Iraționalismul de care a dat dovadă actualul președinte de la Cotroceni în ultimii trei ani a făcut mult rău României pe plan intern. Spiritul său de frondă, răzvrătirea sa ce duce pur și simplu la persiflarea poporului în fruntea căruia accidental a ajuns, reprezintă în momentul de față cel mai mare necaz pentru pălmași, muncitori, clasa de mijloc și materia cenușie a acestui neam, adică pentru noi, râvnitorii. Suntem părtașii și pătimiții propriului nostru sistem electoral și a propriilor noastre alegeri.
Aduceți-vă aminte cum a ajuns el, din necesități politice, în fruntea unui partid istoric și mai apoi, pe cale de consecință, în fruntea țării. Pe atunci părea un pas înaite, o trecere de la mediocru spre mediu. În primii ani chiar s-a crezut că s-a reușit aceasta și chiar a fost reales. Privind acum în urmă tragem concluzia că realegerea sa a fost de fapt direcționată din nou de principiul răul cel mai mic. Un principiu de care nu scăpăm oricât ne-am feri. Până la urmă s-a dovedit că am înlocuit un sistem de corupție cu alt sistem de corupție. Am înlocuit corupția de partid cu cea a egotismului.
Concepția sa filozofică are ca noțiune de bază întâietatea instinctului asupra rațiunii, a intuiției în fața relevanței, dând mai degrabă frâu liber inconștientului decât facultății de a judeca. Acest „non bis in idem” pe care ni l-am refuzat face ca abia în viitorul apropiat să ne dăm seama câți pași îndărăt am făcut în ultimul cincinal. Putem da vina pentru asta pe puzderia de alegeri care au avut și au loc anul acesta (nu numai la noi în țară) dar nu e chiar așa. Superficialitatea cu care ne-am prezentat în fața urnelor este principalul motiv.
Urmează o nouă sesiune de alegeri. Chiar dacă prezența noastră la vot este necesară și la parlamentare, păstrarea sistemului nenominal reprezintă un mod arhaic, predispus corupției (binefăcător corupătorilor și coruptibililor), ceea ce face ca „schimbarea” să fie mult îngreunată, dar nu imposibilă. Nu mai insist pe parlamentare tocmai din această cauză.
În ceea ce privește alegerea președintelui, aici avem un rol covârșitor. Numai noi ne putem pune bețe în roate. Aici chiar nu mai contează dacă ești înregimentat politic, dacă ești introvertit sau sociabil, dacă reprezinți pătura mijlocie sau nu. Aici trebuie să fii exhaustiv, să diseci fiecare amănunt din trecutul și prezentul fiecărui candidat în parte, să sortezi neghina (știrile false) din multitudinea de informații ce-ți parvin despre candidați, să înlături latura emoțională (inclusiv pe cea revanșardă) a procesului și să aplici ștampila pe un nume cât mai fără de pată și cu calități necesare obiectivului.
Toate aceste acțiuni pregătitoare trebuie începute acum, cu dedicare și tenacitate, pentru ca atunci când îți satisfaci sufragiul să fii convins că într-adevăr acea persoană pe care ai ales-o este cea mai potrivită pentru bunul mers al României. Dacă României îi merge bine fii convins că pentru termen mediu și lung și ție și familiei tale îi va merge bine. Nu mai e vremea pungilor (plasa cu feseneaua), a sloganurilor (să trăiți bine!) sau a improvizațiilor (educație fără învățători).
Nu spun aici alege-l pe cutare sau cutare. Spun doar că este important să alegi cu discernământ. Dacă mă întrebați pe mine, pentru funcția de președinte nu aș alege niciodată un extremist pentru ca să nu trebuiască să înarmez mâna copiilor sau a nepoților mei. Opriți războaiele!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu