Pildă

Nu întotdeauna derbiul comunist al fotbalului românesc s-a întâmplat să fie şi derbiul etapei. Poate am fost un pic răutăcios, echipele Steaua şi Dinamo nemaiavând cu nimic de a face la ora actuală cu vechile principii comuniste, una ajungând chiar mai rău, iar cealaltă este învinovăţită de o dexteritate suplimentară în mânuire şi tastare. Totuşi, nu putem uita campaniile de despădurire a codrilor noştri seculari de pe malurile Mureşului (ASA, UTA), Someşului ("U"), Crişului (Crişul), Jiului (Ştiinţa), Timişului (Steagul), Prahovei (Petrolul), de mutilare a haiducilor din Giuleşti, Craiova sau Timişoara (Poli) sau chiar de exterminare a mult prea "capitalistelor" Ciocanul, Venus, Ripensia...
Să lăsăm nostalgia. Chiar dacă protagonistele ocupă doar locurile 4 (Steaua) şi 7 (Dinamo), întâlnirea din Groapă poate avea titulatura de derbi al etapei deoarece sunt echipele ale căror cumul de locuri din clasament este cel mai mic. Ca de obicei, prin minutele 60-70 mă aştept şi la o mică confuzie a gazonului cu podeaua unui ring sau cu un tatami dacă tot este şi Marius Niculae prin preajmă. Oricum spectacol va fi. Chiar şi fotbalistic.
Dintre celelalte jocuri ale etapei, meciuri de interes se mai dispută pe Valentin Stănescu unde Astra visează la o surpriză dacă vişinii de sub Grant sunt prea îngâmfaţi, la Urziceni unde nu o cred capabilă pe Unirea la o victorie în faţa Mediaşului, la Galaţi unde Bistriţa va transpira din greu încercând să decălească Oţelul, la Târgu Mureş unde Sabău vrea să-i confirme Iancului de Timişoara că este cel mai bun antrenor român care antrenează în prima noastră ligă şi la Vaslui unde se dispută meciul pe care, la începutul campionatului, l-aş fi crezut derbiul de facto al etapei: Vaslui - CFR.
Partide de interes local sunt cele de sub Tâmpa (vine Craiova) şi din cetatea Albei ("U" - Brăneşti).
Pentru a treia oară în acest campionat avem un derbi al codaşelor, al echipelor clasate pe ultimele două locuri (Tg Jiu şi Sportul). Eu tot mai cred că "Gaşca nebună" se mai poate salva de la retrogradare.
Pe marţi!

S'il vous plaît messieurs!

Cine-o fo la Paris? Este varianta oşenească a oltenescului "Cine fură la Paris?". Probabil că la aceasta s-a referit comentatorul TV la sfârşitul meciului de pe Stade de France. Nicidecum nu s-a făcut referire la verbul "a fura" pentru că, nu-i aşa(?), la Paris fură doar ţiganii! Cel puţin aşa ne-a lăsat să înţelegem toată presa franceză în ultimii ani de zile. Şi cine e prins, e expulzat. Pe portughez nu l-au expulzat. Ba l-au mai invitat şi la masă. A furat atât de precaut încât nici nu şi-au dat seama francezii. L'Equipe n-a tipărit un cuvinţel despre un offside care să fi fost. Nicidecum că acesta s-a întâmplat tocmai la primul gol înscris de ei.
Asta nu înseamnă că am fi meritat să câştigăm. Nici măcar un egal nu ar fi reprezentat un scor just dacă ţinem cont că în prima repriză nu am stat în ghete, tonul fiind dat tocmai de inhibatul Zicu, iar în a doua, doar ne-am apropiat de jocul franţujilor, nu l-am şi egalat. Doar faptul că belaruşii au jucat mai prost decât noi şi au plecat cu trei puncte din Paris ar putea reprezenta o frustrare.
Ne-a rămas să socotim că dacă ne-am fi câştigat toate punctele cu Albania şi Bielorusia am fi avut tot atâtea puncte câte are Franţa şi cu două puncte mai mult decât ocupanta locului trei, Bosnia. În rest:

Frunze-n buze,

Lapte-n ţâţe,

Drob de sare

În spinare,

Mălăieş

În călcăieş

Smoc de flori

Pe subsuori.

Pe vineri!

Franca Franţă

Au trecut timpurile când românii erau împinşi prin băncile gimnaziului să considere francofonia drept o prelungire a latinităţii. Nici chiar latini nu prea se mai consideră că am fi. Doar pe culoarele academiei se mai susţine acest fapt. Prin aule se discută din ce în ce mai rar despre Romulus şi Remus.
Nici nu pot spune că ne-am depărtat intenţionat sau din nepăsare de francofonie. Mai mult accentele de mumă a pădurii venite dinspre Cizmă şi Hexagon ne-au făcut să măsurăm distanţa de la Bucureşti la Paris în ani lumină.
Vrând-nevrând va trebui să dăm piept cu naţionala cocoşului galic. Răzvan a încropit din materia primă grosolană din Liga I şi din cea semifinisată şi finisată din ligile EuroAsiei un lot de 23 de fotbalişti. Probabil că îşi mai rezervă un nume până la 24, limita maximă admisă de UEFA.
Dacă despre Tamaş, Raţ, Zicu, Chivu, Stancu, Niculae şi Marica nu sunt foarte multe controverse, nu acelaşi lucru se poate spune despre celelalte ghete şi tricouri al căror cantanoment tocmai a început. Printre numele grele care apar din ce în ce mai des atât la "da categoric" cât şi la "nu, expirat" se află cu precădere Lobonţ şi Rădoi. În privinţa portarului părerea mea este că după atâta cărat plase cu mingi prin Roma secolului al XXI-lea, ar fi timpul ca Pisica să toarcă mai departe pe cuptoriu. Despre "arab" nu pot spune foarte multe pentru că nu l-am văzut jucând, iar în presa românească nu putem avea încredere atunci când este vorba despre românism în comparaţie cu restul lumii. Exemplul cel mai clar este comentariul TV şi reacţia din presa de a doua zi referitoare la arbitrajul jocului Steaua - Napoli.
Pantilimon, Săpunaru, Constantin, Maftei, Radu, Neşu şi Roman nu au foarte mulţi contestatari, aşa că au toate premisele de a dovedi pe Stade de France, dacă vor călca pe gazon, că-şi merită locul în echipă. Cooptări îndoielnice ar fi prezenţa jucătorilor Tătăruşanu, Cociş, Lazăr şi Bilaşco.
Neaveniţi ar fi Apostol şi Deac, iar afurisenia din mintea lui Răzvan se numeşte Florescu.
Pe vineri!

Cupid

Fugind de clipele stării pe loc, am reverii, sentimente şi o mare frică de a trage concluzii. Cum să descoperi valoarea în acţiunile unui om care prin prisma banului câştigat fără muncă (prin muncă înţeleg inclusiv o activitate intelectuală intensă, de durată, care duce la o rezolvare sau realizare tehnică dintr-un domeniu al cunoașterii, care prezintă noutate și progres față de stadiul cunoscut până atunci) înţelege că are dreptul să ia decizii asupra unei comunităţi. Să confişte simboluri, să manipuleze imagini fundamentale ale sportului românesc sau să impieteze grosolan asupra valorilor morale şi umane. Dacă mai deplâng mult mă veţi crede stelist.
Să trecem la etapa ce dă să-nceapă. La Timişoara se va desfăşura partida cheie. Se aşteaptă un spectacol de gală atât în zona verde a întâlnirii, cât şi pe brâurile violet-vişinii ce vor încuraja înfrăţite disputa de pe gazon. Cine a urmărit cu atenţie manifestarea celor două galerii în jocurile din ultimii doi-trei ani, cunosc cu siguranţă scandările giuleştenilor pro Timişoara şi cele a bănăţenilor pro Rapid, indiferent de ce adversar ar avea în faţă. Mai puţin lăudabil este faptul că întotdeauna sunt urmate de scandări anti Dinamo şi anti Steaua.
Tot derbi s-ar putea numi şi deplasarea liderului în Groapă. Până etapa trecută puneam comportarea oţelarilor pe seama ţintarului, ei neîntâlnind decât echipe cotate mai slab în teorie cu excepţia Rapidului, cu care de fapt nu au scos decât un punct pe malul stâng al Dunării. Uite că dacă vor învinge şi în Ştefan cel Mare, coroborat de un meci nul la Timişoara, ar duce spre o îndrituită părere că s-a stabilit deja, dacă nu campioana de toamnă, măcar marea surpriză a turului.
Meciul de la Mediaş reprezintă al treilea şi ultimul cap de afiş al etapei. Se aşteaptă dovada revitalizării şi omogenizării lotului vasluian, dar şi faptul că Pustai nu a aprins doar un şomoiog de paie întreţinut insistent, dar nu consistent, dinspre plămânii lui Eric.
În rest: colocviu studenţesc la Craiova cu un "U" dornic de performanţă în faţa unui Piţurcă sever şi rece; un anonim Steaua - Sportul în care ultima are şansa unei victorii în ochii mei (mai ales că Steaua vine după tensiunea din meciul cu Napoli); un anost Bistriţa - Urziceni; un fals CFR - Braşov; un insolent Victoria Brăneşti - FCM Târgu Mureş; un indolent Astra - Pandurii.
Să sperăm că nu va fi aşa cum am prezis pentru ultimele şase partide.
Pe marţi!

Din Giuleşti până lângă Vezuviu

Era prea frumos să fie adevărat. Nu cred că Rapidul se va destrăma. Asta numai dacă nu cumva Copos a rămas cu adevărat fără firfirei (scuzaţi licenţa). E posibil. Pe criza asta... Cred că doar a încercat să tragă mâţa de coadă aşa cum îi este obiceiul. Metehne de om de afaceri parvenit. Încă n-a atins cota de gentlemen la care tânjeşte. Parcă n-ar fi ardelean. S-a balcanizat cu totul. Încă o dovadă că Bucureştiul este mai aproape de Salonic decât de Satu Mare.

În ce priveşte Steaua, întrebarea care se pune este: Lăcă îşi va da demisia sau va fi demis până la sfârşitul turului? Cum din cocoş nu faci găină, nici din bardă Gillette. O să mă întrebaţi unde-i rima. În gaci, sub şubă.

Hai să vorbim şi despre sport. Oţelul nu glumeşte. Se pare că a găsit concentraţia optimă de cementită şi grila de călire adecvată. Experienţele lui Dorinel Munteanu de la Cluj, Piteşti şi mai ales de la Vaslui l-au debarasat de apucăturile prosteliste şi a aplicat ce a învăţat în Wolfsburg la Galaţi: profesionalism!
Timişoara, chiar dacă se află acolo sus în clasament, nu a convins. Punctele le cumulează mai mult prin noroc şi prin adversari aflaţi în momente delicate. Şi norocul este o zodie. Să fie cea în care a devenit Contra antrenor?
Pe tobogan au ajuns oltencele, comunarzii şi gaşca nebună. În ceea ce priveşte studenţii din Regie şi din Bănie am speranţe că vor rămâne doar restanţieri nu şi repetenţi, pe când minero-pandurii şi alianţa Stan-Buzărin au doar şansa recalificărilor. Expert: Marin al lui Condescu.
Hai să privim spre Europa şi să le ţinem pumnii lui Lăcătuş şi Cârţu. Consider că amândoi au şansa lor în această a doua etapă şi depinde în mare măsură de ei să o adjudece. Sudul Italiei nu-i atât de valoros ca şi nordul, aşa că pe ei tataie! Pe Romulus şi Remus şi pe Spartacus!
Pe vineri!

O seară în Giuleşti

Potcoava! Un local crescut dintr-o dugheană chiar în polii vechii potcoave a Giuleştiului, al cărei magnetism atrăgea odinioară, duminică de duminică, atât pe acarii şi frânarii din spatele tribunei a doua, cât şi pe actorii Teatrului Giuleşti, aflat îndărătul singurei peluze de pe acea vreme, astăzi moartă.
Aşadar Potcoava, devenit între timp local cu pretenţii, unde bucătăria, ce poartă amprenta unei şcoli cu ştaif în argoul bucureşteanului sadea, e plină. Lume bună, rafinată. Aproape la tot pasul îţi vine să saluţi o cunoştinţă, abia apoi te dumireşti că numai tu îi cunoşti pe ei, nu şi ei pe tine. Îi vezi zilnic pe ecranul plasmei fortificând conturile mogulilor prin legea audienţei. Caut şi eu un Tolontan, un Buzărin sau un Mircea M. Ionescu să mă bag în seamă, dar nu-s p-aici. În sfârşit dau ochii pentru câteva secunde cu Cristi Costache, fostul ofiţer de presă al Rapidului (actual director de nuştiuce la acelaşi Rapid). Astfel m-am legitimat şi eu, în ochii mei, că am ce căuta acolo.
Gata! Peste o oră începe meciul şi trebuie să retrăiesc clipele din copilărie când mă prezentam la joc cu mult înainte de începerea acestuia. Intru. Masa presei nu mai este la locul ei. Cu doar doi trei ani în urmă, din dreapta treptelor ce duceau spre tribuna oficială, puteam privi deasupra noastră şi mă desfătam cu chipurile relaxate ale unui Colea Răutu sau Florian Pitiş. Nu mai sunt. Nu mai sunt nu numai datorită faptului că masa presei s-a mutat în stânga, ci şi pentru că loja lor s-a mutat undeva deasupra, în eternitate, unde străjuiesc asupra spiritului Rapidului pe care l-au moştenit şi l-au lăsat moştenire.
Începe meciul. Acordurile Imnului Rapidului (text şi muzică Victor Socaciu) tocmai s-au stins. Miron, adus mai mult cu forţa pe un teren unde se joacă fotbal, îmi spune că n-a crezut că va fi atras de ceea ce vede şi aude. Lăsând la o parte "scandările de bun găsit şi de bun sosit" dintre rivalii de o viaţă, "găzarii" şi mai ales "frânarii" au fost superbi pe tot parcursul jocului. Prin minutul 18, la doi zero, mi-l pomenesc pe Miron spunând "echipa noastră joacă mai bine!". Tac şi încerc să nu-mi citească pe chip satisfacţia ce mă copleşea la gândul că poate tocmai s-a mai adăugat un exemplar la numărul de rapidişti de pe mapamond.
Pauză. 3-0. Căpitanului Rapidului, Costin Lazăr, tocmai i se năştea al doilea fecior, Nicolas Adrian. Avea să afle după meci. Noi abia a doua zi. Voie bună în tribune, dar şi în loje. George (îmi permit să-i spun aşa în virtutea celor câteva luni de foşti colegi de cancelarie la Liceul din Tăşnad şi a "lecţiilor" de tenis pe care mi le-a cam predat pe terenul înfiinţat la dorinţa lui în curtea aceluiaşi liceu), nu-şi putea ascunde satisfacţia unui joc deosebit al celor pentru care cheltuieşte anual circa 6-7 milioane de euro. Un Cola şi nişte floricele de porumb deosebesc atmosfera de azi de cea cu Ci-Co şi seminţe de floarea soarelui (mai rar de dovleac).
După 4-0 arbitrul meciului se apropie de al patrulea oficial şi îi şopteşte oarece. După nici un minut revine pe marginea terenului şi sub pretextul unor indicaţii preia setul de cartonaşe uitate probabil la vestiar în antract şi îl strecoară în buzunarele echipamentului. "Uf! Bine că nu au fost probleme majore" cred că-şi închipuie Ionel Ivan şi totodată mi-aduc aminte că am păţit ceva similar pe teren la Abatorul în urmă cu vreo 15 ani. A doua zi mi-am dat seama că presa nu a remarcat incidentul. Oare cum ar fi reacţionat?
La plecare simt o umbră în spatele meu care doreşte să se ascundă. Era George ce încerca să treacă neobservat de barajul de fotoreporteri, cameramani şi redactori. Din păcate "Înălţimea mea" de un metru şi ceva nu i-a permis să ducă la bun sfârşit intenţia. După 5-0 cred că a fost doar orgoliul la mijloc.
A doua zi, în drum spre Satu Mare, savuram momentele petrecute şi îmi imaginam cum am să le descriu prietenilor, adică vouă, noua experienţă din templul giuleştean.
Pe marţi.

Şansa Stelei ar fi MU?

De ce ar fi Manchester United şansa Stelei? Simplu. Pentru că partida din Liga Europei, de joi seară, de pe Anfield, partidă care se va fi încheiat când citiţi aceste rânduri în Informaţia zilei pe la miezul nopţii, va fi urmată la nici 40 de ore distanţă, mai exact după 38 de ore şi jumătate (spălat, refacere, somn, antrenament, refacere, deplasare Liverpool-Manchester, antrenament de acomodare, recreere, somn, încălzire; porţionaţi-le dumneavoastră că eu n-am curaj) de derbiul de pe Old Trafold contra lui ditamai Manchester United. Oare la ce se gândeşte FC Liverpool în dupăamiaza zilei de astăzi (n.a. - ieri)?
Dar să trecem la Liga noastră cea de toate zilele. Derbiul unei etape în orice punct al lumii se determină prin două metode. Ori suma locurilor ocupate de combatante să fie cea mai mică din etapa respectivă, ori suma punctelor acumulate de protagoniste în acea etapă să fie maximă. Oricare criteriu l-am lua în considerare, derbiul etapei a opta a Ligii lui Mitică este Gaz Metan Mediaş - "U" Cluj Napoca. Adică, o scăpată de la retrogradare în ultima etapă a precedentului campionat cu o nou promovată. Să nu uităm că în această etapă se mai joacă Dinamo - Vaslui, Galaţi - Urziceni şi Craiova - Rapid! E drept că aceste jocuri ocupă următoarele locuri pe primul criteriu de catalogare al derbiurilor descris mai sus.
Ora adevărului va suna şi la Bistriţa unde două echipe (Gloria şi FC Braşov), acum vreo două luni "pretendente" la retrogradare în ochii unora, vor trebui să arate că începutul bun de campionat nu a fost doar conjunctural. Apropo! Ştiaţi că nea Jean Pădureanu a fost jucător la Gloria Bistriţa şi în anul 1957 a promovat cu Gloria din Regională în divizia C, iar un an mai târziu în div. B?
Steaua (joacă luni) şi Timişoara au meciuri considerate de "1" pentru amatorii de pronosticuri, dar n-aş băga mâna în foc. Astra, pe fondul oboselii (sau euforiei) Stelei ,şi Sportul Studenţesc, pe fondul efectului de gaşcă nebună, ar putea încurca socotelile gazdelor.
Noi, românii, îl ştim pe Cârţu. În disputele pe care le va avea contra antrenorilor români, e greu să-i surprindă cu ermetizarea şi pragmatismul lui. Acum are la bază un lot cu mult peste nivelul mediu al Ligii I. Nu cred că novicii de la Tg. Mureş, chiar dacă şi l-au tras antrenor pe Sabău, îi vor putea pune probleme, însă sunt convins că nu aseară (n.a. - miercuri) a fost ultima echipă din Liga Campionilor care se lamentează după o confruntare cu el.
Derbiul codaşelor se va disputa la Buzău, unde lanterna roşie, "comunarzii" din Brăneşti, vor face pe gazdele în faţa minerilor pripăşiţi în aval de Valea Jiului.
Pe marţi!