Noi și Pământul

    Relația dintre noi, omenirea, și planeta Pământ poate fi tratată din foarte multe puncte de vedere, cu foarte multe păreri și cu o multitudine de concluzii, soluții sau chiar cu indiferență.

   Am ales pentru această privire peste umăr un punct de vedere delicat: relația dintre om și natură. Presa timpurilor noastre tratează subiectul ba cu agresivitatea dornică de audiență ridicată, ba situându-se de o parte sau de alta a unei baricade fals ridicate între ceea ce cred unii că e bine și ceea ce cred alții că e bine. Mai rar găsești răspunsuri, concluzii și soluții în această parte a vieții noastre. M-am uitat și peste ceea ce au lăsat să se scurgă câteva din cele mai cunoscute institute de cercetare de pe planetă, dar m-am lovit de aceeași baricadă de care vă povesteam mai sus.

   Am găsit în schimb un articol scris de ziarista independentă Sarah Brown din Rio de Janeiro, Brazilia, în care chiar dacă ea se declară protectoare a mediului, o luptătoare pentru dăinuire și o pasionată călătoare în lumea largă am găsit că reușește în puține cuvinte să pună degetul pe rană. Un deget cu amprente obiective, zic eu.

   Înainte de a vă oferi mai jos articolul despre care vorbeam aș vrea să justific de ce l-am ales. În primul rând pentru că autoarea este braziliancă, țara cea mai afectată de influența omului asupra naturii (ce se întâmplă în bazinul hidrografic Amazon numește și alungă guverne și președinți de la un an la altul nu numai în Brazilia). În al doilea rând pentru că articolele sale au primit girul unor reviste precum Evening Standard (Anglia) sau Atlas Obscura (SUA). În al treilea rând pentru faptul că privește lucrurile din afară, fără a se ralia de o parte sau de alta a baricadei, altfel spus: pune pe tapet nu pictează.

   „Dacă îți place să bei apă necontaminată, să mănânci sau să respiri, atunci ești interdependent de lumea naturală. Cu toate acestea, astăzi, multe dintre ecosistemele fragile ale Pământului sunt amenințate sau pur și simplu dispar. Comunitățile indigene au înțeles de multă vreme importanța administrării resurselor naturale. Poate restul lumii să respecte asta?

   Biodiversitatea înflorește în teritoriile indigene protejate în comparație cu zonele neprotejate. Ecosistemele sănătoase și viața sălbatică abundentă din aceste teritorii le fac un model eficient, precum și rentabil, pentru reducerea emisiilor de carbon și conservarea habitatelor pe cale de dispariție. Într-un moment în care criza climatică globală a devenit din ce în ce mai urgentă, poate că aceste fapte ar trebui să atragă mai multă atenție.

   Popoarele indigene spun că ideea <<noi și pământul>> nu există. Noi suntem copiii pământului. <<Noi suntem Pământul>> a declarat Haroldo Heleno, coordonator regional al grupului CIMI (Conselho Indigenista Missionário) pentru drepturile indigenilor din Brazilia.

   Dacă ne oprim să ne gândim, corpul nostru este făcut din nutrienții pe care îi mâncăm, care provin din plante care au crescut în sol (chiar dacă acele plante au fost ulterior procesate în alimente ambalate, sau mâncate de animale, a căror carne, lapte sau ouă le-am consumat ulterior), atunci toți oamenii sunt, într-un fel, făcuți din pământ.

   Cei care trăiesc în culturile ultraurbane ar putea fi mai puțin probabil să simtă o astfel de conexiune cu pământul de sub picioarele lor, deoarece o astfel de conexiune poate să nu fie accentuată în copilărie sau apreciată pe scară largă la vârsta adultă.

   La nivel mondial, comunitățile indigene joacă un rol crucial în protejarea habitatelor și ecosistemelor de care depind toți oamenii. Dar astfel de comunități se află sub o amenințare constantă, cu toate că ele doar încearcă să păstreze o planetă din ce în ce mai fierbinte și mai aglomerată.”

   Opriți războiul!

Radu Postăvaru și Diana Jipa într-un „Concert simfonic” ce nu-l vom uita

 

   „Zilele Muzicale Sătmărene” continuă în această săptămână cu un „Concert simfonic”, sperăm, de excepție. Pentru a ne putea da seama de calitatea acestui concert este suficient ca joi, 13 octombrie, înainte de ora 19, să pătrundem în foaierul Filarmonicii de Stat Dinu Lipatti din Satu Mare. Acolo, după o scurtă reîntâlnire cu alți melomani și, privind fotografiile înșirate pe un fir al infinitului de pe pereți, cu artiști de azi și de ieri ce ne-au susținut nesațul pentru cultură, vom fi invități să pășim în sala de concert unde iubita noastră orchestră încă mai zumzăie. Pe lângă bilet, pentru acest concert mai este valabil și abonamentul cu nr. 7.

   În scurt timp, Radu Postăvaru își va ocupa locul la pupitru în aplauzele noastre și va invita pe solista acestei săptămâni, violonista Diana Jipa să ocupe locul de onoare. Apoi, după un „re minor” al primei noastre violoniste și director al instituției al cărei oaspeți suntem, Emöke Kovacs, pătrundem în partea întâia, allegro moderato, a „Concertului pentru vioară” al lui Jean Sibelius. Compoziția este singurul concert scris de compozitorul finlandez. A fost compus în 1904. Este cunoscut în rândul violoniștilor ca fiind unul dintre cele mai dificile concerte pentru vioară din punctul de vedere al cerințelor tehnice din partea solistului, iar partea a treia este considerată una dintre cele mai bune părți concertistice compuse vreodată pentru acest instrument.

   Povestea cuplului Pelleas și Melisande am mai așternut-o în această pagină anul trecut, pe 8 noiembrie. Chiar dacă era narată pe note de un alt compozitor, tragicul sfârșit al eroilor posedați de o iubire interzisă ne va fi redat în partea a doua a concertului tot sub viziunea finlandezului Jean Sibelius, pe numele său real Johan Julius Christian Sibelius, într-o suită simfonică.

   Ultima parte a evenimentului va aduce în sala de concerte sătmărene „Serenada pentru orchestră” în fa minor a lui Leó Weiner (16 aprilie 1885 – 13 septembrie 1960). Weiner a fost unul dintre principalii educatori muzicali maghiari din prima jumătate a secolului al XX-lea și un recunoscut compozitor.

Radu Postăvaru

   S-a născut la Iași într-o familie de cunoscuți și apreciați muzicieni. A absolvit Universitatea Națională de Muzică din București specializarea compoziție-dirijat, deține studii de licență, master și doctorat în muzică și a participat la diferite seminarii și cursuri de perfecționare în arta dirijorală în Germania, Franța și Italia.

   Printre profesorii săi se numără personalităţi marcante ale vieţii muzicale româneşti și internaționale, precum Ovidiu Bălan, Horia Andreescu, Ion Baciu, Olaf Koch, Dan Constantinescu, Viorel Munteanu, Vasile Spătărelu sau Dan Buciu.

 

   Are peste 1500 de concerte realizate în țară și peste hotare, peste 100 de înregistrări realizate în studiouri sau în sălile de concert ca dirijor, compozitor și pianist și mai mult de 300 de emisiuni de radio și televiziune la care a participat. Activitatea sa artistică apare în peste 600 de articole şi cronici de specialitate în reviste şi ziare importante, precum: Corriere della Sera, Il Giornale,  Cultura e spettacoli (Italia), Le Matin, Le temps du Maroc (Maroc), L`Aurore du Jardi (Franţa), Prensa Latina (Spania), Kulturmagazin (Germania), Muzica, Actualitatea Muzicală, Cronica Română (România).

   A realizat filme și înregistrări live radio sau tv pentru televiziuni din Japonia, Franța, Italia, Germania, Spania, Maroc, Cehia, Algeria, Portugalia și România.

   Radu Postăvaru este laureat al unor importante concursuri și festivaluri de dirijat și compoziţie din țară sau străinătate unde obţine premii și distincții.

   Dirijează în țară orchestrele filarmonicilor din Ploiești, Iași, Bacău, Timișoara, Sibiu, Târgu-Mureș, Brașov, Pitești, Arad, Oradea, Satu-Mare, Craiova, Constanța, Botoșani, Orchestra Națională Radio, Orchestra Simfonică București, Orchestra de Cameră Radio, Orchestra Română de Tineret, Orchestra Filarmonicii Naționale și Orchestra Națională de Cameră din Chișinău, iar în străinătate a fost la pupitrul orchestrelor simfonice din Halle (Germania), Grossetto (Italia), Douai (Franța), Teplice, Hradec Králové, Olomouc, (Cehia), Porto (Portugalia).

   Radu Postăvaru a făcut de-a lungul anilor concerte și înregistrări ale lucrărilor marilor compozitori, dar mai ales din creația lui Richard Strauss, Franz Liszt, Dmitri Șostakovici, P.I.Ceaikovsky și Paul Constantinescu. A inițiat ciclul de concerte ”Integrala lucrărilor simfonice” ale lui Richard Strauss, de remarcat fiind interpretarea poemelor simfonice ”Also Sprach Zarathustra” cu Orchestra Națională Radio din București, „Till Eulenspiegel” cu Orchestra Simfonică a Filarmonicii ”Mihai Jora” din Bacău, „Don Juan” cu Orchestra Simfonică a Filarmonicii ”Paul Constantinescu” din Ploiești, „Don Quijote” cu Orchestra Simfonică a Filarmonicii ”Moldova” din Iași.

   Printre realizările sale muzicale din ultimii ani se numără interpretarea simfoniei „Din Lumea Nouă” de Antonin Dvorak, cu Orchestra Simfonică din Teplice, a poemului simfonic „Vltava” de Bedřich Smetana cu Orchestra Simfonică din Hradec-Kralove, a simfoniei a noua de Dmitri Șostakovici cu Orchestra Simfonică din Olomouc și a lucrării „Verklärte Nacht” de Arnold Schoenberg, cu Orchestra Simfonică București.

   Radu Postăvaru promovează muzica modernă și contemporană în concertele sale, precum și tineri interpreți pe care i-a susținut de-a lungul carierei.

   Între anii 2015-2020 a fost cadru didactic asociat, specializarea dirijat orchestră la Departamentul de Dirijat, Muzică religioasă și Instrumente complementare, Facultatea de Compoziție, Muzicologie și Pedagogie Muzicală în cadrul Universității Naționale de Muzică din București.

   Actualmente este dirijorul permanent al orchestrei simfonice a Filarmonicii ”Paul Constantinescu” din Ploiești și invitat al unor orchestre de prestigiu.

Diana Jipa

   Violonista Diana Jipa, născută la Ploiești dar bucureșteancă de la 18 luni, și-a câștigat, de peste 20 de ani, un binemeritat loc în elita artei interpretative românești. Consistența talentului și a calităților sale muzicale a fost confirmată de timpuriu, obținând cele mai importante premii ale competițiilor naționale și debutând ca solistă la vârsta de numai 10 ani alături de orchestra Filarmonicii din Braşov. În scurt timp a devenit o prezenţă constantă pentru scenele de concert din România, evoluând alături de majoritatea filarmonicilor din țară și prezentând concerte și recitaluri peste hotare, în peste 20 de țări de pe 4 continente. Ca recunoaștere a notorietății dobândite în ansamblul tinerei generații de muzicieni români, Diana a fost desemnată să reprezinte România în concertul organizat la Bruxelles, în anul 2007, cu ocazia semnării Tratatului de Aderare a României şi a Bulgariei la Uniunea Europeană.

 

  Diana Jipa a fost prezentă pe scenele unor importante festivaluri muzicale, între care se numără Festivalul Internațional “George Enescu” - ediția a XVIII-a, alături de Filarmonica „Moldova” din Iași și ediția a VII-a a Festivalului „Paganiniana” de la  Genova, consacrată explorării relației dintre muzică, știință și tehnologia de vârf și care a presupus abordarea, din partea tinerei violoniste românce, atât a viorii clasice, cât și a instrumentului experimental „hiperviolino”.

Pentru ultimii ani, domeniul muzicii de camera i-a oferit Dianei Jipa un plus de notorietate, realizând, alături de pianistul Ștefan Doniga, unul dintre cele mai active și mai apreciate duo-uri din muzica românească actuală. Cei doi tineri interpreți s-au orientat cu predilecție către promovarea creației muzicale autohtone, susținând în perioada 2018 - 2022, peste 250 de concerte și recitaluri în 11 țări de pe 4 continente și peste 40 de orașe din România, inclusiv Satu Mare. În tot acest timp au inițiat și organizat, cu sprijinul celor mai importante instituții publice de cultură din România, aproximativ 30 de proiecte culturale, turnee naționale și internaționale și serii de evenimente. Rezulatele acestor demersuri artistice au însemnat publicarea a două compact discuri realizate în parteneriat cu Societatea Română de Radiodifuziune și a peste 50 de materiale audio-video, de la clipuri muzicale la documentare muzicale de lung metraj care au totalizat, în mediul online, peste 2.500.000 de vizualizări. Începând cu anul 2020, compozitori precum Adrian Iorgulescu, Viorel Munteanu, Șerban Nichifor, Ulpiu Vlad, Mihaela Vosganian sau mai tinerii Vlad Răzvan Baciu și Roman Vlad au compus lucrări special pentru cei doi muzicieni.

   În domeniul academic, Diana Jipa a absolvit cursurile Universității Naționale de Muzică din București, obținând diplomele de licență și master la clasa reputatului violonist şi profesor Florin Croitoru și apoi titlul de doctor în muzică sub îndrumarea prof. univ. dr. Valentina Sandu Dediu. 

   De-a lungul timpului, violonista Diana Jipa a urmat și absolvit cursuri de perfecţionare susţinute de maeştrii Ștefan Gheorghiu, Wolfgang Marschner, Nataly M. Fichtengoltz, Petru Munteanu, Alexandru Gavrilovici, Sherban Lupu, Anatoly Resnikovsky, Rudolf Koelman, Isaac Schuldman, Krysztof Wegrzyn, dezvoltându-şi un repertoriu deosebit de amplu.

 

 

 

...acoperă-mi inima cu ceva...

    Murdărită cu VAR a fost ultima etapă. Versul lui Nichita din titlu mă mai alină. Nu mă refer doar la faza care mi-a răvășit întregul sistem metabolic dela vârful celui mai lung fir de păr, trecând prin toată lungimea intestinelor și până la unghia uitată netăiată a degetului mare de la stângul (sunt și eu un mic rapidist). Mă refer și la puzderia de momente în care VAR-ul este ba de neînțeles, ba folosit drept un alibi (pretext, scuză, justificare...) penibil, ba omis prin rea voință.

   De multe ori scuzam arbitri pentru faptul că ei trebuie să ia o decizie pe moment. Sunt oameni și mai pot greși. Dar acum când au 10 minute la dispoziție pentru a judeca niște imagini cu tehnologie modernă(!) și greșesc grav nu mai pot fi scuzați. Dau dovadă de lipsă de valoare, prostie sau, în cel mai urât caz, corupție. În oricare din aceste cazuri ei trebuie sancționați. De la suspendări la retrogradări sau chiar prin excluderi. În cazurile mai grave ar trebui să primească și ei sancțiuni pecuniare atrunci când fură evident. Greșeala este omenească și scuzabilă, furtul este de neiertat.

   Am ajuns la o medie foarte aproape de 2,3 goluri pe meci după cele 22 de goluri înscrise în etapa: Universitatea Craiova - Voluntari 1-1 (zaibăr amărât, cum spuneam); Mioveni - juveții 48 2-2 (a fost fără ghiul spune fața tumefiată a lui Scarlatache); CFR - Petrolul 1-0 (5-3 la ocazii de gol); Hermannstadt - Sepsi 1-2 (trebuia să se întâmple odată și odată); Farul - UTA 2-0 (din nou arbitraj mângâietor pe creștetul lui Hagi); FCSB - Argeș 3-2 (FCSB ar fi câștigat și fără „ajutorul” VAR-ului); Botoșani - „U” 1-1 (3-5 la ocazii de gol); Chindia - Rapid 2-1 (n-am cuvinte publicabile).

   Urmează o etapă în care locurile 2, 5, 7-11 și 14 joacă acasă. Asta ar trebui să fie sinonim cu cel puțin patru victorii ale gazdelor. Nu prea cred că va fi așa. Nici măcar locul doi care joacă cu locul 12 nu poate fi sigur de victorie.

   Sepsi - Farul (duminică, ora 15,30); Derbiul etapei are loc la Sf. Gheorghe. Ce-or mai scorni arbitrii? Dar VAR-ul? Începe să-mi displacă metoda asta a lui Hagi de a acapara totul și toate. Respect ce a făcut și ce face pentru fotbalul românesc dar detest ce a făcut și ce face în detrimentul fotbalului românesc. Noroc că plusul a depășit până acum minusurile sale. Viitorul fotbalului românesc nu se naște doar la Constanța. Să nu ne pară rău...

   UTA - CFR (luni, ora 20,30); Derbiul transilvănean al etapei are aceeași amprentă, aceeași rezonanță, cu ceea ce am scris săptămâna trecută despre disputa cu Petrolul. N-a prea apucat acest parfum decât în mileniul III. Un meci pe care n-aș dori să-l ratez totuși.

   Rapid - Botoșani (sâmbătă, ora 21,30); Forma slabă a moldovenilor ar putea să se încheie înainte de debutul acestui meci. Nu vreau să scot în evidență afinitatea patronului moldav pentru o altă echipă bucureșteană. Mă refer la sinusoida pe care o simt atât în comportarea gazdelor cât și în cea a oaspeților. Prima pare descrescătoare iar la a doua se așteaptă un punct de inflexiune. Sper să nu fie în Giulești.

   „U” - Hermannstadt (sâmbătă, ora 15); Un alt derbi ardelean. Mai autentic ar spune unii. Mai între Carpați. Foamea unora și sațietatea celorlalți sună ca o provocare. Mă aștept la un meci superb. Din nou mă neliniștește ora la care se dispută acest meci. Interesele televiziunilor afectează interesele (tele)spectatorilor și asta nu e bine.

   Argeș - Univ. Craiova (vineri, ora 21); Aici foamea se extinde pe ambele cluburi cu vechi tradiții. Chiar dacă eu cred că Dobrin a fost peste Balaci sunt mulți care afirmă contrariul. Meci de văzut. Sper că nu și de revăzut (mă refer la VAR).

   Petrolul - FCSB (duminică, ora 21,30); Care pe care. Unii vor să demonstreze, alții vor să remonteze. Vă sfătuiesc să vă reîncărcați bateriile înaintea unei noi săptămâni de repaos, muncă, lecții sau joacă. Depinde de vârstă și de statut.

   48 - Chindia (luni, 17,30); Din nou un meci în care frustrarea, înșelăciunea și antifotbalul vor ieși la suprafață. Aș dori să n-am dreptate dar mi-am dorit și săptămâna trecută la aceeași pașoptiști și am rămas doar cu dorința.

   Voluntari - Mioveni (vineri, ora 18); Debutul acestei etape coincide cu cenușăreasa etapei. Adică meciul în care spectacolul sportiv ar cam putea lipsi. Nu numai datorită valorilor de pe gazon sau de pe băncile de rezervă ci și datorită lipsei de motivație care ar trebui să vină din tribune. Cine are chef să joace când nu-i îmboldește/înjură nimeni?

   Opriți războiul!

  

 

Securitatea

    Dacă privesc departe, peste umăr, cuvântul „securitate„ dădea fiori. Poate nu chiar așa de mult sau atâtor de mulți precum se crede astăzi, dar totuși dădea fiori. A trecut de atunci o răzmeriță transformată în revoluție, un interimat transformat în liber la corupție, un prag de secol ridicat la rang de mileniu, o revigorare întreruptă de o criză și un început de deceniu trei mușcat de boli, război și arivism. Chestia cu arivismul e mai veche dar nivelul la care se practică astăzi este mult superior.

   Astăzi cuvântul „securitate” are noi valențe, noi nuanțe, noi interpretări și noi surse de fiori. Dacă adăugăm subiectului „securitate” adjectivul „cibernetică” unii mai vechi ne prindem urechile în cârligele de rufe și ne atârnăm pe balcoane la zvântat. Cei în domeniu, IT-iștii cum își spun ei sau hackeri cum le spune DEX-ul impostorilor din sistem, ne privesc superior și ne transformă din martori în suferinzi. Sunt bombardat zilnic cu fel și fel de e-mail-uri, din ce în ce mai ingenioase, că nici nu mai știu în care să am încredere și în care nu.

   Comisia Europeană, presimțind un pericol în acest sens a înființat o chestie numită „Direcția generală rețele de comunicare, conținut și tehnologie”, așa-zisa ”Connect” care are misiunea de a elabora și aplica politici menite să pregătească Europa pentru era digitală. Astfel se alocă fonduri pentru cercetarea, inovarea și implementarea tehnologiilor digitale verzi pentru îmbunătățirea economiei și a calității vieții.

   Se pare că nu este suficient. Centrul Hospitalier Sud Francilien din Franța a fost vizat de un atac cibernetic în august anul trecut și și-a văzut datele publicate pe darknet. Ei au ales să transmită ceea ce este mai personal și mai intim la un pacient. Grupul de hackeri de limbă rusă Lockbit 3.0 a dezvăluit pe darknet rapoarte nominative de colonoscopie, naștere, examinări ginecologice... Printre aceste documente se numără chiar și o cerere de autopsie a unui tânăr pacient care a murit în spital. De fiecare dată, numele de familie, prenumele și datele de naștere ale pacienților sunt trecute pe eticheta cu cod de bare, rezervată persoanelor internate și atașată la dosarul acestora.

   Spitalul Corbeil-Essonnes din Paris este vizat încă de duminică, 21 august, de un atac cibernetic. Anchetatorii încearcă să-i identifice pe hackerii care au stabilit răscumpărarea la 10 milioane de dolari. Hackerii, care au spart sistemul informatic al spitalului Corbeil-Essonnes și nu și-au văzut îndeplinită cererea de răscumpărare, au început din 27 septembrie să publice datele furate. Instituția de sănătate din Corbeil-Essonnes (Essonne) refuză încă să se supună grupului de hackeri ruși Lockbit 3.0. Drept urmare, datele, uneori sensibile, sunt online. Astfel, cardurile vitale sau rezultatele medicale, precum electrocardiogramele, sunt vizibile pentru întreaga lume. Unii pacienți spun că sunt îngrijorați: „Nu aș vrea ca oamenii să știe că am sau nu o boală gravă”.

   Mai apoi hackerii au redus pretențiile la „doar” două milioane de euro. Dar de ce să atace un spital? Criminalii confundă cifra de afaceri cu bugetul spitalului. Ei cred că unitatea este privată și bogată. „Este mai ușor să ataci un spital decât o mare companie CAC 40 (n.a. - indicele bursier al pieței de capital din Franța în care sunt luate în calcul cele mai bogate 40 de companii), care are zece ani de maturitate pe aceste teme”, spune răspicat Vincent Trelly, președintele APSIS (Asociația pentru securitatea sistemelor informaționale în sănătate).

   Imaginați-vă că o rețea de computere infectată este ca o scenă a crimei în care anchetatorii caută ceea ce s-ar putea numi „ADN cibernetic”. Odată ce intră în rețea și devin activi, acești viruși fac inaccesibil un număr mare de fișiere, imobilizează serverele, calculatoarele companiilor sau instituțiilor, chiar și mașinile din fabrici.

   După cum a indicat conducerea spitalului Corbeil-Essonnes în comunicatul său de presă, „rapoartele de examinare, și în special dosarele externe de anatomocitopatologie, radiologie, laboratoare de analiză și medici”, au fost difuzate pe internet. Anatomocitopatologia este o specialitate care constă în examinarea organelor, țesuturilor sau celulelor pentru a identifica și analiza anomalii legate de o boală. Și chiar acest tip de date pot fi citite în documentele piratate.

   Solicitările și rapoartele de examinare pentru femeile cu cancer la sân sunt numeroase. Le putem descoperi istoricul, tratamentul medical și chirurgical, dacă au suferit o mastectomie, de exemplu. Pentru Damien Bancal, cel care dăduse alerta privind dezvăluirea datelor pe 23 septembrie, nu întâmplător hackerii au ales să difuzeze tocmai aceste date. „Ei fac ceea ce eu numesc marketing rău intenționat” explică specialistul. În acest moment, se desfășoară operațiunea „Octombrie roz” de sensibilizare cu privire la cancerul la sân.

   Specialistul în securitate cibernetică precizează că de la spargerea spitalului Corbeil-Essonnes din 20 august, „au fost atacate peste 200 de companii”. Este precum cartea „Arta războiului”. Omor pe unul pentru ca celorlalți să le fie frică și să plătească.

   Până în dimineața zilei de marți, 4 octombrie, 11.000 de internauți au consultat datele de sănătate care au fost furate de la spitalul Corbeil-Essonnes și dezvăluite pe darknet. Riscul este ca unii dintre ei să răspândească această informație pe scară mai largă, să le vândă sau să le exploateze în mod rău intenționat. „E-mailurile pacientului pot fi folosite pentru a efectua presiuni asupra asigurărilor de sănătate” spune Damien Bancal și mai apoi continuă „Numerele de telefon pot fi folosite pentru a intercepta datele bancare, de exemplu. Sunt capabili de orice.”

   Nu se știe căror pacienți le-au fost publicate datele ceea ce face ca peste un milion de pacienți sau fost pacienți să devină victime ale securității cibernetice.

   Opriți războiul!

ZMS continuă cu „Transylvanian piano trio” și un „Concert simfonic”

   „Zilele muzicale sătmărene” au două puncte de reper în săptămâna aceasta. Marți, 4 octombrie de la ora 19, pe baza abonamentului cu nr. 4 sau pe baza biletului cumpărat de la sediul Filarmonicii Dinu Lipatti puteți audia cunoscutul grup „Transylvanian piano trio” format din sătmăreanul Vlad Răceu (vioară), clujeanul Octavian Lup (violoncel) și sigheteanca Aurelia Vișovan (pian). Despre ei, ca grup, am mai scris în această pagină exact cu un an în urmă.

 

   Joi, 6 octombrie ora 19, vom avea un ”Concert simfonic” susținut de dirijorul Valentin Doni și, din nou, pianista Aurelia Vișovan. Pentru cei care nu și-au luat încă abonamentul anual (valabil cel cu nr. 5 la acest concert) bilete se pot găsi de asemenea la casieria filarmonicii.

   Programul pregătit de renumiții artiști este deosebit de interesant. Marți vom compara, dacă îmi este permis, realizările a doi compozitori, a doi monștri sacri ai muzicii, fiecare având câte o compoziție rezervată unui „Trio pentru pian, vioară și violoncel”. Dacă Wolfgang Amadeus Mozart a tratat subiectul în gama do major, Felix Mendelssohn-Bartholdy s-a orientat spre gama re minor.

   Joi, ZMS își încep programul cu uvertura operei „Oberon” a lui Carl Maria von Weber, continuă cu „Concertul pentru pian nr. 1” în mi minor al lui Frederic Chopin și se încheie în aplauzele dumneavoastră cu „Simfonia nr. 6, Pastorala” în fa major a lui Ludwig van Beethoven. În ceea ce privește uvertura operei „Oberon”, după cum veți citi în prezentarea sa, aparține de fapt lui Franz Liszt și a fost compusă la 20 de ani distanță după moartea lui Weber.

   Despre dirijorul Valentin Doni, în urmă cu un an jumătate, mai precis pe 21 martie 2021, am avut plăcerea să-i dezvălui biografia.

   Aurelia Vișovan 

   Aurelia este o pianistă, clavecinistă și fortepianistă română de renume internațional, câștigătoare a ediției 2019 a Concursului Musica Antiqua Brugge (fortepiano). Ea susține în mod regulat concerte și recitaluri atât la instrumente istorice, cât și la pian modern, în săli precum Großer Saal a Filarmonicii din Berlin, Elbphilharmonie Hamburg, BOZAR, Auditorio de Zaragoza, Brucknerhaus Linz, Die Glocke Bremen, Casa da Musica Porto, Musikverein Vienna, Ateneul Român din București, și la festivaluri precum Schleswig-Holstein, Mecklenburg-Vorpommern, Festivals de Wallonie. A apărut ca solist cu Philharmonisches Kammerorchester Dresda, Orchestra de Cameră Radio Română, Orchestra de Tineret Română, Orchestra Filarmonicii din Seto, Filarmonica de Stat Transilvania, Das Sinfonieorchester Berlin, printre altele. În 2017, Aurelia Vișovan a interpretat în premiera mondială noul descoperit „Concert pentru pian” al lui George Enescu. 

    A înregistrat CD-uri atât ca solist, cât și ca muzician de cameră, pe instrumente de epocă și pe pian modern, pentru casele de discuri Ricercar, Berlin Classics, Passacaille sau KNS Classical. 
    Aurelia Vișovan a câștigat peste 25 de premii, printre care premiul I la Concursul Internațional de Pian Santa Cecilia din Porto, premiul special pentru cea mai bună interpretare a unei opere comandate la „Concursul internațional de pian Premio Jaén”, premiul al V-lea la „Concursul internațional de pian Takamatsu Concurs” și premiul al II-lea la „Concursul internațional de clavecin Paola Bernardi” din Bologna.
   Născută în 1990 la Sighetu Marmației, Vișovan a studiat cu Adriana Bera, Monica Chifor și Gerda Türk și a absolvit „Universitatea de muzică și arta spectacolului” din Viena unde a studiat pianul cu Martin Hughes și clavecinul cu Gordon Murray. În 2021 a obținut titlul de doctor la „Academia de muzică” din Cluj-Napoca, cu o teză axată pe instrumentele istorice cu claviatură.
   Aurelia Vişovan este în prezent profesor de pian la Universitatea de Muzică din Nürnberg, Germania.

   Oberon 

       „Oberon” sau „Jurământul Elf-King” este o operă romantică în trei acte cu dialog vorbit, compusă în 1825–26 de Carl Maria von Weber. Singura operă în limba engleză realizată vreodată de Weber, libretul lui James Robinson Planché a fost bazat pe poemul german Oberon de Christoph Martin Wieland, care se baza pe romantismul epic Huon de Bordeaux, o poveste medievală franceză.

    Împotriva sfatului medicului său, din motive financiare, Weber a dat curs proiectului comandat de impresarul său, actorul Charles Kemble.  După ce i s-a oferit ca subiect să aleagă Faust sau Oberon, el a călătorit la Londra pentru a finaliza muzica, învățând limba engleză pentru a putea urma mai bine libretul, înainte de premiera operei. Cu toate acestea, presiunea repetițiilor, a angajamentelor sociale și a compunerii de numere suplimentare i-au distrus sănătatea, iar Weber a murit la Londra, nu mult după aceea, pe 5 iunie 1826.

   Opera s-a jucat pentru prima dată la Covent Garden din Londra, pe 12 aprilie 1826 și a fost un triumf cu multe bisuri. Libretul a fost tradus în germană mai târziu, în 1826, de către Theodor Hell și tocmai în această traducere germană opera este interpretată cel mai frecvent. Weber a fost nemulțumit de structura operei așa cum a fost produsă la Londra și intenționa să revizuiască opera la întoarcerea sa în Germania, dar a murit la Londra înainte de a începe lucrul la revizuire. Este logic să presupunem că traducerea germană ar fi avut aprobarea compozitorului și că în acea limbă ar fi fost făcute revizuiri, dar el a auzit-o doar în engleză și nu a lucrat la o revizuire înainte de moartea sa. De atunci, alți compozitori și libretiști au revizuit lucrarea, în special Franz Wüllner, Gustav Mahler (care, pregătind o nouă versiune interpretativă, a rearanjat unele numere și a compus o muzică de legătură bazată pe material din partitura existentă) și romancierul-compozitor Anthony Burgess, care a scris un nou libret pentru „Oberon” și a aranjat uvertura pentru cvartetul de chitară.  Franz Liszt a făcut un aranjament al uverturii în 1846 pentru pian solo.

 

 

 

După „Burleanu lasă-ne!” și „Edi fă și tu ceva!”...

    ...îndrăgitul și hulitul nostru campionat intern de fotbal revine cu cea de-a douăsprezecea etapă. Nu sunt meciuri care să răpească, prin sonoritate, atenția mai vechilor sau mai noilor împătimiți ai fenomenului. Poate doar derbiul etapei să mai parfumeze un pic amintirile unui Hagi din adolescență sau de maturitatea unui Domide. Uitându-mă peste componența etapei mi-a atras atenția faptul că echipele de pe locurile 6-11 joacă în corpore în deplasare.

 

   Farul - UTA (duminică, ora 18,30). Derbiul etapei. Partidă dificilă pentru textiliști. Gazdele, favorite detașat, au tendința de a privi cu lejeritate meciurile considerate ușoare (vezi meciurile cu Chindia și Sibiu din debutul campionatului). Un alt factor care le-ar putea ușura truda oaspeților este întreruperea campionatului, întrerupere care s-ar putea să le fi afectat parcursul de metronom al marinarilor, mai ales că au avut o puzderie de jucători răspândiți pe la naționalele României de toate nivelurile. Altfel spus, în urma acestei „odihne” Farul este cea mai obosită echipă.

   CFR - Petrolul (sâmbătă, ora 21,30). După anul înființării celor două cluburi s-ar putea crede că există un lung șir de meciuri directe în istoricul lor. Șirul nu este scurt, dar nici nu atinge un număr din trei cifre și asta pentru că echipa ardeleană nu a jucat în mileniul trecut pe platoul de la mare înălțime decât sporadic. Abia de două decenii, adică tocmai de când prahovenii șchioapătă, fac furori prin campionatul românesc.

   Hermannstadt - Sepsi (duminică, ora 13). Nepotrivită ziua și ora la care se dispută acest derbi transilvănean. Ținând cont că joacă locurile trei și șapte s-ar fi putut găsi o oră de mai mare audiență. Este impresionantă seria pe care o dezvoltă acest rapidist, despre Măldărășanu e vorba, cu o echipă pe care el a promovat-o și nu prea a schimbat-o. Grosul echipei, inclusiv al titularilor, este același cu care a sărbătorit promovarea în primăvara acestui an. Sper ca și după acest meci să rămână singura echipă neînvinsă.

   Univ. Craiova - Voluntari (vineri, ora 21). Al patrulea meci (și ultimul) în care gazdele sunt favorite. Din cele șase meciuri disputate acasă oltenii au câștigat ultimele patru. Printre învinse se află Farul, Botoșaniul și FCSB, echipe cu pretenții, zic eu. Echipa din proximitatea Bucureștiului nu prea s-a simțit comod în deplasare. Cu excepția egalului de la FCSB și victoria complet surprinzătoare din debutul campionatului de la Sf. Gheorghe, voluntărenii nu au mai reușit nici un punct. Oltenii mari favoriți dar cu ifose care uneori le-au amărât zaibărul.

   Chindia - Rapid (luni, ora 21). La închiderea etapei avem un meci deosebit de interesant. Toni Petrea, proaspăt debutant cu o victorie (2-1 în cupă cu Steaua) pe banca târgoviștenilor, și pauza impusă de meciurile cu consecință nefastă ale echipei naționale, ar putea fi două repere care să lucreze în favoarea gazdelor. Nevoia de a nu pierde ritmul, Mutu și soliditatea unui lot cu obiective înalte, pe de altă parte, sunt atuurile Rapidului în meciul care se va desfășura probabil la Ploiești.

   FCSB - Argeș (duminică, ora 21,30). Contrar așteptărilor gazdele nu mai sunt favorite. Cel puțin prin prisma locurilor ocupate în clasament. Spun asta doar ca să zgândăr în necazul altora. Nu-i frumos! Sigur că Dică și Coman sunt favoriți. Argeșul nu trece nici el printr-o perioadă prea fertilă. Scaunul lui Prepeliță nu mai are decât două picioare, astfel încât echilibristica de care trebuie să dea dovadă include și o comportare mai mult decât decentă a echipei sale pe Arena Națională.

   Mioveni -  48 (sâmbătă, ora 19). Juveții lui Mititelu vor să demoleze barajul pe care Flaviu Stoican încearcă să-l construiască la Mioveni în calea șuvoaielor de orice fel. După comportarea bună din Giulești, chiar dacă au pierdut, argeșenii speră. Pașoptiștii nu numai că au jucat bine în fața giuleștenilor dar i-au și bătut. Cred că în această partidă crampoanele vor fi destul de ascuțite și ghiulurile uitate pe degete. Nevoia împinge de multe ori la acte necugetate. Ce bine ar fi să n-am dreptate.

   Botoșani - „U” (luni, ora 18). Cenușăreasa etapei. Partida a fost programată luni mai mult pentru faptul că „U” a jucat abia joi partida sa din Cupa României. Nu cunosc rezultatul acelui meci deoarece tastez aceste rânduri înainte de disputarea partidei. Ardelenii ar face bine să continue forma bună din ultimele trei etape (un egal și două victorii) și să profite de degringolada din tabăra moldovenilor (trei înfrângeri și 11 goluri încasate în aceleași ultime trei etape).

   Opriți războiul!

De la Armageddon și Deep Impact la Mission DART

   Mission DART, mai pe românește Misiunea Suliță (dart din engleză se traduce suliță sau lance), ocupă astăzi o mică parte din preocupările celor curioși, celor care știința încă le mai produce o stare de freamăt. Dacă ținem seama că DART este de fapt un acronim care vine de la „Double Asteroid Redirection Test” care s-ar traduce prin „Test de redirecționare a asteroidului dublu”, ar trebui să denumim întregul eveniment Misiunea TRAD.

 

 

    Ce ar trebui să știm despre misiunea Dart? NASA, a încercat și reușit să devieze un asteroid. NASA a lansat acum 10 luni (24 noiembrie anul trecut) o navă spațială care a lovit marți (27 septembrie anul curent) un asteroid situat la unsprezece milioane de kilometri de Pământ pentru a-i devia traiectoria. Scopul: pregătirea unui dispozitiv de „apărare planetară”. Misiunea ar trebui să „ajute la determinarea răspunsului nostru dacă detectăm un asteroid care amenință să lovească Pământul”, a declarat luni șeful NASA Bill Nelson. 

   Experiența amintește inevitabil de filmele Armageddon sau Deep Impact, lansate în 1998. În aceste lungmetraje, Pământul este amenințat de un asteroid și o cometă mare. Ciocnirea ar fi sinonimă cu cataclismul sau chiar sfârșitul umanității. Pentru a evita ce este mai rău, bărbații și femeile încearcă apoi să arunce în aer aceste corpuri cerești. Acest scenariu, descris drept „apărare planetară” de NASA, trece de la ficțiune la realitate cu misiunea DART.

   Acest proiect de 330 de milioane de dolari (293 de milioane de euro la vremea investițiilor), care intenționează să se ciocnească de un asteroid pentru a-și schimba orbita, reprezintă lansarea unei nave kamikaze către un sistem de asteroizi.

   Misiunea Dart a vizitat un sistem dublu situat la 11 milioane de kilometri de Pământ. Sistemul este format dintr-un asteroid principal, Didymos, care măsoară 780 de metri în diametru. Pe orbita acestuia din urmă se află un alt asteroid mai mic, Dimorphos, care este un satelit al acestuia de 160 de metri diametru.

   Nava, cu o anvergură de 19 metri, echivalentul unui autobuz mare, a decolat la bordul unei rachete SpaceX Falcon 9. A avut o singură cameră necesară pentru navigarea sa deoarece misiunea lui Dart a fost de tip kamikaze (să lovească pe Dimorphos cu o viteză de 24.000 km/h). Cu alte cuvinte, în ultima secundă înainte de impact, Dart a parcurs 6 km. 

    Misiunea a purtat și un mic satelit de observare proiectat de agenția spațială italiană. Acest instrument, numit LICIACube (pentru Light Italian CubeSat for Imaging Asteroids) este compus din două camere și s-a separat de nava principală cu zece zile înainte de eveniment pentru a se poziționa astfel încât să filmeze prăbușirea și să transmită rapid primele imagini către Pământ.

    „Sistemul Didymos este candidatul ideal pentru Dart, deoarece nu reprezintă o amenințare reală de impact asupra Pământului, iar oamenii de știință pot măsura schimbarea orbitei lui Dimorphos cu telescoape de la sol”, explică NASA pentru a justifica această misiune. Obiectivul misiunii nu este de a distruge asteroidul lunar Dimorphos, ci de a-i modifica ușor orbita, fără a atinge orbita lui Didymos (ceea ce l-ar putea face potențial periculos pentru Pământ). Nava spațială „îi va da doar un mic ghiont”, a declarat, înainte ca evenimentul să se producă, Nancy Chabot, de la Laboratorul de Fizică Aplicată de la Universitatea Johns Hopkins, care conduce misiunea în parteneriat cu NASA. Orbita lui Dimorphos a fost redusă doar cu „aproximativ 1%”, precizează Nancy Chabot. Înainte, Dimorphos îl înconjura pe Didymos în 11 ore și 55 de minute. Acum, după șoc, orbita ar  fi de „11 ore și 45 de minute, sau ceva de genul”, a detaliat ea. 

    Un test pentru a pregăti omenirea pentru o posibilă coliziune. Probabilitatea unui impact critic cu un asteroid sau o cometă nu este deocamdată actuală. Obiectivul lui Dart este să testeze acum un dispozitiv de „apărare planetară”, destinat generațiilor viitoare. „Nu vrem să ne aflăm într-o poziție în care un asteroid se îndreaptă spre Pământ și noi să nu fim pregătiți”, a detaliat în timpul unei conferințe de presă Lindley Johnson, de la Departamentul de Apărare Planetară al NASA.

   „Încercăm să oferim un plan valid pentru generațiile următoare și vrem să evităm improvizația” a spus Patrick Michel, astrofizician la Observatorul Coastei de Azur. Acesta evidențiază mulți parametri care trebuie luați în considerare cu acest tip de risc, menționând dimensiunile științifice, tehnologice, politice și etice. Tocmai pentru a pregăti bine lucrurile, prin integrarea tuturor acestor aspecte, trebuie trăită o astfel de misiune”, insistă el, dorind să evite orice catastrofism. Pentru că riscul unei coliziuni majore este „minim”, ne asigură Eric Lagadec, astrofizician la Observatorul Coastei de Azur, precizând că acest lucru nu este așteptat în anii următori. Nu există „niciun obiect cunoscut care să ne amenințe cel puțin pentru următorul secol”, adaugă Patrick Michel.

   În detaliu, conform datelor NASA, toți asteroizii cu diametrul de aproximativ 10 km (cum ar fi cel care a provocat dispariția dinozaurilor în urmă cu 66 de milioane de ani) din vecinătatea Pământului au fost identificați. Sunt patru. Dacă un corp ceresc de această dimensiune ar atinge planeta noastră, ar provoca o catastrofă majoră. Dar asta se întâmplă doar la fiecare 100 de milioane sau 200 de milioane de ani.

   Aproximativ 900 de asteroizi cu diametrul de 1 km au fost identificați în apropierea Pământului. Ei traversează orbita Pământului aproximativ la fiecare 500.000 de ani, iar o coliziune cu unul dintre ei ar putea provoca o extincție în masă. În ceea ce privește asteroizii cu diametrul de 140 de metri, adică dimensiunea satelitului pe care l-a lovit Dart, specialiștii estimează numărul lor la 25.000. Numai 40% dintre ei sunt cunoscuți și traversează orbita planetei noastre aproximativ la fiecare 20.000 de ani. Dacă un corp de această dimensiune s-ar prăbuși în București, cel puțin întregul județ Ilfov ar fi distrus instantaneu. Bilanțul uman ar fi dramatic, iar consecințele planetare.

   Inițial, nava spațială Dart nu trebuia să plece singură: trebuia să decoleze în același timp cu misiunea Hera, care trebuia „să ne furnizeze rezultatele detaliate ale impactului, să ne permită să interpretăm primele măsurători efectuate. cu telescoape terestre și să extrapolăm la alte scenarii”, explică francezul Patrick Michel, inițiator al misiunii Hera. Dar, în cele din urmă, misiunea Hera nu va decola până în 2024.

   Aceste misiuni „gemene” sunt „un experiment fundamental pentru a verifica înțelegerea noastră despre fizica impactului asupra asteroizilor, impact care se află în centrul tehnicii de deviere pe care o vom testa”, a explicat Patrick Michel înainte de impact pe site-ul Agenției Spațiale Europene.

   Mă tem. Mă tem totuși că, precum aproape toate celelalte mari descoperiri ale ultimului secol și jumătate, acestea vor fi folosite în viitor nu pentru îmbunătățirea traiului pe Pământ ci, din contră, pentru distrugerea acestuia. Iar l-am supărat pe Doamne, Doamne?

   Opriți războiul!