Copilării

    În ultimii 68 de ani am trăit, generație după generație, 68 de modalități de a-ți petrece copilăria. Pentru a lua în discuție fiecare tip de copilărie în parte nu avem destul spațiu și nici nu cred că ar fi interesant, schimbările de la un an la următorul sunt puțin sesizabile. În schimb, după subiectiva mea părere aceste 68 de feluri de a copilări pot fi așezate în cinci sertărașe încăpătoare.

    În primul dintre sertărașe, cel mai de jos, se află acea copilărie marcată de războiul relativ proaspăt încheiat și de schimbarea bruscă și în mare parte forțată a regimului. În acea perioadă aproape fiecare copil avea un tătic sau bunic afectat de urgiile războiului. Bunic sau tătic care dacă nu a dispărut în această năpastă s-a întors acasă cu traume severe fizice și/sau psihice. Poveștile spuse la lumina lămpii de gaz erau triste și deseori încărcate de ură sau resemnare. Trecerea de la un regim libertarianism de scurtă durată la un regim bazat pe idealism impus a marcat și ea în mod negativ copilăria acelei generații.

    Mai apoi, în a patra cincime de secol douăzeci, a fost petrecută probabil cea mai pură copilărie pe aceste meleaguri. De la jocul cu cercul (o roată de la un cărucior dezafectat) la șotron, de la păpușa confecționată din cârpe și până la împletirea cosițelor, totul era de o nevinovăție marcantă. Lipsa grijii zilei de mâine pentru cei mai mulți dintre părinți și bunici se repercuta asupra întregii comunități, bineînțeles și asupra celei aflate la vârsta copilăriei. De la Așchiuță (o păpușă de lemn) și Căpitanul Val-Vârtej se încărcau de energie copiii acelor timpuri. În afara câtorva vizionari, marginalizați la acea vreme, care străpungeau îngrijorați viitorul acestui fel de a exista, toată lumea se afla într-o dulce și binefăcătoare armonie. Trebuie remarcat aici că în acea perioasă se aflau și cei mai puțini răufăcători în libertate.

    A urmat apoi cea mai neagră perioadă în care ți-ai fi dorit să-ți petreci copilăria. Lipsurile și vicisitudinile din marea majoritate a gospădăriilor, în contrast cu opulența din casele protipendadei comuniste, au lăsat răni adânci pe de o parte și năravuri secesioniste de cealaltă parte a baricadei sociale. Includ aici atât deceniul dinainte de neisprăvita revoluție cât și cel de după. O copilărie neagră începută cu cozi interminabile, cu dispariția „Mihaelei” și a celor „1001 de nopți” de pe micile ecrane, cu foamea din burtică și continuată apoi cu certuri interminabile dintre mama și tata, dintre părinți și bunici, dintre oricare „om mare” și alt „om mare”, cu frica de a merge afară la joacă, cu chimizarea produselor alimentare...

    Când toate au început să se așeze pe făgașul lor, normalitatea începând să curbeze fenomenalul și extraordinarul, credința, nu neaparat cea sfântă, să capaciteze distanța dintre ieri și mâine, copilăria s-a împărțit în clase sociale: de sus și de jos; de dreapta și de stânga; de „am” și de „am nevoie”. Refugiul în cultură și sport a devenit uneori o necesitate, dar pericolele pentru fiecare pas în viață al copilului mileniului trei a dus ca acest refugiu să vulgarizeze atât cultura cu mulți neaveniți cât și sportul cu mulți profitori. Aceasta se întâmplă și datorită faptului, sau mai ales datorită faptului, că ambele sunt prea puțin susținute de stat. Doar la nivel declarativ nu este suficient.

    Copilăria de astăzi este cea mai expusă. Atât binelui cât și răului. Și binele și răul vin din tehnologizare și din transformarea semnalelor analogice în semnale digitale. Mergând mai departe se întrevede o expunere expansivă la inteligența artificială. Adică a acelei inteligențe care tinde să ia locul inteligenței copiilor și nepoților noștri. Asta nu face decât să atrofieze dorința lor de a descoperi prin propriile lor puteri noul, lăsând doar mijloacele (aparatele electronice în general) să dezvolte originalitate. Păpușa a fost înlocuită cu telefonul și mingea cu tableta electronică. Nici alimentația lor nu mai e ce a fost. Pâinii cu untură i-au luat loc chipsurile. Înghețata și siropurile de odinioară au dispărut, fiind înlocuite de chimicale de diferite culori și gusturi. Deunăzi, o mămică mi-a interzis să-i dau fiicei sale sirop de casă pentru că e făcut cu zahăr. Mai apoi, prin oraș, i-a cumpărat o licoare frumos colorată pe care să o soarbă cu paiul. Ăsta-i un alt sens al cuvântului copilărie.

    Opriți războaiele!