Un dosar cu șină dar fără conținut

    Se înscrie puțin. Nici măcar un gol de echipă. Cele doar 15 goluri au configurat patru victorii în deplasare și doar una acasă. În grupa campionat dacă etapa trecută a avut câștig de cauză Farul, acum s-a bucurat FCSB-ul. VAR-ul iar a creat probleme. Cred că denumirea e de vină. Dacă nu s-ar numi VAR ci s-ar numi Vizik (pentru ochi uscați și obosiți) arbitri ar vedea mai bine. Și acum văd cum A îl calcă intenționat, apăsat, pe B în timp ce B era căzut la pământ și arbitrul, asistentul de pe acea parte, arbitrul de rezervă și cei de la VAR nu au reacționat în nici un fel. Toți aveau condiții excelente de a vedea infracțiunea.

   Rapid - Farul 1-1 spectaculos; Univ. Craiova - CFR 1-1 cu regrete; Sepsi - FCSB 1-2 cu noroc; „48” - Petrolul 0-1 mai galben decât albastru; UTA - „U” 2-0 greu dar necesar; Hermannstadt - Botoșani 1-1 cu traista găurită; Argeș - Voluntari 0-2 cu efect de adio; Mioveni - Chindia 0-1 chinuit. Cam așa s-a scris povestea.

   Normal ar trebui să urmeze o etapă a gazdelor. Doar două echipe gazdă sunt mai jos în clasament decât oaspetele lor. Dar să vedem mai întâi cum arată clasamentele. Grupa campionat: 1. Farul 36p; 2. CFR 33,5p; 3. FCSB 32,5p; 4. Univ. Craiova 29p; 5. Rapid 28p; Sepsi 21p. Grupa retrogradare: 1. Petrolul 24p; 2. „48” 23p; 3. Voluntari 21p; 4. „U” 20p; 5. Botoșani 20p; 6. Chindia 19p; 7. Hermannstadt 18p; 8. UTA 16,5p; 9 Argeș 13,5p; 10 Mioveni 11p. De menționat că „U” se află înaintea Botoșaniului datorită clasării superioare în sezonul regulat. În faza în care ne aflăm nu mai contează golaverajul.

   CFR - FCSB (duminică, ora 21) Cine câștigă în derbiul etapei ia o opțiune serioasă pentru podiumul campionatului. Un egal ar da șansa oltenilor și giuleștenilor să viseze la locul doi sau împreună pe podium. Asta dacă vor câștiga meciurile lor, meciuri care se anunță infernale. Merg pe mâna ardelenilor, chiar dacă Dan Petrescu se află pe o parte descendentă greu de imaginat, după ce Șumudică în primele șapte etape a strâns tot atâtea victorii. Haralambie, cipriotul, mi se pare un tip interesant. Să vedem!

   Farul - Univ. Craiova (sâmbătă, ora 20,30) Nu cu mult sub interesul pentru derbiul etapei se află și curiozitatea pentru meciul de pe litoral. Nu cred că oltenii vor pleca amărâți de la malul mării. Farul are scăpări pe care rapidiștii n-au știut să le exploateze. Dacă oltenii nu se pierd prin lagune vor exploata aceste lacune.

   Sepsi - Rapid (luni, ora 20,30) Până acum secuii au arătat că știu fotbal dar au pierdut. Dioszegi a promis că vor obține și puncte nu numai aplauze. Sper să nu o facă tocmai luni. Rapidulețul meu este campioana ratărilor, iar Moldovan prinț al paradelor. Acest joc denotă hazard. Dacă citești primul unșpe nu te-ar duce gândul la așa ceva.

   „U” - „48” (sâmbătă, ora 17,30) La grupa mică cel mai interesant joc se dispută pe Cluj Arena. Cele două alături de Petrolul cred că sunt echipele care își vor disputa onoarea de a juca un baraj. Voluntariul nu cred că va ține pasul cu ele. Haide „U”!

   Voluntari - UTA (sâmbătă, ora 15) Dacă textiliștii vor să scape de baraj acum este momentul să apese pe pedala războiului de țesut. Cu trei puncte în Bărăgan saltă binișor. Numai să nu alerge după dropii și să prindă doar prepelițe.

   Petrolul - Mioveni (luni, ora 18,30) Sondele petroliștilor n-ar trebui să sape la prea mare adâncime pentru a scoate gălețile cu țiței. Trei găleți le-ar fi suficiente. Oricum mai mult nu se poate. Echipa lui Dică e pe ducă.

   Chindia - Hermannstadt (duminică, ora 13) Sibienii ar putea obține de la nomazi mai mult decât le-au lăsat moldovenilor. Chestia este de abordare, abnegație și absorbție. Dacă iar o lasă mai moale pe final or păți așijderea.

   Botoșani - Argeș (duminică, ora 15,30) Cred că va fi un meci fad care va curge spre un singur portar. Cenușăreasa etapei nu prea lasă loc la speranțe. Piteștenii vor merge în Moldova precum Daea la Bruxelles. În vizită de lucru cu dosarul sub braț. Dosarul avea șină. Nu avea cuprins.

   Opriți războiul!

Capricii ca pricini

   Așa, la o clacă, se aude adesea că toate relele din lume pleacă de la pofte sau de la mofturi. Adică din capricii. Că-i vorba de război (toană) sau pandemie (dambla), că-i vorba de drog (fantezie) sau ură (fandoseală), că se referă la corupție (naz) sau simple greșeli (chef), că-i terorism (bâzdâc) sau minciună (fiță), ori de-i altă năpastă ce pică pe capul omului, toate-s capricii.

  Toate-s dorințe extravagante și exagerate ce se manifestă cu încăpățânare. Ca orice capriciu pleacă din mintea unui om. Insist. A unui om. Nu a unui grup de oameni. Nu este produsul unei echipe. Echipa are în general un lider. Dacă acel lider are ultimul cuvânt, echipa nu mai este echipă, ci ceată. O ceată aflată la dispoziția căpeteniei care nu are rolul decât de a-i pune în fapt capriciile.

   Ca orice capriciu scopul impus de lider (citește tiran) își pierde importanța în timp, dar răul odată pornit se rostogolește implacabil asupra țintei inițiale. Țintă care, la rândul ei, își sporește volumul de la o secundă la alta. Nu-i greu să vă dați seama că acum am în vizor războiul din proximitate, dar e valabil și pentru aproape toate celelalte nenorociri.

   Ce n-ar fi dat Putin să nu pornească această prăpădenie asupra semenilor săi? E prea târziu acum. Orgoliile personale, cele de tabără și cele de țară sunt prea puternice pentru a spune „stop!”. Urât ar fi ca lehamitea să-l îndobitocească într-atât încât presiunea interioară și presiunile exterioare (din partea dumei, a susținătorilor, a dușmanilor...) să-l determine la gesturi extreme, suicidare. Doar că nu s-ar duce singur!

   Terorismul are la bază tot unul sau mai multe capricii. De cele mai multe ori pe teme religioase, dar nu numai. Orgoliile, banii, idolatria stau la baza acestor capricii maligne. Se spune că libertatea ta este sfântă atâta timp cât nu se atinge de libertatea altuia. Terorismul este pe dos. Își atinge scopul doar dacă creează oroare, tragedii și suferință.

   Cu drogurile este altă poveste dar pleacă tot de la capricii. De la „doar un pic nu strică” la „am nevoie stringentă” nu e decât un moft al voinței. Toți cred că au puterea să renunțe. Nu e chiar așa. Gândiți-vă doar câți încearcă să renunțe la fumat și nu reușesc. Caută tot felul de metode fără a recurge la propria voință. Nu suntem stăpâni asupra propriului corp dacă nu renunțăm la capricii. Nu avem puterea să ne alegem acțiunile în funcție de necesitățile reale, raționale.

   Suntem ca o pană desprinsă de pe o pasăre în zbor și care coboară, așternându-se pe pământ. Căderea poate fi de la o înălțime mai mare (viașă mai lungă) sau mai mică. Pasărea poate fi vultur (putere), porumbel (concordie), vrabie sau colibri (artă, sport). Pana poate fi mai ușoară (huzur) sau mai grea (pasiune). Pământul poate fi mocirlos, pietros, prietenos sau chiar un ocean. Totul depinde de capricii.

   Capriciile despre care am vorbit mai sus, după cum reiese, nu prea pot fi controlate. Dar ce facem cu corupția. Pricina pentru care apare este tot capriciul. Acest efect poate fi destrămat? De noi depinde. De fiecare dintre noi. Și de cel care îl aplică (donator sau receptor) și de cel năpăstuit. Bineînțeles că nu poate fi eradicat. E, pe undeva, în firea omului. Dar cantitatea de corupție poate fi mult subțiată. Cu sau fără presiune.

   Și așa am ajuns din nou la politică. Acest rău nenecesar dar impus de societate poate fi tratat doar ca un capriciu? Greu, dar nu imposibil. Până politica nu se va robotiza, până legile nu vor fi făcute de mașini controlate de inteligență neîntinată, ne rămâne doar să acționăm în vederea umanizării oamenilor politici. E greu?

   Opriți războiul!

O săptămână cu două evenimente marca Filarmonica Dinu Lipatti

    Marți, 4 aprilie, de la ora 19, pe scena filarmonicii sătmărene, vom putea audia o interesantă „Seară de pian” pe baza abonamentului 33 sau a biletului procurat la fața locului. Concertul este susținut de profesorii catedrei de pian din cadrul Facultății de muzică a Universității din Debrecen. De data aceasta ei sunt cei ce vor primii note, iar examinatori sunt pretențioșii melomani sătmăreni.

                             Universitatea din Debrecen

   Lakatos Peter, Duffek Mihaly, Pless Attila, Grunwald Bela, B. Kiss Zsuzsanna și Tonhaizerne Vojevogyina Olga ne vor răsfăța cu lucrări de Johann Kuhnau, Johannes Brahms, Frederic Chopin, Giuseppe Verdi, Franz Liszt și Serghei Prokofiev.

                             Franz Lamprecht

   Joi, 6 aprilie, de la aceeași oră 19, un nou spectacol de gală ne-a pregătit conducerea prestigioasei instituții de cultură sătmărene, spectacol pe care îl puteți urmări cu abonamentul cu nr. 34. Corurile filarmonicilor din Oradea și Tg. Mureș împreună cu Orchestra  Filarmonicii Dinu Lipatti reunite sub bagheta lui Franz Lamprecht ne vor oferi într-un „Concert vocal simfonic” o adevărată coroană regală a genului - „Masa de recviem” a lui Giuseppe Verdi. Vocile sopranei Egyed Apollonia, mezzo-sopranei Veress Orsolya, tenorului Pataki Adorjan și basului Corneliu Huțanu se vor ridica și coborî pe portativ conform talentului lor demonstrat de atâtea ori chiar și aici la Satu Mare.

 Recviem

    Recviemul este liturghia din tradiția Bisericii Latine oficiată pentru odihna persoanelor decedate. Termenul „recviem” se poate referi în sens restrâns și doar la compoziția muzicală destinată pomenirii unei persoane decedate. Echivalentul recviemului în ortodoxie este prohodul.

   Autori celebri ai unor recviemuri au fost Mozart, Verdi, Berlioz, Dvořák, Fauré, Duruflé etc. Inițial, părțile recviemului se interpretau sub forma unor cântece monodice în cadrul liturghiei. Caracterul dramatic al textului a apărut în măsura în care compozitorii au realizat genul propriu-zis al acestuia, iar compozițiile muzicale, ca de exemplu cele ale lui Verdi, au devenit mai mult piese de concert decât lucrări liturgice.

   Timp de mai multe secole textele din recviem au fost cântate pe melodii ale muzicii gregoriene. Recviemul lui Johannes Ockeghem, scris pe la mijlocul secolului al XV-lea, reprezintă cea mai timpurie variantă polifonică ce s-a păstrat.  Înainte de standardizarea textelor liturghiei la Conciliul de la Trento, multe din compozițiile timpurii au fost scrise pe texte variate. Recviemul de Brumel, ce datează din anul 1500, este primul care include Dies Irae. În primele variante polifonice ale recviemului au existat contraste considerabile de textură chiar între părțile unuia și aceluiași recviem: unisonuri sau pasaje de fauxbourdon (cantus firmus), care contrastau cu alte secțiuni de contrapunct complex la fel ca și în recviemul lui Ockeghem.

   În secolul al XVI-lea tot mai mulți compozitori au început să scrie muzică pe versurile recviemului. Până în prezent au fost compuse mai mult de 2000 de recviemuri.  Cele renascentine, mai ales cele care nu au fost scrise în Peninsula Iberică, pot fi interpretate a cappella (fără acompaniament instrumental), în timp ce în jurul anului 1600 compozitorii preferau mai des să folosească instrumente muzicale pentru acompanierea unui cor, de asemenea puteau include și soliști vocali. Există o mare variație între compoziții în ce ține de modul în care textul liturgic este adaptat la muzică. Mulți compozitori omit părți din prescripția liturgică, mai frecvent Gradual-ul și Tract-ul. Fauré omite Dies Irae, în timp ce în secolele precedente același text a fost frecvent pus pe note de compozitorii francezi ca lucrare de sine stătătoare.

   Uneori compozitorii divid o parte din textul liturgic în două sau mai multe mișcări, caz ce se datorează volumului mare al textului. Dies Irae este cea mai frecvent divizată în funcție de text. Introit și Kyrie sunt deseori compuse într-o singură mișcare, deoarece sunt părți adiacente ale actualei liturghii romano-catolice.

   La începutul secolului al XVIII-lea și pe parcursul secolului al XIX-lea mulți compozitori au scris adevărate lucrări de concert de o anumită forță și durată considerabilă, ceea ce a împiedicat utilizarea recviemului pentru un simplu serviciu funerar. Recviemurile de Gossec, Berlioz, Verdi și Dvořák sunt în esență oratorii dramatice de concert. O reacție opusă la această tendință a venit de la mișcarea ceciliană, care a recomandat reducerea acompaniamentului și punerea în evidență a soliștilor vocali de operă.

   Giuseppe Verdi

   Giuseppe Verdi s-a născut în mica localitate Le Roncole, în apropierea Parmei. Părinții săi, Carlo Giuseppe Verdi și Luigia Uttini, dețineau acolo o mică fermă, Osteria Vecchia. La data nașterii sale localitatea aparținea de Departamentul Taro^⁠ din Imperiul Francez. Acesta a fost motivul pentru care prenumele sale au fost temporar francizate în Joseph Fortunin François Verdi (numele lui din acte fiind Giuseppe Fortunino Francesco Verdi). Dominația franceză a dăinuit doar între anii 1808-1814.

                                      Giuseppe Verdi

   Încă de copil, Giuseppe ia lecții de muzică de la organistul din comună, făcând exerciții acasă la o spinetta dezacordată (un fel de clavecin). Continuă în felul acesta până când Antonio Barezzi, un comerciant din Busseto iubitor de muzică, prieten al familiei Verdi, îl ia la el în casă și-i plătește lecții de muzică la un nivel mai ridicat. În 1832 se prezintă la conservatorul din Milano, dar este respins pentru că depășise limita de vârstă pentru un student de conservator. Reîntors la Busseto primește postul de maestru de muzică al comunei și se căsătorește în 1836 cu fiica lui Barezzi, Margherita, de la care are doi copii, Virginia și Icilio. Între timp, Verdi începe să compună, orientat încă de acum în direcția muzicii de operă. În 1839 debutează la Teatrul Scala din Milano cu opera „Oberto, conte de San Bonifacio”, obținând un oarecare succes, umbrit însă în 1840 de moartea Margheritei, apoi și a celor doi copii. Îndurerat de aceste pierderi, Verdi se reculege și își continuă activitatea componistică cu opera „O zi de domnie”, care înregistrează însă un total fiasco. Descurajat, se gândea deja să abandoneze muzica, dar numai doi ani mai târziu, în 1842, obține la Scala un succes triumfal cu opera „Nabucco”, datorat în parte și interpretării magnifice a sopranei Giuseppina Strepponi, care avea să-l însoțească până către sfârșitul vieții.

   Începe o perioadă în care Verdi muncește "ca un ocnaș", cum spunea el însuși, pentru a satisface cererile diverselor teatre de operă din Italia. Între anii 1843 și 1850 compune într-un ritm susținut 13 opere precum „Lombarzii”, „Ernani”, „Cei doi Foscari”, „Macbeth” și „Luisa Miller”. Tot în acest timp ia naștere relația sa cu Giuseppina Strepponi.

   În 1848 se mută la Paris. Forța lui creativă este tot mai fecundă, în așa măsură că, din 1851 până în 1853, compune una după alta trei capodopere, cunoscute sub numele de "Trilogia populară", și anume: „Rigoletto”, „Trubadurul” și „Traviata”, la care se mai adaugă și „Vecerniile siciliene”. Succesul acestor opere a fost de nedescris. Împodobit cu faima dobândită, Verdi se stabilește împreună cu Giuseppina Strepponi la proprietatea "Sant'Agata" din Busseto, unde va locui cea mai mare parte a timpului. În 1857 se pune în scenă opera „Simon Boccanegra” iar în 1859 se reprezintă „Bal mascat”. În același an se căsătorește cu Giuseppina Strepponi.

Din 1861, Verdi ia parte și la activitatea politică în Italia, numele lui devenise simbolul mișcării de eliberare a nordului Italiei de sub dominația austriacă, sub conducerea dinastiei de Savoia (V.E.R.D.I. „Vittorio Emanuele Re D'Italia”, adică „Victor Emanuel, regele Italiei”. În 1874 este numit senator în parlamentul italian. Nu-și întrerupe activitatea muzicală și dă la iveală opera „Forța destinului” și „Masa de recviem”, celebrată în 1873 la moartea scriitorului Alessandro Manzoni. Pentru festivitățile prilejuite de deschiderea Canalului de Suez în 1869 compune opera „Aida”. În 1887, este reprezentată capodopera sa „Otello” iar în 1893, la vârsta de 80 de ani, se inspiră din nou din Shakespeare pentru a compune opera buffă „Falstaff”, după care se retrage la Sant'Agata și își ia adio de la activitatea componistică. După ce în 1897 moare Giuseppina, Verdi se stinge și el din viață la Milano, la 27 ianuarie 1901.

   Opriți războiul!

2. România 2 2 0 0 4-1 6

    Ne bucurăm pentru cele șase puncte dar parcă nu de-a-ntregul. Parcă mai lipsește ceva. Dacă luăm cu amănuntul ceva-ul ăla devine ceva-uri. Așa, câteva, prin părțile esențiale.

   Să luăm pentru început părțile bune: 6 puncte, începuturi de partidă în forță și cu realizări, omogenitate, dedicație, susținerea majorității suporterilor și celelalte rezultate perfecte pentru noi (pentru locul doi). Parcă neajunsurile sunt mai multe: pregătire fizică, schimbări neinspirate, frica de rezultat (neîncredere în forțele proprii), orgoliul personal, scăderea mobilizării după pauză, petardele, huiduielile și manifestările huliganice ale ultrașilor, condițiile de transport și odihnă oferite de federație, bățul prin gard aruncat în presă de părinții cu drept de vot și de antrenorii pismași și, în ultimul rând, subțirimea valorică a lotului.

    Cam asta am dedus din aceste prime două jocuri oficiale ale României din această primăvară. Mai prost stăm la echipele „under” unde în competițiile oficiale am cam luat bătaie. Prin amicale ce-am mai scos ochii. La „underi” am remarcat comportarea excepțională a naționalelor Norvegiei care au scos rezultate formidabile la diferite grupe de vârstă. Se pare că urmașii lui Haaland îl prind din urmă.

   Să revenim la oile noastre. Înaintea etapei a doua clasamentele arată așa: 1. Farul 35p; 2. CFR 32,5p; 3. FCSB 29,5p; 4. Univ. Craiova 28p; 5.Rapid 27p; 6. Sepsi 21p în grupa campionat; 1. „48” 23p; 2. Petrolul 21p; 3. „U” 20p; 4. Botoșani 19p; 5. Voluntari 18p; 6. Hermannstadt 17p; 7. Chindia 16p; 8. UTA 13,5p; 9. Argeș 13,5p; 10. Mioveni 11p în grupa retrogradare.

   În grupa campionat primele trei clasate joacă în deplasare la ultimele trei. Ne așteptăm la niște partide pe cinste. Pe cinste și onoare. Chiar și pe cinstite (în timpul și după desfășurarea lor). Mai jos, la cele care luptă pentru evitarea retrogradării și baraje (de supraviețuire sau de participare la un alt baraj) avem un adevărat derbi între primele două clasate. Chiar sunt curios dacă în grupa campionat va mai fi vreun meci între primele două clasate.

   Rapid - Farul (sâmbătă, ora 21,45) Am ales această partidă ca fiind derbiul etapei nu pentru că sunt rapidist ci pentru că împreună au mai multe puncte decât cealaltă partidă de foc a etapei. Farul acuză faptul că a avut la loturi mult peste 20 de jucători. Să fim serioși. Dintre aceștia nu sunt titulari în „echipa mare” decât patru (Alibec, Mazilu, Borza și Băluță). Rapidul a avut și el trei titulari pe la naționale (Moldovan, Pănoiu și Kait).

   Univ. Craiova - CFR (duminică, ora 21) Despre aceasta spuneam că este a doua partidă de foc a etapei. Egalul de pe Arena Națională îi obligă pe olteni la un joc bun astfel încât ardelenii lui Petrescu să nu plece cu toate punctele din Bănie. Nu va fi ușor. Unii spun că orice rezultat este normal. Eu zic că orice rezultat este o surpriză deoarece se vor înscrie cel puțin trei goluri.

   Sepsi - FCSB (luni, ora 20,30) Meciul de închidere al etapei nu este mai puțin interesant. Aici chiar este un decalaj între jucătorii selecționați pe la loturi din cadrul celor două echipe. Va cântări oare acest lucru? Faptul că jocul se dispută la închiderea etapei s-ar putea să reducă un pic acest decalaj.

   „48” - Petrolul (vineri, ora 21) Etapa debutează cu un adevărat regal pentru grupa retrogradare. Cum spuneam se întâlnesc pe Centralul din Craiova juveții lui Mititelu cu bătrânii lui Copilu (proaspăt investit la Ploiești). Locul unu cu locul doi. Dacă oltenii au asigurat unul din primele două locuri la sfârșitul etapei, prahovenilor le trebuie victoria pentru acest deziderat.

   Hermannstadt - Botoșani (sâmbătă, ora 17) Un meci în care învingătoarea poate privi liniștită competiția în următoarele trei-patru etape. Va avea osânză. Dacă nu va fi nici o învingătoare sprâncenele se vor încreți în ambele tabere.

   UTA - „U” (sâmbătă ora 12) Cam matinal. UTA are nevoie neapărat de cele trei puncte, dar adversarii ei trec printr-o perioadă foarte bună. Altădată Domide și Anca, Gornea și Sepsi, Lereter și Adam, Broșovski și Sabău, Petescu și Ivansuc, Fl. Dumitrescu și Cociș strângeau aplauze, beri (cei mai vechi) și selecționări. Astăzi...

   Argeș - Voluntari (duminică, ora 13,30) Ca și arădenii piteștenii calcă pe cărbuni încinși. Dacă nu câștigă vai de mama lor!

   Mioveni - Chindia (luni, ora 17,30) Chiar dacă aritmetica nu o arată cred că argeșenii cu lotul, antrenorul, conducerea și banii lor, nu au șanse de supraviețuire. Prilej pentru nomazi să ia jocul în serios. Cenușăreasa etapei nu cred că va dezvolta un meci agreabil. Dar mai știi...?

   Opriți războiul!

   

GDPR

   Peste o lună se împlinesc 7 ani de când Uniunea Europeană a publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene cele două acte normative care urmau să ne schimbe viața în bine. Cel puțin asta năzuiau ei. Omul de rând nu s-a simțit nici mai bine nici mai rău după aceste două norme.

   Mă refer la „Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor)” și „Directiva (UE) 2016/680 referitoare la protecţia datelor personale în cadrul activităţilor specifice desfăşurate de autorităţile de aplicare a legii”. Mai pe scurt norme GDPR sau mai pe românește RGPD (Regulament General de Protecția Datelor).

   Concomitent a fost abrogat tot ce se referea înainte la acest capitol și a fost elaborat un regulament special pentru protejarea omului de el însuși. Adică secretele lui personale pe care le distribuia cu nonșalanță pe toate documentele pe care le semna în relația cu statul, cu societăți comerciale, organizații... sau chiar cu alte persoane fizice. Nu mai vorbesc despre postările pe pleiada de rețele sociale.

   În ceea ce mă privește, privind peste umăr, „secretele” sunt la vedere. Ceea ce vreau eu să las la vedere: nume, vârstă, sex, telefon, adresă, pregătire profesională... și cam aproape tot ce se scrie într-un curriculum vitae. Nu am pretenția că unele date pe care le cred protejate nu pot fi accesate de către un hacker. Electronica este un domeniu vast. Nici pe ce am eu ascuns printre circumvoluțiuni nu pot fi sigur că nu sunt modalități de revelare.

   De remarcat că „Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal”, înființată în 2005, a aflat de cele două acte normative abia prin 2018 când prin două legi (190 de abrogare și 363 de punere în aplicare, adică din iulie și până în decembrie) au extins legile Europei și în România.

   De atunci și până acum au apărut o sumedenie de ghiduri care să facă înțelese cele 87 de pagini scrise cu literă mică din Regulamentul UE. Cele 99 de articole ale sale au un scop bine definit. De a proteja omul de rând sau, cum spuneam mai sus, de a proteja mireanul de el însuși. Ceilalți sunt sub protecția Domnului. La cei cu frica lui Dumnezeu mă refer, nu la cei care se închină doar ca să le fie iertate păcatele.

   Cei care nu comit fărădelegi și au atâta minte să nu urce în tramvai cu portmoneul la vedere nu prea au de ce se teme. Rețelele sociale sunt cel mai periculos „tramvai” în acest prim sfert de secol al mileniului trei.

   Din păcate aceste legi nefiind bine fundamentate protejează și pe o sumedenie de persoane fizice cu activitate subversivă. Adică sunt legi ce protejează pe cei care încalcă legea. De la viol la trădare de patrie sau de la pedofilie la corupția de înalt nivel toți sunt protejați. Pentru ei nu contează că au săvârșit fapta, contează doar că nu a fost dovedită. Și trăiesc bine-mersi printre „oamenii vii”.

   Ce m-a făcut să scriu acest articol? Un comunicat banal:

„Autoritatea Națională de Supraveghere a finalizat în luna martie a anului curent o investigație la o persoană fizică, în calitate de operator, în cadrul căreia a constatat încălcarea prevederilor art. 6 alin. (1) coroborat cu art. 5 alin. (1) lit. a) din Regulamentul General privind Protecția Datelor (RGPD).

Ca atare, operatorul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 2.212,02 lei, echivalentul a 450 EURO.

Investigația a fost demarată ca urmare a unei sesizări prin care se reclama faptul că operatorul a postat în cadrul unei rețele de socializare datele cu caracter personal a numeroase persoane fizice.

În cursul desfășurării investigației, Autoritatea Națională de Supraveghere a constatat că persoana fizică respectivă a dezvăluit datele cu caracter personal (numele, prenumele, localitatea de domiciliu) ale mai multor persoane vizate prin intermediul unei rețele de socializare, postând aceste date fără consimțământul acestora și fără îndeplinirea unei alte condiții prevăzute la art. 6 alin. (1) din RGPD.

În acest context, s-a reținut că operatorul avea obligația respectării principiului legalității prevăzut la art. 5 alin. (1) lit. a) din RGPD.”

  

De aici vă las pe voi să comentați despre suficiență, înțeles, necesitate, transparență...

 Opriți războiul!

Muzica din filme

   În această săptămână Filarmonica de Stat Dinu Lipatti din Satu Mare are ca vedetă muzica din filme. Pentru susținerea acestui demers au fost invitați dirijorul Andrei Tudor și soprana Modra Noemi. Spectacolul, programat joi seara de la ora 19, nu poate fi urmărit decât pe baza biletului cu preț unic (42 de lei). Aranjamentul muzical aparține trioului Andrei Tudor, Ionel Tudor și Calvin Custer și se vor audia piese din producțiile cinematografice  „O odisee spațială” (muzica Richard Strauss, Aram Haciaturian, György Ligeti, Johann Strauss), „Urzeala tronurilor” (Ramin Djawadi), „Cinema Paradiso” (Ennio și Andrea Moricone), „Legenda anului 1900” (același Ennio Moricone), „Forest Gump” (Alan Silvestri), ”Poveste din cartierul de vest” (Leonard Bernstein și David Newman) și „Pe lacul auriu” (Dave Grusin).

   Nu toți cei care am pășit într-o sală de cinematograf sau urmărim cu interes filmele pe micul ecran suntem atenți și la coloana sonoră a creațiilor cinematografice. Și mai puțini sunt cei care se interesează, înainte sau după vizionare, cine este răspunzător de coloana sonoră, ale cui compoziții au fost utilizate, dacă au fost realizări muzicale special pentru film sau au fost folosite compoziții deja aflate pe piață.

   Nu același lucru se întâmplă la filmele muzicale și, din ce în ce mai mult în ultimul timp, la filmele biografice ale compozitorilor și/sau interpreților. Publicul dedicat acestor tipuri de filme în general cunoaște subiectul sau o mare parte a acestuia, cunoaște și melodiile și chiar le fredonează împreună cu actorii.

   Fără a avea pretenția că îi voi devoala pe toți marii compozitori ai muzicii de film voi încerca să-i nominalizez pe unii dintre cei mai cunoscuți dintre ei. Cei care pe parcursul secolului XX ne-au făcut să trăim mai intens filmele de acțiune, să ne îngrozim la thrillere, să iubim la filmele de dragoste sau să plutim la filmele muzicale.

   Aș începe cu cei patru mari compozitori de la Hollywood-ul sfârșitului de secol: John Barry, Jerry Goldsmith, Henry Mancini și John Williams. Aș continua cu misticul John Debney și francezul Alexandre Desplat, cu „istoricul” Patrick Doyle sau „gladiatoarea” Lisa Gerrard, cu celticul James Horner sau cu popularul James Newton Howard.

   Cum ar fi fost să urmărim „Doctor Jivago” sau „Lawrence, prințul deșertului” fără creațiile lui Maurice Jarre, peripețiile lui Ben-Hur fără inspirația compozitorului maghiar Miklos Rozsa, trilogia „Stăpânul inelelor” fără spiritul lui Howard Shore. M-ați fi certat dacă uitam de „Pe aripiule vântului” sau „Casablanca” în care Max Steiner ne-a purtat de la diafan la tensiune fără să ne dăm seama.

   Pe de altă parte jazz-ul lui Alex North sau pătrunderea psihanalitică a lui Randy Newman descoperind slăbiciuni ale firii omenești (precum Alexandru Andrieș al nostru) nu ne-au putut lăsa indiferenți. Celălalt Newman, Alfred, un adevărat colecționar de nominalizări la Oscar. În cei 40 de ani de activitate a fost nominalizat de 45 de ori pentru muzica din filme (în fiecare an cel puțin o dată) și a cucerit 9 trofee. Ultimul dintre giganții străini pe care îl voi nominaliza este Ennio Moricone, singurul care se poate lăuda cu peste 500 de filme (de lung metraj și seriale) a căror coloană sonoră îi poartă semnătura, peste 30 dintre acestea fiind memorabilele westernuri pe care și azi le vizionăm cu plăcere.

   Dintre români, recunoscut pe plan internațional este doar Alexandru Bălănescu și asta pentru că la 15 ani a emigrat în Israel și mai apoi la Londra. A compus muzica pentru filmul „Îngeri și insecte”. Alți compozitori precum Dan Andrei Aldea („Nunta de piatră”), moldoveanul Eugen Doga (Maria Mirabela și alte filme de animație), Aaron Fazakas („Contractul”), Vasile Șirli („Glissando” și alte șase producții) sau Dorin Liviu Zaharia („Tănase Scatiul” printre altele) nu prea au avut șansa să treacă granița în secolul trecut și atunci când au trecut-o au trebuit să ceară azil politic și să-și creeze o nouă carieră.

   Andrei Tudor

    Născut la 2 decembrie 1983, în București, Andrei Tudor a început studiul pianului la vârsta de patru ani.

   Este membru al CREDIDAM și al UCMR-ADA, iar din 2008, devine membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. Obține titlul de doctor în muzică al secției Compoziție din cadrul Universității Naționale de Muzică din București.

   Colaborează ca aranjor, compozitor, pianist sau dirijor cu personalități artistice, instituții și orchestre, precum: Angela Gheorghiu, Andrea Bocelli, Mario Frangoulis, Dulce Pontes, Edvin Marton, Goran Bregovici, Walter Ricci, Ally Brooke, María José, Brad Vee Johnson, B & B Gospel Choir, Boney M Experience, Beverly Glenn Sundel, Aura Urziceanu, Monica Anghel, Nico, Luminița Anghel, Andra, Gabriel Cotabiță, Vlad Miriță, Marcel Pavel, Cezar Ouatu, Cristi Minculescu, Adrian Enache, Paula Seling, Pinky, Berti Barbera, Cristina Haios, George Miron & Acapella, Smiley, Irina Sârbu,  Orchestra Națională Radio, Big Band-ul Radio România, Filarmonica „George Enescu”, Orchestra Simfonică București, Symphonic Pop Orchestra, Camerata Regală, Andrei Tudor Orchestra, Opera Comică pentru Copii București, Opera Națională Română Cluj-Napoca, Filarmonica de Stat Sibiu, Orchestra Operei Brașov, Filarmonica Pitești, Primarius Orchestra Budapesta, Prague Philharmonia, Royal Philharmonic Orchestra, Saarbruken Radio Symphony Orchestra și acum cu Orchestra Filarmonicii Dinu Lipatti din Satu Mare.​

   Melodiile și aranjamentele realizate de Andrei Tudor apar în peste 20 de albume și compilații ale artiștilor, cum ar fi: Angela Gheorghiu – „Eternamente” și „Guardian Angel”, Mihai Trăistariu – „Altceva”, Andra – „Vis de iarnă”, Marcel Pavel – „De dragul tău”, „Nu te mai am” și „Very Classic”, Monica Anghel – „XXI”.

   Are în palmares peste 30 de premii naționale și internaționale pentru compoziție și interpretare: Premiul al II-lea la Festivalul Internațional al Cântecului – Cairo (Egipt, 2003), secțiunea creație, pentru piesa „I Ask You Why” interpretată de Luminita Anghel; numeroase premii la Festivalul de la Mamaia; în 2007, 2010 și 2013 este răsplătit cu premiul anual oferit de Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România pentru compoziție. În 2008, este câștigător al selecției naționale Eurovision cu piesa „Pe-o margine de lume”, interpretată de Nico și Vlad Miriță. La Belgrad, obține premiul pentru cel mai bun compozitor de la Eurovision. De asemenea, primește premiul pentru cel mai bun compozitor oferit de Radio România în cadrul celei de-a 150-a gale organizate de prestigioasa instituție de presă, dar și pentru cel mai bun cântec pop.

   Pandemia nu l-a putut ține departe de muzică pe Andrei Tudor și, chiar în izolare fiind, a desfășurat câteva proiecte foarte interesante: a realizat aranjamentul muzical pentru piesa „Amsterdam” a trupei britanice Nothing but Thieves, ce a cântat împreună cu Orchestra Simfonică București. A reunit nu mai puțin de 100 de artiști români pentru piesa „Hristos a înviat”, compusă de el, pe versurile Andreei Andrei.

   A semnat orchestrația și adaptarea muzicală a cântecului „Hristos a înviat”, interpretat de soprana Angela Gheorghiu, cu care colaborează și în continuare. Alături de Orchestra Simfonică București, a adunat peste 60 de instrumentiști din întreaga lume pentru compoziția tatălui său, Ionel Tudor, „Valsul serii”. A semnat orchestrația pentru „Oda bucuriei”, interpretată de Andrea Bocelli, sub bagheta maestrului Eugene Kohn. Andrei Tudor compune primul său album pentru pian și orchestră.

   Despre biografia sopranei Noemi Modra, membră a colectivului Operei Maghiare din Cluj vom reveni cu proxima ocazie.

   Opriți războiul!

Ofsaid!

   Pauza competițională ne dă prilejul să umblăm un pic la statistică. Puțin mai mult decât de obicei, mai ales că avem și rezultatele finale și oficiale ale sezonului regulat. Cele treizeci de etape încheiate nu de mult au consfințit un număr de 562 de goluri în 240 de jocuri, adică o medie cu puțin peste 2,34 goluri/meci.

   Dacă descoasem mai mult clasamentul după 30 de etape vom vedea că au fost 63 de jocuri încheiate la egalitate, 70 de jocuri încheiate cu victoria oaspeților, iar restul de 107 jocuri s-au încheiat cu victoria majorității suporterilor care ar fi trebuit să fi fost în tribune. Dacă faceți totalul punctelor obținute pe teren și totalul punctelor din clasament veți observa o diferență de nouă puncte, adică exact numărul de puncte extrase de federație din contul sibienilor.

  Din altă perspectivă putem vedea că echipa cu cele mai multe victorii este CFR (20) la polul opus situându-se Mioveni (4); echipele cu cele mai multe meciuri egale sunt Botoșaniul și Chindia (11) iar cu cele mai puține sunt CFR și Petrolul (3); cele mai puține înfrângeri le are Farul (4), iar cele mai multe sunt în dreptul Mioveniului și, surpriză, Petrolului (16). Cele mai multe goluri înscrise le au primele două clasate; Farul și CFR (54) în contrast cu echipa din Pitești care are cele mai puține (21). Cele mai puține goluri primite le are Moldovan (26), portarul Rapidului (singurul portar din campionat prezent în lotul național în această perioadă)  nelipsind nici o secundă de pe teren. Cele mai multe goluri au poposit în poarta Mioveniului (45).

   Să trecem și la faza a doua a campionatului. Despărțirea celor mai bune echipe de cele mai slabe a dus nu numai la meciuri mai echilibrate, ci și la un procent mai mare de puncte ce au revenit gazdelor. E drept că toate echipele gazdă au fost mai bine clasate decât oaspeții. Cele cinci victorii ale gazdelor și trei meciuri nule nu au adus prea multe schimbări în cele două clasamente. În cel mai important nu a adus chiar nici una. Doar decalajul dintre lideră și urmăritoare s-a mărit. FCSB - Univ. Craiova 1-1 pe muchie; CFR - Rapid 2-2 cu năbădăi; Farul - Sepsi 2-1 cu noroc; Voluntari - Hermannstadt 1-1 cu semințe; Petrolul - UTA 1-0 oare de ce?; Botoșani - Chindia 1-0 chinuit; 48 - Mioveni 3-0 real; „U” - Argeș 2-0 cu felicitări.

   În privința fazei etapei, cea de la ofsaidul care a anulat un gol clujenilor (un gol pe care nu l-ar fi meritat) părerea mea este că a fost ofsaid. Majoritatea celor care au judecat faza au considerat jucătorii implicați ca niște jaloane, adică perpendiculari pe suprafața gazonului. Vă rog să observați că toți jucătorii Rapidului sunt înclinați către stânga (spre centrul terenului) iar jucătorul CFR-ului este înclinat către poarta Rapidului. Dacă filmarea s-ar fi făcut exact de pe linie acest lucru ar fi fost mult mai vizibil. Deci călcâiul ultimului jucător rapidist este cu siguranță mai departe de linia porții decât umărul jucătorului clujean (ar putea avea chiar și jumătate de metru cum arată VAR-ul).

   Mai lipsesc clasamentele, așai? Păi, cum am mai spus. Nu are rost să înșir în clasamente numărul de victorii, de meciuri egale, de înfrângeri, de goluri marcate sau primite deoarece acestea nu mai au nici un rol. Tot ce contează sunt numărul de puncte (la mine sunt cu virgulă pentru că așa vor fi și în clasamentul final), iar în caz de egalitate contează doar ordinea echipelor de la finalul primei părți a campionatului (Farul, CFR, FCSB, Univ. Craiova, Rapid și Sepsi la grupa mare).

   În lupta pentru titlu: 1. Farul 35p; 2. CFR 32,5p; 3. FCSB 29,5p; 4. Univ. Craiova 28p. 5. Rapid 27p; 6. Sepsi 21p

   La retrogradare: 1. „48” 23p; 2. Petrolul 21p; 3. „U” 20p; 4. Botoșani 19p; 5. Voluntari 18p; 6. Hermannstadt 17p; 7. Chindia 16p; 8. UTA 13,5p; 9. Argeș 13,5p; 10 Mioveni 11p.

   Cu un gând bun către naționalele României am fi vrut să închei aceste rânduri, dar primele două rezultate ale acestora (0-4 în Norvegia la sub 19 ani unde mai avem în grupă Franța și Irlanda de Nord și 1-3 în amicalul din Italia la sub 18 ani) mă cam dezumflă. La ora la care scriu este gata să înceapă meciul Portugalia - România din Elite League U20 (competiție europeană unde avem până acum o victorie și trei înfrângeri).

   Opriți războiul!