PR sau Marketing.

Relaţiile publice au un rol deosebit în strategia de dezvoltare şi supravieţuire a oricărei companii. În condiţii de criză rolul lor creşte exponenţial. Una din metodele utilizate cu precădere în România este de a implementa în mintea clienţilor sau a partenerilor faptul că firma/instituţia/brandul lor există şi ce noutăţi au mai scos pe piaţă, ce oportunităţi au aceştia apelând la serviciile lor. Dacă se poate acest lucru fără bani atunci e perfect.

Ca atare au fost aleşi oameni comunicativi, isteţi, cu voce plăcută, li s-au administrat nişte cursuri în domeniu, după care au fost instalaţi în birouri PR, cât mai departe şi cu cât mai puţine interferenţe de/cu cei de la Marketing.

Noi, suporturile de publicitate, "suportăm" din partea acestora un tir de comunicate de presă care, după spusele lor, sunt în interesele cititorilor/ascultătorilor/plasmaspectatorilor noştri. Uneori sunt îmbrăcate în campanii sociale, dar nu cumva să le lipsească sigla/logo-ul/sloganul de pe machetă/spot.

Presa naţională în general este băgată în seamă (se trece pe la casieriile lor) pentru că nu-i bine să-i superi pe moguli, dar presa locală are parte doar de firimituri din când în când şi pentru asta noi, presa locală, suntem de vină. Dacă nu am accepta să le publicăm toate mofturile sosite sub formă de "comunicat/declaraţie de presă" decât la preţurile de publicitate (recomand pentru aşa ceva o creştere a tarifului de rate-card de 20%) atunci ne-am putea aşeza la masa negocierilor. Dacă politica de redacţie prevede informarea publicului despre anumite evenimente/soluţii/oportunităţi vă recomand, cum mai facem şi noi uneori, descrierea acestora fără a da nume concrete de firme/instituţi.

Cuvinte pentru Răzvan Lucescu şi Gabriel Torje

Eram prin Napoli, în vara anului '90, înaintea meciului cu Argentina şi ne plimbam printre tarabele cu tricouri, "Ciao" (parcă aşa se numea mascota mondialelelor italiene) şi alte suveniruri expuse opulent peste tot, când am văzut un tânăr mai tuciuriu din grupul nostru şterpelind de pe o măsuţă un tricou. Din păcate (la propriu) pentru hoţ şi din normaliatate pentru toţi ceilalţi, băietul a fost prins. În timp ce s-au iscat parlamentări şi discuţii o familie de medici (circa 28-30 de ani fiecare) care nu erau ţigani (îi cunoscusem în autocar) au profitat de scandalul creat şi şi-au "însuşit" fiecare câte ceva de pe tarabă. Alte păţanii puteţi citi pe blogul meu sau chiar la MySport în tableta "Hagi şi Maradona".
20 de ani mai târziu, pe sub Turnul Eiffel, nenumăraţi români, mai bine sau mai prost îmbrăcaţi, mai ţigani şi mai puţin ţigani, prin diferite metode cerşeau. E adevărat, existau şi alte naţionalităţi, dar parcă cei ce-ţi răspundeau la "Ce mai faci?" erau mai mulţi.
Nu înseamnă că este o meteahnă naţională acest lucru. Bineînţeles că marea majoritate a românilor din ţară şi de pretutindeni nu au astfel de apucături. Aproape toţi ne bazăm pe capacităţile noastre intelectuale, fizice şi emoţionale în mod civilizat. Fără a crea disconfort în jurul nostru şi fără a obţine avantaje necuvenite.
Gabriele! Educaţia ta pe terenurile de fotbal din România a fost greşită. Nu cred că Hagi te-a învăţat să cerşeşti. Eşti un jucător de mare talent şi cu un viitor care depinde foarte mult de mentalitatea ta. În primul rând se vor depărta de tine, ca om, adversarii din teren. Presa din străinătate (televiziunile în special cu imagini concrete) va căuta să-ţi arate metehnele. Colegii de echipă nu vor dori să stea la masă cu tine, chiar dacă au fost şi ei beneficiari ai milogii tale nejustificate. Arbitri, of arbitri(!), după ce îi vei păcăli de câteva ori, nu se vor mai uita la tine nici când suferi cu adevărat. Astfel nu vei putea ajunge niciodată un jucător cu adevărat mare. Ai să auzi din ce în ce mai des porecla "Milogul".
Răzvane! Sunt rapidist de vreo 50 de ani şi cu mulţi ani în urmă mă aflam şi eu printre prichindeii îndrumaţi de nea Costea. Admir şi respect aproape tot ceea ce a făcut tatăl tău ca fotbalist, ca antrenor, ca selecţioner şi în ultimul timp ca baci al fotbalului românesc indiferent ce club scria pe legitimaţia lui sau pe cartea lui de muncă. Şi acum mai ţin minte răspunsul mamei tale la întrebarea "Cum este să fi soţia lui Lucescu?" într-un interviu luat de defuncta revistă "Fotbal" prin '74. Ai un fond foarte bun. Ai educaţie. Ai acea dorinţă de a răzbate pe picioarele tale pe cele mai înalte culmi, pe care numai caracterele mari şi puternice o au. Atunci de ce această teamă de victorie? Aproape toate nereuşitele tale le-ai pus pe seama neşansei, dar neşansa nu apare decât atunci când trăieşti la limită. La 1-0, la 2-0, la 2-1... te panichezi şi te baricadezi indiferent ce adversar ai în faţă. Diferenţa de valoare dispare în teama ta ancestrală ce-ţi blochează parcă sistemul de a raţiona. Nu poţi să termini un meci cu Ceahlăul în modul în care ai făcut-o. Este ruşinos să cerşeşti ceea ce ţi se cuvine prin valoare. E adevărat că au ratat două-trei ocazii mari (şi adversarii, nu uita!) băieţii tăi, dar dacă îi lăsai (adică dacă nu aveai teama nereuşitei) aveau 10 ocazii şi vreo 2-3 goluri tot mai picau şi, ceea ce este mult mai important, nu aveau timp să atace adversarii. Mi-e ruşine de victoria de la Piatra Neamţ. Nu pentru că nu am meritat-o ci pentru că am obţinut-o prin cerşeală. Dacă scapi de această teamă poate nu are să ţi se mai spună Lucescu jr.

Trei din cinci

S-a jucat. Fără să ştiu care vor fi cele trei (doar Rapidul avea şanse de peste 80%) din urnele pentru grupe, m-am gândit, după disputarea meciurilor tur, că trei vor fi echipele pentru care vom strânge pumnii în această toamnă. Tot normal ar fi ca una dintre ele (aici includ şi Oţelul de această dată) să joace şi la anul (adică impropriu spus, la primăvară) în competiţie.
Pentru că spaţiul nu-mi permite (spaţiul din Informaţia Zilei) voi fi lapidar cu patru din cele cinci echipe care au jucat aseară. Rapidul, conform temerilor mele, nu şi-a respectat mersul normal, dar s-a calificat; Steaua le-a dat peste nas infatuaţilor şi a demonstrat că suntem peste fotbalul de din sud de Dunăre; spuneam unui prieten că Vasluiul are mai puţine şanse decât Dinamo... m-am înşelat; medieşenii şi-au dorit atât de mult încât, spre final, s-au temut de reuşită. Să mai specificăm că am terminat aceste play-off-uri cu doar 0,83 puncte în contul României (o,5 în tur şi doar 0,33 în retur), adică patru victorii (4p) şi două meciuri egale (1p) şi totul împărţit la şase.
Dinamo este o echipă blestemată. Blestemată nu din exterior ci din interior. Câinii aceea de pe emblema lor le dă un aer domestic. Adică joacă doar acasă, în campionatul intern. Nu vreau să fiu rău, dar toţi arbitri aceia care greşesc în ţară în favoarea lor, nu fac decât să creeze o mentaliatate proastă în mintea jucătorilor. Torje este cel mai bun exemplu în acest sens. Toate acele simulări, auturi nemeritate, poziţii de ofsaid (ne)sancţionate... le induce jucătorilor faptul că ei merită aşa ceva pentru simplul fapt că joacă la Dinamo. De aici până la o stare de suficienţă nu este departe. De aceea Borcea va mai suferi până să audă imnul Ligii Campionilor în Groapă.
Să ne întoarcem la ale noastre. Scăpată de grijile europene Dinamo dă nas în nas în derbiul etapei cu ditamai campioana, Oţelul, căreia îi va fi greu să uite că în toamna aceasta va asculta pentru prima oară în mod oficial imnul Ligii Campionilor (14 septembrie, stadionul St. Jakob-Park din Bâle) şi vor juca pe Old Trafford (2 noiembrie, Manchester). Nu este exclus ca Dinamo să adune maximum de puncte după cinci etape (cam ce-şi dorea Paszkany la Cluj) şi să păstreze poarta intactă.
Meciuri foarte interesante pentru partea superioară a clasamentului sunt şi cele de la Ploieşti (Astra - "U") şi Piatra Neamţ (Ceahlăul - Rapid). Scăpată de Petrolul în ultima secundă, studenţimea clujeană vrea să-şi menţină locul de onoare de pe podiumul campionatului în faţa concetăţenilor şi rivalilor acestora. Rapidul doreşte să încheie perioada jocurilor cu nou promovate cu încă o victorie, după care, la întoarcerea pe Giuleşti în meciul cu Braşovul, să pregătească cu minuţiozitate întâlnirea din Groapă cu Dinamo şi arbitri (probabil 18 septembrie, după primul joc în Europa League).
Sibiu - Tg. Jiu, Steaua - Tg. Mureş şi Braşov - Vaslui sunt jocuri interesante, care pot influenţa podiumul campionatului după cinci etape.
CFR - Sportul l-aş fi putut include printre meciurile din paragraful precedent, dar o mică răutate ce o am pe suflet m-a îmbrâncit să nu o fac. Poate doar pentru că umblă un zvon de pe la mafia pariurilor că va fi 1 pauză, 2 final. Sper să nu am dreptate.
Ca meciuri lejere, cu victorii normale ale oaspeţilor, le includ pe cele de la Mioveni (oaspeţi Petrolul) şi Chiajna (oaspeţi Gaz Metan).

EKG-ul etapei a patra

Deci etapă a gazdelor. Când mă refeream vineri la faptul că exceptând două trei meciuri va fi o etapă a gazdelor nu mă gândisem nicicum la jocul de la Vaslui pe care îl consider surpriza etapei, în schimb aveam în vedere sincope ale gazdelor la Tg. Jiu şi Ploieşti. Şapte victorii ale gazdelor şi două ale oaspeţilor, deci o etapă în care s-au adjudecat toate cele 27 de puncte puse în joc.

Privită din alt punct de vedere etapa a funcţionat ca un adevărat tensiometru pentru echipele angrenate în Europa. Rapidul, chiar dacă nu este total lipsită de griji, are cele mai mici probleme pentru meciul retur cu polonezii şi au rezolvat cu calm şi cu Pancu diferenţa numerică şi de valoare de pe gazonul vălurit şi pe alocuri pământiu de la Piteşti. Vasluiul şi Steaua au simţit pe pielea lor ce înseamnă un 2-0 acasă în meciul tur al unei duble care pe care în cupele europene. Cu gândurile blocate la ziua de joi au încheiat duminica cu nervi, câte-un gol şi zero puncte. Despre Dinamo trebuie din nou să vorbesc urât. Asistentul de pe partea tribunei (constănţeanul Aurel Oniţă cred) de pe care s-a filmat meciul ori este dinamovist convins, ori a fost dinamovist "convins". Cu asemenea atuuri este un pic mai uşor să te debarasezi de grijile campionatului. Asta nu înseamnă că nu au meritat victoria, dar totuşi... După prima repriză a jocului de aseară de la Mediaş aveam impresia că şi Gaz Metan va claca. Am uitat că aritmetica lui Pustai funcţioneză. Sper să se "bâlbâie" joi, adică să obţină tot un 3-o împotriva austriecilor.
Arbitrajul în această etapă a fost, cu mici excepţii, ok. Haţeganu a ajuns în gura presei mai mult datorită microfonului din poarta lui Tătăruşanu. Deciziile principale au fost corecte, dar câteva decizii de trecere, să le zic aşa, au fost uneori de neînţeles, alteori de neînţeles pentru neavizaţi. Apropo de avizaţi şi neavizaţi. Decizia corectă a lui Tudor la faza în care a fost eliminat Pancu ar fi fost cartonaş roşu (Tudor a considerat că Pancu l-ar fi lovit intenţionat pe adversar, chiar dacă acesta se afla în culpă, autopericlitare) şi reluarea jocului cu lovitură liberă indirecă în favoarea Rapidului. Aseara, la Tg. Jiu băimăreanul Zoltan Syekely m-a dezamăgit.
Moţul, Dorinel, Badea şi mai ales Şumi şi-au apropiat punctele puse în joc în faţa propriilor suporteri în jocuri neafectate de miza europeană prin ştiinţa jocului în primul rând.
Cu gândul la joia de foc care ne-ar putea aduce cu 4-5 echipe (variante optimiste), 3 echipe (variantă de conjunctură) sau 1-2 echipe (variante pesimiste) în Europa nădăjduim să strângem cât mai multe puncte europene pentru ca în ediţia 2013-2014 a Ligii Campionilor să fim măcar cu două echipe direct în turul trei de calificare în CL şi una în play-off EL.

Prin toată Europa de la Piatra Neamţ la Tg. Jiu

La ora la care sătmărenii citesc aceste rânduri prin preajma chioşcurilor de ziare, suntem amărâţi din cauza nereuşitei echipelor româneşti în "aseara europeană" sau, din contră, debordăm de fericire şi suntem gata să rezolvăm orice probleme ne scoate soarta sau şeful în cale datorită aceleiaşi seri fotbalistice. În mod normal ne vom situa pe la mijloc, definitoriu fiind dacă formaţia mai apropiată de inimă a reuşit un rezultat bun sau nu. Eu personal m-aş declara mulţumit dacă Rapid ar obţine un egal cu goluri în Polonia, iar România per ansamblu ar obţine o jumătate de punct european (pentru cine nu ştie menţionez că un punct european în această fază se obţine foarte greu, adică, mai concret: se acordă fiecărei echipe câte un punct pentru victorie şi jumătate de punct pentru meci egal, după care totalul se împarte la şase).
Să ne aruncăm ochii pe ce se va petrece de azi (vineri) şi până luni în competiţia autohtonă. Despre "europene" sper să mai avem timp să discutăm. Conform numărului de puncte adunate derbiul etapei se dispută în Regie, unde studenţii bucureşteni întâlnesc liderul. Dacă Şiman nu are nimic împotrivă duminică de la ora 18 ar putea avea loc cel mai frumos meci al etapei şi cu cel puţin 6-7 goluri înscrise indiferent de existenţa sau nu a unei învingătoare.
Dacă oţelul este materie primă pentru camioane sau camioanele trebuie să ajungă "oţel vechi" vom afla sâmbătă până spre nouă seara, după ce muncitorii de la Mittal Galaţi şi Roman Braşov vor cunoaşte rezultatul final al meciului de lângă plaja Cocuţa. Al treilea meci al etapei ca importanţă consider că se va încheia duminică, înainte de miezul nopţii la Ploieşti, unde Astra aşteaptă cea mai îndrăgită şi, în acelaşi timp, cea mai hulită echipă a campionatului românesc.
După Petrolul - Rapid, de săptămâna trecută, ne aşteaptă un alt derbi de tradiţie al fotbalului , de data asta transcarpatin "U" - Petrolul. Se joacă sâmbătă, la Mediaş, de la ora 21,30. Ultimul meci al etapei va avea loc luni de la ora 20,30 şi pune faţă în faţă două echipe de tradiţie dar cu foarte puţine meciuri directe (mai exact în cea mai mare parte au activat în diviziile inferioare şi nu prea nimereau în aceeaşi serie). Până atunci se vor mai disputa un derbi judeţean (Mediaş - Sibiu, tot luni de la ora 18,45), o înâlnire inedită şi complet disproporţionată din mai multe puncte de vedere (Rapid - Chiajna, duminică, 19 şi30 de minute), o afacere moldovenească (Vaslui - Piatra Neamţ, duminică, ora 20) şi, chiar în această seară, la oră de Liga Campionilor, cenuşăreasa etapei (Tg. Mureş - Mioveni).
Cu două trei excepţii pare a fi o etapă a gazdelor. Mai vorbim!

Ataşehir Belediyesi 1 - 4 Olimpia Cluj

Dupăun meci de vacanţă CFR Olimpia Cluj (au înscris Lunca de două ori, Duşa şi Cosma) se gândeşte cu emoţii la urne. Oare cine i-ar putea fi adversară în şaisprezecimi? Iată lista celor 22 de echipe calificate direct în şaisprezecimi.

În celălalt meci al grupe Sarajevo s-a impus cu 2-1 în faţa Gintrei.

Arsenal ENG, Bristol Academy WFC ENG, Brøndby DEN, CSHVSM KAZ, Fortuna DEN, Frankfurt GER, Göteborg SWE, Lyon FRA, Malmö SWE, Neulengbach AUT, Potsdam GER, PSG FRA, Rossiyanka (parcă-i dintr-un roman de Gib Mihăescu) RUS, Sparta Praha CZE, Stabæk NOR, Standard BEL, Tavagnacco ITA, Thór ISL, Torres ITA, Twente NED, Valur ISL şi Voronezh RUS.

Mai jos aveţi cele 7 echipe care alături de CFR Okimpia Cluj s-au calificat ca şi câştigătoare a câte unei grupe preliminarii: Young Bois Berna SUI, ASA Tel Aviv (era să scriu Tg. Mureş), Rayo Vallecano SPA (!!), Gasgow City SCO, PK 35 FIN, Apollon Limasol CYP şi Bobruichanka BLR

Olimpique Lyon FRA în calitate de deţinătoare a trofeului alături de alte 15 echipe dintre cele calificate direct vor fi capi de serie şi, conform regulamentului competiţiei, vor juca meciul retur acasă.

Cea de-a 32-a echipă calificată este cea care a obţinut locul doi în grupe cu cel mai bun punctaj, neluâindu-se în considerare rezultatele ultimei clasate din fiecare grupă.

(transferat de pe MySport dindata de 16 aug. a.c.)

CFR Olimpia Cluj s-a calificat în şaisprezecimile Ligii Campionilor (fotbal feminin)

Descriam joi, în precedentul articol despre jocurile de calificare ale echipei CFR Olimpia Cluj din Bosnia - Herţegovina. Uite că fetele noastre au gâştigat sâmbătă şi al doilea meci al grupei. Disputat în compania lituanienelor de la Gintra jocul a fost la discreţia ardelencelor care au învins cu 5-0 prin golurile înscrise de Duşa şi Cosma câte două şi Vătafu. În celălalt meci al grupei gazdele (Sarajevo) le-au învins pe turcoaice cu 4-1.

Deoarece primul criteriu de calificare este victoria directă, iar singura echipă care o mai poate ajunge la numărul de puncte sunt învinsele sale din prima etapă, fetele lui Albon s-au calificate în şaisprezecimile competiţiei.

Păcat că nu este în România un ziar de sport care să monitorizeze şi competiţiile nu numai viaţa privată a sportivilor. Mi-e şi frică să nu obţină fetele acestea vreo performanţă mai acătării că vom şi afla cu cine s-au culcat (de parcă ele nu ar avea voie să doarmă).

Aşadar ultimul joc de marţi, cu turcoaicele, nu va face decît, probabil, să le întărească convingerea despre forţele proprii.

(transferat de pe MySport din data de 14 aug a.c.)