Și totuși Shinya Ozaki și Hideyo Ozawa vor concerta împreună la Satu Mare

    Pe data de 19 martie 2020 pe scena Filarmonicii Dinu Lipatti ar fi trebuit să urce maeștrii Shinya Ozaki la pupitru și Hideyo Ozawa la pian. Din păcate pandemia a împiedicat la acea dată umplerea nesațului de cultură al melomanilor sătmăreni. După doi ani și jumătate, mai exact joi 17 noiembrie de la ora 19, pe baza abonamentului cu nr. 15 vom putea absorbi „Concertul pentru pian nr. 5 Imperial” în mi bemol major al lui Ludwig van Beethoven, lucrare pregătită și pentru concertul din primăvara pandemică și Simfonia nr. 4 în re minor a lui Robert Schumann sub bagheta și în interpretarea celor doi japonezi.

   Shinya a mai dirijat la Satu Mare, domnia sa fiind din 2015 prim dirijor invitat al instituției de cultură sătmărene. Pentru Hideyo Ozawa nu vă pot oferi prea multe detalii dar, promit, la următoarea sa apariție pe scena sătmăreană vă voi oferi mai multe amănunte.

 Shinya Ozaki  

   S-a născut în Japonia la Kagoshima în anul 1959 într-o familie de profesori de artă. A început studiul pianului la vârsta de patru ani și și-a efectuat studiile muzicale la Toho Gakuen School of Music din Tokyo. Printre maeştrii săi în arta dirijatului s-au aflat Seiji Ozawa (japonez născut în China, posibil bunicul lui Hideyo), Jean Furnet şi Kazuyoshi Akiyama.

   În anul 1982 s-a clasat pe primul loc la concursul de dirijat din Toho Gakuen School of Music devenind conducătorul orchestrei acesteia. Cariera sa de dirjior a început la Philadelphia (S.U.A.), fiind invitat apoi în diverse oraşe din Statele Unite ale Americii, Japonia şi Europa.

   În decursul anilor sub bagheta lui au evoluat orchestre precum cea a Filarmonicii “George Enescu” din Bucureşti, Orchestra Simfonică din Miskolc (Ungaria), Osaka Philharmonic Orchestra (Japonia), Elmira Symphony Orchestra (S.U.A.). De asemenea a apărut în fruntea unor ansambluri corale dintre care amintim Corul Filarmonicii Ungare şi Osaka Choral Society.

   Din 1994 şi până în prezent îşi desfăşoară activitatea ca dirijor permanent al Orchestrei Simfonice a Filarmonicii de Stat Tîrgu Mureş, totodată din 2015 este şi prim dirijor invitat al Filarmonicii de Stat “Dinu Lipatti” din Satu Mare.
   În 1998 a fost distins cu titlul "Pro Urbe" de către primăria municipiului Tîrgu Mureş, iar în 2001 a fost răsplătit cu „Meritul schimburilor culturale” de către ambasadorul României în Japonia. În 2005 a primit „Meritul cultural în grad de comandor” de către preşedintele României, iar în 2014 i s-a decernat titlul „ALAE” din partea judeţului Mureş. De asemenea a fost premiat de către Ministerul de Externe din Japonia şi a primit distincţia “South Japan Culture Award” oferit de South Japan News.
   În cariera sa artistică s-a implicat frecvent în activităţi educative, conducând MBC Youth Orchestra din Japonia în fiecare lună august, realizând cu acest ansamblu înregistrări de radio şi televiziune. 

   Este unul din membri fondatori ai Asociaţiei “Kumamoto-Romania” şi iniţiatorul bursei de studiu oferit de Asociaţie elevilor talentaţi din România. Ca scriitor (eseist) în decurs de 11 ani a publicat în jur de 150 de articole în revista South Japan News, dar eseurile sale apar şi în alte reviste japoneze. Primul său volum de eseuri a apărut în 2014 la Tokyo cu titlul “Smiling Maestro”. A fost invitat să-şi prezinte ideile în cadrul seriilor TEDx Tîrgu Mureş, TEDx Kagoshima, Southern Japan Political Economy Social Gathering Group and Amro Bank. 

   În martie 2016 a primit titlul de “Satsuma Ambassador” din partea guverantorului prefecturii Kagoshima, localitatea în care s-a născut. Tot în 2016 a debutat ca dirijor invitat în fruntea ansamblului Orquesta Sinfónica Nacional del Ecuador, unde a fost invitat şi în 2018 şi a dirijat concertul aniversar a 100 de ani de relaţii diplomatice între Ecuador şi Japonia.

    Concertul pentru pian nr. 5 în Mi bemol major 

   Concerul lui Ludwig van Beethoven, cunoscut în special sub numele de „Concertul Imperial”, a fost ultimul său concert pentru pian. A fost compus la Viena între 1809 și 1811 și a fost dedicat Arhiducelui Rudolf von Habsburg-Lothringen, patronul și elevul lui Beethoven. Premiera concertului a avut loc pe 28 noiembrie 1811 la Gewendhaus în Leipzig sub bagheta lui Johann Philipp Christian Schulz, solist fiind Friedrich Schneider. Premiera vieneză a concertului a avut loc pe 12 februarie 1812 în interpretarea lui Carl Czerny, un alt elev al lui Beethoven.

   Numele de Imperial nu îi aparține lui Beethoven, ci lui Johann Baptist Cramer, editorul publicării engleze a concertului. Concertul are o durată de aproximativ 40 de minute. 

   Concertul este orchestrat pentru pian solo, două flauturi, două oboaie, două clarinete în Si bemol, două fagoturi, doi corni, două trompete, timpane în Mi bemol și Si bemol și coarde.

   Concertul este structurat în trei părți: Allegro în Mi bemol major, Adagio un poco mosso în Si major și Rondo: Allegro ma non troppo în Mi bemol major. La fel ca și în cazul celorlalte concerte ale lui Beethoven din această perioadă, prima parte a lucrării este destul de lungă, având o durată de aproximativ 20 de minute (Concertul pentru vioară are cea mai lungă primă parte, de 25 de minute).

I. Allegro 

   În ciuda utilizărilor de acorduri simple, inclusiv o temă secundară construită aproape integral folosind note și acorduri tonice și dominante, prima parte este plină de transformări tematice complexe. Când pianul introduce prima temă materialul expozițional este repetat prin variațiuni, figurații virtuoze și armonii modificate. A doua temă demarează în tonalitatea neobișnuită de si minor înainte să fie interpretată în si major și mai târziu în tonalitatea așteptată de si bemol major câteva măsuri mai târziu.

   După introducere partea urmărește structura de sonată cu trei teme pentru un concert, tipic pentru Beethoven. Introducerea orchestrală este o introducere tipică cu două teme în formă de sonată, dar a doua introducere cu pianul are o a treia temă triumfătoare și virtuoză la final care aparține exclusiv instrumentului solo. Beethoven a procedat astfel în multe dintre concertele sale. Coda de finalul părții este destul de lungă și din nou, tipic pentru Beethoven, utilizează prima temă deschisă și îi conferă o concluzie satisfăcătoare.

II. Adagio un poco mosso 

   A doua parte în si major, în contrast standard cu prima parte, este calmă și reflexivă. Tranziția spre partea a treia se realizează fără întrerupere când fagotul solo coboară cu un semiton de la si la si bemol, nota subdominantă a tonalității tonice de mi bemol.

III. Rondo: Allegro ma non troppo 

  Ultima parte a concertului este un rondo în șapte părți, finalul tipic pentru un concert. Pianul deschide partea cu tema principală, urmat apoi de orchestra întreagă. Secțiunea rondoului începe cu game la pian înainte ca orchestra să răspundă din nou. Urmează o parte mult mai lungă, prezentând tema din secțiunea de început în trei tonalități diferite înainte ca pianul să execute o cadență. În loc să se încheie cu intrare puternică din partea orchestrei, trilul ce încheie cadența se pierde până când tema introductivă reapare, interpretată inițial de pian și apoi de orchestră. În ultima secțiune tema trece printr-o variațiune înainte ca lucrarea să se încheie cu o cadență scurtă și un răspuns robust din partea orchestrei.

 Robert Schumann

   Născut pe 8 iunie 1810 la Zwickau în Regatul Saxoniei și decedat 46 de ani mai târziu pe 29 iulie 1856 la Endenich^⁠ în Regatul Prusiei) a fost un compozitor și pianist german, unul dintre cei mai celebri compozitori romantici ai primei jumătăți a secolului XIX.

  Un intelectual, precum și un estet, muzica sa, mai mult decât a oricărui alt compozitor, reflectă adânca natură personală a romantismului. Introspectiv și adesea capricios, începuturile sale muzicale erau o încercare de a se desprinde de tradiția formelor și structurilor clasice pe care le considera prea restrictive. Puțini l-au înțeles în timpul vieții sale, însă o mare parte din muzica sa este considerată acum îndrăzneață în originalitatea armoniei, ritmului și formei. Locul său este printre fruntașii romantismului german.

Glasul morților din teren

    Orice rapidist știe la ce mă refer. Sunt antrenori care spun că nu pot antrena norocul. Sunt specialiști care spun că valoarea unui antrenor se vede până în preajma careului advers. Rapidul a ratat imens și în meciurile cu Farul și cu CFR din campionat. Pentru cele trei afirmații de mai sus există o soluție: psihologul. O mândrie prost înțeleasă ține omul departe de psiholog. În anii acestui mileniu nu există firmă de renume care să nu apeleze la psiholog. Nu prea există succesul de lungă durată fără sfaturile unui psiholog. Se face adeseori confuzie între psiholog și psihiatru, dar despre asta poate vorbim la altă rubrică.

   Cele 25 de goluri înscrise în etapa care a trecut a ridicat media reușitelor pe meci la 2,25. Nu-i rău dar este loc de mai bine. Se preconiza o etapă a gazdelor. Nu prea a fost așa. Trei echipe oaspete au plecat cu câte trei puncte din deplasare. Ce a fost? Botoșani - Voluntari 0-1 după propuneri indecente ale lui Becali către Ciobotariu; Farul - Mioveni 2-1 cu noi mângâieri pe sub coroana regelui; Argeș - Sepsi 0-5 impardonabil dar explicabil; Petrolul - UTA 2-1 greu la deal cu boi îndărătnici; Univ. Craiova - „U” 1-0, doar 1-0; Hermannstadt - Chindia 0-1 în marea surpriză a etapei; FCSB - Rapid 3-1 într-o victorie a ambiției asupra îngâmfării; CFR - 48 3-1 spectacol și echilibru doar 70 de minute.

   Etapa care urmează seamănă izbitor cu prima etapă a returului. Cinci din primele șase echipe joacă în deplasare și doar două din echipele gazdă ocupă în clasament locuri între primele zece clasate. Atunci oaspeții au adunat 16 puncte și gazdele doar 7.

   Rapid - Univ. Craiova (sâmbătă, ora 20,30) După două înfrângeri rușinoase în meciuri considerate derbiuri în campionat și cupă, Rapidul va disputa din nou derbiul etapei. Craiovenii au dat și ei cu stângul în dreptul în fața revelației Cupei României, echipa din liga a treia din Ocna Mureș. Cum voi dormi oare sâmbătă noapte?

   Chindia - Farul (sâmbătă, ora 17,30) După surpriza de la Mediaș din compania echipei lui Măldărășanu, Toni Petrea are din nou în față o echipă cu pretenții. Chiar pe lidera detașată a campionatului. La cupă a cam renunțat. De cealaltă parte constănțenii sunt odihniți chiar dacă au patru puncte în cupă.

   Sepsi - Petrolul (vineri, ora 21) Interesant meci. Ambele echipe au trecut recent, fără să obțină vreun punct, de seria meciurilor ce au cuprins lidera actualului campionat (Farul) și podiumul campionatului trecut (CFR, FCSB, Univ. Craiova) după care și-au reluat șirul victoriilor. Fiind și în dispută pentru unul din ultimele locuri ce duc în disputa pentru campionat partida va fi urmărită cu interes și cu speranța unui egal la Sibiu și în odăile latifundiarului.

   Botoșani - Hermannstadt (luni, ora 21) Reușesc sibienii să profite de nimicnicia din nord-est? Mai ales după dușul rece servit de Chindia.

   Mioveni - CFR (duminică, ora 18) Gazdele s-au învățat să piardă frumos. Câștigă doar în Cupa României. Acolo bate tot. De fapt Mioveniul și Sepsi sunt singurele echipe cu punctaj maxim în cupă după două etape.

   48 - FCSB (duminică, ora 21) Cei doi antrenori, Mititelu și Becali vor demonstra cât fotbal știu. Eu le doresc doar ca jucătorii lor să le respecte toate indicațiile.

   „U” - Argeș (luni, ora 18) Clujenii au ocazia să arate că vor și abia apoi că pot. Piteștenii trebuie să arate în primul rând că pot, că de vrut nu-i deajuns.

   UTA - Voluntari (duminică, ora 15,45) Din nou Aradul are parte de „Cenușăreasa etapei”. I-or fi trecut nervii lui Ciobotariu? Tare s-o supărat când Becali l-o confundat cu o cârpă.

   Opriți războiul!

Primăria modernă și eficientă

    Am fost prezent zilele acestea la o interesantă conferință organizată de SkyLine Events. Tema conferinței, „Primăria modernă și eficientă” ar fi trebuit să fie de mare atracție pentru primarii și consilierii de pe teritoriul județului. Din păcate, printre cei circa treizeci de participanți puțini au fost cei care au putere de decizie în administrațiile locale.

   Asta nu l-a dezarmat pe sufletul acestui eveniment,  Ing. Bura-Maksay Ștefan-Petru, cel care împreună cu invitații săi au dat consistență temei propuse punând accent pe digitalizare și comunicare. Invitații, firme sătmărene cu mare rezonanță pe harta economică a județului, au transmis din experiența proprie, necesitatea creșterii eficienței și modernizării sistemului administrativ la diferite nivele de dezvoltare. 

    D-na Márton Zsuzsanna, reprezentând Hitter Technologies, a expus în deschidere de ce digitalizarea unei primării la nivelul anului 2022, a unei administrații publice în general, aduce nu numai  avantaje pentru cetățenii de rând ci și voturi pentru noi mandate.

   În continuare, profesor Ștefan Șuta de la Universitatea Babeș-Bolyai, extensia Satu Mare, a avut un interesant expozeu despre leadership și despre comunicare. Cine a fost prezent și atent a putut să se integreze în masa celor dornici de a afla importanța unui leadership într-un colectiv de muncă. A atras atenția că nu totdeauna leadershipul este managerul. Unii înțeleg asta, alții nu. Calitatea de bază a unui leadership este comunicarea. Mulți managerii de certă calitate nu au ușurință în a comunica ceea ce impietează asupra dezvoltării unei afaceri.

   Frații Maiorciac, Zsolt și Jozsef, manageri și foarte buni comunicatori, ne-au adus la cunoștință ce a fost, ce este și ce va deveni „energia verde”. Ne-au dat exemple din experiența proprie și cum au reușit să facă din M - SYS, una din cele mai căutate firme de profil din România și nu numai.

   Achizițiile publice au fost un alt capitol al evenimentului organizat de SkyLine Events. Pentru a ne informa în această direcție a fost invitată în calitate de consilier achiziții publice, d-na Andrea Szilagyi, cea care ne-a dezvăluit de ce SEAP-ul a fost greoi și de ce SICAP-ul este modern. Sunt multe chichițe care odată ajunse la urechile persoanelor de decizie ar ușura enorm acest domeniu prea mult birocratizat.

   Directorul general al Technosam-ului a abordat o problemă ce dă multă bătaie de cap primăriilor din județul nostru, atât celor din municipii cât și celor din orașe sau comune. Este vorba despre importanța serviciilor de mentenanță pentru instalațiile electrice din UAT-uri.

   Conferința s-a încheiat cu discuții libere la o cafea între primarii și consilierii ce s-au dovedit interesați de mai binele comunităților în fruntea cărora se află și experții din domeniile mai sus precizate.

   Nu închei acest articol fără a anunța toate UAT-urile din județ că în perioada 16-17 noiembrie, la Sibiu, au loc două conferințe la care participarea conducătorilor lor nu este doar binevenită ci și necesară prosperității comunităților care i-au ales. Pe 16 noiembrie tema este „Energia”, iar pe 17 noiembrie subiectul este „Harta investițiilor publice”, aceasta din urmă fiind adresată cu precădere primăriilor și consiliilor județene și locale. Pentru detalii vă rog să mă contactați.

 

 

 

Teoria hibridului

   Teoria hibridului începe să ne ocupe din ce în ce mai mult spațiul de creație din scurta noastră trecere prin biblioteci, păduri sau fronturi. Imixtiuni între bine și rău, stânga și dreapta, carburant și energie, convențional și asimetric... se vor încerca cât îi lumea. Uneori vor avea sorți și se va ajunge la un rezultat, alteori se vor dovedi complet imiscibile, căscându-se o prăpastie și mai mare între componente.

   Hibridul auto, cel referitor la propulsie, la puterea de generare a mișcării, face parte acum din vocabularul nostru nu numai cotidian ci și obligatoriu. Omul pare de neconceput fără un mijloc auto lângă el. Fie el și trotinetă, dar cu tracțiune de orice fel. Numai umană sau animală nu. Spuneam deunăzi cuiva că nu am avut carnet de conducere în viața mea și s-a uitat la mine ca la un letopiseț. Am condus și eu prin armată niște tancuri. Nu aveau volan, ci leviere. Deocamdată hibridul auto funcționează.

   Un alt hibrid despre care se vorbește, din păcate din ce în ce mai mult, este războiul. De fapt ce este un război hibrid? Un amestec de două sau trei tipuri de războaie. Atunci când într-un război convențional sunt amestecate elemente asimetrice (războaie de independență, terorism sau gherilă) sau cibernetice ne rezultă un război hibrid. Cam ca acela care  ne zgâlțâie hotarul de la nord și est.

   Alimentele hibride, că vrem, că nu vrem, ne umplu oalele și cratițele, fructierele și bombonierele sau cămările și frigiderele. De ce? Simplu. Sunt mai frumoase, mai apetisante. Nu contează că n-au gust. Sau că mănânci mere cu gust de pere. Sunt primele pe lungile rafturi. Rafturile astea mai scurte, de la scara blocului, au dispărut între măselele giganților. Mâncăm tot felul de mutanți genetici pe care furnicile, oile sau chiar animalele noastre de companie le refuză cu obstinație.

   Cel mai puternic hibrid al planetei este Congresul SUA. Eterna bătălie dintre republicani și democrați aduce civilizație și dezvoltare dar și terorism, foamete și inechitate. Congresul Statelor Unite ale Americii este adunarea bianuală a ramurii legislative a guvernului federal al SUA.

  Congresul SUA (parlamentul țării) este o entitate legislativă bicamerală, constând din Camera Reprezentanților (camera inferioară) și din Senat. Membrii Camerei Reprezentanților sunt aleși prin vot direct pentru doi ani, iar membrii Senatului pentru șase ani.

   Numărul total al membrilor Congresului este de 535. Acest număr de 535 rezultă prin însumarea celor 435 de membri ai Camerei Reprezentanților (reprezentând cele 435 de districte electorale din Statele Unite) care sunt periodic ajustate proporțional cu distribuția populației în teritoriu, cu numărul de 100 de senatori, întotdeauna câte doi pentru fiecare din cele 50 de state ale SUA. Congresul SUA se întrunește în clădirea Capitoliului din Washington, D.C.

   Zilele acestea marele hibrid se întâlnește pentru împrospătarea celor două camere. Într-un fel se alege cum va conduce lumea Joe Biden în următorii doi sau șase (puțin probabil) ani: ca până acum (majoritate parlamentară în ambele camere), cu autoritate parțială (majoritate doar în Senat), autoritate de văzul lumii (majoritate doar în Camera Reprezentanților) sau doar cu drept de veto (fără majoritate în cele două camere).

   Opriți războiul!

   

 

Filarmonica Dinu Lipatti ne oferă încă două aranjamente florale muzicale

    Săptămâna aceasta avem din nou două evenimente culturale de excepție în care muzica de calitate ne va atrage atenția. Marți, 8 noiembrie, de la ora 19, cu posibilitatea de a folosi abonamentele cu nr. 13, putem să ne delectăm cu un „Concert cameral” în care recitalul „Viola Fantasia” ne va plimba prin sonorități inventate de maeștrii ai genului. Să lăsăm cuvintele frumoase trimise de biroul de presă al Filarmonicii Dinu Lipatti să ne povestească:

     VIOLA FANTASIA

    Este un recital în care sonoritatea caldă a violei se va împleti cu robustețea pianului într-un stil de interpretare unic, plin de emoţie şi virtuozitate în dorința de a crea auditorilor o seară de neuitat.

   Programul serii debutează cu „Memories” pentru violă și pian,  o compoziție a unui creator englez, Adrian Connell, lucrare prin care autorul își evocă prin muzică anii copilăriei. Piesa a doua este binecunoscuta sonată „Arpeggione” de Franz Schubert, o lucrare cu un farmec subtil care exploatează din plin resursele expresive și agilitatea de virtuozitate ale violei după care auditorii vor fi purtați spre tărâmul operei printr-o arie de opera deosebit de frumoasă „Vedro con mio diletto” ce aparține lui Antonio Vivaldi.

   Prima parte a recitalului se va încheia cu o lucrare concepută de George Enescu pentru violă și pian, compusă în 1906 și intitulată „Piesă de concert”. Este o lucrare lirică cu accente de virtuozitate compusă de Enescu special pentru a evidenția talentul solistului.

   În partea a doua interpreții Lucian Moraru (violă) și Viniciu Moroianu (pian) vor prezenta un repertoriu foarte divers, conceput special pentru acest recital. Astfel, ne vor conduce în universul sonor al operei prin aria „Nessun Dorma” din opera „Turandot” de Giacomo Puccini, după care va urma o piesă de virtuozitate de sorginte românească cu ritmuri din Maramureș intitulată „Borșa” compusă de Lucian Moraru și o lucrare de factură sacră „Ave Maria” de Giulio Caccini. Lucian Moraru semnează și lucrarea următoare „Improvizație”, o lucrare in stil jazz care are la bază o temă a compozitorului francez Erik Satie urmată de o piesă cu un caracter mistic de același compozitor, intitulată „Gnossienne 4”.

    De asemenea, în programul recitalului sunt programate o serie de trei tangouri in versiunea unor aranjamente muzicale spectaculoase pentru violă și pian ce vor fi prezentate în primă audiție cu ocazia acestui recital - „Por una Cabeza” a lui  Carlos Gardel, un tango foarte cunoscut fiind subiectul coloanei sonore a filmului „Parfum de femeie”, „El choclo” de Angel Villoldo și tangoul „La Cumparsita” a compozitorului uruguayan  Gerardo Matos Rodriguez care anul acesta împlinește 107 de ani de la lansare (1915). Toate aranjamentele muzicale din partea a doua a recitalului sunt semnate de violistul Lucian Moraru.

   Joi, 10 noiembrie, vom avea parte de un „Concert simfonic” sub bagheta dirijorului Mihnea Ignat, având ca solist pe violonistul Remus Azoiței. De la aceștia, pe baza abonamentului cu nr. 14, ne așteptăm la o reprezentație deosebită dacă ținem cont de programul pe care și l-au ales.

   „Concertul nr. 1 pentru vioară” în la minor a lui Dmitri Șostakovici și „Șeherazada” lui Nicolai Rimsky-Korsakov sunt încercările la care sunt supuși invitații în fața rafinatului și exigentului public sătmărean.

   Concertul pentru vioară 

   Este o apariție într-un concert a unei viori solo (uneori două sau mai multe viori) și un ansamblu instrumental, de regulă o orchestră. Asemenea lucrări au fost compuse din perioada barocului, când s-a dezvoltat pentru prima dată forma de concert, până în prezent. Mulți compozitori importanți au contribuit la repertoriul de concerte pentru vioară, cum ar fi Bach, Bartók, Beethoven, Berg, Brahms, Bruch, Ceaikovski, Dvořák, Glass, Mendelssohn, Mozart, Paganini, Prokofiev, Saint-Saëns, Schoenberg, Shostakovich, Sibelius și Vivaldi.

   În mod tradițional erste o lucrare în trei părți. În secolul al XX-lea concertul pentru vioară a fost structurat în patru părți de o serie de compozitori cum ar fi Shostakovich, Stravinski sau Berg. În unele concerte pentru vioară, în special din perioada barocă și din perioada contemporană, vioara (sau grupul de viori) este acompaniat de un ansamblu de cameră în loc de orchestră. De exemplu, „L'estro Armonico” de Vivaldi a fost compus pentru patru viori, două viole, violoncel și basso continuu iar primul concert pentru vioară al lui Allan Pettersson este compus pentru vioară și cvartet de coarde.

 

 Dmitri Dmitrievici Șostakovici 

   S-a născut pe 25 septembrie 1906 la Sankt Petersburg (Imperiul Rus) și a decedat pe 9 august 1975 la Moscova. A fost un compozitor, pianist și profesor rus, considerat unul dintre cei mai importanți compozitori ai secolului al XX-lea.

   Șostakovici a devenit celebru în Uniunea Sovietică, unde s-a aflat inițial sub protecția mareșalului sovietelor Mihail Tuhacevski, dar mai târziu a avut o relație dificilă și complexă cu guvernul. Totuși a primit numeroase distincții și premii de stat și a servit în Sovietul Suprem al Rusiei (1947-1962) și al Uniunii Sovietice (din 1962 până la moartea sa). În 1960 a devenit membru al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice.

   După ce o perioadă a fost influențat de Serghei Prokofiev și Igor Stravinski, Șostakovici și-a dezvoltat un stil hibrid, care poate fi observat în „Lady Macbeth din Districtul Mtsensk” (1934). Această lucrare prezintă o varietate de stiluri, inclusiv stilul neoclasic al lui Stravinski și postromantismul lui Gustav Mahler. Contrastele ascuțite și elemente ale grotescului caracterizează mare parte din muzica sa.

   Șostakovici a compus lucrări în numeroase genuri. Cele mai importante lucrări ale sale sunt cele 15 simfonii, 15 cvartete de coarde, 6 concerte, lucrări de cameră și lucrări pentru pian solo. În afară de lucrările clasice, Șostakovici a compus și muzica pentru numeroase filme sovietice.

 Nikolai Andreevici Rimski-Korsakov 

   S-a născut pe 6 martie 1844 în Tihvin, lângă Sankt Petersburg și a decedat 64 de ani mai târziu, pe 8 iunie 1908 la Luga. A fost un mare compozitor rus.

   Nikolai provine din familia de bază Rimski-Korsakov, ai cărei fii, conform tradiției, urmează o carieră în marina militară rusă. Părinții compozitorului erau amatori de muzică și dpă ce au descoperit calitățile fiului l-au sprijinit în cariera lui muzicală.

   În anul 1856, Rimski-Korsakov intră cadet la marina militară din Sankt Petersburg, școală pe care o termină în anul 1862. În timpul școlii de ofițeri, continuă să ia lecții de pian, este interesat însă și de celelalte instrumente muzicale care sunt folosite într-o orchestră de operă.

   În toamna anului 1859, începe să ia lecții de pian de la Théodore Camille, unde îl cunoaște pe pianistul Balakirev. Încurajat de mentor și prietenii săi, începe să compună prima lui simfonie. În 1865, viitorul compozitor este preocupat de muzica populară și muzica veche rusă. Rimski-Korsakov compune din 1880 muzica de operă pentru piesa de teatru „Fulgi de zăpadă” scrisă de Alexandru Nikolaievici Ostrovski. Compozitorul devine în anul 1871 profesor la Conservatorul din Sankt Petersburg și, la sfârșitul aceluiași an, se va căsători cu Nadejda Purgold care, la rândul ei, era o compozitoare și o pianistă excelentă.

   Între anii 1874 - 1881 este directorul Școlii de Muzică Freis, fiind în același timp pedagog și dirijor. Prin reputația sa devine conducătorul grupei de muzicieni „Celor cinci” dintre care face parte și Musorgski pe care-l sprijină. Compozițiile lui Rimski-Korsakov sunt influențate de Glinka, Balakirev, Berlioz și Liszt. Printre elevii săi au fost Glasunov, Grecianinov, Stravinski și Prokofjev, stilul lui Korsakov a influențat compozițiile lui Ravel, Debussy, Dukas și Ottorino Respighi.

 

 

 

 

Controverse și certitudini

       Etapa care s-a încheiat luni a fost cea mai controversată de până acum. Cele cinci echipe care au câștigat în jocurile disputate de vineri până duminică seară au fost contestate. Am ezitat să spun că au câștigat nemeritat deoarece în unul din jocuri echipa câștigătoare a meritat victoria. Doar egalul de vineri și jocurile de luni putem spune că au fost lipsite de controverse.

   Faptul că Hagi, Rădoi și Croitoru, antrenorii a trei din cele cinci câștigătoare, au recunoscut că au câștigat nemeritat spune multe. Poate și Nae Constantin ar fi recunoscut dacă nu-l podidea plânsul. Mutu chiar nu putea spune că a câștigat nemeritat deoarece jocul Rapidului a fost clar superior celui al CFR-ului din Ardeal, chiar dacă arbitrul meciului a făcut câteva greșeli impardonabile, din care cea mai mare a fost acordarea unei lovituri de pedeapsă Rapidului. Greșelile au fost numeroase și în momente cheie. Faptul că a încercat apoi să arbitreze în compensație nu a făcut decât să-i murdărească și mai mult calitatea arbitrajului.

   Chiar la începutul jocului l-a iertat pe Deac de un cartonaș galben ceea ce a determinat o serie de intrări la intimidare de ambele părți care au fost de asemenea, în cea mai mare parte, trecute cu vederea. Cea mai mare greșeală din prima repriză a fost în minutul 32, la faza acordării primului penalti pentru Rapid, fază în care a uitat să-l elimine pe Scuffet. În compensație, cu efecte la fel de grave, au fost acordarea gratuită a unui penalti Rapidului și oprirea meciului înainte de executarea unui corner de către clujeni.

   Referitor la faza din minutul 32, contrar răutăciosului Crăciunescu, regulamentul spune altceva. El a invocat faptul că împingerea (presupusă de el, pentru mine nu este elocventă) a avut loc înainte ca Scuffet să-l lovească pe Luckassen și ar fi trebuit sancționată cu lovitură liberă directă pentru CFR și eliminare pentru Scuffet. Pe baza aceluiași principiu, al succesiunii fazelor, Yuri ar fi trebuit sancționat inițial cu lovitură liberă indirectă pentru joc periculos cu adversar la distanță de joc (foarfecă la nivelul capului lui Luckassen). Dar același regulament spune că dacă se produc două evenimente la aceeași fază în defavoarea unei echipe se sancționează cea mai gravă. Așadar, decizia corectă ar fi fost lovitură de pedeapsă și eliminare a portarului. Nu s-a aplicat sancțiunea disciplinară adecvată.

   Ce se întâmplă totuși cu arbitrajul românesc? E din ce în ce mai penibil. Cu o floare, mă gândesc la Kovacs, nu înflorește un câmp. Mai pe scurt etapa a fost cam așa: Chindia - Botoșani 2-2 cu mai multe pase la adversar decât la coechipier; 48 - Farul 1-2 cu puncte necesare dar nemeritate; Voluntari - Petrolul 0-1 cu ultimatum în loc de plata datoriilor pentru Ciobotariu; Sepsi - Univ. Craiova 0-1 prin pragmatismul hazardului; UTA - Argeș 0-1 cu schimbare de antrenor (greșeală din punctul meu de vedere); Rapid - CFR 2-1 cu năbădăi; Mioveni - Hermannstadt 1-2 cu schimbare de antrenor; „U” - FCSB 2-1 cu schimbare de antrenor. S-au înscris 19 goluri readucând media golurilor pe meci aproape de 2,22.

   Etapa care urmează se pare că aparține gazdelor. Toate echipele gazdă sunt clasate între primele zece. Ar fi chiar între primele nouă dacă Botoșaniul nu va pierde restanța cu FCSB. Curios, nu? Să le trecem în revistă:

   FCSB - Rapid (duminică ora 21) Derbiul etapei ar trebui să fie un meci spectaculos dacă vorbim despre valoarea jucătorilor ambelor echipe. Degringolada din tabăra gazdelor, datorată latifundiarului, s-ar putea să împieteze asupra calității și frumuseții jocului. Sper să nu degenereze;

   Univ. Craiova - „U” (sâmbătă, ora 21) Derbi studențesc. Așa s-ar fi spus acum peste 30 de ani. Acum cred că nici un combatant nu are studii superioare. Chiar sunt curios de acest meci. Haide „U”!;

   CFR - 48 (luni, ora 21) Când scriu, juveții lui Mititelu încă nu au antrenor. Normal ar fi ca frânarii să obțină ușor cele trei puncte. Cred că o vor și face indiferent de ce au făcut în Europa;

   Farul - Mioveni (vineri, ora 21) Polii clasamentului se întâlnesc într-o partidă ce pare banală. Chiar așa să fie? Polul Nord vine după obținerea a patru puncte nemeritate iar la Polul Sud încă nu avem un antrenor cu contract de muncă;

   Argeș - Sepsi (sâmbătă, ora 15) Primul dintre cele trei meciuri ale zilei de sâmbătă pare interesant chiar dacă a fost programat la o oră cam nepotrivită;

   Hermannstadt - Chindia (duminică ora 16,15) Derbiul nomazilor. În mod normal ardelenii, cu mai multă stabilitate la nivel de echipă, au prima șansă la Mediaș.

   Botoșani - Voluntari (vineri, ora 18) Cred că Ciobotariu nu mai are nici un chef și Teja va profita. Se lasă cu o nouă schimbare de antrenor?

   Petrolul - UTA (sâmbătă de la ora 18) Din nou o Cenușăreasă a etapei la care nu m-aș fi așteptat. Două echipe de tradiție se află într-o goană după puncte. Puncte care să le aducă speranțe pentru play-off gazdelor și speranțe pentru salvarea de la retrogradare musafirilor.

   Opriți războiul!

  

   

Cu vremea ne obișnuim cu vremurile

    Unii ar spune c-așa-i românul. Nu-i chiar așa. Corect spus este c-așa-i omul. Avem tendința de a desconsidera românul în general, acțiunile lui, alegerile lui, metehnele lui... sau, din contră, de a-l venera ca pe o specie aparte. Dacă în ceea ce privește alegerile pe care le face românul aș putea fi de acord cu părerea generală negativă, având în vedere strict alegerile electorale (glumesc amar aici!), nu pot accepta ideea că românul este mai sus sau mai jos decât ceilalți locuitori ai planetei. Bineînțeles că avem caracteristicile noastre aparte determinate de poziția geografică, istorie și tradiție (aici includ și cultura), climă sau alte conjuncturi, dar per general românul este un om obișnuit.

   Ce face omul în general? Cu trecerea timpului se obișnuiește. Când se pune presiune asupra lui în loc să caute soluții el se adaptează. În loc să prevadă viitorul studiind trecutul, el dă vina pe fatalitate. În loc să pătrundă în laboratoare și biblioteci el intră în biserică. Să nu fiu înțeles greșit. Și eu îmi fac cruce. Și eu mai zăbovesc în fața unei lucrări a Domnului. Fără a-i cere în schimb iertarea păcatelor. Păcatele e bine să ne străduim să nu le facem, iar dacă am călcat pe bec atunci să suportăm consecințele. Iertarea lor duce spre perpetuarea acestora, spre noi și noi păcate, spre noi și noi încălcări ale legilor. Fie ele legi spirituale, omenești sau ale statului. Ba mai mult. În ceea ce privește sistemul legislativ al unui stat duce la elaborarea de legi strâmbe.

   Privind peste umăr învățăm ceva? În anii trecuți ne tot lua pe nepregătite prima zăpadă. În loc să ne pregătim s-o întâmpinăm ne-am obișnuit să ne adaptăm situației. În anii trecuți ne-am obișnuit să mergem la vot pentru a vota răul cel mai mic, acum (aici mă refer la locale) nici asta nu mai putem. Fac o paranteză și vă spun că nici răul cel mai mic nu mai este așa vizibil uitându-ne la politicienii planetei. În Brazilia de exemplu între cele două rele de la alegerile prezidențiale nu a fost decât o diferență de 1,8% (50,9 față de 49,1). La noi o fi altfel? Mai avem ceva mai mult de 500 de zile până la cele patru serii de alegeri (europene, legislative, prezidențiale și locale) și noi nu facem nimic din  ceea ce ar fi trebuit să învățăm din precedentele alegeri.

   Vom alege tot o listă la parlamentare (europene și naționale) și vom alege tot într-un singur tur la locale? Mari belele. Ambele. Dacă pentru locale rezolvarea e simplă pentru alegerile legislative e mai complicat. Acolo trebuie un cap limpede. Mai avem așa ceva? Sau toate capetele cu oarecare inteligență, probitate morală și dorință de mai bine au fost scufundate în smoală. Unele au fost chiar retezate.

   Epidemiile (pandemiile), războaiele, efectele climatice nu ar fi putut fi prevăzute? Cu siguranță ca da. Această siguranță provine de la faptul că au fost voci care au urlat asupra iminenței, dar urletul lor s-a pierdut în interesele unora, în confortul altora și în capacitatea de adaptare (citește deprindere sau chiar lene) a marei mase a omenirii.

   Opriți războiul! Altfel ne obișnuim cu el.