Se afișează postările cu eticheta logică. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta logică. Afișați toate postările

miercuri, 20 august 2025

Ghiță contra

    Toți avem nevoie de un „Ghiță  contra”. Aproape toți. Asistații sociali închipuiți, de exemplu, nu au nevoie de un „Ghiță contra”. Nici șahiștii profesioniști nu au nevoie de un „Ghiță contra”. Ei, șahiștii, au învățat să se dedubleze, să se pună în mintea adversarilor lor ca să-și creeze singuri probleme pe care să le rezolve apoi în favoarea lor.

    Acele situații în care un șahist gândește cu trei-patru mutări înainte diverse situații de joc asta reprezintă de fapt. Să se pună în mintea adversarului, adică să fie propriul lui adversar. Dacă face acest lucru în mod echilibrat, cerebral, și nu rămâne blocat pe ideea lui cum că aceasta este infailibilă, va avea câștig de cauză. Va câștiga sau va ieși din situațiile complexe determinate de momente dificile ale jocului.

    Tot așa este și în politică. Doar că acolo nu avem parte de prea mulți șahiști, așa că este nevoie de niscaiva „Ghiță contra”. Este nevoie de acel cineva care  să se tot pună de-a curmezișul, să zgândere prin toate cotloanele adevărurilor universale pentru a descoperi hibe. În mod normal acel cineva ar trebui să fie sindicalistul de serviciu, dar la noi în general acesta este îmbătrânit în metehne și este doar un demagog fără discernământ, urmărindu-și propriile interese meschine cu iz mercantil.

    Nu numai în politică este nevoie de „Ghiță contra”. În orice echipă de lucru este nevoie de un „Ghiță contra”. Este nevoie de acel cineva care să pună întrebări incomode, care să detecteze greșelile și să le pună pe tapet în discuții libere, deschise adevărului și dezbrăcate de haina servilismului. Acea echipă care-l conține și pe „Ghiță contra” va avea câștig de cauză în fața concurenței sau a adversarilor indiferent dacă acea echipă este multinațională, guvernamentală, politică, profesională, sportivă sau de întreținere a bunei dispoziții. Indiferent dacă îl conține pe Trump, pe Bolojan, pe Grindeanu, pe regele asfaltului, pe Hagi sau pe Celentano acea echipă trebuie să aibă și un „Ghiță contra”.

    Întrebarea este dacă suntem pregătiți să avem în echipă un „Ghiță contra”, un cineva care să ne enerveze la tot pasul cu obiecțiile lui, chiar dacă acestea sunt uneori evidente și nu ascunse în meandrele unei justiții plină de nevoi, ca de obicei. Suntem în stare să-l luăm pe după umeri pe acest „Ghiță contra”? Suntem în stare să-i recunoaștem meritele atunci când totul se încheie cu o reușită? Suntem în stare să-l chemăm la o bere cu echipa?

    Sigur sunt printre voi câțiva „Ghiță contra” care să-mi reproșeze că este vorba de „Gică” și nu de „Ghiță”. Cei prieteni cu limba română își vor da seama de ce am ales această variantă.

    Opriți războiul! 

joi, 2 decembrie 2021

Optsprezece

    Optsprezece este singurul cuvânt din limba română literară care conține cinci consoane consecutive. L-am descoperit acum vreo 50 de ani când mă jucam mai abitir cu literele și cifrele. Pe atunci pasiunea pentru logică, rebus, cifre și litere, citit... își disputa întâietatea cu cea pentru fotbal și sport în general. Era o perioadă în care timpul liber se îngemăna cu timpul ocupat. Probabil că această meteahnă o am și acum. Mă refer la cea de a nu avea timpi morți, chiar dacă azi, cu o simplă căutare prin lumea virtuală, descoperi cam tot ce-ți propui.

     Asta cu „descoperi ce-ți propui” are și un grad mare de ambiguitate. Dacă n-ai cultura necesară pentru a discerne asupra ceea ce-ți oferă calculatorul, telefonul sau mass-media tot analfabet funcțional rămâi. Educația, învățământul și socializarea sunt cele mai importante lucruri din viață atunci când te formezi ca om. De aceea familia, școala și anturajul nu trebuie niciodată înlăturate. Chiar dacă uneori sunt nocive îți pot determina drumul în viață. Repet! Capacitatea de a discerne este foarte importantă.

   Tata m-a părăsit, profesorul cutare m-a canonit, gașca din spatele blocului juca barbut... sunt elemente care pot influența atât pozitiv cât și negativ viața unui vlăstar. Discern și spun: asta nu înseamnă că nu am tată, nu înseamnă că materia respectivă nu trebuie învățată sau că nu mai ies la joacă cu cei din cartier. Pozitiv: pot închega o familie consolidată, să devin doctor tocmai în știința predată de amărâtul educator sau pot deveni un apărător al legii, al copiilor sau al societății. Negativ: pot fi un terchea-berchea, un scăpătat sau un infractor. De cele mai multe ori se mixează aceste oportunități în diferite proporții și devii ceea ce ești.

   Deci etapa a optsprezecea. Că de la ea am divagat. E o etapă în care șapte din cele opt echipe gazdă ocupă locuri pare în clasament. Excepție fac doar urmașii lui Dobrin aflați pe locul șapte. Să le luăm pe rând:

   Derbi de conjunctură. Locurile ocupate în clasament, 6 respectiv 4, le fac pe cele două combatante din meciul de luni seara, ora 20,30, să pretindă că jocul lor este derbiul etapei. Dacă ne uităm puțin în urmă totuși vedem că cele două nu se află într-o formă prea bună. Gazdele, botoșănenii, au o singură victorie în ultimele nouă etape, iar oaspeții, oltenii lui Reghe, au înregistrat duminică a treia înfrângere consecutivă. Ce-o da Domnu' la închiderea etapei?

   Interesul poartă fesul. Cam așa ar putea fi caracterizate partidele Chindia - CFR (sâmbătă, ora 15) și FCSB - UTA (duminică ora 21). Dacă la Ploiești durerea și oftica pricinuite de arbitri și soartă, și care încă mai sălășluiesc în glasul și ochii lui Săndoi, nu pot influența sarcasmul și pragmatismul lui Dan Petrescu, pe Arena Națională mă aștept ca textiliștii, în baza bunelor lor comportări pe stadioane străine (un singur meci pierdut din opt), să nu plece cu traista seacă din târlă.

   Iarna pe litoral. Cred că jocul de sâmbătă seara de la ora 20,30, ce se desfășoară pe malul vestic al Mării Negre, să aibă toate caracteristicile necesare pentru o partidă plăcută ochiului. Sper să văd două echipe interesate de joc și nu de advresar, clasament, speculații, revanșe sau pariuri. Într-un decembre nu prea vechi am petrecut și eu trei zile superbe la circa 17 grade. A fost interesant.

   Clepsidra. Atunci când ultimele fire de nisip părăsesc jumătatea superioară a obiectului din cauza obsedantului g (accelerația gravitațională), pentru ca timpul să nu stea în loc, clepsidra se întoarce. Cam așa am pățit și eu cu cele două echipe care își vor consolida locurile duminică de la ora 16. Dacă pe juveții pașoptiști nu-i vedeam chiar pe locul trei, dar în partea superioară a mijlocului clasamentului, pe voluntăreni îi credeam în schimb pe locul trei, dar din coadă. De ce oare nu-l bagă nimeni în seamă pe Liviu Ciobotariu? Nici ca jucător nu a fost de lepădat, iar ca antrenor, de la titlul de vicecampion cu ASA Tg. Mureș și până la acest loc trei cu Voluntari, nu a demonstart decât competență, valoare și discernământ. Să nu uităm ce loturi a avut la dispoziție și cu ce loturi s-a bătut. Nu are decât 50 de ani.

   Pe Argeș și pe Târnavă. Parafrazându-i pe Alecsandri și Nicolae Furdui Iancu, amândoi inspirați din popor, nu putem să trecem peste acest 1 Decembrie fără să vorbim despre jertfă și iubire, adică despre Ana și fata dragă, despre Meșterul Manole și ibovnic. Partida de luni, dela 17,30 dintre Argeș și Gaz Metan poate nu dezvoltă atâtea pasiuni și jertfă, dar ar putea deveni plăcută.

   Apărarea lui Socrate. Cam așa aș putea defini partida de la Mioveni dintre Râul Doamnei și Olt. Mioveni - Sepsi (duminică, ora 13,30) poate fi transpunerea carpatică a apologiei scrisă de Platon asupra discursului lui Socrate de apărare împotriva acuzațiilor de a fi fost un om „care a corupt tineretul, nu a crezut în zeii atenieni și a creat noi zeități”. Cuvântul „apologie” are aici sensul primar, de discurs întru apărarea credințelor sau a unor acțiuni care reies din anumite argumentări filosofice

   Dacă nici acum? Chestia asta cu „dacă nici acum?” se potrivește ambelor echipe ce se întâlnesc vineri de la ora 21 în deschiderea etapei. Dacă pentru Academica sensul întrebării se referă la obținerea primei victorii din campionat, pentru Dinamo răspunsul la această întrebare îi va edifica asupra valorii de antrenor a lui Rednic. De ce oare nu devine impresar? Cred că i s-ar potrivi mai bine cravata decât fermoarul.

   Hai rapid la imunizare!