haide „U”!

   Voluntari - UTA (sâmbătă, ora 15) Dacă textiliștii vor să scape de baraj acum este momentul să apese pe pedala războiului de țesut. Cu trei puncte în Bărăgan saltă binișor. Numai să nu alerge după dropii și să prindă doar prepelițe.

   Petrolul - Mioveni (luni, ora 18,30) Sondele petroliștilor n-ar trebui să sape la prea mare adâncime pentru a scoate gălețile cu țiței. Trei găleți le-ar fi suficiente. Oricum mai mult nu se poate. Echipa lui Dică e pe ducă.

   Chindia - Hermannstadt (duminică, ora 13) Sibienii ar putea obține de la nomazi mai mult decât le-au lăsat moldovenilor. Chestia este de abordare, abnegație și absorbție. Dacă iar o lasă mai moale pe final or păți așijderea.

   Botoșani - Argeș (duminică, ora 15,30) Cred că va fi un meci fad care va curge spre un singur portar. Cenușăreasa etapei nu prea lasă loc la speranțe. Piteștenii vor merge în Moldova precum Daea la Bruxelles. În vizită de lucru cu dosarul sub braț. Dosarul avea șină. Nu avea cuprins.

   Opriți războiul!

Capricii ca pricini

   Așa, la o clacă, se aude adesea că toate relele din lume pleacă de la pofte sau de la mofturi. Adică din capricii. Că-i vorba de război (toană) sau pandemie (dambla), că-i vorba de drog (fantezie) sau ură (fandoseală), că se referă la corupție (naz) sau simple greșeli (chef), că-i terorism (bâzdâc) sau minciună (fiță), ori de-i altă năpastă ce pică pe capul omului, toate-s capricii.

  Toate-s dorințe extravagante și exagerate ce se manifestă cu încăpățânare. Ca orice capriciu pleacă din mintea unui om. Insist. A unui om. Nu a unui grup de oameni. Nu este produsul unei echipe. Echipa are în general un lider. Dacă acel lider are ultimul cuvânt, echipa nu mai este echipă, ci ceată. O ceată aflată la dispoziția căpeteniei care nu are rolul decât de a-i pune în fapt capriciile.

   Ca orice capriciu scopul impus de lider (citește tiran) își pierde importanța în timp, dar răul odată pornit se rostogolește implacabil asupra țintei inițiale. Țintă care, la rândul ei, își sporește volumul de la o secundă la alta. Nu-i greu să vă dați seama că acum am în vizor războiul din proximitate, dar e valabil și pentru aproape toate celelalte nenorociri.

   Ce n-ar fi dat Putin să nu pornească această prăpădenie asupra semenilor săi? E prea târziu acum. Orgoliile personale, cele de tabără și cele de țară sunt prea puternice pentru a spune „stop!”. Urât ar fi ca lehamitea să-l îndobitocească într-atât încât presiunea interioară și presiunile exterioare (din partea dumei, a susținătorilor, a dușmanilor...) să-l determine la gesturi extreme, suicidare. Doar că nu s-ar duce singur!

   Terorismul are la bază tot unul sau mai multe capricii. De cele mai multe ori pe teme religioase, dar nu numai. Orgoliile, banii, idolatria stau la baza acestor capricii maligne. Se spune că libertatea ta este sfântă atâta timp cât nu se atinge de libertatea altuia. Terorismul este pe dos. Își atinge scopul doar dacă creează oroare, tragedii și suferință.

   Cu drogurile este altă poveste dar pleacă tot de la capricii. De la „doar un pic nu strică” la „am nevoie stringentă” nu e decât un moft al voinței. Toți cred că au puterea să renunțe. Nu e chiar așa. Gândiți-vă doar câți încearcă să renunțe la fumat și nu reușesc. Caută tot felul de metode fără a recurge la propria voință. Nu suntem stăpâni asupra propriului corp dacă nu renunțăm la capricii. Nu avem puterea să ne alegem acțiunile în funcție de necesitățile reale, raționale.

   Suntem ca o pană desprinsă de pe o pasăre în zbor și care coboară, așternându-se pe pământ. Căderea poate fi de la o înălțime mai mare (viașă mai lungă) sau mai mică. Pasărea poate fi vultur (putere), porumbel (concordie), vrabie sau colibri (artă, sport). Pana poate fi mai ușoară (huzur) sau mai grea (pasiune). Pământul poate fi mocirlos, pietros, prietenos sau chiar un ocean. Totul depinde de capricii.

   Capriciile despre care am vorbit mai sus, după cum reiese, nu prea pot fi controlate. Dar ce facem cu corupția. Pricina pentru care apare este tot capriciul. Acest efect poate fi destrămat? De noi depinde. De fiecare dintre noi. Și de cel care îl aplică (donator sau receptor) și de cel năpăstuit. Bineînțeles că nu poate fi eradicat. E, pe undeva, în firea omului. Dar cantitatea de corupție poate fi mult subțiată. Cu sau fără presiune.

   Și așa am ajuns din nou la politică. Acest rău nenecesar dar impus de societate poate fi tratat doar ca un capriciu? Greu, dar nu imposibil. Până politica nu se va robotiza, până legile nu vor fi făcute de mașini controlate de inteligență neîntinată, ne rămâne doar să acționăm în vederea umanizării oamenilor politici. E greu?

   Opriți războiul!

O săptămână cu două evenimente marca Filarmonica Dinu Lipatti

    Marți, 4 aprilie, de la ora 19, pe scena filarmonicii sătmărene, vom putea audia o interesantă „Seară de pian” pe baza abonamentului 33 sau a biletului procurat la fața locului. Concertul este susținut de profesorii catedrei de pian din cadrul Facultății de muzică a Universității din Debrecen. De data aceasta ei sunt cei ce vor primii note, iar examinatori sunt pretențioșii melomani sătmăreni.

                             Universitatea din Debrecen

   Lakatos Peter, Duffek Mihaly, Pless Attila, Grunwald Bela, B. Kiss Zsuzsanna și Tonhaizerne Vojevogyina Olga ne vor răsfăța cu lucrări de Johann Kuhnau, Johannes Brahms, Frederic Chopin, Giuseppe Verdi, Franz Liszt și Serghei Prokofiev.

                             Franz Lamprecht

   Joi, 6 aprilie, de la aceeași oră 19, un nou spectacol de gală ne-a pregătit conducerea prestigioasei instituții de cultură sătmărene, spectacol pe care îl puteți urmări cu abonamentul cu nr. 34. Corurile filarmonicilor din Oradea și Tg. Mureș împreună cu Orchestra  Filarmonicii Dinu Lipatti reunite sub bagheta lui Franz Lamprecht ne vor oferi într-un „Concert vocal simfonic” o adevărată coroană regală a genului - „Masa de recviem” a lui Giuseppe Verdi. Vocile sopranei Egyed Apollonia, mezzo-sopranei Veress Orsolya, tenorului Pataki Adorjan și basului Corneliu Huțanu se vor ridica și coborî pe portativ conform talentului lor demonstrat de atâtea ori chiar și aici la Satu Mare.

 Recviem

    Recviemul este liturghia din tradiția Bisericii Latine oficiată pentru odihna persoanelor decedate. Termenul „recviem” se poate referi în sens restrâns și doar la compoziția muzicală destinată pomenirii unei persoane decedate. Echivalentul recviemului în ortodoxie este prohodul.

   Autori celebri ai unor recviemuri au fost Mozart, Verdi, Berlioz, Dvořák, Fauré, Duruflé etc. Inițial, părțile recviemului se interpretau sub forma unor cântece monodice în cadrul liturghiei. Caracterul dramatic al textului a apărut în măsura în care compozitorii au realizat genul propriu-zis al acestuia, iar compozițiile muzicale, ca de exemplu cele ale lui Verdi, au devenit mai mult piese de concert decât lucrări liturgice.

   Timp de mai multe secole textele din recviem au fost cântate pe melodii ale muzicii gregoriene. Recviemul lui Johannes Ockeghem, scris pe la mijlocul secolului al XV-lea, reprezintă cea mai timpurie variantă polifonică ce s-a păstrat.  Înainte de standardizarea textelor liturghiei la Conciliul de la Trento, multe din compozițiile timpurii au fost scrise pe texte variate. Recviemul de Brumel, ce datează din anul 1500, este primul care include Dies Irae. În primele variante polifonice ale recviemului au existat contraste considerabile de textură chiar între părțile unuia și aceluiași recviem: unisonuri sau pasaje de fauxbourdon (cantus firmus), care contrastau cu alte secțiuni de contrapunct complex la fel ca și în recviemul lui Ockeghem.

   În secolul al XVI-lea tot mai mulți compozitori au început să scrie muzică pe versurile recviemului. Până în prezent au fost compuse mai mult de 2000 de recviemuri.  Cele renascentine, mai ales cele care nu au fost scrise în Peninsula Iberică, pot fi interpretate a cappella (fără acompaniament instrumental), în timp ce în jurul anului 1600 compozitorii preferau mai des să folosească instrumente muzicale pentru acompanierea unui cor, de asemenea puteau include și soliști vocali. Există o mare variație între compoziții în ce ține de modul în care textul liturgic este adaptat la muzică. Mulți compozitori omit părți din prescripția liturgică, mai frecvent Gradual-ul și Tract-ul. Fauré omite Dies Irae, în timp ce în secolele precedente același text a fost frecvent pus pe note de compozitorii francezi ca lucrare de sine stătătoare.

   Uneori compozitorii divid o parte din textul liturgic în două sau mai multe mișcări, caz ce se datorează volumului mare al textului. Dies Irae este cea mai frecvent divizată în funcție de text. Introit și Kyrie sunt deseori compuse într-o singură mișcare, deoarece sunt părți adiacente ale actualei liturghii romano-catolice.

   La începutul secolului al XVIII-lea și pe parcursul secolului al XIX-lea mulți compozitori au scris adevărate lucrări de concert de o anumită forță și durată considerabilă, ceea ce a împiedicat utilizarea recviemului pentru un simplu serviciu funerar. Recviemurile de Gossec, Berlioz, Verdi și Dvořák sunt în esență oratorii dramatice de concert. O reacție opusă la această tendință a venit de la mișcarea ceciliană, care a recomandat reducerea acompaniamentului și punerea în evidență a soliștilor vocali de operă.

   Giuseppe Verdi

   Giuseppe Verdi s-a născut în mica localitate Le Roncole, în apropierea Parmei. Părinții săi, Carlo Giuseppe Verdi și Luigia Uttini, dețineau acolo o mică fermă, Osteria Vecchia. La data nașterii sale localitatea aparținea de Departamentul Taro^⁠ din Imperiul Francez. Acesta a fost motivul pentru care prenumele sale au fost temporar francizate în Joseph Fortunin François Verdi (numele lui din acte fiind Giuseppe Fortunino Francesco Verdi). Dominația franceză a dăinuit doar între anii 1808-1814.

                                      Giuseppe Verdi

   Încă de copil, Giuseppe ia lecții de muzică de la organistul din comună, făcând exerciții acasă la o spinetta dezacordată (un fel de clavecin). Continuă în felul acesta până când Antonio Barezzi, un comerciant din Busseto iubitor de muzică, prieten al familiei Verdi, îl ia la el în casă și-i plătește lecții de muzică la un nivel mai ridicat. În 1832 se prezintă la conservatorul din Milano, dar este respins pentru că depășise limita de vârstă pentru un student de conservator. Reîntors la Busseto primește postul de maestru de muzică al comunei și se căsătorește în 1836 cu fiica lui Barezzi, Margherita, de la care are doi copii, Virginia și Icilio. Între timp, Verdi începe să compună, orientat încă de acum în direcția muzicii de operă. În 1839 debutează la Teatrul Scala din Milano cu opera „Oberto, conte de San Bonifacio”, obținând un oarecare succes, umbrit însă în 1840 de moartea Margheritei, apoi și a celor doi copii. Îndurerat de aceste pierderi, Verdi se reculege și își continuă activitatea componistică cu opera „O zi de domnie”, care înregistrează însă un total fiasco. Descurajat, se gândea deja să abandoneze muzica, dar numai doi ani mai târziu, în 1842, obține la Scala un succes triumfal cu opera „Nabucco”, datorat în parte și interpretării magnifice a sopranei Giuseppina Strepponi, care avea să-l însoțească până către sfârșitul vieții.

   Începe o perioadă în care Verdi muncește "ca un ocnaș", cum spunea el însuși, pentru a satisface cererile diverselor teatre de operă din Italia. Între anii 1843 și 1850 compune într-un ritm susținut 13 opere precum „Lombarzii”, „Ernani”, „Cei doi Foscari”, „Macbeth” și „Luisa Miller”. Tot în acest timp ia naștere relația sa cu Giuseppina Strepponi.

   În 1848 se mută la Paris. Forța lui creativă este tot mai fecundă, în așa măsură că, din 1851 până în 1853, compune una după alta trei capodopere, cunoscute sub numele de "Trilogia populară", și anume: „Rigoletto”, „Trubadurul” și „Traviata”, la care se mai adaugă și „Vecerniile siciliene”. Succesul acestor opere a fost de nedescris. Împodobit cu faima dobândită, Verdi se stabilește împreună cu Giuseppina Strepponi la proprietatea "Sant'Agata" din Busseto, unde va locui cea mai mare parte a timpului. În 1857 se pune în scenă opera „Simon Boccanegra” iar în 1859 se reprezintă „Bal mascat”. În același an se căsătorește cu Giuseppina Strepponi.

Din 1861, Verdi ia parte și la activitatea politică în Italia, numele lui devenise simbolul mișcării de eliberare a nordului Italiei de sub dominația austriacă, sub conducerea dinastiei de Savoia (V.E.R.D.I. „Vittorio Emanuele Re D'Italia”, adică „Victor Emanuel, regele Italiei”. În 1874 este numit senator în parlamentul italian. Nu-și întrerupe activitatea muzicală și dă la iveală opera „Forța destinului” și „Masa de recviem”, celebrată în 1873 la moartea scriitorului Alessandro Manzoni. Pentru festivitățile prilejuite de deschiderea Canalului de Suez în 1869 compune opera „Aida”. În 1887, este reprezentată capodopera sa „Otello” iar în 1893, la vârsta de 80 de ani, se inspiră din nou din Shakespeare pentru a compune opera buffă „Falstaff”, după care se retrage la Sant'Agata și își ia adio de la activitatea componistică. După ce în 1897 moare Giuseppina, Verdi se stinge și el din viață la Milano, la 27 ianuarie 1901.

   Opriți războiul!