Mondialele de schii alpin au programat la Cortina d'Ampezzo, mai precis într-un pas montan deasupra localității turistice, proba de coborâre feminin. Aici văzusem pentru prima oară în viața mea, în 2004, tunuri de zăpadă în funcțiune. Mă atrageau să le privesc la nesfârșit în acțiune precum mă fascina și focul seara la cabană. Alte timpuri, alt mod de a înțelege banalul. Ascunse în spatele unor hornuri uriașe, fetele au pornit de la 2320 de metri, au trecut printre hornuri, printre alte 42 de porți și pe o frumusețe de vreme ce te îndeamnă la mișcare și veselie (-9 gr. C) au trecut linia de sosire chiar la altitudinea cea mai înaltă a pasului, 1560 de metri, după un parcurs în lungime de 2660m.
Corinne Suter
Lara Gut - Behrami, pornită cu numărul 13 a avut cel mai bun timp, cu 11 - 37 de sutimi de secundă până la ultimul spion (radar) inclusiv. Linia de sosire a trecut-o cu 37 de sutimi întârziere, c eea ce în final urma să-i aducă doar medalia de bronz. Surpriza a venit de pe meleaguri germane prin Kira Weidl care a întârziat doar 20 de sutimi în spatele laureatei, elvețiana Corine Sutter. Dintre gazde, doar Elena Curtoni s-a situat în Top 10 (locul opt).
De remarcat că din cele șase medalii de la gâtul laureatelor probelor de viteză, patru dintre ele (cele două de aur și câte una de argint și bronz) au luat drumul Elveției, Țara Cantoanelor luând astfel o opțiune serioasă în a depăși Austria în clasamentul final pe medalii. Dar până atunci mai este. S-au disputat doar trei probe din 13.
Locul 30 al româncei Monica Ania Caill ar fi o performanță demnă dacă nu ar fi fost și ultimul din clasament. Nu cunosc amănuntele pentru care numărul competitoarelor a fost drastic redus. Monica a avut o întârziere de peste patru secunde. De fapt la fiecare spion ea a realizat cel mai slab timp.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu