Gazde hulpave

     Să te porți atât de grosolan cu oaspeții tăi, să fii atât de bădăran încât să nu iei în seamă că unii și-au lăsat familia în prag fluturând din batiste, că au bătut atâta drum rezemați de un spătar de multe ori neprimitor, că alții au renunțat la un pahar de vin sau la o bere ca să vă onoreze invitația... Glumesc desigur. Glumesc amar! Rapidulețul meu are nevoie de un psiholog. Uneori și Doamne, Doamne poate fi un psiholog eficace.

    Jumătate din cele opt jocuri s-au încheiat cu victoria gazdelor. Oaspeții s-au întors victorioși dintr-o singură deplasare. Dar ce victorie? Și unde? Îmbucurător este faptul că au început să se înscrie goluri. 26 la număr, din care gazdele doar 14. Se pare că răcoarea toamnei a limpezit simțurile atacanților, amorțite până mai deunăzi de nivelul ridicat al mercurului din termometre. Nu se mai folosește mercur? Asta e! Rămân la limbajul meu de lemn dulce, de rodie, că tot m-am întors recent din locul unde s-a născut Zeus. Vezi? Am uitat să-i șoptesc ceva despre Rapid...

    Ar trebui să devin serios, dar nu pot. Cum devin serios mă apucă durerea. Durerea de cap, durerea de aortă, melancolia, grija existențială a întregii omeniri, împlinirea arcuită a unui curcubeu perfect, armonia dintre linia dreaptă și un ovoid... Toate mă dor! Am găsit ieșirea din impas. Speranța. Cu speranță pot modela viitorul așa cum mi-l doresc. Vișiniu, cu acea patină giuleșteană ce numai fumul de locomotiva ți-l poate reaminti. Chiar te poate translata din viitor în virtual. Na! Că nici eu nu mă mai pot înțelege. Să trecem la ceva palpabil. La trecutul recent.

    UTA - Petrolul 3-1 sau o bătrână doamnă revigorată de un combustibil din ce în ce mai hulit. Dar nu în fotbal. În fotbal avem un Rednic care face din firmituri cocoloașe și din tărâțe mămăligă aburindă. Numai el știe cum.

    Farul - Dinamo 1-1. Ciorba reîncălzită de la Ovidiu și jocul cu un singur picior, într-o singură repriză și pe o singură tactică al oaspeților nu poate să aducă nimic bun. Niciunora. Aveam mai multe pretenții de la un duel pentru un loc între primele șase.

    Slobozia - „U” 2-2 că parcă s-ar fi înțeles. Una-i una, alta nu-i. Fiecare câte o juma. Mai bine zis câte o juma de juma. În primele 23 de minute ale fiecărei reprize s-a marcat. În rest na-ți-o ție, dă-o-ncolo.

    CFR - Poli Uași 2-1. Lămuritu-sa din prima. Așa, să n-avem discurs. Nici voroave. Golul târziu din „pălitură de osândă” al moldovenilor nu a adus fericire sub teiul lui Eminescu. Nici mulțămiri la Trei Ierarhi.

    Oțelul - Univ. Craiova 1-1. Încrâncenare tactică, frică masivă, pasivitate pe final. Parcă n-a fost ceea ce așteptam de la derbiul etapei. Freamăt a fost doar prin tribune că plaja Cocuța a fost neprimitoare. Poate doar ceva terase... Brrr!

    Hermannstadt - Sepsi 0-4. Atâta l-am lăudat pe Măldă până a făcut-o de noatenă. Așa, după-nțărcare. Câte două pe mitan, să fie echilibru. E ca și cum ai pune și produsul și greutățile pe același taler.

    Botoșani - Rapd 2-0

    FCSB - Buzău 3-2. Multe goluri, puțin suspans, victorie lejeră. Ce a contat s-a petrecut la Salonic, acolo unde bărbăţia, bravura, curajul, neînfricarea, vitejia, voinicia și ce sinonome mai găsiți voi pentru eroism, nu sunt suficiente pentru a picta victoria.

    Năcăjit sunt și pentru războaiele astea... Nu se mai opresc odată!