Atunci când Emil Gârleanu, fiu și nepot de ostași ai patriei, scria „Din lumea celor cari nu cuvântă” (n.a. - ortografia inițială) nu s-a gândit o clipă că după nici un secol vor exista și printre semenii lui eroi ce s-ar potrivi în puzzle-ul creat de el printre animale, gâze sau plante. Flash-urile din trecerea cotidiană, de cele mai multe ori purtate pe aripa tristeții, care imortalizau clipe de viață surprinse lângă tolba de vânătoare a tatălui său, prin ograda colbuită a mătușii sale sau prin curtea școlii din Sărărie, i-au rămas încrustate în memorie și le-a întors apoi la vârsta maturității (32 de ani) către ceea ce a iubit mai mult în viața sa scurtă (36 de ani): copilăria.
Dispariția școlilor profesionale nu au făcut doar ca meseriile să-și piardă meseriașii, specialiștii cum s-ar spune, ci au produs și o mare masă de oameni care ar fi avut apetență pentru munca fizică. Această masă a rămas fără un țel în viață, fără o preocupare care să-i placă, s-o priceapă și să o efectueze. Unii dintre ei au intrat în lumea infractorilor, alții s-au pierdut în mrejele băuturii sau a drogurilor, alții au fost atrași spre diverse alte preocupări, nu neaparat negative, care nu li se potrivesc.
Astăzi, în lumea celor care nu au nimic de spus, se află o sumedenie de bipezi a căror trecere prin școli a fost inutilă și uneori chiar defavorabilă. Dacă ne gândim numai la puzderia de analfabeți funcționali ce au părăsit liceele și facultățile din România cu diplome obținute prin tot felul de căi pigmentate cu interese murdare (mită, nepotism, prostituție, pedofilie...) putem afla argumente pentru situația complet defavorabilă în care se află țara noastră astăzi.
La început clasa politică se sprijinea pe astfel de personaje, promovându-i de la lipitori de afișe la diferite funcții prin birouri. Vârfurile clasei politice din acea perioadă aveau obiceiul de a-și elimina concurența din posturile cheie aflate în subordinea lor, așa că i-au făcut să dispară din sistem pe „adversari” prin diferite metode. Cei aflați în eșaloanele doi-șapte au fost promovați an după an pe scara ierarhică, asigurându-le astfel spatele și dându-le siguranța că nimeni nu-i poate clinti.
Ce să vezi? Timpul trece! O dată cu timpul se zbârcesc netezimile obrajilor, se aglomerează policioarele din baie cu medicamente, se mai umflă câte o prostată, mai trebuie tăiat un sân... chestii de astea ce nu țin de pregătirea școlară de care au beneficiat. Cine le ia locul? Păi cei care le-au protejat spatele. Adică tocmai cei cu diplomă de economiști care habar n-au ce înseamnă inflație, veterinari care n-au tăiat un porc la viața lor, agricultori care n-au sădit un copac și nici n-au mers cu vaca la păscut, ingineri pentru care rigla de calcul este o necunoscută iar calculatoarele sunt pentru înmulțirile cu 10 (ex: 13x10=...), ceferiști care habar n-au ce înseamnă ecartament și tot astfel de specialiști care de fapt, indiferent ce fotolii ocupă, nu se pricep la nimic și nu pricep nimic.
Exista pe timpul comunismului un principiu denumit rotația cadrelor. Nu vreau să intru acum în amănunte dar, pe undeva, acest principiu își avea valabilitatea lui, avea o anumită importanță în progres, ferea omul de blazare, îl readapta pe alte coordonate astfel încât să-i recâștige interesul pentru acțiunile sale, pentru muncă. De aici și până la a schimba ministrul de la apărare cu cel de la sport și cel de la agricultură cu cel de la sănătate e cale lungă. Intenționat nu am dat cazuri reale din ziua de azi pentru a nu face parti-pris-uri printre oameni politici și partide politice. Toate au rolul lor. Toate au și metehne.
Aproape că ne aflăm sub dominația „celor care nu cuvântă”. Trecem de la dominația celor corupți și corupători la dominația analfabeților funcționali, adică a celor care și dacă vor să facă ceva bun, ceva util, nu știu cum. Tragic este că în neștiința lor iau decizii care de cele mai multe ori nu au nici o legătuiră cu realitatea. Și mai tragic este când aceste decizii sunt luate pe repede înainte. Aduceți-vă aminte câte ordonanțe de urgență au fost dezastruoase în ultimii 20 de ani...
Opriți războaiele! Tot niște neadaptați social le-au pornit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu