Consumatum est!

     Poate că nu este tocmai inspirată asocierea ultimelor cuvinte (traduse în latină) rostite de Isus Hristos, după infama răstignire, cu fluierul final al unei competiții sportive, chiar dacă aceasta are loc doar în anii bisecți. Probabil că nici Caragiale nu a dorit vreo asociere cu biblia atunci când a introdus exclamația cu pricina într-unul din titlurile „mofturilor” sale. Ca o paranteză fie spus, este vorba despre un „moft” pe care nu-l prea apreciez ca moral.

    De fapt și această asociere este făcută doar așa, în treacăt, pentru că altul este scopul acestei scrieri. Mai ales că impresiile despre sfârșitul europenelor sunt repede estompate de alte competiții sportive de larg interes care mențin nealterată atenția pasionatului de sport, totul culminând cu Jocurile Olimpice, programate în apogeul acestei toride veri tocmai în Orașul Luminii.

    Pentru a fi mai explicit, intenția mea de a traduce expresia latină „Consumatum est!” nu este în „Totul s-a sfârșit!” ci în „S-a consumat!” și ideea pe care vreau să o dezbat este traseul pe care îl parcurge omul în general de la nevoie la moft. Îmi veți spune că asta depinde de starea socială a fiecăruia. În parte aveți dreptate dar mai depinde și de educație și autocontrol.

    Publicitatea, mesajele subliminale, populismul practicat de politicieni, atracția internetului, curiozitatea, dorința morbidă de a fi în „ton cu lumea” („în trend” altfel spus), toate acestea la un loc și multe altele, nu pot fi combătute de cei ușor influențabili. Toate se răsfrâng într-un consum irațional de produse alimentare, de înbrăcăminte, de mobilă, de electronice și electrocasnice, de nimicuri mai mult sau mai puțin utile... consum care nu face decât să golească buzunarele, cardurile și economiile... ca mai apoi să tragem concluzia: ce rău o ducem!

    De la fereastra bucătăriei mele se vede un container imens de gunoi. Ba chiar sunt două. În colțul școlii. Ăsta-i un alt subiect, mai ales că în toate cele patru colțuri ale curții școlii sunt containere de gunoi. Nu contează care școală pentru că la majoritatea se întâmplă asta. Să revenim la containerele mele. Zilnic se umplu la refuz, ba chiar mai dă și pe alături cu gunoaie. Firmele de colectare a gunoiului își fac treaba, nu-i problemă. Problema este cantitatea de gunoi și conținutul acestuia.

    În urmă nu cu mulți ani se ducea la gunoi mizeria din case, îmbrăcămintea distrusă, mobila și aparatele care nu mai puteau fi reparate și foarte rar alimente alterate. Astăzi poți liniștit să te alimentezi, să te îmbraci, să-ți iei niscaiva obiecte de mobilier în perfectă stare pentru lăcașul tău sau chiar să închini un pahar de pălincă sau de vin în cinstea celui care te-a blagoslovit. Doar celor care le place berea nu le este satisfăcută doleanța. Toate acestea doar din gunoiul de prin preajma cvartalelor de blocuri. Dacă ai cumva inspirația să te duci la groapa de gunoi riști să te îmbogățești. Riscul nu este prea mare căci deja s-au format detașamente de „sortat” gunoaiele și nu te poți lipii de ele, mita pentru „angajare” fiind superioară unui post în Primărie.

    Chestie de educație și autocontrol, cum spuneam.

    Măi, oameni buni! Opriți odată războaiele astea!