miercuri, 14 decembrie 2022

Sinopsis

    Vitali Klitschko, fostul campion mondial de box la mai multe categorii (împreună cu fratele său mai mic Vladimir), este astăzi primar al celei mai năpăstuite capitale de pe glob, Kiev. Tocmai ieri, în „Telegram” acesta anunța doborârea a zece drone rusești de fabricație iraniană, îndreptate către centrul civic al Kievului. Din păcate, în cartierul Șevșenkivski din centrul capitalei sau abătut resturile unor drone afectând două clădiri administrative din district.

   După cum se știe, conflictul ruso-ucrainean a început pe 20 februarie 2014 când în doar câteva zile mai mascat, mai pe față, trupe rusești au ocupat Crimeea. Conducerea Ucrainei de atunci, sub președinția lui Poroșenko, nu a ripostat decât prin proteste.

   Opt ani mai târziu, adică pe 24 februarie a.c., Rusia a încercat să repete figura cu câteva alte regiuni strategice din estul Ucrainei. De data aceasta, noul președinte ales în 2019, actorul Zelenski, a lăsat diplomația la o parte și a răspuns armat, transformând conflictul într-un război. Într-un război cu morți, schingiuți și refugiați. Într-un război cu lași și eroi. Într-un război în care oamenii și planeta nu au nimic de câștigat. Un război pentru orgolii și energoruble (n.a. - licență ce mi-am permis-o ca parafrază la petrodolarii din Golf).

   În Ucraina jertfele nu s-au numărat numai printre militari. Conform datelor ONU până în 4 decembrie au decedat numai în acest an 6.702 civili, alți 10.479 fiind răniți. În ceea ce privește militarii uciși cifrele diferă foarte mult în funcție de sursa de informație. Dacă folosești surse dinspre Rusia (Guvernul) cică ar fi fost uciși doar aproape 6.000 de ruși și peste 60.000 de ucraineni până în 21 septembrie. Guvernul ucrainean ne spune că până în 3 iunie au fost uciși aproape 10.000 de ucraineni, iar până în 11 decembrie au murit peste 100.000 de soldați ruși. SUA au estimat și ele pagubele umane militare ale acestui război, afirmând că au fost circa 130.000 de victime dintre care 11.000 morți și 18.000 răniți din Ucraina, neestimând numărul de morți din Rusia.

   În acest an opt jurnaliști și-au pierdut viața în acest război, alți 18 fiind după gratii. ONG-ul „Reporteri fără Frontiere” deplânge în raportul său anual o creștere a numărului de jurnaliști uciși în 2022 (57, față de 48 în 2021), în special din cauza războiului din Ucraina.

   Conferința internațională de sprijin pentru Ucraina, organizată marți la Paris, a făcut posibilă strângerea de donații de peste un miliard de euro pentru a ajuta populația să petreacă iarna într-o țară cu infrastructuri devastate de atacurile rusești.  

   Ucraina cere mai multe arme. „Având în vedere amploarea războiului va trebui să luptăm toată iarna”, a declarat, marți, șeful diplomației ucrainene, Dmitro Kouleba, cerând „mai multe sisteme de apărare antiaeriană și antirachetă, muniție, vehicule blindate, cu precădere pe șenile”. El a mai menționat necesitatea unor tunuri suplimentare de calibru 155 mm.

   Opriți războiul!

luni, 12 decembrie 2022

Baletul „Aurora” invitat la Filarmonică pentru „Concertul simfonic de Crăciun”

    Se apropie Crăciunul. Mirosul colacilor proaspeți scoși din cuptor, clinchetul clopoțeilor de pe picioarele colindătorilor ce se face auzit din ce în ce mai pregnant, montarea ultimului glob (vârful) pe bradul proaspăt împodobit și fulgii de nea zglobii la care privesc curioși noii veniți în lumea lui Moș Crăciun sunt indicii clare că se apropie sărbătorile de iarnă.

 Jankó Zsolt

   De la aceste pregătiri nu putea să lipsească tocmai cea mai cunoscută la nivel internațional instituție culturală a județului nostru, Filarmonica de Stat „Dinu Lipatti”.  Joi 15 decembrie, de la ora 19, pe scena filarmonicii se vor afla la pupitru dirijorul Jankó Zsolt, iar la pian Demeny Balázs. Îi vom putea urmări pe baza abonamentului cu nr. 18 sau a biletului procurat de la sediu.

 Demeny Balázs

   Programul concertului cuprinde „Variațiuni asupra unui cântec pentru copii” compus de compozitorul slovac Ernő Dohnányi în 1914 la Berlin și concertul „Grosso în sol minor nr. 8” realizat în stil bisericesc pentru noaptea de Crăciun de către compozitorul italian Arcangelo Corelli. Compozitorul a realizat 12 astfel de concerte (Grosso) care au fost publicate postum în 1714.

Gabriela Tănase

   În ultima sa parte a concertului, pe scenă va urca trupa de balet „Aurora” care sub creația coregrafei sătmărene (prin adopție) Gabriela Tănase ne va bucura privirile cu suita din „Spărgătorul de nuci” al lui Ceaikovski. Am spus prin adopție pentru că Gabriela a străbătut țara în diagonală în 1998, de la Teatrul „Fantasio” din Constanța până la Teatrul de Nord și Școala de Arte din Satu Mare. Despre Gabriela vă pot dezvălui un secret: este kinetoterapeut cu acte în regulă.

Arcangelo Corelli (sursa Wikipedia)

   Născut la  Fusignano în 17 februarie 1653 și decedat la Roma pe 8 ianuarie 1713 Arcangelo Corelli a fost un compozitor și violonist italian din perioada barocului.

 

   S-a pregătit la Bologna și Roma, iar în acest oraș și-a desfășurat cea mai mare parte a carierei datorită și protecției marilor patroni aristocrați și ecleziastici. Deși întreaga sa producție se limitează la doar șase colecții de lucrări publicate - cinci dintre ele de sonate trio sau solo și una de concerte grosso - el a obținut o mare faimă și succes în întreaga Europă, cristalizând și modele de mare influență.

  Compoziția sa a fost admirată pentru echilibrul, rafinamentul, armoniile somptuoase și originale, bogăția de texturi, efectul impunător al teatralității și pentru polifonia sa clară și melodioasă, calități considerate o expresie perfectă a idealurilor clasice, deși aparținând epocii barocului și adesea folosesc resurse tipice ale acestei școli, cum ar fi explorarea contrastelor dinamice și expresive, dar întotdeauna temperate, de un mare simț al moderației. El a fost primul care a aplicat integral, cu un scop expresiv și structurant, noul sistem tonal consolidat recent după cel puțin două sute de ani de experimentare. A fost angajat în mod regulat ca dirijor sau violonist solo pentru spectacole de opere, oratorie și alte lucrări, precum și participarea activă la evoluția orchestrei tradiționale. Ca violonist virtuoz, a fost considerat unul dintre cei mai mari ai generației sale și a contribuit, datorită dezvoltării tehnicilor moderne de cânt și a numeroșilor săi discipoli împrăștiați în toată Europa, la plasarea viorii printre cele mai prestigioase instrumente solo.

    Personaj dominant în viața muzicală romană până în ultimii ani și foarte apreciat la nivel internațional, a fost contestat de multe tribunale și admis în cea mai prestigioasă societate artistică și intelectuală a timpului său, Accademia dell'Arcadia. Cunoscut la vremea lui ca „noul Orfeu ”, „prințul muzicienilor” și alte adjective similare, în jurul figurii sale s-a generat un mare folclor, iar faima sa nu s-a diminuat după moartea sa. Chiar și astăzi opera sa este subiectul unei voluminoase bibliografii critice, iar sonatele sale sunt încă utilizate pe scară largă în academiile muzicale ca material didactic, precum și piese capabile să se afirme în repertoriul concertelor de astăzi. Poziția sa în istoria muzicii occidentale este considerată crucială, fiind recunoscut drept unul dintre cei mai mari maeștri la cumpăna dintre secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, precum și unul dintre primii și cei mai mari clasiciști.
   Opriți războiul!

 
 



miercuri, 7 decembrie 2022

Brazilia și Portugalia

    Campionatul Mondial de Fotbal, sau Cupa Mondială cum i se spune mai nou, este competiția sportivă cu cea mai mare audiență la public după Jocurile Olimpice. Până nu de mult se considera că pe locurile următoare s-ar afla Campionatele Mondiale de Atletism și cele de baschet, dar în ultimul timp a urcat foarte mult cursa ciclistă Turul Franței.

   Lăsăm la o parte criticile pentru programarea atipică a acestei competiții sportive (țară, discriminare, sistem social, perioadă de disputare) și ne vom ocupa doar de fenomenul sportiv. Faptul că un turneu final mondial este mai slab valoric decât un turneu final european sau al Americii de Sud, este cunoscut și explicabil. Cel puțin așa am fost învățați să credem.

   Europa s-a prezentat la startul acestei competiții cu 13 echipe, reprezentând 40% din numărul total de echipe prezente (32). Din grupe s-au calificat opt pentru optimi, adică jumătate din echipele prezente în această fază a competiției, iar pentru sferturi avem cinci echipe, adică 62,5%. Concluzia este că, într-adevăr, numărul echipelor valoroase din Europa este superior celor de pe celelalte continente.

   Din acest punct de vedere, al numărului echipelor valoroase de pe continent, America de Sud este clar pe locul doi. Nu și ca număr de prezențe în Qatar. La începutul competiției au avut patru echipe, două ajungând în optimi și tot două pătrunzând cu lejeritate, aș spune, în sferturi.

   Africa este singurul continent care a mai ajuns în sferturi alături de cele două mari puteri continentale ale acestui sport. Prezentă la start cu cinci echipe continentul negru a ajuns în optimi cu două echipe și în sferturi cu una.

   Tot cinci echipe au fost prezente la start de pe continentul gazdă, Asia. Spre lauda lor două au ajuns în optimi, dar atât.

   America Centrală și de Nord a avut la start patru echipe. Aici ar fi de pus în discuție Mexicul care pentru mondiale concurează în grupele din America Centrală și de Nord, iar pentru campionatele continentale, în calitate de invitată, joacă în turneul sud-american. În optimi a ajuns o singură echipă (surpriza SUA) după care s-au oprit și ei.

   Restul lumii, reprezentând Oceania, Australia, Noua Zeelandă și ce știu eu ce mai insule și insulițe, au avut un singur loc și, spre surprinderea noastră, acel unic loc l-au materializat cu o prezență în optimi. Aici au pus și ei punct.

   În fiecare meci din sferturi există cel puțin o echipă de pe bătrânul continent ceea ce ar face posibilă o prezență strict  europeană în semifinale. Greu de crezut. Dacă Olanda ar mai putea avea pretenția că i-ar face față lui Messi și compania, greu credibil și asta, nu văd cum Croația s-ar ridica la nivelul pe care l-a arătat Brazilia până acum. O altă echipă fără prea multe șanse este Marocul. Chiar dacă au trecut peste o Spanie aparent imatură, Portugalia la ora asta, fără Cristiano Ronaldo, este mai bună.

   De cele mai multe ori cei care au început în forță mondialele s-au stins pe parcurs. Victorii în primele două meciuri din grupe au avut doar Franța, Brazilia și Portugalia. Al treilea meci al grupelor nu se pune din mai multe motive. Mai șontâc a pornit Argentina. Anglia și Olanda, cu câte un egal în etapa a doua, n-au turat nici ele motoarele la început. Marocul și Croația  au disputat primul meci între ele și egalul le-a permis să elimine Belgia, fiind singura grupă care are ambele calificate în sferturi. La polul opus, grupa Germaniei și Spaniei nu mai are pe nimeni care să lupte pentru titlul mondial.

   De la început mi-am dorit Franța să rămână campioană mondială (asta în lipsa ItalieiÎ. Sunt totuși foarte încântat de jocul Portugaliei și mai ales al Braziliei. Am să le urmăresc cu interes partidele. Allez les bleus!

   Opriți războiul!

  

   

marți, 6 decembrie 2022

Frig cu goluri

    Joi, 15 decembrie, odată cu disputarea restanței dintre FCSB și CFR, se va trece la ultima treime a sezonului regulat. Asta înseamnă că vom avea încheiate pe muchie douăzeci de etape și clasamentul va fi mai puțin mincinos. La această oră rezultatul acelei restanțe ar putea afecta doar ocupanta locului trei. Rapid sau FCSB?

   Previziunile pentru etapa trecută s-au adeverit în cea mai mare măsură. Cinci victorii ale gazdelor, un egal și două ale oaspeților au marcat această etapă, singurul punct în vânt hălăduind prin Trivale. Singura surpriză, plăcută prin jocul prestat de învingători și neplăcută prin jocul prestat de învinși (unii selecționabili), a fost în Bănie, unde în derbiul local ocupanta locului 15 a învins pe cea de pe locul 4 la acea vreme.

   Frigul se pare că i-a făcut pe jucători să se miște mai alert, astfel că cele 30 de goluri ale etapei (3,75 pe meci) a adus media campionatului la peste 2,34 g/m. Gata cu letargia. Aleargă altfel îngheți. Aleargă cu folos. UTA - Sepsi 1-4 într-o neputință ancestrală; Petrolul - „U” 2-0 cu tendințe de renunțare; Voluntari - Hermannstadt 3-0 până se golește traista; Univ. Craiova - „48” 0-2 cu felicitări; Farul - Botoșani 8-0 stins după un roșu aprins corect acordat; CFR - Chindia 2-0 anulând un gând ascuns al lui Petrea; Argeș - Rapid 1-1 cu regrete de ambele părți; FCSB - Mioveni 5-1 fără istoric.

   Pe undeva este normal ca după o etapă a gazdelor să urmeze una a oaspeților. Cele cinci echipe vizitatoare aflate pe primele șase locuri ale clasamentului au această pretenție. Probabil că nu vom avea scoruri fluviu ca în etapa ce tocmai s-a închis, dar asta nu înseamnă că ar trebui să vedem mult mai puține goluri înscrise. Afară vor fi tot cu ceva peste zero grade Celsius.

   FCSB - CFR (joi, ora 20) Chiar dacă acest meci nu face parte din etapa cu nr. 20, este principalul punct de atracție oficial al săptămânii fotbalistice din România. Spun oficial pentru că interesantul trianglu Fiorentina - Rapid - Borussia Dortmund s-ar putea să-i atragă mai mult pe cei îndrăgostiți de fotbalul spectacol. Bașca mai e și mondialul qatarez aflat pe final de jocuri și controverse. Să revenim la jocul nostru. Este un adevărat derbi în care atât rezultatul cât și jocul celor două echipe ne vor permite să tragem concluzii.

   Hermannstadt - Farul (sâmbătă, ora 19) Este timpul să ne edificăm dacă Măldărășanu are stofă de antrenor rafinat sau doar a beneficiat de o conjunctură. Un rezultat de egalitate l-ar trece de partea pozitivă a liniei de demarcație, dar pentru asta trebuie să-și dorească victoria.

   Rapid - Petrolul (miercuri, ora 19) Forma bună a prahovenilor și infirmeria plină a giuleștenilor ar putea duce la un rezultat care nu respectă situația din clasament. Dar când un meci Rapid - Petrolul a respectat vreodată clasamentul? Distanța relativ mică dintre cele două galerii (60 de km) ar putea crea un spectacol unic pe Arena Națională. Sigur gazdele nu vor proceda precum cei ce „fac ce spune Becali” și vor lăsa liberă intrarea pe toată lungimea și lățimea tribunei.

   Botoșani - CFR (duminică, ora 17,30) După dușul cu zloată de la Constanța urmează ca un alt pretendent la titlu să le aplatizeze coarnele taurului de pe blazonul moldovenilor. Nu prea văd cum le-ar putea sta în cale campionilor. Ce-i sigur este că Petrescu ne va spune că urmează un meci extrem de dificil. Va avea și argumente. Bine, numai de el înțelese...

   Chindia - FCSB (duminică, ora 20,30) Deoarece au jucat luni cu Mioveni și joi cu Botoșani, în cupă, bucureștenii se văd nevoiți să joace patru meciuri în 11zile, ultimul fiind chiar un derbi. Nu va fi ușor mai ales că latifundiarul are obiceiul să-i mai odihnească. Pe de altă parte nomazii n-au câștigat „acasă” decât cu Mioveni și Rapid așa că n-ar trebui să le fie un pârleaz prea ridicat.

   Sepsi - Voluntari (vineri, ora 19) Secuii sunt pe val, dar nici ilfovenii nu sunt de lepădat. Când au chef pot pune probleme de scor tuturor echipelor de la locul șase în jos. Acum joacă cu locul nouă.

   Mioveni - Univ. Craiova (luni, ora 20,30) Prilej pentru oltenii lui Olguța, cum zic craiovenii, să șteargă înfrângerea din fața vecinilor de cartier. Victoria o vor obține, dar reproșurile susținătorilor încă îi mai vor bântui.

   „48” - Argeș (luni, ora 17,30) Tare mi-e că ce-au luat pe praz vor da pe ceapă juveții lui Mititelu. Nu de alta, dar prin zona aia nu prea se gestionează uscat victoriile. Depinde cât zaibăr a curs.

   „U” - UTA (duminică, ora 14,30) Văd că se insistă din ce în ce mai mult cu programarea celor două echipe înspre matineu. O fi știind federația ceva? Aș prefera ca cele două echipe să se regăsească și să revină pe la mijlocul clasamentului. În acest meci, care este și Cenușăreasa etapei, un rezultat egal ar fi catastrofal. Pentru ambele.

   Opriți războiul!

   

luni, 5 decembrie 2022

Concertul simfonic „Dvořák la New York”pe scena Filarmonicii Dinu Lipatti

    Săptămâna aceasta conducerea filarmonicii sătmărene ne răsfață cu două evenimente de profil. Pe lângă cel de joi, ora 19 (abonamentul cu nr. 17), despre care v-am povestit în titlu și pe care îl vom prezenta mai pe larg, pentru vineri 9 decembrie, sunt programate două „Concerte educative” pe aceeași temă „Un european în America).

   Am menționat două spectacole vineri deoarece de la ora 9 spectacolul va fi în limba română, iar de la ora 11 evenimentul se va desfășura în limba maghiară. Pentru cel în limba maghiară s-a cerut ajutorul actorului Rappert Vencz Gábor, în rest fiind vorba de aceeași artiști (dirijor, actor, solist) ca și în spectacolul de joi. Copii! Nu pregetați să-i bateți la cap pe părinți să vă ofere posibilitatea de a vă face propria părere despre muzica de înaltă calitate.

   Concerul simfonic de joi, „Dvořák la New York”, este dirijat de Toadere Kovacs Dalma (revenită în Satu Mare după mai bine de doi ani și jumătate), având ca solist baritonul Peti Tamás Ottó (ambii de la Opera Maghiară din Cluj). Cei doi muzicieni vor fi susținuți de reprezentația actoricească a lui Bogdan Bob Rădulescu. Programul conține mai multe fragmente din compozițiile lui Antonin Dvořák, simfonia nr. 9 „Din Lumea Nouă” în mi minor și un dans slav (nr. 8). În plus, pe finalul concerului vom fi răsfățați cu acordurile „Simfoniei nr. 9” în re minor a lui Ludwig van Beethoven.
   Despre Peti Tamás Ottó vă vom povesti cu altă ocazie. Despre Bogdan Bob Rădulescu nu trebuie să vă mai povestim. Scrieții doar numele pe o tastatură, pe nisip la mare sau pe o bancă într-un parc și veți afla mai multe despre el decât aș putea să vă povestesc.

   Antonín Dvořák 

   S-a născut la data de 8 septembrie 1841 în satul Nehalozeves, așezat pe malul Vltavei, în apropiere de Praga. Ca fiu al unui măcelar-cafegiu, a deprins primele îndeletniciri ale meseriei de la tatăl său, iar primele noțiuni muzicale le va învăța de la organistul orașului Zlonice. Tatăl viitorului compozitor avea un han țărănesc, iar mama lui era în serviciul unei familii princiare, pe nume Lobkowitz, din apropierea satului natal.

   Antonin va crește în ambianța atmosferei de la țară și din fragedă copilărie va cânta împreuna cu copiii țăranilor melodiile populare și va deprinde cântările bisericești în biserica satului. Este atras de dansurile tinerilor de la țară, iar acest lucru îi va influența definitiv tehnica compoziției de mai târziu, ce-l va face celebru în întreaga lume.

   Unul dintre primii lui profesori de muzică, Josef Spitz, organist de meserie, îl va învăța să cânte la vioară și, nu după mult timp, Antonin (la vârsta de 8 ani) va intra în mica orchestră de pe lângă hanul tatălui său. 

   După ce va termina stagiul școlar în satul natal, în anul 1853 va fi găzduit de unchiul său în orășelul Zlonice unde va studia pianul, vioara și viola precum și teoria muzicii și canto coral cu profesorul Antonin Liechmann (1808-79). Despre acest profesor compozitorul își va amintii cu drag pe tot parcursul vieții, mai cu seamă că acesta îl va iniția în aprofundarea tradițiilor naționale muzicale ale Cehiei.

   A decedat pe 1 mai 1904 la Praga.

    Toadere Kovacs Dalma

   Dirijorul Toadere Kovacs Dalma are o pasiune puternică. Ea dorește să deschidă orizonturile culturale ale copiilor, mai ales ale celor între 5 și 10 ani, vârstă la care crede că poate fi inoculată muzica de largă respirație. Sub titlul „Aventuri muzicale”, la Opera Maghiară din Cluj-Napoca ea desfășoară un program educativ în calitate de manager de proiect, program ce își propune să îi familiarizeze pe copii și pe tineri cu lumea operei și a muzicii clasice. Dar să o lăsăm pe ea să ne spună ce și cum.

   „Ideea a apărut puțin mai devreme decât s-a putut implementa. Fiind pandemie, lucrurile au mers puțin mai greu. Eu mi-am luat doctoratul în domeniul medierii muzicale și a existat o susținere de carte la care a fost prezent și directorul Operei Maghiare, domnul Szép Gyula. Inițial, trebuia să facem un singur spectacol pentru copii, să vedem cum merge, cum este primit de către public, dar, între timp, s-a născut și ideea de a aplica la fondurile AFCN și am și câștigat proiectul. Așa putem să facem pentru mai multe categorii de vârstă și mai multe tipuri de concerte potrivite pentru fiecare categorie de vârstă.

    Copiilor le place. Asta este un motto pe care-l auzim foarte des. De multe ori zici că a fost bun concertul fiindcă le-a plăcut copiilor, dar copiilor le plac foarte multe, le place și la circ, și peste tot. Nu este neapărat cel mai bun criteriu de evaluare a evenimentului. Dar copiii se poartă în general bine. La un concert pentru copii nu putem avea așteptări de gen: nu bateți din palme, doar când zicem noi; nu vorbiți; nu mișcați. Dimpotrivă! Caracteristile acestea ale copiilor sunt foarte bune pentru a putea introduce elemente de mediere muzicală, care însemnă interactivitate cu publicul, care înseamnă activități de mișcare, activități de comunicare. Ei pot să comunice. Oricum, această necesitate nu o au doar copiii. Și adulții s-ar bucura nespus de mult de un concert în care ar putea să pună întrebări sau să vorbească sau să aplaude când îi spune sufletul și nu când dictează eticheta. Deci, ei se poartă foarte firesc și noi trebuie să învățăm din asta, pentru că la copiii se văd foarte bine tendințele și nevoile. Ei ne spun și când nu le place.

   În ceea ce privește medierea muzicală am să încerc să vă dau câteva explicații. Este un domeniu foarte nou. Mediere muzicală înseamnă mijlocire între muzica clasică și public, pentru că în prezent există o ruptură între cele două, există o distanțare, oamenii nu mai înțeleg muzica clasică și când merg la un concert de acest fel se simt ca la o biserică a unei religii pe care n-o cunosc și nu știu cum să se comporte. Medierea muzicală vine exact ca să rezolve, ca să mijlocească această depărtare, această ruptură și să apropie omul de muzica clasică.

   După ce mi-am dat doctoratul în mediere muzicală, o doamnă foarte deosebită, Olguța Lupu, de la București s-a luptat și a introdus în COR (Catalogul Ocupațiilor din România) meseria de mediator muzical. Așa că, am făcut împreună un pas important pentru ceea ce înseamnă viitorul muzicii clasice și, desigur, ocupațiile unor muzicieni care poate s-ar fi îndreptat spre asta, dar n-ar fi putut să-și practice această chemare pentru că nu a existat până acum la noi în țară. Asta nu înseamnă că n-a existat în Europa și-n America.”

   Opriți războiul!

    

 


vineri, 2 decembrie 2022

Îndărăt la liga noastră îndărătnică

    Încă este îndărătnică Liga 1. În sensul că mai are o restanță. În relașul ăsta prelungit în care ne-am minunat de Qatar în toate sensurile posibile (splendoare, fabulație, misoginism, cretinism, artă, radicalism...) am avut parte de fotbal și antifotbal. Fotbal la echipele așa-zise mici și antifotbal, mai ales în ultima etapă din grupe, la echipele cu pretenții. Poate chiar de asta unele favorite au plecat deja acasă.

   Chiar dacă a mai rămas o restanță să remarcăm că trei din partidele nedisputate la timpul lor au împestrițat această săptămână. Chindia - Univ. Craiova 1-1 în ciuda unor olteni și spre plăcerea altor juveți; Hermannstadt - CFR 2-3 cu o ciudată lipsă de reacție a sibienilor pe final; Botoșani - FCSB 2-3 conform prieteniei dintre latifundiar și bossul moldav. Cele douăsprezece goluri au ridicat media golurilor înscrise pe meci la aproape 2,27 ceea ce e bine dar tot mai e loc. M-ar mulțumi o medie de cinci goluri la două jocuri.

   Etapa care urmează, a nouășpea, are câteva curiozități și puncte de atracție care merită relevate. De exemplu faptul că din nou din primele cinci clasate patru joacă acasă, iar din ultimele cinci clasate patru joacă în deplasare. Nu respectă regula Rapidul și UTA. Să avem iară multe victorii ale gazdelor? A intervenit o schimbare și în orele de disputare a jocurilor, ore care s-au adaptat cât s-a putut la meciurile din cadrul Campionatului Mondial.

   CFR - Chindia (duminică, ora 15,30) Derbiul etapei are loc din nou în Gruia. Probabil că Petrescu se va plânge că oaspeții vin după o „încălzire” care i-a ținut în priză (meciul de marți cu Univ. Craiova) iar Petrea că vin obosiți după același meci. Conform valorii clujenii nu ar trebui să-și mai facă probleme. Dar mai știi...?

   Farul - Botoșani (duminică, ora 13,15) Liderul se găsește cam în aceeași situație cu frânarii clujeni, doar că după cocktailul de joi s-ar putea ca botoșeneni să aibă mai multe pretenții. Degeaba, zic eu. Mângâiat ușor dar sistematic pe cap de către arbitri, Hagi are deschisă calea spre victorie. Hagi, în credința lui că așa e corect, a început să urle pe micile ecrane că este furat atunci când este arbitrat corect. Ferește Doamne ca vreo decizie chiar să-l dezavantajeze.

   Argeș - Rapid (duminică, ora 19) Interesant este că cele mai importante trei partide se dispută duminică. Cum spuneam Rapidul este singura din grupul fruntaș, relativ desprins de restul competitoarelor, care joacă în deplasare. Cred că va fi un meci deschis, plăcut, așa ca între două optimi de mondial (Franța - Polonia, respectiv Anglia - Senegal). Șansele sunt de ambele părți.

   Voluntari - Hermannstadt (sâmbătă, ora 15,30) Un meci în care sibienii trebuie să demonstreze că își merită un loc în grupa ce se bate pentru podiumul campionatului. Petrolul și Sepsi abia așteaptă vreo sincopă. Echipa din preajma Bucureștiului se comportă tare ciudat. Ba joacă cu o ambiție precum anul trecut, ba se complac într-o letargie de genul timpul trece - leafa merge.

   Univ. Craiova - 48 (sâmbătă, ora 19) Și acest meci este prins între două optimi (Olanda - SUA, respectiv Argentina - Australia), dar asta nu prea contează în Bănie. Stadionul va fi plin. Plin cu trupuri, cu invidie și cu ură. Sper ca pe teren totul să se desfășoare normal. Speranța vine de la faptul că gazdă sunt universitarii și nu trupa jalnică de... a lui Mititelu (mă refer la oamenii care îl înconjoară și cu care face „afaceri”, nu la fotbaliști sau banca tehnică).

   Petrolul - „U” (vineri, ora 19) Un derbi de tradiție este partida de la Ploiești. Ultimele partide din grupele mondialului îmbracă acest meci în care duelul galeriilor ar fi fost foarte interesant dacă s-ar fi putut să aibă loc. Programarea jocului într-o zi de vineri a distrus această posibilitate. Nădejdile celor două echipe sunt diferite, dar țelul e același: victoria. Petrolul ar vrea să prindă un loc în primele șase la sfârșitul programului regulat, pe când studenții ardeleni vor să privească cât mai de sus lupta pentru retrogradare. Deocamdată sunt implicați.

   FCSB - Mioveni (luni, ora 19) Trei puncte ușoare pentru gazde. Chiar tratând meciul cu superficialitate nu au cum să se împiedice. Oaspeții sunt o echipă resemnată. Chiar dacă Becali ar vrea să propună vreunuia vreun contract nu ar avea cui. Să menționăm că și acest joc are loc între două optimi mondiale. Deocamdată nu se știe care.

   UTA - Sepsi (vineri, ora 15,30) Din păcate UTA din nou joacă în Cenușăreasa etapei. N-au mai câștigat un meci de când a început școala. Chiar dacă jocul nu lasă chiar atât de mult de dorit rezultatele sunt catastrofale. Sepsi este o echipă care știe să profite de ghinioanele adversarilor săi. Îmi pare rău pentru arădeni, nu prea văd cum scot la capăt această partidă. Dar dacă totuși...

   Opriți războiul!

  

  

   

joi, 1 decembrie 2022

Cronica cronică

   Vă las pe dumneavoastră să alegeți dacă în titlu „cronica” este substantivul și „cronică” este adjectivul sau, printr-o altă figură de stil (inversiune), „cronica” este adjectivul și „cronică” substantivul. Trebuie totuși să-mi cer scuze pentru cacofonie, chiar dacă este greu sesizabilă, dar n-am rezistat jocului de cuvinte.

   Dacă mă întrebați care sens al substantivului „cronică” l-am luat în vedere, răspunsul este ambele. Adică este un articol cu carcter istoric (sâc!). Dacă mă întrebați care sens al adjectivului „cronic” l-am pus în discuție de asemenea vă spun că amândouă. Adică este o boală lungă, greu de vindecat.

  Cei trecuți de o anumită vârstă își mai amintesc că Gazeta de Nord-Vest s-a transformat în 1990 din „Cronica sătmăreană liberă” pe la sfârșitul lui februarie. „Cronica sătmăreană liberă” a avut o viață scurtă: doar vreo două luni. În noaptea dintre 21 și 22 decembrie 1989, adică de solstițiu, o mână de neadapatați comunismului în frunte cu Ion Bledea au pus mâna pe frâiele redacției „Cronicii sătmărene” și au metamorfozat orientarea articolelor din ziar dinspre „Marele URSS” către „Occident”.

   Am ajuns și eu pe la începutul lui martie în acel colectiv ca jurnalist economic. Cum am ajuns poate vă povestesc altă dată. Pe atunci, pentru a schimba mentalități, intram val-vârtej în birourile directorilor, impasibil la oponența secretarelor, și ieșeam trântind uși la figurat vorbind. Am trimis acasă pe acea vreme câțiva secretari de partid de prin fabrici și uzine și câțiva directori îndoctrinați de prin instituții și societăți. Am scris liber, doar conștiința fiind cea care mă ghida.

   Era pentru prima oară când îmi apăreau articole având o legitimație de ziarist în buzunar. Până atunci mi-a mai apărut semnătura doar pe la o revistă efemeră (i-am uitat numele) din cadrul liceului bucureștean unde am învățat, prin revista „Rebus” unde am avut câteva careuri de cuvinte încrucișate, în revista studențească brașoveană „Gaudeamus” al cărei membru fondator am fost și prin „Pentru patrie” în 1977 unde mi-a apărut o odă pentru România al cărei final, ostaș fiind, a trebuit să i-l modific puțin.

   Ziaristica este o boală veche, cronică cum s-ar spune. Am început cu articole dar am și câștigat nopți fâcând muncă de ceea ce astăzi se numește secretariat de redacție, de „cap limpede”, de tipograf când se îmbăta originalul sau de zețar. La bază fiind inginer nu mi-a fost dificil să trec aceste etape. Cea mai mare pasiune am depus-o între anii 1993-96, când eram redactor sportiv. Cea mai benefică perioadă a urmat mai apoi, când am intrat în industria publicității.

   „Cronica sătmăreană” și-a împrumutat numele de la două ziare americane în mare vogă mileniul trecut și, culmea, și în mileniul acesta. Este vorba despre „San Francisco Chronicle” fondat în 1865 (astăzi mai având un tiraj de 370.000 de exemplare zilnic) și „Houston Chronicle” fondat în 1901 (astăzi cu un tiraj de aproape 500.000 de exemplare zilnic). Se pare că numai la noi, la nivel european, presa printată (ziarele pe care le puteai cumpăra de la chioșcuri) a scăzut drastic în folosul presei on-line. Marea beneficiară este însă televiziunea. Cea națională, nu cea locală.

   Astăzi, în România, există mai multe organizații ale ziariștilor. Am făcut și eu parte din câteva. Acum vreo trei ani una din aceste organizații a făcut noi prozeliți la Satu Mare. Am fost și eu la întrunirea de fondare a filialei județene. M-am depărtat însă întristat pentru că mi s-a cerut un dosar cu șine. Bașca să mai conțină și trei articole care să dovedească că sunt ziarist. Încăpățânarea mea mă costă la penibila mea pensie care este diminuată cu 33% din această cauză.

   Opriți războiul!