luni, 2 ianuarie 2023

Joi și vineri vom avea câte un „Concert extraordinar de Anul Nou” la filarmonică

  Este un obicei bine împământenit în toate filarmonicile de pe mapamond ca în sărbătorile principale ale omenirii să fie programate concerte extraordinare. Normal ca singura sărbătoare care se celebrează în fiecare colțișor al lumii, indiferent de care calendar depinde, să facă parte din această tradiție universală. Ce aiurea sună: Tradiție universală. Dar asta e!

    Încă de pe vremuri nu de mult apuse ne înghesuiam în fața televizoarelor să ascultăm „Concertul de Anul Nou” de la Viena. Aproape pe toate scenele teatrelor de operetă și operă din Europa sau America de Nord se joacă în această perioadă pre și post revelion „Liliacul” lui Strauss fiul. Retrăim anual atmosfera din noaptea de 1870 spre 1871 a castelului Weinberg.

   Joi, 5 ianuarie (cu bilet sau abonamentul cu nr. 19), și vineri, 6 ianuarie (doar cu bilet), conducerea instituției de cultură sătmărene ne-a pregătit un program cu adevărat extraordinar. Prezența dirijorului olandez Josef Suilen la pupitru și a contrabasistului român de renume internațional György Levente (de data asta în calitate de solist vocal - bas-bariton). Spectacolele încep la ora 19.

                             Josef Suilen

   Programul este de asemenea variat și adaptat la evenimentul sărbătorit: trecerea dintre ani. Vom asculta Johann Strauss (mai mult ca sigur Strauss-fiul cu toate că nu s-a specificat), Wolfgang Amadeus Mozart, Giuseppe Verdi, Charles Gounod, Cesare Andrea Bixio și Domenico Modugno.

   Dacă despre Suilen am mai scris în această pagină, vezi ziarul nostru din 28 martie a anului ce tocmai s-a scurs, vă facem cunoștință mai îndeaproape cu directorul general al Filarmonicii de Stat din Târgu Mureș,  György Levente (sau George Levente cum mai apare pe unele surse).

      György Levente

   Contrabasist, dirijor și cântăreț de operă de renume internațional, a câștigat recent (în 2021) concursul pentru funcția de director al instituției de cultură târgmureșene, funcție  rămasă vacantă după decesul lui Vasile Cazan.


George Levente


   György Levente s-a născut în 1977, iar relația sa cu Filarmonica de Stat din Târgu Mureș datează de un sfert de secol: între 1995 și 2001 a fost contrabasist asistent și cântăreț al instituției, în aceeași perioadă a fost contrabasistul Filarmonicii de Stat Transilvania din Cluj, iar între 1996 și 2000 a fost șeful secției de contrabas a Operei Maghiare din Cluj.

   În 2001 a plecat în Elveția, la Berna. Profesor de contrabas la Conservator, iar în perioada 2004-2005 a evoluat la contrabas la Filarmonica din Berna. Din 2008 și până în 2011 a fost cântăreț solo de bas-bariton al Operei Biel-Solothurn din Elveția iar din 2011 și până în 2020 a fost cântăreț solo la Theater für Niedersachsen din Hildesheim, Germania. Ca dirijor a dirijat în această perioadă orchestre și coruri simfonice elvețiene, cehe și germane.

   A absolvit Școala de muzică Sigismund Toduță din Cluj și Academia de muzică Gheorghe Dima, apoi a studiat contrabas, dirijor și voce. la Hochschule der Künste din Berna, precum și la Schweizer Opernstudio din Biel și Hochschule Musik und Theater din Zurich, iar între timp a lucrat și ca manager de proiect pentru asociații, muzee și organizatori de concerte din Elveția și Germania. Vorbește cinci limbi.

   Opriți războiul!

marți, 27 decembrie 2022

Diagonală

     Mă trezii deunăzi speriat că am părul alb. M-am uitat în oglindă și m-am liniștit. Chiar era alb.

   Cu un secol în urmă, tot așa într-o dimineață, eram înfricoșat. Avusesem un vis ciudat în care devenisem tânăr. Chiar prea tânăr pentru mintea mea necoaptă. Parcă fierbeam chirpici sub tălpi și înglodam țepușe pentru carnea de a doua zi. Totuși prea tânăr.

   Abia acum vreo mie de ani eram destul de învățat. Știu asta sigur pentru că i-am consiliat pe Gelu,  Glad și Menumorut. Chiar și lui Tuhutum și lui Erdőelvi le-am arătat calea cea dreaptă. Litovoi mi-a fost calfă ș-apoi discipol. N-a fost lesne.

   În plină forță creativă am introdus diagrama fier-carbon în cultura Halistatt și până în cea de la Villanova cu vreun mileniu nainte de Hristos. Credeți c-a fost ușor? Pare-mi totuși cu păcat acea perioadă. Dacă săream peste ea poate n-avea Putin materie primă.

   Mi-aduc aminte cu greu, prin paleolitic parcă, pruncii mei Naledi, Habilis și Ergaster sfărâmau stânci și ciopleau roca pentru asfaltul de azi și nestematele din totdeauna.

   Înainte să mă sting cugetam la „oul sau țestoasa?”...

luni, 26 decembrie 2022

Odă bucuriei

      

Slavă ție, stea curată
Voie bună pe pământ
Astăzi te simțim aproape
Sol din Rai cu soare sfânt.
Vraja ta aduce iară
Pe popor lângă popor
Toți pe lume frați noi suntem
Când apari ușor în zbor.
Cine a avut norocul
De prieteni buni să dea
Cine știe ce-i iubirea
Lângă noi cântând să stea
Fericit un suflet drag
Te poate face pe pământ
Cine n-a simțit iubirea
Plece dintre noi plângând.
Milioane strângeți rânduri
Tot mai sus urcând spre cer, urcând spre cer!
 
    Traducerea în limba română a „Odei bucuriei” scrisă în 1785 de neamțul Friedrich Schiller aparține tot unui neamț. Unui neamț născut la poalele Tâmpei prin preajma Măgurii Codlei. Christian W. Shenk, pe numele său real Wilhelm Shenk. Chiar dacă a părăsit România pentru Germania în 1976 el a rămas cu sufletul întreit în culturile în care s-a înrădăcinat: română (prin naștere), germană (tata) și maghiară (mama). Activitatea sa pe plan cultural dovedește acest lucru și cine este curios l-ar putea descoperi pe wikipedia sau pe alte surse.
   Revenind la textul în versuri pus pe note de însuși Ludwig van Beethoven și introdus în Simfonia a IX-a trebuie spus că în ciuda faptului că acesta nu a fost inclus în Imnul Uniunii Europene, textul poate fi considerat laitmotivul ei.
   Chiar dacă pare că ar avea o tentă religioasă mesajul nu este religios. Chiar dacă pare un cerc bine conturat, fără posibilitatea de extindere sau comprimare nu este așa. Disecați cu atenție versurile și veți obține noi interpretări, noi nuanțe ale bucuriei de a avea prieteni. Noi nevoi de întovărășire și de prelungire a bunăstării comune.
   Ce rost au cuvintele astea acum la sfârșit de an? Poate greșesc, dar cred că se potrivesc tocmai acestor timpuri în care pandemia și războiul din proximitate au demonstrat că a face bine este posibil peste reaua credință a diriguitorilor. A unora dintre ei mai precis. A unora care în loc să construiască șosele obligă țăranul să nu producă. A unora care în loc să pună pe picioare românești agricultura se străduiesc să legalizeze drogurile. A unora pentru care industria și dezvoltarea tehnologică le-au înlocuit cu propaganda pentru anormal ș.a.m.d.
   Poate sunt unii care se întreabă ce am vrut să spun prin anormal. Un exemplu ar fi bolile. Un alt exemplu ar fi războaiele, dușmănia în general. Nu toate pot fi tratate, nu toate pot fi înăbușite. Unele trebuie să le acceptăm așa cum sunt. Guta de exemplu. Sau asexualitatea. Unii spun că singurul tratament pentru gută este baia cu nămol, pentru a se obișnui corpul cu pământul. Asexualitatea, împreună cu prietenele ei bi_ și homo_ de asemenea nu pot fi tratate deci trebuie să le acceptăm. În schimb a accepta e una și a le face propagandă e cu totul altceva.
   Poate pentru unii ar părea o tentă răutăcioasă. Nu e chiar așa deoarece eu am gută și am prieteni și cunoștințe cu orientări anormale.
   Opriți războiul!
 
 
 
 
 
 
 
 
 

joi, 22 decembrie 2022

Fotbalul a câștigat

    Fotbalul a câștigat pe toate planurile. Fotbalul a bătut corupția, a bătut politicul, a bătut religii, a bătut războaie, a bătut Jocurile Olimpice, până și pe FIFA i-a bătut. A câștigat doar iubitorul de fotbal indiferent că acesta se afla în fața televizorului, în tribune sau pe teren. Chiar dacă eu am dorit ca rege să devină Mbappe, trebuie să recunosc că nu cred că încoronarea francezului ar fi adus mai multă bucurie pe mapamond. Cu Messi, în Argentina și aiurea pe planetă, n-a mai contat sărăcia versus bogăția, n-a mai contat musulman versus creștin, n-a mai contat de care parte a unei arme te afli... N-a mai contat nici dacă îți place sau nu fotbalul. Totul a fost subjugat acestei minuni universale.

   Fotbalul a câștigat și în România. Ultima etapă din acest an a avut, păstrând proporțiile, un final deosebit de pasionant. Bineînțeles că nu mă refer la meciul de luni despre care le-am spus celor care m-au ascultat că vor câștiga gazdele la un gol indiferent cât va fi scorul în minutul 80. Mă refer la celelalte jocuri în care s-a înscris pe final și mă refer la realizarea acestui Hermannstadt (citește Măldărășanu), o echipă care cu toate că avea egal pe sfârșit de joc pe terenul campioanei din ultimii cinci ani și care se bătea și anul acesta să încheie anul pe locul întâi, nu a tras de timp, nu s-a văicărit și nu s-a folosit de tertipuri (simulări, fragmentare, pase lipsite de risc...).

   Că a dat gol la ultima fază a anului e o întâmplare meritată, dar e doar o întâmplare. Jocul lor în schimb nu e o întâmplare. Pentru mine este surpriza plăcută, pata de culoare vie din campionatul nostru. În ultimele două jocuri din acest an Sibiul a învins lidera la scor și campioana în deplasare. În primele două jocuri ale anului viitor va întâlni FCSB-ul și Univ. Craiova. Ce va fi om vedea!

   Să consemnăm că în cele douăzeci și unu de etape complete s-au înscris 389 de goluri în 168 de jocuri adică o medie de aproape 2,32 goluri pe meci. Pe mine această medie nu prea mă mulțumește. Dacă facem o comparație cu cele cinci puteri ale fotbalului european suntem mici sau foarte mici. În Germania s-au înscris 3,19 g/m, în Franța 2,96 g/m, în Italia fostul catenaccio e legendă 2,58 g/m, în Spania fotbalul devine din ce în ce mai tactic 2,54 g/m și în ceața din Anglia doar 2,36 g/m.

   Dacă ne întoarcem la ultima etapă să consemnăm rezultatele: Voluntari - Farul 1-1 cu gândul la colaci; Sepsi - „U” 2-1 normal; Univ. Craiova - Chindia 3-0 surprinzător pentru mine; Argeș - Mioveni 2-2 anormal; Petrolul - 48 1-1 într-un joc frumos; UTA - Rapid 1-1 pe tarla; FCSB - Botoșani 1-0; CFR - Hermannstadt 0-1.

   Campionatul se va relua în cea de-a treia decadă a lunii viitoare. Pănă atunci avem ignatul, Revoluția, Crăciunul, revelionul, Sf. Vasile... Serios, avem mult de muncă. Mai bine zis de îngurcitat. Mai greu de digerat este amintirea Revoluției despre care mulți mai cred că s-a murit aproape degeaba. Scopul n-a prea fost atins, abia în ultimii ani ne îndreptăm spre o oarecare democrație. Asta ca urmare a pandemiei și a războiului și nu pentru că ne-ar fi venit mintea la cap.

   Opriți totuși războiul!

   

marți, 20 decembrie 2022

Îngânare

    E bine? Poate fi mai bine! E rău? Poate fi mai rău! Chestia cu jumătatea pozitivă și jumătatea neagră e răsuflată. Acum paharul are trei-patru jumătăți. În afara optimiștilor și pesimiștilor mai sunt introvertiții și extroveriții sau credulii și circumspecții ș.a.m.d.

    Normal ar fi ca cel care face un scaun să șadă primul pe el. Să știe că dacă pune la scaun trei picioare sigur va avea stabilitate dar nu e sigur că-l va vinde dacă picioarele nu-s perfect egale. Să știe că dacă sporește numărul de picioare cu cât pune mai multe cu atâta acesta devine mai estetic, dar costurile de producție și arta meșteșugărească este mai pretențioasă. Dar, până la urmă, e doar un scaun...

   Ce te faci atunci când faci o lege? Ce te faci atunci când faci o lege pentru un domeniu despre care nu știi nimic? Ce întrebări îți pui? Ce răspunsuri îți accepți? Aici e buba! Dacă îți pui întrebările corecte și îți accepți răspunsurile așijderea ai șanse să depindă totul de nivelul tău de înțelegere. Din cauza lipsei de experiență va merge mai greu dar va merge. Din păcate în cazul legilor nu poți face experimente. Trebuie ba să te bazezi pe reacțiile și efectele întâmpinate de legi asemănătoare emise de predecesori, ba să te pui în locul fiecăruia pe care îl afectează legea ce o produci, ba să te declari incompetent și să chemi ajutoare. Pieptul bombat, încăpățânarea și rușinea nu au ce căuta la fabrica de legi!

   Parlamentul și Guvernul nostru, obișnuit să se inspire de la alții (ceea ce nu-i neaparat de hulit dacă se adaptează la condițiile socio-demo-geografice de la noi) și eventual să ajusteze pe ici pe colo în folos propriu (de echipă sau individual), a dat de belea acum când situația de la noi nu prea seamănă cu cea a popoarele megieșe sau mai îndepărtate. Mă refer la energie. Avem energia noastră, dar nu avem energie. Importăm energie, dar exportăm energie. Dacă băgăm degetele în priză ne curentăm au ba?

   Nu știu dacă ați observat dar am spus „condițiile socio-demo-geografice de la noi”. Adică n-am implicat și politicul. De ce? Pentru că el nu trebuie implicat. Orice politician ajuns la cârmă ar trebui să se asigure că întreaga navă cu întreg personalul ajunge la destinație, indiferent de cum sunt îmbrăcați, cât sunt de sănătoși sau de inteligenți, dar mai ales indiferent de culoarea lor politică.

   Românii au ales de așa natură încât două puteri politice, îndeobște antagonice, au ajuns să aibă puteri egale în fruntea țării. Deștept îi românu'. Totuși nu s-au gândit alegătorii și la calitatea aleșilor. La calitatea lor de pătrundere a diverselor forme de încercări, la calitatea lor de a rezolva problemele altora și mai ales la calitatea lor umană.

   Ce-i mai trist e că alesul în loc să se ocupe de binele celui care l-a ales, se ocupă de binele celui care l-a ales pe partenerul său de guvernare. Cum era de așteptat asta nu știe s-o facă. Deoarece n-a ieșit, și nu avea cum să iasă, arată cu degetul pe partea cealaltă a mesei dreptunghiulare. Verificați-vă scaunele tovarăși! Indiferent ce culoare politică aveți țara acum are nevoie de voi.

   Am scris aceste rânduri pentru că văd totuși o oarecare preocupare pentru binele popriului popor. Preocupare care în trecut era doar declarativă. Parcă acuma sunt totuși intenții. Vom avea și realizări dar opriți războiul din Parlament și Guvern! Și presa asta-i sursă de zâzanie... tot bagă bățul prin gard.

   Opriți războiul!

luni, 19 decembrie 2022

Corala Preoțească „Arhanghelii” a Episcopiei Ortodoxe a Maramureșului și Sătmarului pe scena filarmonicii sătmărene

    Cu două seri înainte de Ajunul Crăciunului, pe scena Filarmonicii de Stat Dinu Lipatti din Satu Mare vom avea ocazia să ascultăm un „Concert vocal-simfonic de Crăciun”. Așa cum reiese din titlu invitata de onoare este „Corala Preoțească Arhanghelii a Episcopiei Ortodoxe a Maramureșului și Sătmarului” ce va colinda sub bagheta Preotului Profesor Doctor Petrică Covaciu. Orchestra Filarmonicii Dinu Lipatti se va concentra pe bagheta maestrului Ștefan Novak. Orchestrator Alexandru Murariu.

   Așadar joi, 22 decembrie, de la ora 19, pe baza biletului procurat de la sediul instituției de cultură vom asculta un potpuriu surpriză de colinde interpretate tocmai de cei ce au sarcină să ducă mai departe, să împrăștie asupra lumii, cuvintele Domnului.

   Episcopia Ortodoxă Română a Maramureșului și Sătmarului

       Cu o existență ce se întinde pe parcursul a șase secole (din 1391 când actul patriarhal al patriarhului Antonie al Constantinopolului, decide ca mănăstirea Peri din Maramureș să devină Stavropighie și în care se amintește de existența "arhiereilor locali"), Episcopia Maramureșului și a Sătmarului a avut o istorie extrem de zbuciumată. În pofida credinței puternice a oamenilor locului și atașamentului lor fața de ortodoxie, ei n-au avut parte de o organizare bisericească bine așezată, care să nu fie vulnerabilă unor administrații trecătoare, care i-au negat si suprimat întotdeauna drepturile. După anul 1705, când este aruncat în închisoare episcopul Iosif Mărturisitorul din Maramureș, pe care Sfântul Sinod al B.O.R. l-a canonizat în 1992, la propunerea P.S. Episcop Justinian Chira, scaunul episcopal al ierarhilor de Maramureș nu era intr-un loc anume și mai cu seamă nu era într-un centru urban. Cel mai adesea era intr-o mănăstire (ex. Bârsana), iar episcopul era ceea ce profesorul si istoricul Mircea Păcurariu numește, în Istoria Bisericii Ortodoxe Romane, horepiscop (adica episcop de țară). Voievozii maramureșeni au încercat, adesea au reușit, să înfiripeze centre bisericești superioare pe lângă curtea lor, însă datorită imprejurărilor istorice și spațiului geopolitic căruia aparținea Maramureșul și Sătmarul și a interesului Imperiului Austro - Ungar față de aceste meleaguri, însuși voievodul Bogdan din Cuhea Maramureșului a fost nevoit să-și părăsească Maramureșul drag și să plece în pribegie peste munți, unde pune bazele statului Moldova în anul 1359.

      Din 1739 odată cu ultimul episcop ortodox amintit cu numele și până în 1937, Maramureșului nu i-a fost îngăduit să aibă episcop ortodox datorită uniației, care a fost o actiune politica impusă. La 1700 românii au fost declarați uniați (greco-catolici) fără să fie consultați, iar dacă au îndrăznit să-și ridice glasul, represiunile erau atât de violente și inumane încât aceștia s-au resemnat în noua situație. Declarați uniați in masă, deci în mod formal, în realitate ei țineau mai departe datina moșilor și strămoșilor lor ceea ce au fost inainte, adică ortodocși. Ultimele două recensăminte, din 1992 și 2002 (de la cel recent nu avem încă cifre), dovedesc cât se poate de clar acest lucru.




     În 1937 se înființează prin Hotărârea Consiliului de Miniștri din 23 iulie, Episcopia Ortodoxă a Maramureșului, iar printr-un decret al regelui Carol al II-lea, noua Episcopie este înzestrată cu mai multe clădiri în Sighet (unde i s-a fixat reședinta) și terenuri printre care: Palatul Cultural, Hotel Corona, peste 300 ha pădure din comuna Vadu Izei și alte bunuri precum și bani. Cedarea Ardealului de Nord-Vest între anii 1940-1944 a adus în Maramureș o administrație dușmănoasă față de tot ce era românesc și ortodox, astfel din ordinul lui Horty Myklos au fost expulzati din Maramureș toți preoții ortodocși, iar episcopul dr. Vasile Stan a fost nevoit să părăsească reședința și să plece la Sibiu, încercând de acolo să coordoneze activitatea Eparhiei (cât se putea) zdrobită de hortiști în urma unei terori fără egal în Maramureș. Eliberarea din 1944 a redeschis posibilitatea reluării activitatii Episcopiei, însă norii iernii comuniste iși făceau apariția, de data aceasta, dinspre răsărit, așa că în 1948 martirica Episcopie, alături de alte Episcopii din țară, a fost desființată de către noul regim comunist instalat la putere.
      De subliniat că în orașul Sighet, slujbele arhierești erau săvârșite în Paraclisul din interiorul Palatului Episcopal, neexistând o catedrală episcopală. S-au făcut demersuri, s-a obținut un teren, dar lucrările au rămas în această fază.

Palatul Culturii - Sighetul Marmatiei


     In anul 1990 dupa eliberarea de sub dictatura comunistă, la dorința unui grup de inițiativa format din preoți inimoși, ale căror nume sunt menționate în documentele vremii, precum și la dorința mulțimii credincioșilor, Sfântul Sinod al B.O.R. a aprobat memoriul înaintat în 2 februarie 1990 de preoțimea maramureșeana și în 12 februarie a aceluiași an, s-a hotărât reactivarea vechii Episcopii a Maramureșului, care urma sa cuprindă de acum județele Maramureș și Satu Mare. Locțiitor al noii Eparhii a fost desemnat P.S. Justinian Chira, fiu al Maramureșului, episcop vicar al Clujului din 1973, care în 26 septembrie 1990 va fi ales cu majoritate de voturi, titular al acesteia și instalat în 11 noiembrie 1990 de către un sobor de 11 arhierei, în frunte cu mitropolitul Antonie Plămădeală al Ardealului. Reședința noii episcopii s-a stabilit în municipiul Baia Mare. În reședința de județ trăiesc peste 100.000 de credincioși ortodocși. Deși cu o pupulație ortodoxă atât de numeroasă, în oraș nu existau decât trei biserici ortodoxe și acestea în partea veche a orașului. Așa că sub oblăduirea P.S. Justinian Chira s-a pus piatra de temelie pentru alte biserici in cartierele noi. Astăzi în orașul Baia Mare există 15 biserici de parohie și o catedrală episcopală. Pentru catedrala episcopala P.S. Sa Justinian a pus piatra de temelie pe când era locțiitor, la inițiativa preotului Vasile Trif de la Parohia “Sfânta Treime”, in iulie, ziua 20, anul 1990.

   In ziua de 9 septembrie a anului 2003, de Sfinții Drepții și Dumnezeieștii Părinți Ioachim și Ana, când P.S. Justinian, episcopul Maramureșului si al Sătmarului, a împlinit 30 de ani de arhierie, noua catedrală a fost târnosită de către Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist al României și Prea Fericirea Sa Petros VII, Papă si Patriarh al Alexandriei si întregii Africi, care la invitatia P.S. Justinian, ne-au onorat vizitând Maramureșul pentru zilele de 8, 9 si 10 septembrie. Au fost înconjurați de un sobor de arhieirei, preoți și monahi și de mulțimea credincioșilor maramureșeni și sătmăreni.

   Opriți războiul!

joi, 15 decembrie 2022

Recrudescență

    Decembrie a pornit cu un avânt greu previzibil după o minivacanță impusă de grupele Cupei Mondiale la fotbal. Cele 30 de goluri înscrise în etapa a nouăsprezecea și jocurile de o calitate superioară din etapa a douăzecea ne face să credem că fotbalul din România este mai viu și mai intens, că se află într-o perioadă care, exploatată judicios și profesional, ar putea reprezenta un punct de minim, un punct de la care nu o putem lua decât în sus în ceea ce denumim performanță. Avem totuși și o bilă neagră. Unele terenuri de joc nu se ridică la pretențiile competiției. Un ton mai optimist ar veni de la calitatea arbitrajului. Să nu ne grăbim totuși...

   Speranțele s-ar putea să fie deșarte. Despre nivelul de înțelegere al selecționerului nu am dubii. Chiar pricepe fenomenul. Mă îngrijorează însă metehnele sale. Dependența de unele persoane, de FRF și de propriile frustrări au dus până acum ca procesul de selecție și cel de formare al echipei (de primul 11 cu alte cuvinte) să nu se apropie de cel ideal. Să vedem ce ne rezervă viitorul.

   În cele opt partide din etapa ce tocmai s-a încheiat s-au înscris 16 goluri ceea ce a făcut să scadă media de goluri pe meci la 2,32. Pentru cei care citesc articolul pe ziarul fizic țin să menționez că nu știu încă rezultatul jocului restanță, dar după încheierea meciului de pe Arena Națională, pe ziarul electronic, voi face actualizarea necesară. Sepsi - Voluntari 1-1 într-o luptă tactică; Hermannstadt - Farul 4-0 ce m-a băgat în ceață (țineți minte ce am afirmat înainte de meci?); „U” - UTA 0-0 tocmai ce nu trebuia; Botoșani - CFR 1-1 și Dan Petrescu nu mai e Dan Petrescu; Chindia - FCSB 0-2 sau așa e când mergi la pescuit fără undiță; 48 - Argeș 1-0 pentru olteni; Mioveni - Univ. Craiova 0-1 tot pentru olteni; Rapid - Petrolul 3-1 în Primvs Derby onorat.

   Ultima etapă care se dispută în acest an va avea ca rezultat și „perina” pe care ne vom așeza capul marți seară și de pe care îl vom ridica ăhăă... peste un an, mai exact în a treia decadă a lui ianuarie. Cuvântul de ordine al etapei cred că este echilibrul cu toate că, aparent, unele meciuri au favoriți cerți. Farul, CFR, Rapid și Univ. Craiova pot pica în capacană. FCSB n-are cum.

    CFR - Hermannstadt (marți, ora 20) Meciul care încheie anul calendaristic 2022 este și derbiul etapei. Cum spuneam pare într-o rână, dar eu cred că o echipă obosită, CFR-ul, își va încrucișa crampoanele cu o echipă dornică de aerul de pe înălțimi. Oare ce-o ieși?

   Voluntari - Farul (vineri, ora 20) Aștept cu nerăbdare acest meci. Sper ca terenul de joc să țină. M-aș gândi la o surpriză, dar nu cred că Hagi își permite două înfrângeri consecutive.

   FCSB - Botoșani (luni, ora 20) Fără comentarii!

   Universitatea Craiova - Chindia (sâmbătă, ora 20,30) Dacă privești clasamentul ai putea trage concluzii greșite. Fără antrenor, cu bisericuțe și controverse nu cred că oltenii vor trece hopul. Chindia este o movilă mai ridicată decât Mioveniul.

   Petrolul - 48 (duminică, ora 14,30) Nu știu ce să zic. Aș vrea ca prahovenii să obțină punctele dar și pașoptiștii lui Mititelu au demonstrat că știu fotbal. Dacă terenul le va permite vom avea un meci de calitate.

   UTA - Rapid (duminică, ora 20,30) Un alt meci cu final părelnic. După victoria de miercuri seară de pe Arena Națională s-ar putea să le fi crescut aripi giuleștenilor. Numa' să nu fie de ceară. 

   Sepsi -  „U” (sâmbătă, ora 15) Același țel (3 puncte) pentru obiective diferite. Sepsi speră cu motive întemeiate. Motivele studenților sunt subjugate hazardului. Nu prea se poate spune că „șepcile roșii” au cozoroace protectoare.

   Argeș - Mioveni (duminică, ora 12) Cenușăreasa etapei. Unii i-ar spune derbiul Argeșului. Eu cred că este al doilea meci al etapei cu final cunoscut. De data asta doar valoarea are cuvântul.

   Opriți războiul!