Ciucanii mândri de vecinii lor

     Am trecut de jumătatea turului de campionat. Mi-a plăcut remarca pe care a făcut-o unul din comentatorii TV în timpul meciului de la Miercurea Ciuc. Cică „dacă cineva le-ar fi propus ciucanilor ca după opt etape să se afle în clasament imediat după FCSB și CFR ar semna în alb acordul?”. Bănuiesc că ar fi semnat bucuroși, precum Dan. Nu și acum când chiar se află imediat în spatele campioanei și vicecampioanei, dar pe un loc ce-i duce direct în eșalonul secund.

    A fost o etapă a gazdelor, oaspeții nereușind decât 5 puncte din totalul de 24 posibile. Și la eficacitate au dominat gazdele, punctând de 12 ori față de doar 7 reușite ale vizitatorilor. Cred că este prima etapă din acest campionat în care nu am înregistrat nici o surpriză. Chiar dacă nu au câștigat favoritele în toate, cele trei egaluri sunt considerate normale. Performera etapei cred că o putem numi pe „U”, șepcile roșii întorcându-se de pe maidanul din Clinceni cu trei puncte. Aș mai face o remarcă. Acolo unde terenul le-a permis echipele au dezvoltat un fotbal de calitate. Aici mă refer la jocurile de pe Arena Națională, de la Ovidiu și Botoșani, din Gruia și, în prima repriză, de pe Giulești. De fapt doar cel de la Miercurea Ciuc a cam lâncezit.

    Iată și rezultatele în ordinea disputării meciurilor: Rapid - UTA 2-0 mulțumitor în prima repriză și la conservare în cea de-a doua; Slobozia - „U” 0-1 pe un teren dificil cum vă spuneam; Dinamo - Sibiu 2-0 golul din min. 73 liniștind lucrurile; Argeș - Metaloglobus 2-1, s-a jucat ceva fotbal doar 15 minute, nici terenul din Mioveni nefiind la standardele Superligii; Botoșani - Craiova 1-1 echitabil într-un derbi onorat; CFR - FCSB 2-2 un pic nedrept pentru bucureșteni; Miercurea Ciuc - Oțelul 1-1 tot rezonabil, doar patru maghiari titulari; Farul - Petrolul 2-1 cu dorințe după nevoi și realizări după șansă, frumos joc.

    Pauza competițională ne dă răgazul să vorbim un pic și despre loturile naționale. Despre reprezentativa lui Mircea Lucescu vă ține la curent cu profesionalism colegul meu Florin Mureșan, așa că mă voi ocupa de celelalte loturi.

    Naționala de tineret (născuți începând cu 1 ianuarie 2004) ia startul astăzi, la Iași de la ora 18,30, într-o nouă ediție a Campionatului European pentru tineret în compania selecționatei Kosovo. Marți va disputa al doilea joc în San Marino. Elevii lui Curelea mai sunt în grupă cu Spania, Finlanda și Cipru. Sunt 14 locuri pentru care luptă 51 de națiuni repartizate în 9 grupe. Cine se califică vă las pe voi să calculați, metoda fiind cea arhicunoscută. La noi în grupă pentru departajarea echipelor clasate pe locul doi nu se iau în considerare rezultatele cu ultima clasată.

    Iencsi, noul antrenor al selecționatei sub 20 de ani, are liber în această pauză competițională, jocurile oficiale fiind programate abia în 2026. Tizul lui Iencsi, Adrian Dulcea se va ocupa de naționala sub 19 ani. Aseară a disputat primul ei meci amical (1-1)  în Danemarca, iar duminică de la ora 13 va juca în Suedia un al doilea joc. La cei sub 18 ani Ion Marin a programat un stagiu de pregătire în Moldova cu două meciuri amicale în compania selecționatei vecinilor: azi la Tiraspol de la ora 17 și duminică la Vadul lui Vodă de la ora 12. Under 17, condusă de Nicolae Grigore, nu se întâlnesc decât ca să se cunoască. Și ei intră în focuri abia în 2026.

    Alexandru Ciobanu, selecționerul celor sub 16 ani are în această perioadă o competiție semioficială, „Turneul celor patru națiuni” care se desfășoară în Danemarca (azi de la ora 18) și la care mai participă Portugalia (am jucat miercuri și am câștiga cu 2-1) și Turcia (duminică de la ora 13). Despre selecționata sub 15 ani nu se știe nimic. Nici măcar antrenorul nu a fost desemnat.

    Opriți războiul!

 

     

     

     

Posesie, posesor, posedat

    Din cele trei sensuri ale cuvântului posesiune (deținere, moșie și colonie) iau în discuție doar primul, cel de posesie. Cel în care cineva deține ceva. Și așa domeniul este foarte vast. De la o coală albă până la adevărul absolut posibilitatea de a deține se extinde de la posesia materială la cea spirituală. Averi, capacități, talente sau cunoașterea sunt propietăți individuale sau de grup care fac parte din faptul cotidian. Sunt posesii naturale, ce decurg din moșteniri sau acumulări, din oportunități sau ambiții, genetic sau cultivat, provocate conștient sau fortuit.

    Posesia de suflete este cea mai periculoasă. Această posesie ar trebui să fie în mod normal benefică celor posedați. Când spun posedat nu mă refer la adjectivul posedat (nebun) sau la substantivul posedat (în prada unui demon), ci la participiul verbului a poseda (stăpânit). Cea mai cunoscută posesoară de suflete este religia. Cum spuneam și cu altă ocazie scopul ei este de a fi benefică, de a găsi calea cea dreaptă. De a descoperi curățenia sufletească. Din păcate de la a o înțelege până la a o practica este cale lungă și imposibil de a o parcurge în totalitate. Ca în toate cazurile idealul este interzis omenirii. Educația, mediul de dezvoltare, tentațiile, năravurile... sunt tot atâția factori perturbatori, parametri care în cele mai multe cazuri afectează curățenia sufletească.

    Un alt posesor de suflete este națiunea. Și în cazul națiunii se poate spune că a apărut cu intenții bune, cu promovarea conviețuirii, cu acceptarea faptului divin (nașterea), cu cultivarea obiceiurilor din care s-a născut tradiția, cu nevoia de cunoaștere din care a izvorât culturalul unei nații. Dar și în cazul națiunii apar pozițiile nocive. Din dorința de supremație spirituală a națiunii din care provii apare dorința de dominare a spațiului și al timpurilor. Așa apare naționalismul exacerbat, boală de care suferă astăzi marea majoritate (cei importanți în totalitate) a liderilor de pe mapamond, de la Trump și până la Putin. Noi l-am avut pe Ceaușescu. Cei ce l-au urmat n-au prea fost naționaliști. S-au ocupat mai mult de orgoliile personale gen comunism cu fața curată (Iliescu), mândrie (Constantinescu), dominație (Băsescu) și vanitate îngâmfată (Iohannis). Despre cel ce astăzi are frâiele, Dan, nu putem încă trage o concluzie. Dacă are trecutul curat va fi bine, de nu devine șantajabil.

    Politica este un al treilea posesor de suflete. Este și cel mai periculos domeniu. Prin definiție politica promovează interesele de partid, de grup și cele personale în fața celor generale. Pe cale de consecință politicienii promovează interesele de grup în fața celor de partid și a celor personale în fața celor de grup. Pe de altă parte fără politică, fără politicieni, nu se poate. Ar fi un haos generalizat care ar duce la autodistrugere. Mai țineți minte falăngile? Cele care în mintea lui Fourier ar fi trebuit să combată politicianismul? Acele celule social-economice fără cap (conducător) și fără coadă (leneș); toți truditori. Toate au eșuat lamentabil. Unele au dus chiar la sinucidere în masă gen Jonestown. Nu se poate fără politică!

    Familia (în sensul de gospodărie) ar fi un alt exemplu de posesor de suflete. Mai precis capul familiei este posesorul de suflete. Atât cât îl lasă știința și conștiința pe de o parte, conștiența pe de altă parte. Nu, nu vreau să merg până acolo încât să includ Mafia ca tip de familie cu toate că ei așa s-au autodenumit. Mă refer la familia tradițională. Cea cu străbunici, bunici, părinți și copii. Pe rând titlul de „capul familiei” trecea de la unul la altul fără diferență de gen, în funcție de capacitatea de dominație. În cele mai multe cazuri capul familiei este cel care aduce cei mai mulți bani în gospodărie. Ca și în celelalte cazuri de posesor de suflete capul familiei poate fi demn de urmat sau de combătut. De la schimbatul scutecelor până la pilde pe de o parte, de la nepăsare până la subordonare ca zonă de cealaltă parte, capul familiei se poate numi un posesor de suflete.

    Opriți războiul! 

Fata morgana

    De neînțeles! Este de neînțeles ce se întâmplă cu campioana și vicecampioana țării. În cazul vicecampioanei degringolada se extinde și în preliminariile cupelor europene. De fapt nici campioana nu a avut o comportare pe măsura așteptărilor în Europa. S-a mai întâmplat ca una sau alta să mai șchiopăteze în campionat, dar în asemenea hal nu țin minte. Uite că de duminică trecem de jumătatea turului de campionat regulat și meciul dintre cele două protagoniste este „cenușăreasa etapei”.

    Vecine de clasament, laureatele ediției trecute de campionat se află pe locuri de baraj pentru retrogradare. Interesant este că de la casele de pariuri ne vine vestea că FCSB mai are 14% șanse să devină campioană, iar CFR 10%. Ce ți-e și cu inerția asta? Părerea mea este că nu amândouă vor prinde grupa campionat la sfârșitul sezonului regulat. Poate chiar niciuna. Clujenii chiar dacă au un meci mai puțin disputat au un joc mult mai slab. La bucureșteni s-ar putea da vina pe neșansă, unii ar spune chiar blestem.

    Gazdele s-au impus în jumătate din jocurile etapei a șaptea și au înscris 60% din cele 20 de goluri înregistrate. Oaspeții s-au mulțumit cu trei victorii. Bune și alea, mai ales că una e a Rapidului. UTA - Slobozia 1-1 din neatenție; Metaloglobus - Rapid 1-2 uff! Botoșani - Miercurea Ciuc 3-1 cu Szabi excelent la VAR; „U” - Dinamo 0-1 cu petarda Alex Pop marcator; Oțelul - CFR 4-1 de râsul lumii (la clujeni interimar Laurențiu Rus); Craiova - Petrolul 2-0 bairam Baiaram; FCSB - Argeș 0-2 inexplicabil; Sibiu - Farul 1-0 în cel mai frumos meci al etapei.

    Dacă protagonistele ediției precedente rămân cu câte o singură victorie au mari șanse să ocupe pe mai departe cele două locuri ce duc la baraj. Pentru a descâlci ce am clamat anterior hai să vedem ce ne aduce etapa a opta, mediana turului:

    Botoșani - Craiova (duminică, ora 18,30) Derbiul etapei. Și eu sunt de părere că liderul nu-și merită cele 19 puncte acumulate. Jocul lor a fost doar pe alocuri sclipitor, însă au primit o doză importantă de ajutor imoral din partea arbitrilor. Nu cred că intenționat, ci doar prin conjunctură. De cealaltă parte moldovenii au profitat de forma slabă a unora dintre adversare și s-au cățărat până în preajma podiumului;

    Rapid - Arad (vineri, ora 20,30) Locurile 2 și 3. Nici Rapidul nu-și merită locul dacă ne uităm la jocul prestat. Faptul că au jucat cu țârâita, la limita rezultatului, nu este un lucru încurajator. Tot mai sper că nivelul jocului lor va crește de la o etapă la alta astfel încât după calificarea în grupa campionat să aibă consistență. De cealaltă parte arădenii au dezvoltat un joc peste valoarea lotului, un lot ce aprioric a fost considerat încropit și fără coeziune;

    Slobozia - „U” (sâmbătă, ora 18,45) Curios la acest meci este faptul că gazdele se află cu două locuri mai sus (7 față de 9) în clasament decât oaspeții. Cred că după acest meci se va îndrepta această anomalie. O fi Vlădoiu norocosul turului dar nu cred că-i poate face față Moțului;

    Dinamo - Sibiu (sâmbătă, ora 21,30) Sașii merg la București cu gânduri mari. Doar de ei depinde dacă acestea se vor materializa sau nu. Dacă judecăm la rece nivelul arătat de cele două echipe în jocurile de până acum, un rezultat de egalitate ar fi cel mai nimerit. Nu același lucru spune poziția din clasament a celor două combatante: 6 față de 11;

    Constanța - Ploiești (luni, ora 21) Farul (locul 8) și Petrolul (locul 12) se întâlnesc la închiderea etapei. De când s-a inventat becul (Swan în 1878, completat un an mai târziu de Edison) farurile nu mai funcționează cu petrol. Însă cel de la Alexandria, vechi de aproape 2500 de ani, mai „arde” și azi. Cred că va fi un meci frumos, distanța dintre punctele acumulate de cele două echipe rămânând probabil aceeași;

    Pitești - Metaloglobus (duminică, ora 16) Gazdele (locul 5) nu ar trebui să aibă probleme la acest meci. Jocul lor deschis, bazat pe atac, fără manifestări simandicoase, ar trebui să le aducă o victorie cât se poate de normală. Asta dacă nu sunt prea înfumurați după victoria de pe terenul campionilor. Oaspeții (locul 15) se zvârcolesc undeva între neputință și neșansă;

    Miercurea Ciuc - Galați (luni, ora 16) Uite un prilej în care ciucanii (lanterna roșie) îmi pot demonstra că nu sunt ceea ce cred eu despre ei. Oricum, în ultimul joc au avut doar patru maghiari în componeța primului 11, un pas spre normalizare. În oponență gălățenii (locul 10) vin în secuime cu gândul la trei puncte. Dacă Ilyes nu ascultă de conducere și face echipa după cum crede el, îi va fi greu lui Laszlo Balint să-și readucă elevii din stratosferă (știți voi, zona aia dintre troposferă și mezosferă, adică dintre firesc și fata morgana) după succesul din fața vicecampionilor;

    CFR - FCSB (duminică, ora 21,30) Cenușăreasa etapei. Scriam într-o altă „Caricatură” că e nefiresc ca „cenușăreasa etapei” să fie programată la o oră de maximă audiență. Ei, uite că e firesc. Mai ales că tribunele vor fi destul de populate. Aproape ca cele din Giulești cred eu. Nu mă întrebați nimic despre partidă că nu am ce să vă spun. Totul este la voia întâmplării.

    Opriți războiul!  

Seară Vieneză – Eleganța muzicii imperiale în Piața 25 Octombrie

     Acesta este titlul cu care ne-a întâmpinat începutul de săptămână comunicatul de presă sosit de la Filarmonica de Stat Dinu Lipatti referitor la activitatea estivală din această săptămână. Chiar mă aștept la un regal muzical, la o manifestare cezaro-crăiască care ne va face mult timp să pășim în pas de vals atunci când ne cuprinde bucuria.

    Am îndrăznit să așez acest șapou expansiv după ce am citit întregul comunicat și am rămas impresionat nu numai de numele invitaților ci și de programul zilei de joi, de la ora 19. Evenimentul, la care pot participa nu doar melomanii înveterați ci și trecătorii accidental aflați prin zonă, se bucură de prezența Orchestrei Filarmonicii de Stat „Dinu Lipatti” la al cărei pupitru se va afla binecunoscutul dirijor Ștefan Novak.

    La momentul artistic mai participă ca invitați soprana Gabriela Iștoc și baritonul Mark Kincses alături de care vom asculta și (de ce nu ?) dansa „valsuri seducătoare, polci strălucitoare și serenade nostalgice de Johann Strauss și alți maeștri vienezi, pentru o atmosferă de grație, fast și nostalgie imperială” cum ne propune comunicatul de presă menționat.

     Despre profilul lui Ștefan Novak am scris în nenumărate rânduri în aceste pagini, iar despre silueta grațioasei Gabriela Iștoc v-am informat cu prilejul recentei vizite pe care ne-a făcut-o în urmă cu patru luni jumătate, mai precis în ziarul nostru din 9 aprilie a.c. Despre sătmăreanul Mark Kincses, produs al Liceului de Arte Aurel Popp, v-am spus mai puține așa că profit de prezența sa „acasă” ca să-i devoalez isprăvile.

Mark Kincses (surse: arhiva Gazeta de Nord-Vest și Filarmonica Dinu Lipatti)

    La finele anului școlar 2014 - 2015 absolventul Mark a primit cea mai înaltă distincţie a Festivalului Primăverii,  a câştigat trofeul ca elev la clasa canto a profesorului Boroş Marius. Acesta a primit trofeul în cadrul galei de premiere a festivalului, organizată de Liceul de Arte “Aurel Popp”.

    Solistul concertului din data de 28 august  este cântăreț de operă care a studiat la Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca, unde a terminat atât facultatea, cât și studiile de masterat. A fost elevul unui profesor renumit, Marius Vlad Budoiu.

    Din anul 2021, Márk este membru al Operei Maghiare din Cluj, unde cântă în spectacole importante. A avut roluri în opere celebre, printre care: Regele Andrei al II-lea în Bánk Bán, Dancairo în Carmen, Silvio în Paiațe, Monterone în Rigoletto, Fiorillo în Bărbierul din Sevilla și multe altele.
    De-a lungul anilor, a câștigat mai multe premii la concursuri internaționale de muzică, printre care: premiul I la un concurs din Hong Kong, premiul pentru cel mai bun rol principal la un festival din Iași, premii speciale la concursuri din Târgu Mureș și București.

    Opriți războiul! 

 

 

Casă de corecție

    Corecție. Un cuvânt dificil. Are două sensuri: bătaie și îndreptare. La casele de corecție cele două sensuri se suprapun. Adică îndreptare prin bătaie. Nu cred că e o soluție. De fapt știu că nu este o soluție. Uitându-mă peste umăr mult în spate mi-aduc aminte că am trăit unele scene greu de înțeles la vremea aceea, memoria mea refuzând în dese rânduri să-și îndeplinească rolul. Nu, nu am fost bătut fizic ca să mă îndrept, ci am fost bătut de soartă ca să nu greșesc.

    Era prin 1967. E ușor de ținut minte pentru că în acel an Rapid a ieșit pentru prima oară campioană a României la fotbal. De fapt povestea mea se leagă de acel eveniment. Mai erau câteva zile până să termin clasa a patra. Stăteam la o mătușă din Brașov deoarece mama era detașată pe o perioadă mai lungă la Adășeni, în nordul Moldovei, unde și muncea dar și urma un program de recuperare după unele depresii cauzate de necazuri și alcool.

    Aveam mediile încheiate (învățam bine) așa că am decis să văd meciul de la Ploiești unde dacă Rapid ar câștiga ar deveni campioană. M-am urcat în tren și am trăit din tribună acest eveniment. Nu mergeam pentru prima oară singur cu trenul. După meci m-am luat după galerie și am pornit pe jos spre București să sărbătorim. Pe drum un domn m-„a descoperit” și după ce i-am spus povestea mea m-a urcat binișor într-un tren cu bilet valabil și m-a trimis acasă.

    Mătușa era cam îngrijorată. De fapt după ce i-am repetat și ei satisfacția mea era chiar neagră de furie. În vacanța aceea m-a trimis la bunica la Cuza Vodă, un sat de lângă Darabani. După vreo lună de stat la ea mi s-a făcut dor de mama și cum Adășeniul era la doar vreo 30 de km de Cuza Vodă, într-o dimineață am lăsat caisele și zarzărele pe care trebuia să le vând la piață la Viișoara (un sat mai acătării) și am pornit voinicește spre Adășeni. Pe drum am mai fost ajutat de o căruță, un camion cu cereale și un tractor, așa că după vreo 5-6 ore am ajuns la Adășeni. Mama s-a crucit.

    Năzbâtiile mele n-au rămas fără repercursiuni. Mătușa a refuzat să mă mai țină și m-a trimis la internat la Săcele. Un internat cu două valențe. Un internat care pe de o parte era școală de corecție pentru răufăcători minori, pe de altă parte era o formă de continuare a educației pentru copii fără părinți. Școala se făcea la liceul din localitate cu profesori de calitate. În internat eram cumva privilegiat pentru că pedagoga fetelor m-a îndrăgit și m-a ținut departe de corecțiile fizice pe care cei doi pedagogi le aplica celorlalți colegi, uneori chiar fără motiv.

    Un an și jumătate am stat în acel internat. Matematica începuse să-mi placă încă din clasa a patra dar acolo, în acel internat, mi-a devenit prietenă. Mai apoi și literatura. Citeam tot ce îmi pica în mână. Povești, poezii, cărți documentare, dar mai ales romane. Tot acolo m-„am specializat” în rebus. Când pedagoga mi-a recitat „Balada lui Gruia” îi ascultam vorbele cu nesaț. Cred că atunci, pe loc, am și învățat-o. Nici azi n-am uitat-o. Apoi a venit mama și m-a luat acasă. Cred că iubirea care mi-o purta ne-a salvat. Și pe mine și pe ea.

    Nu am descris aceste lucruri doar pentru a-mi așterne amintirile. Acestea pot fi date drept pildă generațiilor de azi. Am putea trage concluzii despre vremurile din acea perioadă. Din acel liceu din Săcele au ieșit câțiva campioni naționali la schi, tot acolo mi s-a dat prilejul de a mă întâlni cu academicianul Grigore Moisil. În internat însă am văzut cealaltă fațetă a lucrurilor, am văzut copii răufăcători înfometați, bătuți cu pumnii sau chiar cu biciul.

    Oare noi, generațiile de alegători de azi avem nevoie de o școală de corecție ca să distingem binele de rău, extremismul de normalitate, mizerabilul de curățenia sufletească sau extravaganța de firesc? Cum să alegem bobul de neghină, pe potențialul binefăcător de potențialul răufăcător (corupt dacă mi se permite)? Îmi veți spune că alegerile au trecut. Da, dar ne mulțumim să culegem ce s-a copt? Presa, instituțiile abilitate (era să zic justiția!), fiecare individual sau prin organizații cetățenești nu am putea pune presiune pe cei aleși să aleagă calea cea benefică poporului? O schimbare de catifea care să întindă frunțile încrețite de nevoia de căpătuială. Asta așteptăm, o mamă ocrotitoare!

    Opriți războiul! 

     

Formatori de opinie

    Comentatorii de fotbal de la noi sunt puternici formatori de opinie. M-am convins de acest lucru urmărind jocul de fotbal Rapid - FCSB de duminică. Poate că nu mi-aș fi dat seama de acest lucru dacă nu aș fi fost rapidist. Dacă nu mă enervam sistematic pe comentariul de tip Domozină al celor doi formatori de opinie. Am schimbat postul și în mare parte comentariul avea cam aceeași direcție, dar mai atenuată.

    Am revăzut meciul cu ochii minții, fără comentatori, și am devenit contrariat. Apoi am apelat la cifre. Sunt seci, dar spun adevărul. Chiar dacă este din ce în ce mai puțin relevantă posesia mingii totuși Rapidul a avut-o în 58% din joc. La ocazii mari de gol scorul a fost 3-3, adică cele patru goluri, bara lui Ngezana și capul lui Jambor din finalul partidei. La șuturi pe spațiul porții (3-6) a fost într-adevăr un număr mai mare de partea oaspeților dar patru dintre ele au fost „pase la portar” (golul doi al FCSB-ului nu a fost șut pe poartă). Portarii au avut fiecare câte o intervenție decisivă la șuturile lui Dobre, respectiv Bârligea... Cifrele în continuare par echilibrate cu un mic avantaj de partea Rapidului, dar frapează la numărul loviturilor de colț: 11 cornere au executat gazdele față de cele doar 4 trimise de FCSB.

    Ce să-i faci? Suflet de rapidist. Dar tot m-am abținut să nu pun la ocazii mari de gol capul lui Koljic dinaintea dublei reușite. A fost un meci slab în care 70 de minute nu s-a jucat nimic. Doar în primele 10 minute (FCSB peste Rapid) și în ultimele 10 minute (Rapid peste FCSB) au jucat ceva fotbal. Celelalte rezultate ale etapei au adus câte două victorii atât gazdelor cât și oaspeților și încă trei meciuri încheiate la egalitate. Am ajuns iar la trei goluri pe meci. Aproape. Gazdele au înscris cu un gol mai mult (12) decât oaspeții.

    Unirea - Metaloglobus 2-1 pe tarla; Dinamo - UTA 1-1 cum vă spuneam; Petrolul - Hermannstadt 1-1 stricat de VAR; Csikszereda - Univ. Craiova 1-2 natural; CFR - Botoșani 3-3 sau „așa nu - așa da” la nivelul portarilor; Rapid - FCSB 2-2; Argeș - Oțelul 2-0 pe bune; Farul - „U” 0-1un pic nedrept.

    Urmează o etapă cu multe dar-uri. Nu, nu cadouri. Îndoieli. O etapă cu certitudini estompate de temeri și dorințe curmate de realitate. Sau nu?

    Arad - Slobozia (vineri, ora 19) Derbiul etapei. Cele două echipe, vecine de clasament, apar curios în partea de sus a clasamentului. Dacă în ceea ce privește oaspeții aceștia se află acolo mai mult conjunctural, gazdele au arătat ce pot în meciuri dificile cu adversari grei. Cred că le va fi la îndemână o victorie în fața ialomițenilor mai ales că sub comanda lui Mihalcea nu mai sunt acea echipă capricioasă din epoca Rednic.

    Craiova - Ploiești (duminică, ora 18,30) Liderul privește cam de sus această partidă. Să nu amețească. Totuși, Târcă de Ploiești (mă refer aici la Grozav) a prins ceva artrită și nu mai are dezinvoltura de altădată. S-ar părea că oltenii au totuși o misiune ușoară.

    „U” - Dinamo (sâmbătă, ora 21,30) Uite un derbi de tradiție. Un meci în care cele două galerii sunt înfrățite. Mai sunt și vecine de clasament. Asta nu înseamnă că își vor împărții punctele. Ba chiar cred că va exista o învingătoare. Mintea îmi spune Dinamo, inima îmi zice „U”. Mă aștept la un meci frumos.

    Metaloglobus - Rapid (vineri, ora 21,30) Vai, vai! Din nou pe tarla. Cred că Rapid ar avea tendința să nu folosească toți titularii. Ar putea intra Aioani, Pașcanu, Grameni, Rareș Pop... Numai să n-o pățească. Starea terenului pe de-o parte și automulțumirea din tabăra giuleștenilor pe de alta le-ar putea aduce un punct sau chiar trei gazdelor de la fabrica de jucării letale.

    Sibiu - Constanța (luni, ora 19) Cam rănite echipe. Mai sunt bâzâite și de arbitraje ostile. Merg pe mâna lui Măldă chiar dacă Zicu îmi devine simpatic. Nu neaparat prin caracter cât prin profesinalism. Fără experiență îndelungată, dar cu atitudine. Sașii au nevoie acută de puncte și n-ar trebui să le scape victoria.

    FCSB - Argeș (duminică, ora 21) Dacă gazdele se așteaptă la un meci ușor se înșeală. Parcă văd că Martins (Caio scrie pe spatele lui) va dori să-și arate valoarea și va face ravagii pe dreapta, apoi pe stânga. Norocul gazdelor este că prea uită să se despartă de minge și aceasta nu ajunge în plasă. Cei ce Fac Ce Spune Becali au prima șansă.

    Botoșani - Miercurea Ciuc (sâmbătă, ora 18,45) Până nu-și aliniază valoarea lotului la valoarea competiției oaspeții n-au nici o șansă. Cei 7-8 maghiari titulari, rătăciți într-un campionat mult superior capacității lor de evoluție, nu fac decât ca formația din Miercurea Ciuc să rămână mult timp cu un singur punct, cel obținut tocmai în debutul sezonului.

    Galați - CFR (duminică, ora 16,15) Cenușăreasa etapei. Curios cum acest meci a ajuns să reprezinte cel mai slab meci al etapei. Desigur la aceasta a contribuit și partida restantă a oaspeților. În mod normal frânarii ar trebui să-și aproprie punctele dar obsesia unei oboseli care nu ar trebui să existe le-ar putea juca feste. Spun asta pentru că au oricând la dispoziție 20 de jucători capabili să fie titulari. Doar portar n-au. Să fie ăsta baiul?

    Opriți războiul! 

     

Ghiță contra

    Toți avem nevoie de un „Ghiță  contra”. Aproape toți. Asistații sociali închipuiți, de exemplu, nu au nevoie de un „Ghiță contra”. Nici șahiștii profesioniști nu au nevoie de un „Ghiță contra”. Ei, șahiștii, au învățat să se dedubleze, să se pună în mintea adversarilor lor ca să-și creeze singuri probleme pe care să le rezolve apoi în favoarea lor.

    Acele situații în care un șahist gândește cu trei-patru mutări înainte diverse situații de joc asta reprezintă de fapt. Să se pună în mintea adversarului, adică să fie propriul lui adversar. Dacă face acest lucru în mod echilibrat, cerebral, și nu rămâne blocat pe ideea lui cum că aceasta este infailibilă, va avea câștig de cauză. Va câștiga sau va ieși din situațiile complexe determinate de momente dificile ale jocului.

    Tot așa este și în politică. Doar că acolo nu avem parte de prea mulți șahiști, așa că este nevoie de niscaiva „Ghiță contra”. Este nevoie de acel cineva care  să se tot pună de-a curmezișul, să zgândere prin toate cotloanele adevărurilor universale pentru a descoperi hibe. În mod normal acel cineva ar trebui să fie sindicalistul de serviciu, dar la noi în general acesta este îmbătrânit în metehne și este doar un demagog fără discernământ, urmărindu-și propriile interese meschine cu iz mercantil.

    Nu numai în politică este nevoie de „Ghiță contra”. În orice echipă de lucru este nevoie de un „Ghiță contra”. Este nevoie de acel cineva care să pună întrebări incomode, care să detecteze greșelile și să le pună pe tapet în discuții libere, deschise adevărului și dezbrăcate de haina servilismului. Acea echipă care-l conține și pe „Ghiță contra” va avea câștig de cauză în fața concurenței sau a adversarilor indiferent dacă acea echipă este multinațională, guvernamentală, politică, profesională, sportivă sau de întreținere a bunei dispoziții. Indiferent dacă îl conține pe Trump, pe Bolojan, pe Grindeanu, pe regele asfaltului, pe Hagi sau pe Celentano acea echipă trebuie să aibă și un „Ghiță contra”.

    Întrebarea este dacă suntem pregătiți să avem în echipă un „Ghiță contra”, un cineva care să ne enerveze la tot pasul cu obiecțiile lui, chiar dacă acestea sunt uneori evidente și nu ascunse în meandrele unei justiții plină de nevoi, ca de obicei. Suntem în stare să-l luăm pe după umeri pe acest „Ghiță contra”? Suntem în stare să-i recunoaștem meritele atunci când totul se încheie cu o reușită? Suntem în stare să-l chemăm la o bere cu echipa?

    Sigur sunt printre voi câțiva „Ghiță contra” care să-mi reproșeze că este vorba de „Gică” și nu de „Ghiță”. Cei prieteni cu limba română își vor da seama de ce am ales această variantă.

    Opriți războiul!