Vestea - factor de dezvoltare și/sau de regres

   Dezvoltarea tehnologică, cum spuneam și la alte cătări în amănunt, are atât părți benefice cât și efecte malefice. Nu depinde de capacitatea omului de a separa neghina de mei ci de capacitatea omenirii de a reteza tentaculele otrăvite ale caracatiței. Altfel spus, eforturile individuale sau a unor colectivități de profil nu sunt suficiente pentru a înlătura veninul produs, culmea, tot de om. Este necesar ca întreaga specie umană, cea cu gânduri bune, să colaboreze într-un tot unitar. Oamenii de știință, politicienii, organizațiile de tot felul (sociale, caritabile, antisistem, prosistem, culturale...) ar trebui să formeze un scut impenetrabil în fața celor ce-și fac un țel din a deține puterea pe mapamond.

    Să-i luăm pe rând. Oamenii de știință au în general ochelari de cal. În dorința lor de a descoperi noi și noi intimități ale naturii, în dorința lor de a descoperi noi și noi particularități ale micro și macrocosmosului, în dorința lor de a descoperi în general, nu văd în viitor decât părțile bune ale inovațiilor și ale invențiilor lor. Nu se gândesc că acestea ar putea reprezenta o armă în mintea și mâna celor ahtiați după putere. De cele mai multe ori oamenii de știință devin prizonieri ai propriilor lor concepții.

   Politicienii sunt acel rău necesar care, în funcție de cât de atent și corect sunt filtrați la trecerea prin fața urnelor, pot fi mai aproape sau mai departe de interesele celor ce i-au îndrituit. Orice politician, pardon!, orice om ajuns politician se gândește în primul rând la el. Prin natura lucrurilor este așa. Te faci politician ca să-ți fie ție mai bine. Diferența se face atunci când politicianul știe să separe „am suficient!” de „mai vreau!”. Atunci când după „am suficient!” te preocupi nu doar de interesele celor care te-au votat, ci de interesele tuturor celor care au drept de vot, abia atunci rămâi în istorie.

   Organizațiile, indiferent de denumirea lor, pot fi pozitive sau din contra. Orice organizație care nu are decât un singur țel este, sau devine în scurt timp, extremistă. Foarte rar se întâmplă ca organizațiile care nu au în statut aceeași temă să-și dea mâna pentru a acționa în comun împotriva aceluiași inamic. Doar organizațiile culturale, prin multilateralitatea lor, caută sprijin în alte sectoare, dar acestea în general nu au putere de coagulare. Dacă ar forma un lanț de interese din toate domeniile (social, biosistem, ecosistem, sănătate, industrial, agricol, transport, învățământ, cultural, istoric, comunicare...) organizațiile ar avea un cuvânt mai apăsat de spus la barierele bunei cuviințe. Ar îngrădi iluziile din ce în ce mai nocive ale ahtiaților după putere.

   Ziceam în titlu despre veste. Ce legătură are vestea cu dezvoltarea tehnologică? Păi, nu cu multe zeci de ani înainte, de la producerea unui eveniment până la aflarea acestuia puteau trece săptămâni sau chiar luni, în funcție de cât de departe (în spațiu și timp) era evenimentul de vestitor și vestitorul de omul avizat. Astăzi vestea se transmite aproape instantaneu de la eveniment la vestitor și, în funcție de curiozitatea omului de rând, de la vestitor la masele de oameni. Ba mai rău! De multe ori vestea este transmisă înaintea evenimentului, uneori fiind chiar motivul pentru care evenimentul se produce. Este cea mai nocivă și cea mai modernă găselniță a presei. Ea, presa, devenind astfel dintr-un factor pasiv al întâmplărilor într-un factor activ, de cele mai multe ori frizând senzaționalul, adică anormalul.

   Opriți războiul!

De la Nelson Mandela la Donbas și de la Champions League la Voluntari

    Una din armele pe care s-a sprijinit Nelson Mandela pentru a înființa „națiunea curcubeu”, mai precis pentru a înlătura politica de apartheid din Africa de Sud a fost sportul. El chiar a explicat că „sportul poate crea speranță acolo unde cândva era doar disperare”. Mă întreb ce s-ar fi făcut dacă sportul din statul sudafrican s-ar fi bazat pe echipe fără suporteri, echipe de mucava create de capriciile unor oameni cu niscaiva bani și, în cea mai mare parte, dispărute odată cu aceștia. Concluzia este că sportul nu a fost arma ci gloanțele. Arma a fost marea masă de suporteri de pe plan local și mondial.

   Pe vremea aceea, în Africa de Sud, sporturile cu cea mai mare priză la public erau rugby-ul (pentru albi) și fotbalul (pentru negri). Performanțele din acei ani în cele două sporturi erau adânc grevate de imposibilitatea de a participa în competiții internaționale datorită politicii de apartheid. Organizațiile mondiale sportive au exclus la unison, fără excepții, orice imixtiune a sportivilor din Africa de Sud în competiții internaționale. Probabil că dacă în ziua de azi s-ar întâmpla același lucru cu sportivii din Rusia sfârșitul războiului ar fi mult mai aproape, dar sunt răzlețe competițiile care interzic participarea sportivilor din Rusia. Doar în sporturile de echipe (fotbal, handbal, baschet, volei) este interzisă de către federațiile internaționale de profil participarea rușilor la competiție și, pe ici pe colo, în câteva competiții individuale. În tenis doar Wimbledon-ul a luat o asemenea decizie și a fost sancționat de ATP și WTA. Murdar curat! Ce-ar fi dacă forul olimpic ar anunța de acum că dacă Rusia nu va înceta războiul de cucerire, sportivii săi nu vor participa la Jocurile Olimpice din 2024?

   Am spus toate acestea doar pentru a scoate în evidență puterea suporterilor în lumea politicului, a economicului, a relațiilor interstatale ș.a.m.d. La noi, în lumea fotbalului românesc de prim eșalon, au mai rămas doar două echipe fără un minim decent de suporteri și spectatori (Voluntari și Mioveni) și o echipă nomad care nu are stadion propriu (Târgoviște). Pentru că tot am ajuns la primul nostru eșalon, care pornește vineri la drum, să scoatem în evidență creșterea numărului echipelor ardelene de la patru la cinci (a plecat Mediaș, a venit Sibiu și s-a dublat numărul echipelor din Cluj). Moldova a rămas tot sărăcăcioasă, cu doar o singură echipă în Superligă (noul nume al primului nostru eșalon).

   Pentru derbiul primei etape nu mă hotărăsc dacă să mă îndrept către partida de la Craiova, unde se întâlnesc vineri în al doilea meci al campionatului două echipe care vor încerca să ne reprezinte țara în grupele Conference League, sau spre stadionul din Gruia unde Rapidulețul meu, sâmbătă în al doilea meci al zilei, va suporta toate frustrările pe care le au componenții campioanei după rușinoasa eliminare din posibilitatea de a ajunge în grupele primelor două competiții europene (Champions League și Europa League). Mă aștept ca Deac și ai lui să iasă din cuvântul lui Dan Petrescu (vinovatul principal pentru dezastru) și să dea mai mult de două goluri.

   Pe locul trei ca importanță din meciurile deschiderii de campionat judec că ar fi partida de la malul mării, unde Farul sunt favoriți în fața juveților lui Mititelu, cel proaspăt dezbrăcat de zeghe. Duminică, în primul meci al zilei, vom analiza componența celor două echipe pe viu.

   Partidele FCSB - U. Cluj (cu mai mulți spectatori), duminică seara, și Argeș - UTA (audiență mai scăzută), sâmbătă după-amiază, au cam aceiași importanță, chiar dacă în primul meci este o favorită certă, iar în al doilea rezultatul este incert.

   Meciul de închidere al etapei, luni seara la Ploiești, aduc față în față puzderia de suporteri ai Petrolului, bucuroși de reîntâlnirea cu elita fotbalului românesc din care au dispărut echipe precum Steaua și Dinamo și tribuna goală rezervată suporterilor echipei din Voluntari.

   Meciul din Moldova dintre Botoșani și Târgoviște, de luni după amiază, pare la discreția gazdelor dacă ținem seama că de obicei botoșănenii au o campanie de achiziții excelentă, campanie în urma căreia pe parcursul campionatului alimentează și alte echipe cu pretenții, gen FCSB sau CFR.

   Chiar dacă Sibiul este nou promovată și, cred, va fi susținută din tribune de un grup masiv de suporteri, efemerida, sper, formație din Mioveni, însingurată și placidă, mă face să trec jocul de vineri, de deschidere a campionatului ca și cenușăreasa etapei.

   Interesantă și lăudabilă programarea acestei prime etape în cele patru zile de dispute (vineri - luni). În fiecare zi primul meci se dispută de la ora 18,30 iar al doilea de la 21,30. Oare cât îi va ține?

   Opriți războiul!

 

 

.

Hajduszoboszlo - un imperiu al apelor binefăcătoare

    Să petreci un week-end la Hajduszoboszlo este o adevărată savoare dar, după părerea mea, insuficient. Complexul balnear, cel mai întins din Europa, îți descoperă de câte ori îl pătrunzi o nouă impresie, un nou stil de viață. Adaptarea la tehnologia ultramodernă și păstrarea tradițiilor din ultimul veac crează o simbioză greu de priceput la prima vedere.

   N-am să vă spun în cele ce urmează de binefacerile de care puteți beneficia după tratamentele și băile termale pe care le puteți efectua după propria voastră doleanță sau, programat, sub atenta supraveghere a medicilor și personalului sanitar (fizioterapeuți, tehnicieni, maseuri, psihoterapeuți...). N-am să vă spun despre diversitatea oportunităților pe care le puteți avea pe întinsele pânze de apă de toate dimensiunile și pentru toate vârstele sau de pe marginea acestora. N-am să vă spun despre diversitatea limbilor în care puteți discuta cu persoanele din sistemul sanitar, din sistemul comercial (magazine și restaurante adaptate la necesitățile unor oameni în șlapi și costum de baie) sau din sistemul administrativ al complexului balnear.

    N-am să vă spun nici despre ce se întâmplă în sistemul de cazare și de petrecere a timpului liber din afara complexului balnear (trenuleț, biciclete, baruri, restaurante tradiționale, restaurante specifice, discoteci, zbor cu motor, planorism, carting sau alte sporturi de echipă și individuale...), despre comportarea ireproșabilă a celor 24.000 de locuitori care au o capacitate de găzduire (complex balnear, hoteluri de 5, 4 și 3 stele, pensiuni și case cu diferite buchete de margarete...) de 25.000 de persoane în fiecare noapte. N-am să vă spun despre toate acestea dintr-un singur motiv: sunt la distanță de doar câteva taste pe PC-ul, laptop-ul sau telefonul dumneavoastră.

    Am să vă spun în schimb de ceea ce m-a impresionat pe mine în cele patru zile și trei nopți pe care le-am petrecut în Hajduszoboszlo și împrejurimi.

   În stațiune, probabil că o vizită la muzeul Bocskai Istvan v-ar putea surprinde prin noutățile pe care le puteți afla despre ce spune istoria maghiarilor din perioada sfârșitul secolului al XVI-lea - începutul secolului al XVII-lea și ce am învățat noi despre acea perioadă care corespunde cu ultimii ani de domnie și viață a lui Mihai Viteazul. Unele dovezi istorice coincid cu cele pe care le știm, altele pot trăi în concubinaj cu ce cunoaștem, iar altele le putem combate cu argumente solide. Rămâne ca fiecare dintre voi să vă creați propria „istorie” pe care să o acceptați.

    O vizită la Hortobagy v-ar putea schimba impresia despre lumea animalelor. Atât despre lumea animalelor domestice (cai, vite, oi, porci, orătănii) cât și depre lumea animalelor sălbatice caracteristice zonei. În această privință am rămas uimit de cum s-au adaptat animalele domestice și oamenii din jurul lor la condițiile vitrege pe care le are pusta. Cât vezi cu ochii în jurul tău doar o iarbă seacă, fără un copac și kilometri care despart iurtele sărace sau fermele moderne de taurine, porcine sau ovine. Aceste animale nu prea seamănă cu ale noastre. Vacile au coarne drepte, depărtate și lungi, oile au și ele coarne, drepte, torsionate în jurul axei sale (ca un fier forjat dispus în vârful unui gard de pe la noi) la fel ca și berbecii, dar mai mici, caprinile se găsesc în aceeași situație. Doar porcii n-au coarne. Vestita rasă mangaliță pistruiază toată pusta cu carnea lor de o savoare aparte.

    În ceea ce privește animalele sălbatice, pe lângă animalele de pradă lupi, vulpi și pisici sălbatice sunt caracteristice patrupedele care trăiesc în preajma iazurilor. În apropiere de Hortobagy se găsește unparc național cu suprafața de 800 km², cu o bogată moștenire folclorică și istorico-culturală. Ocupă o suprafață a Marii Câmpii Ungare (Alföld) și a fost desemnat drept parc național în 1973, fiind prima arie protejată de acest tip din Ungaria. A fost declarat loc din Patrimoniul Mondial în 1999.

    O varietate aparte o reprezintă păsările. Pe lacul Tisza și pe aria protejată oferă habitat pentru diferite specii, inclusiv 342 specii de păsări. Este un loc de cuibărit al vânturelului de seară, burhinidelor, dropiei și lacărului de pipirig, dar și loc de popas pentru o serie de specii migratoare: prundărașul de munte, cocorul, gârlița mică. Pentru păsările migratoare s-a înființat pe un lac dispus pe câteva hectare un spital al aripatelor. Celor ce încă n-au învățat să zboare, celor infirme, celor întârziate, care nu au reușit să migreze, li s-a asigurat pentru perioada hibernală un areal unde sunt îngrijite și hrănite.

    Una din zile am alocat-o celui de-al doilea oraș al Ungariei. Debrețin. Cam puțin o zi, dar am îndurat cu stoicism căldura înăbușitoare a zilei și am reușit să ating primele 10 obiective turistice ale unui oraș sofisticat în care globalizarea nu este un termen deșănțat. De exemplu din cei aproape 220.000 de locuitori nici 12% nu sunt romano-catolici declarați conform ultimului recensământ. Să revenijm la obiectivele turistice: turnul panoramic al Marii Biserici Reformate din centrul orașului, Pădurea Mare cu viile ei, strada Pieții cu fântânele și terasele ei, Muzeuyl Deri și Marea Bibliotecă a Colegiului Reformat, Turnul de Apă de 100 de ani, parcul de aventuri Aquaticum, Grădina Zoologică, Biserica Greco - Catolică, Catedrala Sfânta Ana (catolică) și Intrarea Peștele (un fel de Lipscani din Bucureștiul nostru).

    

Sănătate!

      Sănătatea ar trebui să fie pentru fiecare dintre noi unul dintre factorii de prim ordin, de primă îngrijorare. Cu cât înaintează în vârstă omul privește din ce în ce mai atent către starea sa de sănătate și spre siguranța zilei de mâine. Copilăria este perioada din viață în care alții au grijă de sănătatea ta. Tinerețea este acea perioadă în care situațiile de „pierde vară”, de acumulare cunoștințe, de orientare profesională sau de interese familiale ocupă timpi mai importanți în viața subiecților decât grija pentru propria sănătate.

    Abia după 35 de ani sănătatea începe, încet-încet, să ocupe spațiul temporal în punctele de interes ale omului. Primul semnal ar fi renunțatul la fumat sau la alte vicii care alterează starea de sănătate. Apoi se trece din ce în ce mai des pragul medicului de familie sau al oricărui alt spațiu dedicat îngrijirii sănătății. Se începe să se citească mai atent rezultatele analizelor de tot felul pentru a se vedea starea generală la început și, cu trecerea timpului, starea fiecărui organ al corpului.

   Ficatul, rinichii, organele genitale, pielea, stomacul, capul cu toate părțile sale componente (dantură, urechi..., mai puțin creierul) sunt în general organele sau părți ale corpului care dau primele semnale de îngrijorare în ce privește propria sănătate. Asta nu de acum. Din vechi și străvechi timpuri. La început natura a fost cea care găsea răspuns la toate, sau aproape la toate. În timp, dezvoltarea tehnologiei și urgisirea naturii au fost cele care au colorat mai intens nu numai paleta posibilităților de vindecare ci și pe cea a posibilităților de îmbolnăvire.

   După 60 de ani, când senectutea te ia prin surprindere, începi să privești mai atent către indicațiile pe care le primești de la medic, de la farmacist sau pe care le citești pe hârtiuțele ce însoțesc fiecare medicament. Abia atunci aceste rânduri scrise așa, peste umăr, cresc în  importanță și începi să le judeci.

   Cum și Uniunea Europeană a depășit această vârstă (născută pe 1 ianuarie 1958) a început și ea să se gândească mai atent la propria sănătate (economică, juridică, culturală...). Este adevărat că până acum au cam uitat de sănătatea populației, de sănătatea socială. Iată că vârsta și pandemia au scos în evidență și necesitatea unei atenții superioare acestui segment, mai ales că pandemia și o serie de alte boli curente, inexistente în trecut, au apărut tot din cauza dezvoltării tehnologiei.

   HERA (Autoritatea pentru pregătire și răspuns în caz de urgență sanitară) din cadrul Comisiei Europene a prezentat deunăzi lista prioritară a principalelor trei amenințări la adresa sănătății care impun coordonarea măsurilor la nivelul UE în contextul contramăsurilor medicale. Consiliul HERA a convenit asupra unei liste care include trei categorii de amenințări la adresa sănătății care pun în pericol viața sau care sunt deosebit de dăunătoare pentru sănătate și care au potențialul de a se răspândi în toate statele membre. Agenții patogeni cu potențial pandemic ridicat în primul rând, apoi amenințările chimice, biologice, radiologice și nucleare și nu fără mai mică importanță amenințările generate de rezistența la antimicrobiene sunt cele trei direcții în care ar trebui ca oamenii de știință din domeniul medical să descopere remedii.

    Un obiectiv central al HERA este de a asigura dezvoltarea, fabricarea, și distribuirea echitabilă a contramăsurilor medicale esențiale pentru a acoperi eventualele lacune în ceea ce privește disponibilitatea și accesibilitatea acestora. În acest scop, HERA trebuie să evalueze potențialele amenințări transfrontaliere grave la adresa sănătății și să colecteze date pentru a atinge acest obiectiv; prin urmare, HERA trebuie să identifice și să ierarhizeze viitoarele amenințări la adresa sănătății, să identifice eventualele lacune în ceea ce privește disponibilitatea și accesibilitatea contramăsurilor medicale relevante, să orienteze viitoarele acțiuni legate de cercetarea și dezvoltarea de noi astfel de contramăsuri și să contribuie la orice alte acțiuni relevante.

   HERA este un pilon esențial al Uniunii Europene, a sănătății acesteia și un factor activ fundamental pentru consolidarea răspunsului și a pregătirii UE în caz de urgențe sanitare. HERA a fost înființată în septembrie 2021 pentru a înlocui soluțiile ad-hoc pentru gestionarea și desfășurarea unor acțiuni de răspuns în caz de pandemie, fiind o structură permanentă, dotată cu instrumente și resurse adecvate pentru a planifica în avans acțiunile UE în caz de urgențe sanitare.

   Identificarea principalelor amenințări la adresa securității noastre sanitare reprezintă prima etapă a procesului de asigurare a dezvoltării, a capacității de producție și a extinderii producției, a achizițiilor publice și a constituirii de stocuri potențiale de medicamente, diagnostice, dispozitive medicale și echipamente individuale de protecție, precum și a altor contramăsuri medicale, pentru a asigura disponibilitatea și accesibilitatea acestora în caz de necesitate. Pentru viitor, împreună cu alte servicii ale Comisiei și agenții ale UE, HERA are în plan să se asigure că investițiile sunt direcționate în mod continuu către protejarea sănătății publice și a securității sanitare în ceea ce privește disponibilitatea contramăsurilor medicale.

  

 

 

 

 

 

 

A venit toamna... fotbalistic vorbind

       După ce am transpirat pe planșele sălilor de scrimă trăgând meci după meci și atac după atac pentru un buchet de medalii care nu a avut chiar atâtea fire galbene, albe și arămii pe câte ne-am fi dorit, după ce ne-am răcorit în apele mondialeleor și europenelor de natație ițind un nou superperformer român ieșit din neant și producând admirație, după ce ne-am murdărit pe zgura pariziană și ne-am întins pe imașul londonez cu rezultate când mai bune când mai rele, culminând cu semifinala de pe „Centre Court” și în timp ce Alpii și Pirineii pregătesc sosirea pe Champs Elisee probabil a aceluiași fenomenal sloven în acelaș tricou galben, iată că sportul rege ne înfierbântă comentariile și scrutăm cu speranță și decretăm cu argumente cum va arăta în primăvară topul după primele 30 de etape.

    Săptămâna viitoare vom lovi pentru prima oară balonul rotund într-o nouă ediție a campionatului românesc cu același hulit Burleanu la FRF și controversat Iorgulescu la LPF. Cine va fi campioana? Cine va juca la anul în Europa? Cine va retrograda? Cine va fi golgeter? Cine va debuta la națională în tricou? Cine va îmbrăca treningul lui Edi Iordănescu? Sau al lui Mutu? Cine?, cine?, cine?...

   Până atunci să salutăm speranțele pe care ni le-a lăsat Dan Petrescu după primul meci oficial al sezonului al unei echipe românești, să aruncăm o privire peste rezultatele din pregătiri ale combatantelor, să analizăm transferurile efectuate, să privim peste țintarul tras mai mult sau mai puțin la sorți (uneori lovit cu pumnul), să stăm cu picioarele în apă rece și cu un coif confecționat din Gazeta de Nord - Vest pe cap, în ogradă, până om avea și noi un ștrand pentru sătmăreni.

   Până atunci să ne îngrijim copiii și nepoțeii pentru că dom' primar reabilitează creșele în iulie, iar în august personalul pleacă în concediu (există un exemplu concret în acest sens). N-o fi el cel care trebuia să verifice asta dar tot trebuie să-i atragem atenția asupra unor anomalii ce se petrec în ograda lui. Noi om merge cu copiii la meciuri că tot nu se mai mănâncă semințe. Am auzit că nici nu se mai înjură.

   Una peste alta trebuie să recunoaștem că avem niște performanțe impresionante în sport, nu și în fotbal, performanțe care nu se datorează unui minister de profil. Poate am putea accepta efortul palid al COR-ului, dar nici acela nu s-a ridicat la nota 5. Ceea ce am obținut pe planșe, în bazine, pe terenuri (în aer liber și în săli), pe saltele (eventual tatamiuri), pe șosele, pe pârtii sau pe munte, s-au reușit în marea lor majoritate prin eforturi individuale sau în grupuri mici, dedicate.

   Regresul atletismului și al gimnasticii, pe de o parte, al boxului și parțial al canotajului (aici vreau să mă refer la toate ambarcațiunile cu tracțiune musculară) pe de alta, ar putea găsi o explicație în zicala „omul potrivit la locul potrivit”. Acolo unde s-au obținut rezultate au fost puși în fruntea federațiilor, în componența acestora și promovați ca antrenori nu numai foști sportivi de performanță ci și buni manageri și, mai ales, integri din punct de vedere moral.

   Un contraexemplu am putea vedea la fotbal, unde Rapidulețul meu, s-a pricopsit cu un Mutu. Mutu ca fotbalist a fost un mare talent dar bunul simț nu-l prea caracteriza. Nici studiul nu-i este pe plac. Cum ar putea fi atunci un bun antrenor? Părerea mea este că Rapidul l-a acceptat doar pentru a mai detensiona relațiile cu federația (Mutu fiind proaspăt debarcat de la under 21 pentru nereușite, mai pe șleau spus, era omul federației). Păi dacă relațiile cu federația au redevenit încordate de ce să-l mai ținem? Și dacă avem motive contractuale să-l ținem de ce nu-l facem sursă de venit? Îi lăsăm salariul și îi promovăm doar imaginea. Ca portdrapel sau mascotă. O să-mi spuneți că-i dinamovist. Păi n-a jucat decât vreo șase luni la Dinamo. E argeșean, dar n-a luat decât 10% din talentul lui Dobrin, 5% din seriozitatea lui Dani Coman, vreo 30% din ambiția lui Bebe Barbu și 90% din miștocăreala lui Cornel Penescu). Cam atât.

   Opriți războiul.

Șaua fără călăreț

    N-am să vă povestesc aici nici despre fotoliu de ministru al țărânei rămas neocupat după abandonul lui Chesnoiu și nici despre scaunul misterios rămas liber lângă singurul fecior al meu neînsurat. Tema pe care o voi aborda este mai puțin ca urmare a unei priviri peste umăr, cum v-am obișnuit, ci mai mult o privire dincolo de linia orizontului. Mărturisesc că domeniul digitalizării nu-l stăpânesc foarte bine dar, cu o documentare adecvată și din surse oficiale, într-un amalgam cu propriile-mi idei, sper să reușesc să relevez importanța și totodată pericolul pe care îl reprezintă digitalizarea.

   Eliminarea birocrației este una dintre cele mai importante binefaceri pe care le aduce digitalizarea în viața omului de rând. Eliminarea „efectului ghișeu”, interconectivitatea tuturor instituțiilor statului, cazierul electronic al fiecărui individ și pierderea intimității sunt principalele efecte ale introducerii digitalizării ca bază de date universală în relația cu statul.

   De ce nu s-a eliminat birocrația până acum în regim accelerat? Păi tocmai datorită acelui ultim efect pe care l-am revelat mai sus. Toți avem de ascuns câte ceva. De la iubirea neîmpărtășită până la ilegalitățile comise toți avem ceva ce nu dorim să se afle. De la lacătul pe cutia poștală și până la parola de pe telefon toate au o cheie care, dacă ajunge în folosința cui nu trebuie, ne dezbracă de uniforma noastră de fațadă. Secretele noastre, a celor din afara celor ce legiuiesc, ni se par importante. Păi atunci cum să introducă digitalizarea tocmai grupurile de presiune (lobby-urile) din parlament și guvern? Sau, mai jos pe scară ierarhică, cele din consiliile județene și locale? Ca exemplu personal aș putea să vă spun că nu am avut în veci lacăt pe cutia poștală de la bloc iar parole nu mi-am plantat decât acolo unde am fost obligat.

   O altă binefacere a digitalizării este superdezvoltarea tehnologiei. Efectele acesteia nu sunt pozitive chiar în toate domeniile de activitate. Dacă pentru industriile pașnice, medicină, învățământ,... sport și chiar în artă efectele sunt benigne (vindecătoare), pentru industria armamentului, traficul malign, hackeri și alte activități nocive sunt modalități de nimicire a umanității.

   Nu credeam că introducerea digitalizării în industria jocurilor, inclusiv în cele de noroc, ar putea avea efecte mai mult otrăvitoare decât pozitive. Dar iată că dependența pe care o dezvoltă, unidirecționarea tuturor simțurilor către un singur țel searbăd și mai ales timpul pierdut au făcut ca jocurile să devină principala armă în adormirea conștiințelor. Este o otravă, inoculată cu bună știință pentru a putea dicta, modela, asupri și subjuga o masă.

   Cel mai mare pericol din era digitalizării este dat de (i)responsabilitatea companiilor on-line. Dacă s-ar aplica ad litteram conceptul „ceea ce este ilegal off-line să fie ilegal și on-line” am fi mult mai protejați de acest pericol. Este greu și aproape incontrolabil acest proces. Este greu și fără sens să ceri platformelor de comunicare socială să-și reducă activitatea persuasivă și uneori chiar infracțională deoarece ele tocmai pentru astea au fost construite. O soluție, greu de acceptat ce-i drept, ar fi închiderea tuturor și redeschiderea altora cu principii morale și, dacă se poate, culturale.

   Salut sondajul de opinie realizat de o cunoscută și credibilă instituție de sondaje cu privire la „percepția asupra științei și tehnologiei”, la „inteligența artificială și roboții” și despre „meseriile viitorului”. Vă invit să-l căutați la secțiunea ”Agenda România 2050. O conversație despre viitorul României – Ediția I” la capitolul 5. Vă descurcați voi fără a vă mai da nume de instituții. Sunt interesante și relevante rezultatele obținute.

   Măsurile luate recent de Parlamentul European referitoare la responsabilitatea companiilor on-line mi se par utile dar dificil de aplicat. Acestea sunt:

    1. Combaterea conținutului ilegal on-line și obligația platformelor de a interveni rapid;

   2. O mai bună trasabilitate și controale ale comercianților pe piețele on-line;

    3. O mai mare transparență și responsabilitate a platformelor;

  4. Interzicerea practicilor înșelătoare și a anumitor tipuri de publicitate direcționată.

   Ideea este că obligativitatea introducerii acestor măsuri este pentru cel mai târziu 1 ianuarie 2024, dată de la care pot interveni și sancțiuni. Până atunci...

   Opriți războiul!

  

   

 

 

 

Concert festiv „Asociația absolvenților veterani” la Filarmonica de Stat Dinu Lipatti

    La împlinirea a 30 de ani de la înființarea „Asociației absolvenților veterani” (sediu în piața Jean Calvin nr. 2) la Filarmonica Dinu Lipatti, va suna clopoțelul deschiderii ediției jubiliare.

   În 1992, la inițiativa unor însuflețiți absolvenți ai învățământului liceal din municipiul Satu Mare a luat ființă această asociație care, contrar pesimiștilor a dăinuit peste ani și se înscrie printre cele 150.913 asociații din România dintre care 2.416 asociații sunt de aici din județul nostru.

   Principalul scop al înființării acestei asociații este crearea posibilităţii de a se întâlni a foștilor absolvenți ai liceelor din Satu Mare adunați de pretutindeni și păstrarea tradițiilor zonei Satu Mare. Cu aceste ocazii anual se organizează expoziții de pictura, sculptură, fotografii, documente legate de tradițiile școlare sătmărene precum și expozitii de cărți scrise de scriitori și poeți sătmăreni, de multe ori cu prezența artiștilor. Se bucură de un mare succes și proiectarea fotografiilor și inregistrărilor video din trecutul întâlnirilor absolvenților veterani. Cu aceasta ocazie anual se intălnesc în jur de 2000-2500 de absolvenți răspândiți în lumea intreaga, care au studiat în Satu Mare.

   Anul acesta în parteneriat cu Asociația Absolvenților Veterani s-au implicat în eveniment și Primăria Satu Mare prin Filarmonica Dinu Lipatti. Astfel, vineri 8 iulie, de la ora 17 va avea loc 𝐜𝐨𝐧𝐜𝐞𝐫𝐭𝐮𝐥 𝐟𝐞𝐬𝐭𝐢𝐯 𝐥𝐚 𝐝𝐞𝐬𝐜𝐡𝐢𝐝𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐢̂𝐧𝐭𝐚̂𝐥𝐧𝐢𝐫𝐢𝐢 𝐣𝐮𝐛𝐢𝐥𝐢𝐚𝐫𝐞 𝐝𝐞 𝟑𝟎 𝐝𝐞 𝐚𝐧𝐢 𝐚 𝐚𝐛𝐬𝐨𝐥𝐯𝐞𝐧𝐭̦𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐯𝐞𝐭𝐞𝐫𝐚𝐧𝐢.

   Programul este bogat în conținut și cuprinde lucrări de Ludwig van Beethoven („Largo e mesto” din „Sonata nr. 7 în re major”), Jules Massenet („Meditație” din „Thaïs”), Antonio Vivaldi (pasaje din ciclul „Anotimpurile”) și Robert Schumann (partea întâi din „Carnavalul Vienez”). Intrarea este liberă.

   Îi vom avea ca interpreți pe profesorul universitar din Debrețin dr. Duffek Mihály la pian (Beethoven, Massenet și Schumann), clujeanca Ioana Forna la vioară (Massenet și Vivaldi), Kovács-Pistuka Emőke (vioară I), Alina Mija (vioară II), David Budean (violă), Dan Cătuna (violoncel), Simó Péter (contrabas) și Balaskó Balázs (clavecin).

   Țin minte că pe la mijlocul deceniului al optulea din mileniul trecut la Ateneul Român am ascultat pentru prima oară „Meditație” din „Thaïs” de Massenet în interpretarea regretatului violonist și compozitor român Vasile Filip. După cele aproape cinci minute ale pasajului n-am mai avut capacitatea să urmăresc în continuare concertul. Chiar dacă fizic nu am părăsit sala, mintea mea hălăduia prin sfere și stratosfere creându-mi senzația de libertate infinită și confort absolut. De-ale tinereții valuri gândesc acum...

   În ceea ce privește ciclul „Anotimpurile” lui Vivaldi vă pot cita că cele patru sezoane sunt un grup de patru concerte pentru vioară, fiecare dintre acestea conferind expresia muzicală a unui anotimp al anului. Au fost scrise în jurul anilor 1716–1717 și publicate în 1725 la Amsterdam, împreună cu opt concerte suplimentare, ca „Il cimento dell'armonia e dell'inventione” (Simbioza dintre armonie și invenție).

   „Anotimpurile” este cea mai cunoscută dintre operele lui Vivaldi. Deși trei dintre concerte sunt complet originale, primul, „Primăvara”, împrumută modele de la simfonia în primul act a operei contemporane lui Vivaldi „Il Giustino” (intraductibil, ceva de genul „Iustinul”). Inspirația concertelor nu este din zona rurală din preajma ținutului Mantua, așa cum se presupunea inițial, unde locuia Vivaldi la vremea respectivă, deoarece, potrivit lui Karl Heller au fost scrise încă din 1716–1717, iar Vivaldi a fost angajat la curtea din Mantua abia în 1718.

   Ciclul a fost o revoluție în concepția muzicală. În acesta Vivaldi reprezenta pâraie curgătoare, păsări cântătoare (de diferite specii, fiecare caracterizată în mod specific), un păstor și câinele său care latră, muște zumzăitoare, furtuni, dansatori beți, povești vânătorești (atât spuse de vânători, cât și de vânat, adică punctul de vedere al prăzii), peisajele înghețate și focurile calde de iarnă.

   În mod neobișnuit pentru perioadă, Vivaldi a publicat concertele însoțite de sunete (posibil scrise de compozitor însuși), care a elucidat ce a fost menit să evoce în spiritul fiecărui anotimp. Prin urmare, concertele sunt unul dintre cele mai vechi și mai detaliate exemple ale ceea ce ar urma să fie numit program de muzică. Cu alte cuvinte, muzică cu element narativ. Vivaldi s-a chinuit foarte mult să-și raporteze muzica la textele poeziilor, traducând direct liniile poetice în muzica de pe pagină. De exemplu, în secțiunea din mijloc a „Primăverii”, când doarme păstorul, câinele său care latră poate fi auzit în secțiunea de viola. Muzica este în altă parte evocatoare similară a altor sunete naturale. Vivaldi a împărțit fiecare concert în trei mișcări (rapid - lent - rapid) și fiecare sonet legat în trei secțiuni.

 Dr. Duffek Mihály

    Născut la Debrețin și-a definitivat studiile la „Academia de Muzică Liszt Ferenc” facultatea din Debrețin, unde a avut ca profesori de pian pe d-na Ilona P. Nagy (1975) și d-l Kornél Zempléni (1979). În completare a studiat și la Facultatea de Management a Universității de Științe Agricole din Debrecen.

    Fost director și apoi decan al Facultății de Muzică 1992-2017. între 1990-2018 a fost șeful Departamentului pian. La catedra de pian a Facultății de Muzică a predat discipline de metodologie pian, perfecționare profesională, conducerea concursurilor naționale de pian. Este membru al scenei concertelor interne și internaționale în calitate de solist la pian, artist de cameră și acompaniament de cor. În această calitate, pe lângă scenele maghiare, a susținut concerte în Slovacia, Slovenia, România, Bulgaria, Austria, Ucraina, Grecia, Cipru, Israel, Italia, Lituania, Finlanda, Germania, Franța, Spania, Marea Britanie, Japonia, Belgia și Statele Unite. Este lector invitat la cursurile de formare continuă a școlilor de muzică din Ungaria, iar în calitate de decan al Facultății de Muzică, a participat la transformarea și modernizarea învățământului superior de muzică maghiară și formarea profesorilor de muzică.

    La Universitatea de Vară din Debrecen, a ținut în mod regulat prelegeri în limbi străine despre muzică. Pe lângă Ungaria, a susținut și ține cursuri de master în Spania, Finlanda, Slovacia, Japonia și Coreea. A fost membru al juriului a numeroase concursuri de pian din Ungaria și Ucraina.

   Din 2011 este membru al programului de Științe ale Educației al Școlii Doctorale de Științe Umane, Facultatea de Arte, Universitatea din Debrețin. Membru extern al Consiliului de doctorat al Facultății de Arte a Universității din Pécs. Organizator de concursuri de pian, zile profesionale de pian, director fondator și instructor regulat al Academiei Internaționale de Vară a Tinerilor Muzicieni.

Ioana Forna

   Violonistei românce născută la Cluj i-a fost predată vioara de la vârsta de șapte ani de către mama sa și și-a continuat studiile la Școala de Muzică Sigismund Toduță din Cluj. Urmându-și visul, Ioana a ajuns la Londra pentru a studia la Royal College of Music, absolvind cu o diplomă de licență.

     O muziciană de cameră foarte pregătită, Ioana este liderul Cvartetului Sattler, cântând în mod regulat nu numai la Londra ci și în restul Europei. Pregătirea și colaborările Ioanei i-au permis să lucreze cu artiști de renume internațional, printre care Cvartetul de coarde Belcea, Cvartetul Vogler, Cvartetul de Arte Frumoase și Levon Chilingirian și, cel mai recent, Ioana a participat la Festivalul Sacconi condus de Cvartetul Sacconi. 

   Performanțele Ioanei ca muzician solo și de cameră au dus-o în locații precum St Martin-in-the-Fields, Cadogan Hall, Kings Place, Royal Festival Hall și Filarmonica Dinu Lipatti. Ca muzician orchestral, Ioana a cântat în festivaluri din întreaga lume, inclusiv Festivalul Castleton (SUA) sub conducerea maestrului Lorin Maazel și Orchestra Festivalului Chipping Campden.