Ciuma ciolanului

     Pledoarie pentru hrana sănătoasă. Cam asta ar vrea să iasă din privirea mea peste umăr din această săptămână. Oare vom mai putea mânca vreodată la fel de sănătos cum o făceam acum 50-60 de ani? Dezvoltarea tehnologică în general prin industriile de tot felul, nevoia de câștiguri rapide și ușoare, politica preferențial aplicată, corupția din sistemul politic și judiciar și alți factori perturbatori de mai mică influență au adus agricultura românească la un grad de poluare chimică cu efecte pe termen scurt, mediu dar mai ales lung. Când am zis agricultură m-am gândit la ambele ramuri ale ei, atât la cultura plantelor cât și la creșterea animalelor, adică la ceea ce ne îmbogățește nouă farfuria la micul dejun, la prânz sau la cină.

   

    Deunăzi a venit pe adresa redacției noastre un apel disperat al unei organizații internaționale de protecție a mediului precum că autoritățile din România și Ungaria nu tratează cu discernământ acțiunile lor de imbunătățite a calității vieții. Mai precis s-a referit la influența pe care o au deșeurile din băile miniere din Maramureș și Satu Mare asupra bazinului hidrografic al Tisei, cu preponderență asupra afluenților Someș și Tur. Apelul a fost semnat de un biofizician de la Universitatea Babeș Bolyai din Cluj și de un deputat al parlamentului maghiar. Atât documentele înaintate către sistemul judiciar românesc cât și propunerea de rezoluție din parlamentul țării vecine, afectate și ea de poluarea Tisei, au fost respinse.

    Așa că revin la întrebarea din șapou: vom mai mânca sănătos? Când eram mic veneam de la joacă murdar din cap până-n picioare și înainte de a apuca să-mi spăl mâinile înfulecam o pâine cu untură și o roșie culeasă direct din grădină, uitând să o mai trec pe sub un jet de apă. Acum nu mai vin de la joacă, dar nu mă mai pot așeza în capul mesei fără să mă spăl cu atenție pe mâini, să fac același lucru cu mânuțele nepoțelei mele și să fiu atent ce mânâncă și cum mănâncă. Oricum, oricât aș fi de atent nu am cum să elimin toate e-urile (citește chimicalele) neavenite din hrana noastră zilnică sau să-i îngrădesc preocupările colaterale din timpul mesei. Dau vina pe ea dar nici pe ale mele nu le pot opri.

    Alimentele din ziua de azi, mai ales cele procurate din marile societăți de desfacere, mai rar și cele direct de la producători, au în parcursul lor de producție momente în care li s-au administrat pe durata vieții (însămânțare/inseminare, creștere, recoltare/sacrificare, depozitare, desfacere) în proporții mai mici sau mai mari cantități de elemente ajutătoare de „îmbunătățire” a dezvoltării, a esteticii, a gustului sau mai știu eu a ce, pentru a le face mai atrăgătoare, mai cumpărabile (iar mi-a scăpat o licență!).

    Nu cumva să-mi politizați titlul. Nu are nici o legătură cu Administrația Prezidențială, Guvernul sau Parlamentul. Se referă doar la ciolanul cu fasole pe care îl devoram fără să calculez calorii sau proporții de colesterol și care nu mă făcea nici mai gras nici mai bolnav, nici mai chel nici mai uituc. Astăzi, dacă mă aflu la un restaurant, mi se pune la dispoziție pe una din filele meniului, o înșiruire de substanțe însoțite de cantități și proporții care nu numai că nu știu ce reprezintă dar nu știu nici măcar cum se pronunță, unde să pun accentul.

    Băuturile răcoritoare, vinurile, tăriile și afrodiziacele aflate astăzi pe rafturile magazinelor sau pe lista de bucate de prin crâșme sunt adevărate bombe care pe lângă obezitate mai duc și la diverse boli. Uneori avem norocul că trunchiul nostru suportă și se adaptează, câteodată curios de repede, la situații de acest gen cu schimbări de metabolism. Generație după generație devenim tot mai imuni la poluare, la cultură și la fericire!

    Opriți războaiele și terorismul!