Ghiță contra

    Toți avem nevoie de un „Ghiță  contra”. Aproape toți. Asistații sociali închipuiți, de exemplu, nu au nevoie de un „Ghiță contra”. Nici șahiștii profesioniști nu au nevoie de un „Ghiță contra”. Ei, șahiștii, au învățat să se dedubleze, să se pună în mintea adversarilor lor ca să-și creeze singuri probleme pe care să le rezolve apoi în favoarea lor.

    Acele situații în care un șahist gândește cu trei-patru mutări înainte diverse situații de joc asta reprezintă de fapt. Să se pună în mintea adversarului, adică să fie propriul lui adversar. Dacă face acest lucru în mod echilibrat, cerebral, și nu rămâne blocat pe ideea lui cum că aceasta este infailibilă, va avea câștig de cauză. Va câștiga sau va ieși din situațiile complexe determinate de momente dificile ale jocului.

    Tot așa este și în politică. Doar că acolo nu avem parte de prea mulți șahiști, așa că este nevoie de niscaiva „Ghiță contra”. Este nevoie de acel cineva care  să se tot pună de-a curmezișul, să zgândere prin toate cotloanele adevărurilor universale pentru a descoperi hibe. În mod normal acel cineva ar trebui să fie sindicalistul de serviciu, dar la noi în general acesta este îmbătrânit în metehne și este doar un demagog fără discernământ, urmărindu-și propriile interese meschine cu iz mercantil.

    Nu numai în politică este nevoie de „Ghiță contra”. În orice echipă de lucru este nevoie de un „Ghiță contra”. Este nevoie de acel cineva care să pună întrebări incomode, care să detecteze greșelile și să le pună pe tapet în discuții libere, deschise adevărului și dezbrăcate de haina servilismului. Acea echipă care-l conține și pe „Ghiță contra” va avea câștig de cauză în fața concurenței sau a adversarilor indiferent dacă acea echipă este multinațională, guvernamentală, politică, profesională, sportivă sau de întreținere a bunei dispoziții. Indiferent dacă îl conține pe Trump, pe Bolojan, pe Grindeanu, pe regele asfaltului, pe Hagi sau pe Celentano acea echipă trebuie să aibă și un „Ghiță contra”.

    Întrebarea este dacă suntem pregătiți să avem în echipă un „Ghiță contra”, un cineva care să ne enerveze la tot pasul cu obiecțiile lui, chiar dacă acestea sunt uneori evidente și nu ascunse în meandrele unei justiții plină de nevoi, ca de obicei. Suntem în stare să-l luăm pe după umeri pe acest „Ghiță contra”? Suntem în stare să-i recunoaștem meritele atunci când totul se încheie cu o reușită? Suntem în stare să-l chemăm la o bere cu echipa?

    Sigur sunt printre voi câțiva „Ghiță contra” care să-mi reproșeze că este vorba de „Gică” și nu de „Ghiță”. Cei prieteni cu limba română își vor da seama de ce am ales această variantă.

    Opriți războiul!