Aş vrea... dar nu... la tine nu mai pot
Să mă întorc naiv şi pur,
S-ascult cum cântă vântul
Şi multe să nu-ndur.
Amintire vie... ce fericită eşti
Că-n viaţa ta zglobie nu poţi să iubeşti
Decât o floare-o gâză, un joc nevinovat
O inimă de mamă
Sau basmul preferat.
Îndură-te de mine şi-n cale îmi apari
Să mai sărut o dată blânda apă vie
Ce o emani voioasă,
Te rog... COPILĂRIE!
(scrisă pe un şerveţel în iunie 1976 la banchetul de absolvire al bacalaureatului)
