Pintenul fierbinte

Miercuri seară era cât pe ce să cred că mafia pariurilor chiar face ce vrea din fotbalul mondial, din sportul mondial şi, în scurt timp, din tot ce mişcă pe Terra. Sau poate e chiar aşa şi Damir Skomina a suflat în fluier cu cel puţin un minut mai repede? Să fi însemnat acea grabă caragialescul: "Trădare, trădare, dar să ştim şi noi!"?. Adică să-i fi mers mintea slovenului la potlogării şi să nu ţină cont că unde sunt mulţi bani sunt şi interese mari? Şi că unde sunt interese mari sunt şi arme strategice? Va mai fi vreodată delegat în Europa? Va suferi cumva pe sfârşitul acestui an un "accident accidental", ca să zic aşa?
Să lăsăm calambururile şi să ne uităm în ograda noastră. Credeţi că aici e mai simplu? Dacă vă spun că derbiul etapei se joacă la Mediaş între Gaz Metan, mai ieri nomadă între B şi C, şi Oţelul din Galaţi, fostă Siderurgistrul, cu aproximativ aceleaşi trasee ca şi ardelenii, o să mă credeţi? N-aveţi decât să nu o faceţi. Aşa spun cifrele. Statistica nu minte. Medieşenii joacă pentru prima dată cu adevărat acasă în acest retur.
Al doilea meci ca importanţă se dispută la Timişoara şi are ca protagoniste două echipe tradiţionale ale fotbalului românesc, echipe din principalele centre universitare din afara capitalei. Gazdele nu au meci uşor. Nici nu sunt convins că va lua toate cele trei puncte, dar cu norocul pe care l-au avut până acum şi cu capacitatea de a întoarce rezultate de care au dat dovadă s-ar putea să zâmbească din nou după nouăzeci şi ceva de minute. Şepcile roşii aşezate ştrengăreşte pe doxe pregătesc altceva.
Nici în al treilea meci de interes al etapei nu se găseşte vreo echipă din Bucureşti. Oltenia şi Moldova îşi dispută cele trei puncte pe Ion Oblemenco din Bănie. Tare mi-e că sâmbătă noaptea va fi un om cu jale pe drumul spre Vaslui.
În Regie merge Rapidul. Cu tramvaiul. Sunt numai două staţii. Pot merge şi pe jos. După prânzul duminical o scurtă plimbare nu le strică. Doar să nu plouă. Sper să nu aibă pieptul prea bombat. Cassio ar trebui să se creadă pe teren propriu, să dea două goluri şi să-mi facă şi mie o duminică plăcută.
Campioana şi vicecampioana se întâlnesc în Gruia. Locul 11 cu locul 10. Cred că va fi un meci anost. Fără virtuţi şi fără multe goluri. Poate chiar niciunul în poarta gazdelor. Cârţu cred că se gândeşte mai mult la returul cu bavarezii, iar Mureşan la deplasarea de la Galaţi. Fiecare cu cel doare.
Ultimul meci al etapei se joacă doar săptămâna viitoare. Luni. Să-şi mai tragă sufletul ghencenii . Nu-i sigur că minero-pandurii nu le vor încurca borcanele. De fapt chiar cred că un rezultat bun la Utrecht va fi urmat de o contraperformanţă în campionat. Şi viceversa.
Dinamo trece Carpaţii şi în ţinuturile bântuite de umbra lui Dracula (conform Bram Stoker) vrea să sugă sângele poporului bistriţean. Să nu plece cumva cu pluta. Pe Bistriţa.
Meciurile care vor avea influenţă la sfârşitul acestui campionat numai asupra echipelor care vor retrograda (poate nici acolo, acestea urmând a fi cunoscute cu două-trei etape înainte de ultima) se desfăşoară în Bărăgan (la Buzău vin stegarii braşoveni ahtiaţi după puncte) şi pe Valea Prahovei (târgmureşenii vin cu speranţe, dar şi cu teamă de Fatai).
Pe marţi!

Cu Moţi în frunte

Este adevărat că Steaua merita victoria, dar Dinamo a câştigat. Se întâmplă din ce în ce mai des în campionatul românesc. Şi Rapidul a meritat să câştige în Groapă şi a plecat cu buzele umflate. De plâns. Şi Tg. Jiu a meritat victoria în faţa Timişoarei şi n-a reuşit nici un punct. Ce aş dori însă să scot în evidenţă este faptul că în nici unul din aceste cazuri nu a fost arbitrul de vină.
Duminică seară Avram a creat o simbioză aproape perfectă între litera regulamentului şi spiritul jocului. Nu am greşit când am spus "a creat". Chiar a fost o operă de artă prestanţa sa. După ce am văzut Tg. Mureş - Timişoara mă gândisem să scriu despre Balaj ca despre o lecţie vie pentru ceea ce ar trebui să fie şcoala de arbitraj românească. Uite că Avram l-a depăşit. Îi înţeleg în schimb năduful lui Ion Crăciunescu, care este din ce în ce mai imparţial în ceea ce priveşte fazele litigioase. Şi totul pleacă de la fiul său, Teo, ale cărui evoluţii nu se ridică la nivelul necesar Ligii I. Dacă Teo nu se poate ridica nici până la genunchiul tatălui său, Marius Avram îl priveşte deja de sus, de pe o treaptă valorică superioară, pe al său părinte.
Cele cinci mari păcate pe care presa, în dorul ei de a face zarvă, le pune în cârca maestrului au fost urmate de decizii corecte:
Min. 7 - poate şi eu m-aş fi repezit cu al doilea galben pentru N'Doye; cu stil şi răbdare a reuşit să-l potolească pe năbădăios şi când nu se mai putea altfel a intervernit Andone, chemându-l pe bancă; aici a aplicat mai mult spiritul decât litera.
Min. 21 - în primul rând contactul (nu unde se afla piciorul lui Latovlevici ci efectiv unde ar fi putut avea loc contactul dintre Torje şi apărător), dacă s-a produs, a avut loc în afara suprafeţei de pedeapsă; în al doilea rând Torje a căutat dinadins contactul după ce şi-a aruncat mingea în faţă.
Min. 30 - henţ dintr-un reflex al mâinii care n-a mai trecut şi prin capacităţile mentale ale lui Apostol (meteahna fotbalistului de a mai ciupi mici avantaje i-a jucat o festă).
Min. 33 - Fază dubioasă doar în mintea jurnaliştilor; deciziile de penalty şi cartonaş galben sunt ideale.
Min. 48, sau cât o fi fost, din prima repriză - decizia a fost corectă chiar dacă motivul ei nu a fost cel explicitat de Marius prin semne; atacantul a sărit pur şi simplu pe spate, în apărător, şi a strigat ca din gură de şarpe în timp ce se prăbuşeau amândoi pe gazon. Tertipuri şi tertipuri.
Pe vineri!

Pildă

Nu întotdeauna derbiul comunist al fotbalului românesc s-a întâmplat să fie şi derbiul etapei. Poate am fost un pic răutăcios, echipele Steaua şi Dinamo nemaiavând cu nimic de a face la ora actuală cu vechile principii comuniste, una ajungând chiar mai rău, iar cealaltă este învinovăţită de o dexteritate suplimentară în mânuire şi tastare. Totuşi, nu putem uita campaniile de despădurire a codrilor noştri seculari de pe malurile Mureşului (ASA, UTA), Someşului ("U"), Crişului (Crişul), Jiului (Ştiinţa), Timişului (Steagul), Prahovei (Petrolul), de mutilare a haiducilor din Giuleşti, Craiova sau Timişoara (Poli) sau chiar de exterminare a mult prea "capitalistelor" Ciocanul, Venus, Ripensia...
Să lăsăm nostalgia. Chiar dacă protagonistele ocupă doar locurile 4 (Steaua) şi 7 (Dinamo), întâlnirea din Groapă poate avea titulatura de derbi al etapei deoarece sunt echipele ale căror cumul de locuri din clasament este cel mai mic. Ca de obicei, prin minutele 60-70 mă aştept şi la o mică confuzie a gazonului cu podeaua unui ring sau cu un tatami dacă tot este şi Marius Niculae prin preajmă. Oricum spectacol va fi. Chiar şi fotbalistic.
Dintre celelalte jocuri ale etapei, meciuri de interes se mai dispută pe Valentin Stănescu unde Astra visează la o surpriză dacă vişinii de sub Grant sunt prea îngâmfaţi, la Urziceni unde nu o cred capabilă pe Unirea la o victorie în faţa Mediaşului, la Galaţi unde Bistriţa va transpira din greu încercând să decălească Oţelul, la Târgu Mureş unde Sabău vrea să-i confirme Iancului de Timişoara că este cel mai bun antrenor român care antrenează în prima noastră ligă şi la Vaslui unde se dispută meciul pe care, la începutul campionatului, l-aş fi crezut derbiul de facto al etapei: Vaslui - CFR.
Partide de interes local sunt cele de sub Tâmpa (vine Craiova) şi din cetatea Albei ("U" - Brăneşti).
Pentru a treia oară în acest campionat avem un derbi al codaşelor, al echipelor clasate pe ultimele două locuri (Tg Jiu şi Sportul). Eu tot mai cred că "Gaşca nebună" se mai poate salva de la retrogradare.
Pe marţi!

S'il vous plaît messieurs!

Cine-o fo la Paris? Este varianta oşenească a oltenescului "Cine fură la Paris?". Probabil că la aceasta s-a referit comentatorul TV la sfârşitul meciului de pe Stade de France. Nicidecum nu s-a făcut referire la verbul "a fura" pentru că, nu-i aşa(?), la Paris fură doar ţiganii! Cel puţin aşa ne-a lăsat să înţelegem toată presa franceză în ultimii ani de zile. Şi cine e prins, e expulzat. Pe portughez nu l-au expulzat. Ba l-au mai invitat şi la masă. A furat atât de precaut încât nici nu şi-au dat seama francezii. L'Equipe n-a tipărit un cuvinţel despre un offside care să fi fost. Nicidecum că acesta s-a întâmplat tocmai la primul gol înscris de ei.
Asta nu înseamnă că am fi meritat să câştigăm. Nici măcar un egal nu ar fi reprezentat un scor just dacă ţinem cont că în prima repriză nu am stat în ghete, tonul fiind dat tocmai de inhibatul Zicu, iar în a doua, doar ne-am apropiat de jocul franţujilor, nu l-am şi egalat. Doar faptul că belaruşii au jucat mai prost decât noi şi au plecat cu trei puncte din Paris ar putea reprezenta o frustrare.
Ne-a rămas să socotim că dacă ne-am fi câştigat toate punctele cu Albania şi Bielorusia am fi avut tot atâtea puncte câte are Franţa şi cu două puncte mai mult decât ocupanta locului trei, Bosnia. În rest:

Frunze-n buze,

Lapte-n ţâţe,

Drob de sare

În spinare,

Mălăieş

În călcăieş

Smoc de flori

Pe subsuori.

Pe vineri!

Franca Franţă

Au trecut timpurile când românii erau împinşi prin băncile gimnaziului să considere francofonia drept o prelungire a latinităţii. Nici chiar latini nu prea se mai consideră că am fi. Doar pe culoarele academiei se mai susţine acest fapt. Prin aule se discută din ce în ce mai rar despre Romulus şi Remus.
Nici nu pot spune că ne-am depărtat intenţionat sau din nepăsare de francofonie. Mai mult accentele de mumă a pădurii venite dinspre Cizmă şi Hexagon ne-au făcut să măsurăm distanţa de la Bucureşti la Paris în ani lumină.
Vrând-nevrând va trebui să dăm piept cu naţionala cocoşului galic. Răzvan a încropit din materia primă grosolană din Liga I şi din cea semifinisată şi finisată din ligile EuroAsiei un lot de 23 de fotbalişti. Probabil că îşi mai rezervă un nume până la 24, limita maximă admisă de UEFA.
Dacă despre Tamaş, Raţ, Zicu, Chivu, Stancu, Niculae şi Marica nu sunt foarte multe controverse, nu acelaşi lucru se poate spune despre celelalte ghete şi tricouri al căror cantanoment tocmai a început. Printre numele grele care apar din ce în ce mai des atât la "da categoric" cât şi la "nu, expirat" se află cu precădere Lobonţ şi Rădoi. În privinţa portarului părerea mea este că după atâta cărat plase cu mingi prin Roma secolului al XXI-lea, ar fi timpul ca Pisica să toarcă mai departe pe cuptoriu. Despre "arab" nu pot spune foarte multe pentru că nu l-am văzut jucând, iar în presa românească nu putem avea încredere atunci când este vorba despre românism în comparaţie cu restul lumii. Exemplul cel mai clar este comentariul TV şi reacţia din presa de a doua zi referitoare la arbitrajul jocului Steaua - Napoli.
Pantilimon, Săpunaru, Constantin, Maftei, Radu, Neşu şi Roman nu au foarte mulţi contestatari, aşa că au toate premisele de a dovedi pe Stade de France, dacă vor călca pe gazon, că-şi merită locul în echipă. Cooptări îndoielnice ar fi prezenţa jucătorilor Tătăruşanu, Cociş, Lazăr şi Bilaşco.
Neaveniţi ar fi Apostol şi Deac, iar afurisenia din mintea lui Răzvan se numeşte Florescu.
Pe vineri!

Cupid

Fugind de clipele stării pe loc, am reverii, sentimente şi o mare frică de a trage concluzii. Cum să descoperi valoarea în acţiunile unui om care prin prisma banului câştigat fără muncă (prin muncă înţeleg inclusiv o activitate intelectuală intensă, de durată, care duce la o rezolvare sau realizare tehnică dintr-un domeniu al cunoașterii, care prezintă noutate și progres față de stadiul cunoscut până atunci) înţelege că are dreptul să ia decizii asupra unei comunităţi. Să confişte simboluri, să manipuleze imagini fundamentale ale sportului românesc sau să impieteze grosolan asupra valorilor morale şi umane. Dacă mai deplâng mult mă veţi crede stelist.
Să trecem la etapa ce dă să-nceapă. La Timişoara se va desfăşura partida cheie. Se aşteaptă un spectacol de gală atât în zona verde a întâlnirii, cât şi pe brâurile violet-vişinii ce vor încuraja înfrăţite disputa de pe gazon. Cine a urmărit cu atenţie manifestarea celor două galerii în jocurile din ultimii doi-trei ani, cunosc cu siguranţă scandările giuleştenilor pro Timişoara şi cele a bănăţenilor pro Rapid, indiferent de ce adversar ar avea în faţă. Mai puţin lăudabil este faptul că întotdeauna sunt urmate de scandări anti Dinamo şi anti Steaua.
Tot derbi s-ar putea numi şi deplasarea liderului în Groapă. Până etapa trecută puneam comportarea oţelarilor pe seama ţintarului, ei neîntâlnind decât echipe cotate mai slab în teorie cu excepţia Rapidului, cu care de fapt nu au scos decât un punct pe malul stâng al Dunării. Uite că dacă vor învinge şi în Ştefan cel Mare, coroborat de un meci nul la Timişoara, ar duce spre o îndrituită părere că s-a stabilit deja, dacă nu campioana de toamnă, măcar marea surpriză a turului.
Meciul de la Mediaş reprezintă al treilea şi ultimul cap de afiş al etapei. Se aşteaptă dovada revitalizării şi omogenizării lotului vasluian, dar şi faptul că Pustai nu a aprins doar un şomoiog de paie întreţinut insistent, dar nu consistent, dinspre plămânii lui Eric.
În rest: colocviu studenţesc la Craiova cu un "U" dornic de performanţă în faţa unui Piţurcă sever şi rece; un anonim Steaua - Sportul în care ultima are şansa unei victorii în ochii mei (mai ales că Steaua vine după tensiunea din meciul cu Napoli); un anost Bistriţa - Urziceni; un fals CFR - Braşov; un insolent Victoria Brăneşti - FCM Târgu Mureş; un indolent Astra - Pandurii.
Să sperăm că nu va fi aşa cum am prezis pentru ultimele şase partide.
Pe marţi!

Din Giuleşti până lângă Vezuviu

Era prea frumos să fie adevărat. Nu cred că Rapidul se va destrăma. Asta numai dacă nu cumva Copos a rămas cu adevărat fără firfirei (scuzaţi licenţa). E posibil. Pe criza asta... Cred că doar a încercat să tragă mâţa de coadă aşa cum îi este obiceiul. Metehne de om de afaceri parvenit. Încă n-a atins cota de gentlemen la care tânjeşte. Parcă n-ar fi ardelean. S-a balcanizat cu totul. Încă o dovadă că Bucureştiul este mai aproape de Salonic decât de Satu Mare.

În ce priveşte Steaua, întrebarea care se pune este: Lăcă îşi va da demisia sau va fi demis până la sfârşitul turului? Cum din cocoş nu faci găină, nici din bardă Gillette. O să mă întrebaţi unde-i rima. În gaci, sub şubă.

Hai să vorbim şi despre sport. Oţelul nu glumeşte. Se pare că a găsit concentraţia optimă de cementită şi grila de călire adecvată. Experienţele lui Dorinel Munteanu de la Cluj, Piteşti şi mai ales de la Vaslui l-au debarasat de apucăturile prosteliste şi a aplicat ce a învăţat în Wolfsburg la Galaţi: profesionalism!
Timişoara, chiar dacă se află acolo sus în clasament, nu a convins. Punctele le cumulează mai mult prin noroc şi prin adversari aflaţi în momente delicate. Şi norocul este o zodie. Să fie cea în care a devenit Contra antrenor?
Pe tobogan au ajuns oltencele, comunarzii şi gaşca nebună. În ceea ce priveşte studenţii din Regie şi din Bănie am speranţe că vor rămâne doar restanţieri nu şi repetenţi, pe când minero-pandurii şi alianţa Stan-Buzărin au doar şansa recalificărilor. Expert: Marin al lui Condescu.
Hai să privim spre Europa şi să le ţinem pumnii lui Lăcătuş şi Cârţu. Consider că amândoi au şansa lor în această a doua etapă şi depinde în mare măsură de ei să o adjudece. Sudul Italiei nu-i atât de valoros ca şi nordul, aşa că pe ei tataie! Pe Romulus şi Remus şi pe Spartacus!
Pe vineri!