Prietenia

     Ce înseamnă de fapt prietenia? Într-o prietenie n-ar trebui să existe o persoană dominantă. Recunosc că prezenta privire peste umăr este puternic influențată de ceea ce a fost scris cu 24 de ore înainte în acest petic de ziar. M-a impresionat acea aducere aminte neprilejuită de vreun eveniment omagial, nesupusă vreunei reguli statistice sau din politețe, neordonată de vreo instanță a cugetului. A fost o simplă mărturisire a unei prietenii, scurtată de implacabil, dintre o conștiință și o altă conștiință.

    De unde a izvorât această prietenie, cum a fost ea consolidată de-a lungul timpului și tragicul ei sfârșit sunt factori mai puțin importanți. Chiar și persoanele implicate nu fac subiectul a ceea ce vreau să scot în evidență. Importantă este doar existența acelei prietenii. Poate că nu am dreptate dar părerea mea este că cei mai mulți dintre oamenii de ieri și de azi ai acestei planete nu au conoscut acest sentiment, această emoție care începe pe neobservate și se sfârșește prin dispariția unuia dintre protagoniști.

    Prietenia, în general, nu apare acolo unde există notorietate. Faima nu lasă loc unei prietenii sincere decât în cazul în care prietenia a apărut înainte ca reputația să fi pus stăpânire pe unul sau pe ambele personaje. Corifeul are tendința de a domina și dacă aceasta se întâmplă și în fața celui pe care îl consideră prieten atunci prietenia dispare lăsând în urmă sentimentul că nici nu a existat cu adevărat.

    O prietenie sinceră nu poate fi erodată de spațiu și timp. Nu poate mucegăi datorită impurităților din interiorul fenomenului și nici coroda din cauza intemperiilor vremurilor. Ea sălășluiește acolo unde își are obârșia și cuvântul dor. Prietenia este aproape imposibil de găsit într-o căsnicie sau la locul de muncă. Foarte rar izbucnește dintr-o bucurie, în cele mai multe cazuri ia naștere în momente grele, de întrajutorare, fiind total debarasată de milă. Că veni vorba, încă mai cred că mila nu este un sentiment frumos. Acesta este un alt subiect pe care poate am ocazia să-l disec cu altă ocazie.

    Felician, colegul meu de rubrică, a descris cu atâta finețe sentimentul pe care l-a trăit alături de Dan încât nu lasă loc de alte inerpretări. Nu este vorba de amiciție, de iubire sau de interes. Este pur și simplu prietenie. N-am să vă dezvălui acum dacă am avut sau am prieteni în acest înțeles curat, dar am să vă spun că am cunoscut oameni care nu au avut niciodată respect față de semenii lui. Acest tip de oameni sunt văduviți de această simțire. Nu au capacitățile necesare ca să poate percepe această emoție. Turnul lor de cristal negru nu lasă să pătrundă reflexe sau reflexii ale acestei lumini.

    Cum spuneam, prietenia germinează în cele mai multe cazuri din suferință. Din suferință comună cu precădere pornește la drum sub formă de amiciție. Cum spuneam și mai sus procesul de dezvoltare al ei este strâns legat de întrajutorare. Oglindirea acțiunilor dinspre un personaj spre altul se transformă în reciprocitate fără a se considera acest lucru o datorie de onoare, o obligație pornită din umanitate. Mulțumesc autorului pentru că mi-a oferit această poveste!

    Opriți războaiele!