Sub zodia lui Popovici

    Harababura de la FCSB, brambureala de la Farul și debandada de la Rapid dau o culoare aparte noii ediții de campionat, o culoare cu inserții mov, dacă mă înțelegeți ce zic. Cele trei nume, aflate în lupta pentru titlu la începutul play-off-ului ediției trecute, sunt clasate pe locurile 14, 16 și 12 după trei etape. Prima ar putea prezenta scuze pentru interesul ei îndreptat cu preponderență către meciurile din competiția europeană (felicitări FCSB-ului deocamdată), constănțenii culeg ce au semănat iar la giuleșteni doar inspirația maladivă a investitorului, încăpățânarea lui de a gestiona fenomenul fotbalistic rapidist, face ca o echipă cu un lot a cărui valoare este mult peste media campionatului să agonizeze în mocirla anonimatului. Lennon, cel care reprezintă produsul celor expuse mai sus are și el ideile lui fixe, gen Blazek, Gojkovic și decarul Petrila. Dacă pe român l-ar putea reașeza pe gazon în apropierea tușei, acolo unde îi este locul, celorlalți doi le-ar putea cumpăra bilete numai dus, unde or vrea ei.

    La Rapid mai sunt și alte amendamente pe care le-aș putea așterne dar n-aș dori să ocup acest spațiu doar cu sângeriul sufletului meu. Nici CFR-ul nu se poate lăuda cu un start prea convingător, vicecampioana aflându-se doar pe locul opt. Dintre echipele de top ale campionatului trecut doar Universitatea Craiova, lideră, și Sepsi (doar prin poziție, nu și ca joc), locul trei, pot fi mulțumite.

    Doar 13 goluri au fost înscrise în ultimele patru zile de competiție și doar patru au fost marcate în poarta oaspeților. Echipa care a dezvoltat cel mai slab joc în acest început de campionat, Petrolul, este singura care a salvat onoarea gazdelor, în rest patru victorii ale oaspeților și trei meciuri nule: Hermannstadt - Slobozia 1-1 neverosimil; FCSB - Oțelul 0-2 cu gândul la Budapesta; Poli Iași - Gloria Buzău 1-2 spectaculos dar fără valențe tehnico-tactice; Sepsi - Dinamo 1-1 cu confirmări și dorințe; Farul - Botoșani 0-1 na-ți-o bună că ți-am dres-o! CFR - Univ. Craiova 0-2 derbi onorat de nivelul valoric; UTA - „U” 0-0 se putea mai bine; Petrolul - Rapid 1-0 pentru cine se nimerește.

    Patru din primele cinci echipe ale clasamentului joacă acasă. Totuși, nu putem pune prea mare bază pe actuala configurație a clasamentului. Îmi propusesem ca după primele trei etape să ordonez importanța meciurilor după noul clasament. Îmi voi respecta ideea dar fără să am argumente să o susțin în fața obiecțiilor dumneavoastră.

    Univ. Craiova - Petrolul (duminică, ora 19) Derbiul etapei. Derbi de conjunctură. Mai ales că oaspeții au arătat un fotbal arhaic în primele etape. Probabil că oltenii își vor consolida lejer primul loc și vor ajunge și la un +8 la golaveraj.

    „U” - CFR (duminică, ora 22) Derbiul Clujului. Nu pot să înțeleg de ce în marile aglomerări urbane rivalitatea sportivă a două sau mai multe cluburi se transformă automat în dușmănie. La noi, în România, ura dintre Rapid, Dinamo și Steaua (acum prelungită și spre FCSB) în București, „U” și CFR la Cluj sunt expresive în acest sens. La Brașov nu exista așa ceva. Rivalitatea de pe teren dintre Steagu Roșu și Tractorul se termina de fiecare dată cu butoaie de bere la Carpați pentru jucători și în toate cărciumile din oraș pentru suporteri.

    Dinamo - Gloria Buzău (vineri, ora 22) Nu le rămâne dinamoviștilor decât să confirme rezultatele de până acum. Prepeliță rămâne doar o prepeliță de-a lui Becali.

    Rapid - Sepsi (luni, ora 22) Ar fi fost un derbi... Așa rămâne doar o încleștare pentru adevăruri subsidiare.

    Oțelul - Hermannstadt (vineri, ora 19) Pașii greșiți făcuți de sași îi aduc pe post de victimă anticipată. Dacă vor sibienii să iasă din mocirlă acum ar trebui să lupte precum David. Nu cel care s-a luptat cu Goliat ci cel care i-a luat două sutimi lui Peaty.

    Slobozia - UTA (luni, ora 19) X-ul planează peste acestă partidă. Poate tocmai de aceea întrezăresc o victorie a uneia din cele două echipe la cel puțin două goluri diferență.

    Botoșani - FCSB (amânat) Meciul al cărui pronostic este de obicei scos de pe opisul caselor de pariuri se amână. Asta nu face bine campionatului intern. Să sperăm că va fi o gură de oxigen pentru calificarea FCSB-ului în grupele noului sistem al Ligii Campionilor.

    Farul - Poli Iași (sâmbătă, ora 21) Cenușăreasa etapei. Mă întreb cine ar fi fost antrenorul constănțenilor dacă duminică Farul ar fi învins pe Botoșani? Sper că nu din cauza asta să ne procopsim cu Mutu selecționer... Ca-n orice vin de proastă calitate busuiocul drege!

    Opriți războiul!

     

Rămân român

Că-s parte-a lumii grăitoare ițit în leagăn de cocon,

Că-s mugur de-al lui Pintea sau zvon din verbul Ady

Mă simt proverb străbun, țării să-i fiu plocon;

De-ți amintesc de Creangă, de-un nud al lui Pallady

                                   Român rămân, rămân român!

 Că-s prunc în pragul vremii, prin colb sau pe cărare

Că Prutul mi-a fost cadă și codrul loc de joacă

Mă simt o cugetare, ofrandă-n lumea mare

Ce curge printre streșini cu gust de promoroacă.

                                  Român rămân, rămân român!

 

Că-s fără de părinte, flăcău pe-o piatră albă,

Că fânu-mi dă sărutul primei iubiri oneste,

Mă simt o pecete lipită de o ie dalbă

Ursită să mă poarte pe file de poveste.

                               Român rămân, rămân român!

 

Că badea mi-e profesor și luna învățătoare,

Că iarba-i așternut și boncănitul pernă

Mă simt o sărutare pe riduri aspre-n soare

Trudind în lanuri și prin șuri, cioplind datina eternă.

                             Român rămân, rămân român!

 

Că-n rafturi am priceperi, din buchii mă adăp,

Că-n sertărașe stranii ascund mesaje lungi

Mă simt ceaslov cucernic, de junghi lumea să scăp.

Am vicii ordinare, pe care greu le-alungi.

                            Român rămân, rămân român!

Că printre brazde-adânci port fragede vlăstare, 

Că lumea mică pare, pe ramură un glob,

Mă simt o stea tronând pân'la otare

S-aduc prinos în străchini și-n șure bob cu bob

                          Român rămân, rămân român!

 

Că-n sânge am dorință și pe piept frustrare

Că vreau să n-am dușman spre visul libertății,

Mă simt doar un tăciune, jăratic în mojare,

Ce zgândărit devine apostol al dreptății.

                         Român rămân, rămân român!

 

Facturi

    Factura unei persoane este dată de constituția lui intelectuală, psihică sau morală, de structura sa fizică, emoțională sau temperamentală. Este de la sine înțeles că nu pot exista două persoane identice pentru că factura nu depinde doar de leagănul în care te-ai născut ci și de alți parametri care influențează viața unui om în afara familiei, școlii și ai anturajului. Acești parametri i-am putea numi accidente naturale fără ca neaparat să ne ducem cu gândul la tragedii. Îndrăgostirea, reușita sau speranța pot fi la fel de bine accidente naturale precum pisma, depresia sau regretul. În general aceste accidente pot fi foarte greu controlabile și, ca părere personală, nu trebuie să le controlăm pe de-a-ntregul, dar trebuie conștientizate.

    Când m-am apucat să scriu aceste rânduri, după ce am așternut titlul, despre alt sens al cuvântului factură am vrut să scriu. Ca șapou merge și această „bună dimineața!”. Să revenim la sensul mercantil al cuvântului „factură”. La sensul care ne dă uneori bătăi de cap, alteori speranțe de mai bine. Depinde pe care parte a josului paginii îți pui semnătura. Factura vine în cele mai multe cazuri în urma unui contract. Cel care semnează în josul ultimei pagini în dreapta trebuie să citească mult mai atent capcanele care pot fi inserate de către inițiatorul contractului, adică de cel care semnează în stânga.

    Până în urmă cu peste 30 de ani priveam cu dorință către cutia poștală, aceasta aducându-mi foarte rar vești proaste. Astăzi mă uit cu teamă, rareori cu speranță, atunci când privesc spre cutia poștală. Chiar și la acea electronică, doar ne-am actualizat plimbările diurne în pas cu vremurile. Era să zic vremea, dar îmi dau din ce în ce mai mult seama că este un domeniu pe care nu-l stăpânesc. Nici eu, nici omenirea... Astăzi ce factură a mai venit?

    Așadar acea bucățică de hârtie de pe care citim doar ultimele cifre, cele scrise după cuvântul „Total”, vreau să fac referire și chiar să atrag atenția că ar trebui să nu privim superficial restul pasajelor înscrise, deoarece tocmai acestea sunt cele care dau întregul. Dacă am parcurge și înțelege fiecare parte a acelui „Total” am știi cam unde ar trebui să aducem îmbunătățiri, orice factură putând fi diminuată valoric. De la mersul la vot și până la aruncarea selectivă a gunoiului, orice acțiune ne poate diminua valoarea facturilor ce le avem de plătit în viață, indiferent dacă acestea sunt scrise pe hârtie sau răboj.

    Sloganuri precum „omul potrivit la locul potrivit!”, „ce ție nu-ți place, altuia nu-i face!”, „unde nu-i cap vai de picioare!”, „atenție la neatenție!”, „nu lăsa pe mâine ce poți face azi!” sau „bate fierul cât e cald!” n-ar fi parodiate de cei care nu sunt interesați ca poporul, noi plebea, să fim în cunoștință de cauză, altfel spus în conștiență.

    După cum observăm totul se plătește. De la aerul pe care-l respirăm până la preotul care ne îngroapă totul are un preț. Depinde de noi cât plătim, care este valoarea facturii. De alegerile pe care le facem în viață, de negocierile pe care le facem cu realul și abstractul, de modul în care ne dispunem de-o parte și de alta a binelui. Era să scriu deoparte și de alta a legii, dar mi-am dat seama că la noi multe legi le fac corupții.

    Și războaiele au apărut și se mențin din cauza corupților. Anihilați corupătorii și se vor opri războaiele!

Dilemă: Gică Hagi, Mircea Lucescu, Adi Mutu...?

     În fața cititorilor cotidianului Gazeta de Nord-Vest trebuie să-mi cer scuze deoarece am greșit în ultima Caricatură ziua de disputare a meciului celei mai simpatizate echipe din primul eșalon de către sătmăreni.

     Gică, nea Mircea, Mutu... Despre oricare dintre ei nu se poate spune că nu știu fotbal. La Hagi (încă nu a negat în totalitate), aproape cel mai bun fotbalist român din toate timpurile, primează cariera de jucător. Ca antrenor nu putem spune același lucru, dar nici nu putem să-l desconsiderăm. Cele două titluri, cu Viitorul și Farul, au fost obținute cu sprijinul federației, ca mulțumire pentru implicarea lui în descoperirea, formarea și lansarea tinerelor talente ale fotbalului românesc. Despre fotbalistul Mircea Lucescu pot să vă spun că fără el nu am fi avut o gheată de aur autentică (Dudu Georgeoscu), dar ca antrenor este superlativul absolut în fotbalul autohton. În ceea ce-l privește pe Mutu e încă necopt. Să nu uităm că i-am forțat pe Hagi, Răzvan Lucescu, Contra și Rădoi (doar în ultimii 25 de ani) când încă nu erau pregătiți să devină selecționeri. Au dat chix!

    Primii doi au probleme. Orgoliul nemăsurat al lui Hagi cu siguranță îl va determina să primeze pentru el apartenența viitorilor selecționabili de Academia Hagi, în fața valorii intrinsece. Bine, asta dacă nu este o diferență de valoare considerabilă. Din punct de vedere psihic trebuie să înțeleagă că la nivel internațional jucătorii adverși, arbitrii, observatorii și federațiile internaționale nu-l vor mai cocoloși. La Mircea Lucescu doar vârsta este un mare semn de întrebare. Este suficient însă argumentul pentru a ezita să-l pui la reconstrucția unei echipe care și-a cam atins limitele și datorită norocului lui Edi Iordănescu.

     Etapa a doua ne-a adus 27 de goluri. Bună recoltă. Parcă și meciurile au fost mai spectaculoase. Chiar și meciul fără goluri a avut o doză semnificativă de spectacol. De data aceasta gazdele, contrar predicțiilor, și-au apropriat nu mai puțin de 15 puncte din cele 21 distribuite. Adică au obținut patru victorii și trei egaluri. Faptul că începutul de campionat este echilibrat denotă și din faptul că doar câte o singură echipă au maximul de puncte, respectiv tolba goală. Poli Iași - Botoșani 1-0 molcom; Slobozia - FCSB 2-2 din neatenție; Univ. Craiova - UTA 4-2 germinativ; Rapid - CFR 2-2 pe placul celorlalți; „U” - Hermannstadt 3-1 cu moț; Dinamo - Petrolul 4-1 redivivus; Gloria - Sepsi 1-2 în bernă; Oțelul - Farul 0-0 din sipet.

    La o privire superficială asupra etapei a treia am putea spune că doar două meciuri ar putea să atragă spectatorul către tribună. Cel din Gruia și cel de pe Steaua. Nu e chiar așa. Chiar dacă în șapte din cele opt jocuri gazdele au fost mai bine clasate la sfârșitul ediției trecute nu cred că asta se va reflecta și pe radiografia de marți a etapei. Chiar dacă în patru jocuri, cele de la Sibiu, Iași, Ovidiu și în cel de pe Ilie Oană există câte o favorită certă, acestea nu vor acumula 12 puncte. C-așa-i în fotbal!

    CFR - Univ. Craiova (duminică, ora 22) Derbiul etapei. Uau! Ce meci!? Trebuie văzut! Dan Petrescu și Gâlcă doi tehnicieni complet diferiți. Prin dispunere pe teren, prin abordarea jocurilor, prin discurs, prin anturaj, aproape prin orice detaliu cei doi diferă. Nu doar că diferă, sunt imiscibili. Așezată în această etapă de început de campionat, disputa dintre cele două strategii dă nu numai culoare ci și nuanțe campionatului. Să nu uităm că ambele au reprezentat România în acest mijloc de săptămână.

    FCSB - Oțelul (vineri, ora 22) Despre acest meci vă spuneam că are o cotă de interes mărită. Chiar dacă oaspeții au strâns patru puncte în primele două jocuri nu au convins. Despre gazde ce să mai vorbesc... Nu reușesc să gestioneze prezența concomitentă în două competiții. Ce-or face dacă vine și a treia? Meciul este interesant și va atrage atât spectatorul cât și telespectatorul. Oare de ce nu-și face Becali propriul stadion? Se tot milogește ba pe la federație, ba pe la dușmani...

    UTA - ”U” (luni, ora 19) Un adevărat derbi de dincoace de Carpați. Două din cele mai iubite echipe în viața cărora suporterii au avut un cuvânt de spus în vremuri de restriște (cam cum e acum la Satu Mare), „Bătrâna doamnă” și „Șepcile roșii”, au strâns nu mai puțin decât 95 de prezențe pe prima scenă, obținând șase titluri și trei Cupe ale României.

    Petrolul - Rapid (luni, ora 22) „Primvs derby”. De ce-i spune așa? Pentru că este cea mai „veche” întâlnire ce poate avea loc în zilele noastre între echipe din primul eșalon. Campionatul nostru în actualul sistem competițional a debutat cu ediția 1932-33, ediție în care cele două echipe nu s-au întâlnit. Din 1934 și până azi cele două echipe au strîns 123 de jocuri oficiale în care Petrolul a ieșit victorioasă de 37 de ori, iar Rapid de 59 de ori. Rapid este net favorită. O fi de ajuns?

    Sepsi - Dinamo (sâmbătă, ora 22) Două echipe ce au arătat fotbal în primele două etape, gazdele fiind singura echipă cu maximum de puncte. Vor reuși ele, gazdele, să stânjenească elanul lui Cârjan și Politic?

    Farul - Botoșani (duminică, ora 19) Un alt joc cu o favorită certă. Gazdele n-ar avea scuze să se poticnească iar, mai ales dacă ținem seama și de faptul că echipa cea mai nordică este singura care nu a obținut nici un punct până acum. Asta indiferent dacă indicațiile tehnice la oaspeți nu mai vin din tribună (Bogdan Andone) ci de pe bancă (Liviu Ciobotariu).

    Hermannstadt - Slobozia (vineri, ora 19) Interesant debut de etapă. Echipa mai bine cotată, gazdele, n-a prea rupt plasele porților, iar oaspeții au strâns patru puncte din întâlnirile cu actuala și fosta campioană. Asta în ciuda faptului că n-au dezvoltat un fotbal elaborat, Mihalcea pedalând pe fotbalul harnic.

    Poli Iași - Gloria Buzău (sâmbătă, ora 19) Cenușăreasa etapei. Ar trebui să-l întreb pe primul om din Guvern dacă e derbi moldovenesc... Sigur că nu e, că de la apa Buzăului și până la cea a Milcovului mănânci tot atâta pâine cât din municipiul cu același nume și până la Focșani. Cele două echipe încă nu s-au dumirit cum au reușit să încheie pozitiv edițiile trecute de campionat.

    Parcă mai atrăgătoare ar fi aceste dispute fără un război prin preajmă. Anihilați războiul!

     

Rădăcini și/sau eprubete

     Creatorul vieții pe pământ este Dumnezeu. Aceasta este o aserțiune pe care o îmbrățișează mulți dintre noi. Adevărul este că atât pentru credincioși cât și pentru atei este foarte greu să dezvolte o teorie indubitabilă asupra nașterii primului germen de viață. Fiecăruia îi lipsește acel clic, acel moment în care se transformă materia anorganică în materie vie. Fiecare se bazează pe o minune.

    Să lăsăm minunile în „plata Domnului” și în laboratoarele oamenilor de știință și să încerc să vă acomodez cu tema acestei priviri perste umăr. Cât de normal este să renunțăm la rădăcini și să apelăm la eprubete? Cât de sănătos pentru organismul și psihicul nostru este să renunțăm la natural și să acceptăm mutanți de origine animală sau vegetală? Cum adaptăm trecutul nostru empiric, rădăcinile noastre naturale, la infinitatea de soluții de multiplicare a vietăților? Am ajuns să mâncăm roșii cu gust de pepene și ne gândim cum să încrucișăm papagali cu elefanți.

    Să nu credeți că am un răspuns la toate aceste întrebări. De fapt nici nu cred că există un răspuns universal valabil pentru fiecare întrebare. Eu, tu, cel de lângă noi, prietenul nostru, dușmanul nostru, indiferentul nostru, fiecare avem propriile noastre răspunsuri la întrebările de mai sus și la multe altele, dar esența acestora este acceptarea necunoscutului sau refuzul de a părăsi obișnuitul. Este greu să faci parte dintr-o categorie și să o înțelegi pe cealaltă, asta pentru că fiecare latură se consideră superioară celeilate. Ar trebui să fii filozof.

    Eu nu sunt filozof, așa că mă raliez uneia din cele două moduri de a înțelege evoluția. Rămân la rădăcini și folosesc eprubetele pentru experiențe anorganice, mai apropiate de epruvete decât pe post de utere. Opinia noastră nu ne face mai deștepți sau mai puțin inteligenți. E ca la clacă: tu-mi faci/spui mie, eu îți fac/spun ție ș-apăi „hai noroc, mâine e o nouă zi!”. Și totuși nu e chiar așa. Curiozitatea, speranța și frica sunt trei elemente care dau consistență viitorului. Credința diminuează fiecare dintre aceste elemente.

    Cam același lucru este și inteligența artificială. Este un mutant al inteligenței naturale. La început se spunea că roboții au inteligență, ceea ce era complet lipsit de sens, roboții nefăcând altceva decât ceea ce erau programați să facă. Acum denumim inteligență artificială capacitatea unor aparate sau fișete electronice de a stoca „obiceiuri”, ca apoi să interpreteze posibile reacții în situații noi, nemaiîntâlnite (nestocate). Mărturisesc că în urmă cu 30-40 de ani nu credeam că așa ceva este posibil. Mă cam sperie gândul că peste vreo 20 de ani vom primii ordine de la niște ceva-uri hipernuștiucum.

    Dar, deocamdată avem de rezolvat pe planetă aceste amenințări nucleare venite de peste tot și atotdistrugătoare. Un prim pas ar fi să anihilăm războaiele!

     

Creator față de producător

     Fabrici și uzine. Așa le spuneam o dată. De la manufactura sfârșitului de secol XIX și până la companiile de producție ultrasofisticate de astăzi, naționale sau multinaționale, cu conduceri unice sau la dispoziția unui consiliu de administrație care chiar are cuvânt, toate au o influență directă, fastă și biunivocă asupra economiei naționale pe care o reprezintă. Aici trebuie spus că pentru multinaționale influența fastă e sigură doar pentru țara mamă. Celelalte țări în care s-au extins astfel de companii depind direct de modul în care s-a negociat relația dintre statul respectiv și compania multinațională. Din păcate, la noi în țară, din cauza corupției, majoritatea acestor negocieri dezbracă economia statului în loc să o întărească. Ne folosesc doar ca mână de lucru ieftină și consumatori fără discernământ.

    Dar nu acesta este subiectul privirii mele peste umăr. Încerc să descâlcesc cauzele care au dus la prăbușirea industriei românești de la sfârșitul secolului trecut. E clar că totul a început pe la sfârșitul deceniului al optulea, atunci când Ceaușescu supărat pe Europa și pe întreaga lume occidentală, a hotărât înghețarea oricărei investiții pentru a reduce datoriile statului la zero. A fost o manevră sinucigașă dar nu singulară. Lipsa investițiilor a fost sinonimă cu dispariția progresului. Stagnarea oricărei căi de evoluție pe o perioadă de 10-15 ani a întors nivelul economiei românești cu mai bine de 50 de ani.

    Poate vi se pare aberantă propoziția de mai sus așa că am să o explic. În acea perioadă, 1975 - 1990, la nivel mondial a avut loc o revoluție tehnologică importantă la care țara noastră nu a avut acces, relațiile cu Europa occidentală, America de Nord și Japonia (China nu reprezenta mare lucru pe atunci) fiind înghețate. Ne-am trezit după 1990 că în marile noastre fabrici și uzine, 23 August, IMGB, Electromagnetica, IPRS... din București, Steagu Roșu, Tractorul, Hidromecanica, Rulmentul, Metrom... din Brașov și alte centre industriale importante ale țării cu industrie grea dezvoltată (aici putem include Unio și IPSUIC din Satu Mare), aveam mașini unelte construite în anii 1950-1960 sau chiar din perioada interbelică și chiar dacă pregătirea profesională a muncitorului român era net superioară celui din afară, calitatea și mai ales cantitatea produselor românești aveau parametri incomparabil mai scăzuți decât cele din țările cu care ne comparam la nivel de 1975 (inclusiv Beneluxul, Italia sau Spania).

    Am zis mai sus că greșeala lui Ceaușescu nu a fost singulară. Comunismul cu față umană care a încercat Iliescu să îl implementeze a dat frâu liber impostorilor, coruptibililor, incompetenților și a tot felul de neaveniți să treacă la manete, căci butoane nu prea erau, și să fărâmițeze orice tip de organizare în care erau implicați mai mult de 300 de oameni. De la cele peste 20.000 de suflete de la Uzinele 23 August (fostă Malaxa, actuala Faur) și până la cei vreo 300 de angajați de la FPSUIC Tășnad (locul unde m-a prins asasinarea lui Ceaușescu), totul a fost fărâmițat. Nu mă refer aici numai la oameni ci și la activul mobiliar și imobiliar (clădiri, utilaje, mașini unelte...).

    La vremea respectivă, 1990, țara era plină de ingineri, în marea lor majoritate capabili și dornici de muncă, dornici de a crea și de a produce. Producție s-a făcut și în acea perioadă de 15 ani de care aduceam vorbire mai sus, dar creație ioc. Din păcate nu s-a profitat de pregătirea profesională a acestor ingineri, a acestor factori de creație, și au fost tratați ca simpli tehnicieni sau maiștri, păstrându-li-se doar coeficienții salariali pentru studii superioare, adică o dublă pierdere pentru statul român: concepțională și financiară. Mulți dintre acești ingineri s-au reorientat în mica industrie sau au părăsit domeniul tehnologic îmbrățișând alte moduri de a face bani (artă, cultură, administrație, politică, armată...). Eu, de exemplu, am ales jurnalismul sportiv și mai apoi industria de publicitate în jurnalism.

    Este adevărat că în acele timpuri pe latura de producție, prin tehnologizare și robotizare, au dispărut muncitorii și au apărut operatorii, precum este la fel de adevărat că astăzi sunt pe cale să dispară creatorii din domeniul tehnologic (inginerii din toate domeniile de activitate), locul lor fiind luat tot de un fel de operatori, mai dichisiți, care „mânuiesc” inteligența artificială.

    Ajungând la acest capitol, al dezvoltării suprasaturate, nu pot să nu observ că mare parte din această dezvoltare dăunează omenirii și vieții pe pământ. Pericolul cel mai evident acum sunt războaiele scăpate de sub control. Așadar: anihilați războaiele!

Sub harponul lui Ra

     Rebusiștii știu despre ce vorbesc. Și egiptologii. Pe vremea când mai compuneam careuri de cuvinte încrucișate, adică pe vremea studenției și a scurtelor mele cariere de inginer (10 ani) și profesor de liceu (5 ani), era o adevărată binecuvântare existența acestui zeu al soarelui egiptean numit Ra. Mă scotea din diverse încurcături legate de încăpățânarea mea ca și alăturările de două litere să aibă sens.

    Așadar zeul suprem al egiptenilor, Ra zeul soarelui, alături de fratele lui Shu (zeul aerului) și sora lui Tefnut (zeița umezelii) și-au pus amprenta serios pe desfășurarea primei etape  din noua ediție de campionat. Cam fiecare echipă n-a jucat decât câte o repriză, nu neapărat prima, fiecare după cum a chibzuit. În șase din cele opt partide s-au înscris doar șase goluri, iar în celelalte două s-a marcat mult mai mult ajungând la o medie totală de două goluri pe meci.

    Per total etapa s-a încheiat sub semnul echilibrului cu două victorii ale gazdelor și două ale oaspeților, toate la un singur gol diferență. Farul - Slobozia 0-1 cu un gol anulat pe nedrept oaspeților, gol despre care erudiții analiști ai etapei nu prea au comentat; Hermannstadt - Univ. Craiova 0-0 bazat pe norocul gazdelor; Sepsi - Poli Iași 1-0 normal; UTA - Rapid 1-1 cu un arbitru zăpăcit de harponul lui Ra; FCSB - „U” 1-1 care încă se mai joacă; CFR - Dinamo 3-2 dureros pentru oaspeți; Botoșani - Oțelul 2-3 dureros pentru gazde; Petrolul - Gloria 0-0 grozav turcesc.

    În etapa a doua este programată și o primă partidă între două echipe ce s-au bătut zadarnic pentru titlu în ediția trecută. Inițial cele opt jocuri, câte două pe zi, erau programate de la orele 18,30 și 21,30. De salutat ideea de a decala jocurile cu câte jumătate de oră. Cu două excepții oaspeții au fost mai bine clasați la sfârșitul ediției trecute, dar asta nu cred că mai are importanță acum, dovadă fiind prima etapă în care lucrurile ar fi trebuit să stea invers.

    Rapid - CFR (sâmbătă, ora 22) Derbiul etapei. Cum spuneam primul meci mai acătării al acestei ediții de campionat. Derbiul vișiniu. Cale ferată și înfierată spre osârdie. Toți vor egal. Numai combatantele nu... dar decât înfrângere...

    Univ. Craiova - UTA (sâmbătă, ora 19) Oltenii n-au prea rupt porțile sașilor etapa trecută, iar textiliștii s-au comportat onorabil acasă cu Rapid. Dacă n-ar fi clima asta ne-am putea aștepta la un meci spetaculos.

    Oțelul - Farul (luni,ora 22) Siderurgiștii primesc vizita marinarilor. După victoria de la Botoșani s-ar putea să aibă cuptoarele prea înroșite iar marinarii au fost bine săpuniți după înfrângerea de acasă.

    Slobozia - FCSB (vineri, ora 22) Debutul de foc al echipei gazdă pornit pe litoral continuă „acasă” unde va întâlni campioana. Zic acasă impropriu pentru că echipa din Slobozia joacă meciurile considerate acasă pe alte meleaguri.

    „U” - Hermannstadt (duminică, ora 19) Derbiul din Ardeal pare să fie un meci deosebit de interesant. Ambele vin după meciuri egale dar cu stări de spirit diferite.

    Gloria - Sepsi (luni, ora 19) Nou promovata are o partidă dificilă în fața unei echipe ce a încheiat ediția trecută în fața Rapidului.

    Dinamo - Petrolul (duminică, ora 22) Eheii! Ce partidă ar fi fost asta acum 30 - 40 de ani? Astăzi se bat doar niște epoleți prăfuiți cu niște fesuri fără ciucuri. 

    Poli Iași - Botoșani (vineri, ora 19) Cenușăreasa etapei. Derbiul Moldovei de nord s-ar putea să fie și derbiul subzistentei. Conducerile celor două echipe au luat decizii controversate.

    Opriți războiul!

Consumatum est!

     Poate că nu este tocmai inspirată asocierea ultimelor cuvinte (traduse în latină) rostite de Isus Hristos, după infama răstignire, cu fluierul final al unei competiții sportive, chiar dacă aceasta are loc doar în anii bisecți. Probabil că nici Caragiale nu a dorit vreo asociere cu biblia atunci când a introdus exclamația cu pricina într-unul din titlurile „mofturilor” sale. Ca o paranteză fie spus, este vorba despre un „moft” pe care nu-l prea apreciez ca moral.

    De fapt și această asociere este făcută doar așa, în treacăt, pentru că altul este scopul acestei scrieri. Mai ales că impresiile despre sfârșitul europenelor sunt repede estompate de alte competiții sportive de larg interes care mențin nealterată atenția pasionatului de sport, totul culminând cu Jocurile Olimpice, programate în apogeul acestei toride veri tocmai în Orașul Luminii.

    Pentru a fi mai explicit, intenția mea de a traduce expresia latină „Consumatum est!” nu este în „Totul s-a sfârșit!” ci în „S-a consumat!” și ideea pe care vreau să o dezbat este traseul pe care îl parcurge omul în general de la nevoie la moft. Îmi veți spune că asta depinde de starea socială a fiecăruia. În parte aveți dreptate dar mai depinde și de educație și autocontrol.

    Publicitatea, mesajele subliminale, populismul practicat de politicieni, atracția internetului, curiozitatea, dorința morbidă de a fi în „ton cu lumea” („în trend” altfel spus), toate acestea la un loc și multe altele, nu pot fi combătute de cei ușor influențabili. Toate se răsfrâng într-un consum irațional de produse alimentare, de înbrăcăminte, de mobilă, de electronice și electrocasnice, de nimicuri mai mult sau mai puțin utile... consum care nu face decât să golească buzunarele, cardurile și economiile... ca mai apoi să tragem concluzia: ce rău o ducem!

    De la fereastra bucătăriei mele se vede un container imens de gunoi. Ba chiar sunt două. În colțul școlii. Ăsta-i un alt subiect, mai ales că în toate cele patru colțuri ale curții școlii sunt containere de gunoi. Nu contează care școală pentru că la majoritatea se întâmplă asta. Să revenim la containerele mele. Zilnic se umplu la refuz, ba chiar mai dă și pe alături cu gunoaie. Firmele de colectare a gunoiului își fac treaba, nu-i problemă. Problema este cantitatea de gunoi și conținutul acestuia.

    În urmă nu cu mulți ani se ducea la gunoi mizeria din case, îmbrăcămintea distrusă, mobila și aparatele care nu mai puteau fi reparate și foarte rar alimente alterate. Astăzi poți liniștit să te alimentezi, să te îmbraci, să-ți iei niscaiva obiecte de mobilier în perfectă stare pentru lăcașul tău sau chiar să închini un pahar de pălincă sau de vin în cinstea celui care te-a blagoslovit. Doar celor care le place berea nu le este satisfăcută doleanța. Toate acestea doar din gunoiul de prin preajma cvartalelor de blocuri. Dacă ai cumva inspirația să te duci la groapa de gunoi riști să te îmbogățești. Riscul nu este prea mare căci deja s-au format detașamente de „sortat” gunoaiele și nu te poți lipii de ele, mita pentru „angajare” fiind superioară unui post în Primărie.

    Chestie de educație și autocontrol, cum spuneam.

    Măi, oameni buni! Opriți odată războaiele astea!

2024 - 2025

    Debut natural al anului competițional 2024 - 2025. Prima echipă din România care a făcut cunoștință cu gazonul într-o competiție oficială a fost însăși campioana. A învins în deplasare cu mult la 1, demonstrând astfel că fotbalul românesc nu are ce căuta la un nivel atât de scăzut. Cine-i de vină că ne aflăm în situația asta? Păi, tot Becali! Să vă aduc aminte cum a tratat anii trecuți calificările în Liga Conferinței? De aceea nu avem nici o echipă calificată în grupele competițiilor europene. Nici măcar pentru play-off sau ultimul tur al calificărilor nu am strâns suficiente puncte. Toate cele patru reprezentante trebuie să înceapă de undeva de sub nivelul onorabilității. Faptul că în Liga Conferinței n-am avut adversari în primul tur se datorează Fortunei nu situației de fapt.

    Despre rezultatul Corvinului nu pot să vă vorbesc, la ora la care am trimis aceste rânduri spre publicare partida din Ungaria nu începuse. Șansele să obțină un rezultat bun în vederea pregătirii returului sunt reale. Mai dificil însă va fi acasă, oriunde înseamnă acasă ăsta. CFR și mai ales Univ. Craiova sunt blagoslovite.

    Deci, pornim la drum! Reluăm călătoriile noastre spre stadioanele patriei în speranța că în vreo doi-trei ani să vedem fotbal de calitate și în bătrâna noastră urbe. Cei care nu ne permitem tare multe ieșiri în decor avem la îndemână telecomanda. Odată am încercat să-mi găsesc ceasul cu ea dar n-a ținut.

    FCSB - „U” (sâmbătă, ora 22) Derbiul etapei! Întâmplarea face ca cel mai important meci al etapei să îl dispute tocmai campioana. Echipa din Berceni pe lângă că are un lot mai valoros și un patron cu potențial mai mare, mai are la activ și două meciuri oficiale în picioare, meciuri în care și-a rulat lotul în condiții de o oarecare presiune a rezultatului. Dar să nu uităm că nu totdeauna dormi după cum ți-ai așternut. Țin pumnii „șepcilor roșii”...

    Hermannstadt - Univ. Craiova (vineri, ora 21,30) Foarte interesantă partidă. Aici favorita joacă în deplasare. Plecarea lui Dani Coman și a trei jucători utili din caravana gazdelor ar putea lăsa urme. După cum se știe sunt și ceva probleme financiare la sași. Sper totuși să iasă bine pentru ei...

    UTA - Rapid (sâmbătă, ora 19,15) Rapidulețul meu se deplaseazî la vecina de clasament dacă ținem cont că feroviarii au fost ultimii în play-off, iar textiliștii au fost primii în play-out. Să sperăm într-un meci cu fainoșag!

    CFR - Dinamo (duminică, ora 19) Acesta este meciul cu cele mai rezonante nume din această etapă. Este drept că rezonanța nu are și concordanță temporală, gazdele fiind pe firmament doar în ultimii 16 ani, pe când oaspeții strălucind anterior acestora. Sunt ardelean la meciul ăsta...

    Sepsi - Poli Iași (sâmbătă, ora 17) Ce spuneți de meciul acesta? Interesant, nu? Au totuși stări de spirit diferite cele două loturi. Parcă mai vioi sun secuii. Conducerea lor este transparentă și predictibilă așa că sunt mai puțin îngrijorați pentru zilele de „mîine”. Dincolo... 

    Farul - Slonozia (vineri, ora 18,30) Meciul de deschidere a campionatului n-ar trebui să aducă brazde de îngrijorare pe fruntea regelui. Și totuși... Ultimele două jocuri de verificare au fost două dezastre în compania unei echipe din Moldova de peste Prut. Nici Slobozia nu-i departe de Moldova...

    Botoșani - Oțelul (luni, ora 18,30) Moldova, ca și Ardealul de altfel, se poate lăuda că n-a pierdut nici o echipă din Superligă. Nici nu a  promovat vreuna. Derbiul moldav din această săptămână are tendința să se termine la egalitate. Nea Jean, de acolo dintre nori, ar spune că mai profitabil ar fi ca fiecare să-și câștige meciul de pe teren propriu...

    Petrolul - Gloria Buzăo (luni, ora 21,30) Cenușăreasa etapei. Se pare că cele mai insipide meciuri au fost programate luni. Poate că s-au gândit diriguitorii că duminică, după ce aflăm noua campioană a Europei, suntem suprasaturați de fotbal.

    Opriți războiul!

Unde nu-i minte vai de organe!

    Uite un titlu care se potrivește în foarte multe și diverse domenii de activitate din frumoasa noastră Românie. Credeți că doar în politică? Nicidecum. Parafraza bătrânescului „Unde nu-i cap vai de picioare” are aplicație oriunde se muncește, adică oriunde omul se implică. De la numirea lui Viktor Orban în fruntea Europei și până la numirea lui R. Burleanu în fruntea fotbalului românesc; de la inițierea unei mici afaceri de familie și până la gestionarea unui consorțiu internațional; de la osul din fundul curții scurmat de Grivei și până la scheletul triceratopsului descoperit printre dakota de pe Missouri; de la primul dalai-lama și până la ultimul papă; de la zero și până la infinit...

    Peste tot se greșește. Este adevărat că uneori din greșeli se pot descoperi noi și noi adevăruri, noi și noi posibilități de dezvoltare, dar acestea sunt doar excepții și ca orice excepție se întâmplă foarte rar, fortuit cum mă exprimam într-un text scris săptămâna trecută. Factorul determinant și regresiv totodată atunci când se comit greșeli este repetabilitatea acestora. Repetabila povară apare atunci când nepriceperea scoate la suprafață discrepanța dintre pregătirea profesională și postul din organigramă.

    Pasul înapoi pe care i-l cerem lui Putin, lui Orban, lui Burleanu sau mai multor politicieni din întreaga lume (pe noi ne-ar interesa mai mult cei români) neaveniți pe postul lor nu este suficient. În parte din cauza propriului orgoliu, în parte de cei care profită de neștiința acestora. În marea lor majoritate aceștia sunt înconjurați de o masă de profitori, masă în care se regăsește un număr relativ mic de „gânditori”, filozofi ai răului, și care manipulează din umbră.

    Hai să dau și un exemplu. Salut înlăturarea unui Barna sau a unui Drulă din conducerea unuia din  partidele noi ale hărții politice din România dar nu știu dacă să mă bucur pentru instalarea unei Lasconi în fruntea „salvatorilor”. Să lăsăm timpul să ne convingă. Să dăm un exemplu și din fotbal. Întronarea lui Burleanu a fost un pas înainte dacă ținem cont că mafia întreținută de Mircea Sandu și Gino Iorgulescu a pus fotbalul românesc la cheremul clanului Becali și acesta l-a înglodat în așa măsură încât cu greu poate fi scos la suprafață. Dar Burleanu are și el gașca lui de profitori și este limitat în puterea de a lua decizii de propria lui nepricepere. Din dorința de a controla tot ce mișcă în jurul banului Burleanu a instalat doar prieteni în posturile cheie și nu specialiști, de aceea o schimbare se impune.

    Tot vorbesc de schimbări dar acestea sunt aproape imposibil de făcut pe căi amiabile. Excepția s-ar putea numi partida „salvatorilor”. Vom vedea dacă este chiar o schimbare sau doar o răfuială internă cu păstrarea năravului. Cei aflați la conducere emit legile care-i protejează să râmână pe funcții. Acesta este principalul element care impietează asupra unei adevărate și relevante schimbări. Îl vedeți voi pe Putin în stare să oprească războiul de cucerire? El vede o Rusie de la Pacific la Atlantic și, în viitor, de la Înghețat până la Indian.

    Așa că noi va trebui să oprim războaiele! Noi europenii ajutați de OTAN (Organizația Tratatului Atlanticului de Nord)!

Europa plecăm! Europa venim!

     Europa ar putea exista și fără noi, dar e mai frumoasă cu noi. Europa s-ar putea muta în centrul Africii (aluzie la partida Franța - Belgia) dar ne-ar pierde pentru că noi nu vom părăsi acest bine proporționat spațiu carpato-dunărean (aluzie la partidele României cu Ucraina și Slovacia). Europa sportivă este din ce în ce mai pestriță, promovând cosmopolitismul la nivel de doctrină. Campionatele Europene de... (aici putem adăuga aproape toate sporturile practicate pe bătrânul continent, de la fotbal la tenis de masă) sunt dominate de africani, asiatici, locuitori ai Oceaniei sau mai știu eu ai căror pământuri de pe nu știu ce fus orar.

    Credeți că sunt prea continentalist (na! c-am mai inventat un termen)? N-ar fi rău să apară Jocurile Europene ale Băștinașilor. Îmi dau seama că este imposibil dar zic și eu așa, la plesneală. Poate câțiva dintre voi vă raliați ideii. Un Tudor Barbul, fie-i țărâna ușoară, ar da capacul copârșeului deoparte și-ar mai scoate câteva generații de vajnici luptători pentru binele sportului românesc.

    La poalele pâraielor repezi de munte Trotuș și Argeș s-ar mai naște o Nadia sau un Nicolae, din meandrele Deltei și ale Siretului ar mai răsări un Ivan sau o Elisabeta, de sub povârnișurile Postăvarului ar țâșni un Ion sau un Valeriu, dintre firele de nisip ale Litoralului s-ar mai zămisli un Gheorghe sau o Simona. Cine își mai aduce aminte de Iosif Sârbu? Sau de Nicolae Linca? Dar de Georgeta Damian sau Valeriu Bularca? Mulți nici nu știu ce sport au practicat. Cu toții au fost campioni mondiali și/sau olimpici.

    Se mai scurg câteva zile și începe o nouă ediție a celui mai îndrăgit campionat național din România. Nici nu aflăm cine a ridicat trofeul european și ne îndreptăm spre stadioane sau ne așezăm comod în fotolii pentru a-i urmări pe eroii noștri obișnuiți. A-i căuta pe cei vechi plecați și a-i afla pe cei noi veniți.

    Până apucați să citiți aceste rânduri ați aflat deja deținătoarea Supercupei României. Eu sunt abia la ora celui de-al patrulea gol al Rapidului în poarta vicecampioanei Sloveniei. Meci amical evident, dar un 4-0 dătător de nădejdi. Hasani de două ori, nouvenitul Jambor și puștanul Gheorghe sunt marcatorii.

    Acesta cred că a fost ultimul meci amical dintre sezoane al echipelor noastre din Superligă. Săptămâna viitoare încep și meciurile din preliminariile cupelor europene. FCSB deschide balul marți de la ora 22, în San Marino, cu virtuoșii bucătari frizeri și brancardieri de la Virtus. Mai apoi, joi, Corvinul merge la vecinii noștri din Ungaria, Paks. Greu meci. Gata cu deținătoarele de trofee.

    În Liga Conferințelor avem două echipe dar nici una în primul tur. CFR va juca în al doilea tur cu nimenii de la Neman iar peste oltenii din Bănie a dat norocul cu carul. După ce că sunt liberi în primul tur, ar fi trebuit să joace în al doilea tur cu o echipă din Rusia dar cum rușii se mai „joacă” prin tranșee iată-i cocoțați în al treilea tur.

    Dacă n-au oprit războaiele...!?

Pământuri dulci

    Factoii spațiali și temporali în care apari la un moment dat pe această minune a cosmosului, minune denumită planeta Pământ, nu-i poți controla. Nu-i poți decide, nu-i poți înțelege, n-ai cum să-i judeci. Ce se întâmplă după aceea este un amalgam între hazard și predictibil. Un mixt între fortuit și forțat. Spațiul dintre armonie și discordanță putând fi ocupat în proporții specifice fiecărui corp în parte. Fiecare individ își poate alege conștient sau primește în „dar” de la natură un corp, o educație, o stare de sănătate, un har și un anumit grad de percepție a mediului înconjurător (inteligență, emoție, temperament). Fiecare din aceste elemente care ne definesc poate fi schimbat (înbunătățit, înrăutățit sau doar modificat) în funcție de sinusoidele vieții.

    Sunt convins că majoritatea dintre dumneavoastră cunoaște înțelesul termenului „fortuit”, dar sunt totuși unii care mai confundă fortuitul cu impusul (silitul, obligatul) sau cu silnicia (violența, abuzul). Doar pentru aceștia atrag atenția că „fortuit” este mai aproape de înțelesul norocos (Fortuna - zeița norocului) decât de cele enunțate anterior. Eu l-am folosit în sensul de întâmplător.

    Faptul că ne-am născut într-un anumit spațiu geografic, că ne-am dezvoltat într-un anumit mediu familial și școlar și că ne-am format într-un anumit mediu social și cultural ne definește. Nașterea nu o putem controla, dezvoltarea poate deveni conștientă după o anumită vârstă (fiecare copil are specificul său în acest sens) în schimb formarea poate fi controlată, poate fi direcționată dar poate fi lăsată și în mrejele Fortunei.

    Atingeam mai sus modul nostru individualizat de a percepe mediul înconjurător și din multitudinea de factori ce îl definesc am ales doar inteligența, emoția și temperamentul. Nu sunt singurii dar după părerea mea sunt cei mai definitorii. Despre inteligență nu pot face referire deoarece s-ar putea percepe că mă consider superior fiecăruia dintre voi, ceea ce nu e cazul.

    Emoția în schimb o putem afișa pe tarabă fiecare în funcție de gradul de introvertire pe care îl avem, îl afișăm sau ni-l dorim. Pentru a demonstra cele spuse nu rămâne decât să vă rog să vă alocați 140 de minute din viață pentru a urmări meciul de fotbal dintre Portugalia și Slovenia. Nu contează dacă vă place fotbalul sau nu. Urmăriți doar trăirile pe care le-a parcurs Cristiano Ronaldo de-a lungul acestui meci. De la pătrunderea pe teren și până la minutele de după terminarea loviturilor de pedeapsă. Vă va spune aproape totul despre emoție, despre subjugarea acesteia și despre nimicnicia acesteia, despre jugul și puterea acesteia.

    Temperamentul este un alt element pe care avem impresia că îl controlăm. Pentru unele meserii se fac antrenamente speciale pentru a-ți corecta modul tău de a te exprima verbal și nonverbal. De cele mai multe ori se obțin retușuri dar nu schimbări. Nimeni nu este pur sangvin, coleric, melancolic sau flegmatic. Toți avem din toate doar că în proporții diferite, proporții care se modifică, se aplatizează, odată cu trecerea timpului.

    Despre spațiul temporal în care am luat ființă poate vorbim altădată. În funcție și de ce timp ne mai lasă amenințările nucleare. Ar fi mai bine să oprim războaiele și să anihilăm dezaxații!