Ce poate însemna un parapet? O graniță? O linie roșie? O limită între legal și ilegal? Spațiul dintre moral și imoral? Limita dintre imoral și amoral? Simplist spunând ar putea însemna oricare dintre aceste enunțuri. Acest parapet ar putea fi un zid, o limită de negociere, un număr cardinal, o părere filozofică sau o percepție a psihicului. O graniță separă două state fiecare cu tradiția și cultura proprie. O linie roșie separă admisibilul de inacceptabil. Tot un parapet disjunge comunismul de capitalism, Uniunea Europeană de restul Europei sau emoția de indiferență.
Mi s-a părut interesant un recent sondaj INSCOP care chiar dacă nu elucidează tema indusă în acest editorial, îi dă o formă perceptibilă. Un sens exemplificativ. Sondajul se referă la percepția românilor despre intervenționismul în economie (piața liberă cu alte cuvinte) și conservatorismul cultural. În ambele cazuri trebuie acordată o atenție mărită asupra felului în care au fost compuse întrebările, nuanțele putând fi interpretate diferit din punct de vedere social, politic sau perceptiv.
N-am să vă dau interpretările mele asupra rezultatelor sondajului pentru că, desigur, nu vor coincide cu cele ale dumneavoastră. Aceste interpretări nu depind numai de capacitatea de apropriere a acestora (intelectual sau afectiv) a fiecărui individ ci și de dispoziția de percepție în care se află acel individ.
„În general, considerați că statul ar trebui să intervină mai mult în economie pentru a reduce inegalitățile sociale, sau ar trebui să lase piața liberă să funcționeze cu cât mai puține intervenții?” este prima întrebare din sondaj. Fac doar precizarea că a doua virgulă din întrebare nu numai că nu are ce căuta acolo dar mai și introduce o stare de confuzie intervievatului. Noroc că interviul a fost telefonic. 61,3% consideră că este necesară intervenția, 33% doresc autoreglare prin piața liberă, 5,1% nu-și dau seama, iar 0,6% nu-și dau cu părerea.
Din punct de vedere politic partidul de stânga (71%) are predilecție spre control iar cele de dreapta spre liberalizare. Interesantă este poziția AUR care are cea mai mică proporție de adepți ai protecționismului (57%) dar și o mare parte a nehotărâților (6%). Doar 56% dintre bărbați doresc intervenția statului față de 66% dintre femei. Pe grupe de vârstă cei mai neajutorați par a fi tinerii între 18 și 29 de ani (67%), iar cei mai deschiși sunt maturii între 45 și 59 de ani (54%). Doar cei cu educație medie preferă ajutor din partea statului (64%), cei cu educație primară sau superioară fiind la unison (58%) mai puțin interesați de acesta. Curios este faptul că doar 58% din locuitorii satelor doresc oblăduire față de 70% din cei ce stau în orașe relativ mici (sub 90 de mii de locuitori). O diferență apreciabilă de opinie este între angajații la stat (72% doresc protecție) și cei de la privat (doar 58%).
„Care dintre următoarele valori vi se pare mai importantă pentru societatea românească: tradiția și păstrarea valorilor naționale sau progresul și adaptarea la schimbările moderne?” este a doua întrebare. Din capul locului vreau să spun că mie nu mi se pare că una ar exclude pe cealaltă, altfel spus suma acestora ar putea depăși confortabil procentul de 100%. E doar o părere personală. 58,3% dintre intervievați pun pe primul plan tradiția și doar 36,7% modernismul. Ignoranții (4,7%) și enigmaticii (0,3%) sunt irelevanți.
Discrepanțele cele mai mari apar pe plan politic, USR-ul înclină doar 18% spre tradiție pe când AUR-ul merge în 75% din cazuri pe aceasta. Profilul unui om cu viziuni tradiționale este votant AUR, femeie (60%), de peste 60 de ani (66%), cu educație primară (71%), ce trăiește la țară (64%) și este angajată la stat (68%). Profilul celui mai puțin legat de obârșie este votantul USR, bărbat (57%), între 18 și 29 de ani (39%), cu educație superioară (34%), din București (47%) și angajat la privat (52%). Menționez că procentele sunt pro tradiție.
Opriți războiul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu