Crezul

    Concepția despre viață a cuiva își pune amprenta asupra acțiunilor sale conștient sau subliminal. Există totuși o categorie de oameni care una gândesc și alta fac, într-o direcție își dezvoltă actul creativ și altfel se exprimă. Acest tip de oameni se întâlnește în toate domeniiile dar cei mai sprâncenați se regăsesc în clasa politică.

    La prima vedere această dispersie n-ar trebui să fie un un lucru bun sau rău, la urma urmei fiecare își clădește prezentul și viitorul cum vrea sau în voia sorții, după gradul de conștientizare pe care îl dovedește și îl aplică. Unii lasă în mod intenționat hazardul să le aplice amprenta pe care o lasă pe pământ, alții nu sunt capabili să discearnă asupra acestui fapt. Aceste acțiuni pot să nu aibă influență asupra celor din jur sau a societății ori să o determine. Malign, benign, indiferent sau binefăcăror.

    Pericolul apare atunci când concursul de împrejurări și/sau crezul acestora, a oamenilor politici, pot deveni malign(i) asupra societății din care provin. Scopul acestor acțiuni poate fi de asemenea divers: pentru un câștig propriu de scurtă sau medie durată, din vanitate, din răzbunare sau fără un scop precis (o obercăială dacă-mi permiteți licența). Descoperirea acestui pericol și semnalarea lui la timp este esențială. Se pot evita astfel dezastre sociale, războaie, subdezvoltare...

    Asupra acestor pericole noi, societatea, putem acționa rar. Cel mai adesea și cel mai eficace este la alegeri. Discenământul cu care ne oferim să participăm la vot și să introducem în urnă buletinul cu alesul nostru este capital în ceea ce privește viitorul. Neparticiparea la vot, votul anulat, cel contra sistemului sau cel în dorul lelii nu aduc progres.

    Mi-ați putea spune că mai există calea sindicală, cea a protestelor. Fals. Complet fals. Sindicatele sunt un alt fel de a face politică, un alt mod de a controla masele. Protestele pot fi finalizate cu pansamente temporare care în cele mai multe cazuri deschid răni în alte zone și prin efectul de bulgăre produc daune imense bugetului, implicit asupra nivelului de dezvoltare al societății și al nivelului de trai individual.

    Calea radicală, cea a revoluției, iară nu este de dorit. În primul rând ea are efecte doar pe timp îndelungat și doar dacă nu este confiscată de anumite pături sociale, așa cum s-a întâmplat spre sfârșitul mileniului trecut. În al doilea rând necesită generații de sacrificii. Nu doar generația care produce evenimentul ci și una-două generații de după. Repet, asta numai dacă scopul revoluției nu a fost deturnat.

    Așa că, cea mai pașnică, mai sigură și mai rapidă metodă de a ne oferi nouă și generațiilor ce ne urmează un viitor prosper este votul cu discernământ. Pentru aceasta luați fiecare candidat în parte, puricați-l bine, așezați-le fiecăruia părțile bune într-un taler și cele proaste în alt taler, după care folosiți metoda eliminării. Cei care au pe talerul negru însușiri incompatibile cu progresul trebuie eliminați din start, indiferent de ce se află pe talerul lor alb. Atenție! Nu numărul părților negative contează ci gravitatea acestora.

    În final, atunci când au mai rămas în discuții doi-trei candidați capabili în opinia dumneavoastră să ne ridice nivelul de trai, luați în calcul și talerul alb. Acela este de fapt cel care trebuie să vă călăuzească spre alesul vostru, spre principiile și convingerile voastre, spre crezul vostru.

    Opriți războaiele!