marți, 25 iunie 2019

Alcazar Foto Studio




Ziua de Sânziene s-a încheiat magic. Lăsând la o parte calificarea istorică a României în semifinalele europenelor de tineret, calificarea acelorași fotbaliști la Jocurile Olimpice, aurul european al Laurei Coman la pistol cu aer comprimat și apusul de soare de o frumusețe angelică, m-a fascinat noul studio foto deschis pe Petöfi Sandor, nr. 14.
Cei prezenți (mai ales cele prezente), îmbrăcați în general în ii și purtând coronițe pe care și le-au confecționat singuri din sânzienele culese în zorii aceleiași zile de amfitrioană, au testat arta fotografică a Anei.
Inaugurat sub zodia plăpândelor fire galben-verzui, Alcazar Foto Studio, se dorește a fi un solid partener pentru cei interesați în domeniu: miri, socrii, nași, proaspăt părinți, absolvenți sau alți eroi de evenimente ce se doresc imortalizate.
De antren s-au ocupat George Negrea (caval), Francisc Balogh (percuție), Stike Molnar (fluier), bucatele lui Buny și rose-urile lui Fort Silvan.

miercuri, 19 iunie 2019

Tocmai tu?

Respiri același aer
         dar cu alt gust,
Ițești dintre coli și site-uri
Și,
Din brațele renunțării te-nflăcărează o idee.
Apoi,
Naturală,
Cu ochi elegiaci,
Te retragi între titluri și recenzii
        netrăind bucuria percepției.
Chiar tu? Tocmai tu?
        Cea creștină și rebelă?

joi, 28 martie 2019

Otto, cu doi de t

   Prin septembrie '77, după prima mea zi de student, mi-am pus în gând să nu o termin cu fotbalul. Deoarece cei de la Rapid m-au lăsat să înţeleg că nu am valoare de A cu toate că tocmai picaserăm în B, mai aveam două căi de acţiune: antrenoratul şi/sau arbitrajul. Cum arbitrajul mi-ar fi dat mai mult timp pentru studii (cursuri, seminarii şi laboratoare) am ales împreună cu bunul meu prieten Gogu Preduţ (un oltean din Morunglav pierdut în negura timpului) şi rivalul Ovidiu Şperlea (sas braşovean cu care am avut pasiuni comune dar doar atât, acum neamț sadea) să facem şcoala de arbitri.
   Cursurile erau o plăcere. Nume ca Petrescu, Ghiţă, Ionescu făcuseră din arbitrajul braşovean din anii 60 ceea ce peste ani s-a întâmplat în Vâlcea. Pe acea vreme nu erau în regulamente stipulări de genul „minim 170 cm” ci doar „înălțimea proporțională cu greutatea” așa că mă și visam pe „23 August” arbitrând finala Cupei României dintre Petrolul și „U” Cluj. La Rapid m-aș fi recuzat. Pașii spre performanță i-am făcut repede, cu note maxime (chiar Gheorghe N. Gherghe, bau-bau-l arbitrilor, mi-a dat nota maximă la examenul de categoria I), doar accesul la titlul de divizionar mi-a fost barat de „minim 170cm”.
   Prin '90 l-am cunoscut. Mi-era observator. Îl mai văzusem ca și copil de mingi pe Tineretului la un joc Steagu Roșu cu Dinamo. Se știa că este dinamovist dar și stegarii pe vremea aceea erau dinamoviști. Înainte și după fiecare joc povesteam. Înainte de joc ne spunea povești de la alte jocuri ale echipelor pe care urma să le arbitrăm, după joc ne atenționa asupra greșelilor făcute și ne dădea sfaturi pentru viitor. Apoi, la o bere, ne prindea noaptea adăpându-ne de la povești de genul:
   „În '79, în ultima etapă, Dinamo avea nevoie de egal în jocul cu F.C Argeș. Prin minutul 89 Dudu Georgescu a egalat la trei din 11m (nu spun cum l-a obținut), la nici un minut distanță Gâscanul (n.a. - Dobrin) a marcat după care a venit la mine și mi-a spus că mai poate da câte goluri sunt necesare așa că am fluierat sfârșitul campionatului...” Referitor la acest joc regretatul Ioan Chirilă a scris: "Finala campionatului, așteptată cu un interes extraordinar, care a împuținat masiv numărul spectatorilor pe toate celelalte terenuri, s-a încheiat cu victoria meritată a piteștenilor, după un joc de mare tensiune, în care setea de victorie a dinamoviștilor a primit un veto din partea lui Dobrin, care a oferit tribunelor și telespectatorilor al nu mai știu câtelea meci al vieții sale, el fiind jucătorul care a dominat din toate punctele de vedere terenul. Arbitrajul lui Otto Anderco de nota 7"
   „Rainea, mare pișicher. Avea pile la FRF și, cu sau fără știința sa, îmi fura delegările venite pe numele meu de la UEFA. Se trimitea scrisoare către UEFA că sunt indisponibil (bolnav sau găseau ei ceva) și îl propuneau pe el. Și asta numai pentru că nu am fost de acord să mi se scrie prenumele cu un singur t...”
   „ La poker nu contează câți bani ai pierdut sau ai câștigat la un moment dat, ci doar cu câți bani te ridici de la masă...”
   Dormi în pace sfetnic drag!
  

miercuri, 20 martie 2019

Halate albe, fără buzunare

   Martie. 8 martie. Zi de obicei plină pe perimetrul „Urgențe” al Spitalului Județean. Un bărbat între două vârste suferă. Nu trebuie să-l întrebi. I se vede suferința pe fața încrețită de durere. Din 2-3 întrebări este repartizat la doctorul de gardă. Nu se cunosc. După un termometru și palpări, urmate de alte 2-3 întrebări, de data asta mai aplicate, i se spune:
   - Trebuie să vă internăm. Este nevoie de o intervenție chirurgicală. Aveți cumva un medic care vă cunoaște corpul?
   A doua zi e sâmbătă. Nu contează. La 10,30 se intră în sala de operație. Chirurgul, anestezistul și echipa sunt la datorie. Verdict: operație reușită, pacient mulțumit.
   Mulțumit că nu-l mai doare. Mulțumit că prognosticul este mai mult decât încurajator, mulțumit că familia i-a fost aproape, mulțumit... Totuși... Este nemulțumit că nu poate să mulțumească. Doctorul l-a refuzat, anestezistul a dispărut, asistentele nici nu au vrut să audă. Parcă oamenii aceștia nu ar avea buzunare... Ca și dincolo...
   Abia atunci a realizat: parcă, în trecut, saloanele nu erau chiar așa... parcă în aparatură nu puteai avea încredere... parcă personalul era mai repezit..., mai puțin atent..., mai puțin profesionist. Pune mâna pe telefon și îl sună pe Prof. Dr. Zoltan Szegedi (unul din cei mai mari chirurgi din Ungaria)...
    - Îl știu pe Fanea. Ne-am întâlnit la câteva conferințe pe plan mondial. Este un profesionist desăvârșit și nu este singurul din Satu Mare...
   Na(!), că mi-a scăpat. Dacă tot am început să dau nume să-i cunoaștem pe toți actorii: doctorul de gardă - medic gastroenterolog Mihai Marcovici, anestezistul - medic anestezie și terapie intensivă Vitalie Moroșanu, chirurgul - medic primar chirurgie Dumitru Fanea, pacientul - Rudy Fatyol.
   Uite așa, prin intermediul Informației Zilei, pacientul a reușit să mulțumească tuturor.

luni, 22 octombrie 2018

Crăciun la Ocna Şugatag

   Precis îmi veţi spune că naşterea Domnului trebuie întâmpinată acasă, în familie. Dar ce casă poate fi mai acasă decât cea strămoşească, din inima Maramureşului istoric, cea în care tradiţia s-a păstrat aproape nealterată în ultima mie de ani, fapt despre care ne putem da seama dacă ne uităm după împletitura nojiţelor obielelor sau opincilor. Vechile cnezate pot fi şi astăzi recunoscute după port şi obiceiuri de către cunoscători. Noi, ceilalţi, cu cătătura mai ignorantă nu putem decât admira cusăturile şi combinaţiile de culori din care negru este nelipsit.
   Ocna Şugatag, prin poziţionarea sa geografică, la răscruce de drumuri şi cnezate, este locul ideal de cazare pentru cei care pe lângă sărbătoarea creştină vor să facă şi mici excursii la Cavnic (schi), Săpânţa (Cimitirul Vesel, Mănăstirea Săpânţa-Peri - construcţia din lemn cu cea mai mare înălţime din Europa), Sighet (Muzeul Satului, Memorialul - unde au fost ucisă aproape toată floarea anticomunismului în frunte cu I.C. Brătianu şi Iuliu Maniu), Vişeu (Mocăniţa de pe Valea Vaserului), Borşa (schi, Cascada Cailor), Bârsana (cea mai frumoasă mănăstire de maici din ţară)... Chiar în Ocna Şugatag aţi putea vizita Pădurea Crăiasca sau cele mai sărate lacuri naturale din Europa, poate chiar din lume.
   Mi-a căzut în mână o invitaţie la pensiunea Popasul din Deal din Ocna Şugatag, invitaţie căreia eu nu-i pot da curs pentru că mi-am făcut alt program, dar o redistribui cu plăcere celor care sunt pasionaţi de turism, obiceiuri populare şi distracţie. Mai precis o ofertă de Crăciun, un sejur de din 22 până în 26 decembrie la doar 1255 lei pe persoană, bani în care pe lângă cazare şi masă (inclusiv cina de Crăciun şi prânzul festiv de a doua zi) mai sunt incluse: transport gratuit la slujba de Crăciun de la Mănăstirea Bârsana, program folcloric cu ceteră, zongoră şi trupă de dansatori în costume tradiţionale şi piscine cu apă sărată sau nu, după preferinţă. Mai sunt doar vreo 3 camere libere.
   Pentru detalii suplimentare vă rog să-l contactaţi pe domnul Pop(asul din deal) la telefon 0744 59 88 42.

miercuri, 10 octombrie 2018

Tomis Constructor - un imperiu al materialelor de construcţii

   Atunci când pasiunea face casă bună cu munca sunt mai uşor de îndeplinit idealuri. Având ca liant modestia şi drept catalizator familia totul devine nu numai uşor ci şi plăcut. Cele 10-15 minute petrecute în biroul domnului Tamaş Hotca mi-a dat câteva repere în a descoperi o lume interesantă, în a descoperi tainele aplicate ale unei afaceri reuşite, de lungă durată. Clădită lopată cu lopată, cărămidă cu cărămidă şi ţiglă cu ţiglă afacerea se sprijină pe o fundaţie solidă (legalitatea), se dezvoltă într-un mediu propice (munca) şi ţinteşte spre fericire, asigurată împotriva intemperiilor vremurilor.
   Birou. Impropriu spus birou. Este o încăpere ceva mai mare în care sunt dispuse câteva mese de lucru ale head-office-ului. Departamentul financiar-contabil aproape de ghișeu, şefii de depozite răspândiți astfel încât să nu se jeneze unul pe altul dar să și poată colabora la nevoie şi, contrar uzanţelor, cel mai apropiat de intrare se află biroul directorului general. Cele 4-5 persoane din încăpere şi-au văzut fiecare de treaba lor pe parcursul discuţiei mele cu amfitrionul.
   A insistat să nu scriu la mod laudativ despre el, despre afacerea lui sau despre familia lui. Cu greu am reuşit să aflu câte ceva despre bucuriile şi greutăţile ce i-au transformat Golgota în Olymp. Familia la început a fost doar motivaţie. Cu timpul a devenit un real sprijin. Maria, cea alături de care a început totul într-o mică intreprindere prin '90, se ocupă de partea administrativă și financiar-contabilă iar băieții, Tămaș și Florin, au preluat cu timpul hățurile şi hăţişurile depozitelor de materiale din Botiz şi Satu Mare. Dacă până acum vreo zece ani motivaţia era întruchipată în cei doi băieţi acum sentimentele filiale se răsfrâng asupra celor cinci nepoţei.
   Instabilitatea fiscală, lipsa predictibilităţii şi lipsa forţei de muncă atât calificată cât şi necalificată sunt problemele de sezon să zic aşa. Mi-a atras atenţia că în acest sens faptul că nu doar plecarea românilor la muncă peste hotare ar diminua numeric forţa de muncă ci şi faptul că salariile neconforme cu munca depusă din instituţiile de stat au determinat un exod al muncitorilor, mai mult sau mai puţin calificaţi, spre stat(ul degeaba).
   Întrebat spre final despre hobby-uri, mi-a spus cu simplitate dezarmantă: „Îmi place să muncesc, fac totul cu plăcere, dar trece totuși acolo că îmi place agricultura”. Adică tot munca trag eu concluzia. Și când te gândești că am pornit de la ideea de a face publicitate celei mai noi fabrici de fasonat fier-beton?

sâmbătă, 6 octombrie 2018

Să merg la vot?

   Să votez ce? Este o întrebare care miroase a fraudă. Cum adică să votez ce a adoptat parlamentul? Păi de ce nu spune clar: DA sau NU pentru ca o căsătorie să fie făcută între un bărbat şi o femeie? Atunci aş merge şi aş vota. Bineînţeles că aş spune da, dar aş şti ce votez. Parlamentul ne minte prea mult şi nu vreau ca prin votul meu să-l legitimez pe Dragnea.
    De ce pe Dragnea? Pentru că el este preşedintele PSD. Pentru că el este Prim Ministrul. Pentru că el este Parlamentul. Pentru că el conduce ţara. Pentru că este un infractor de drept comun.    Să votez pentru că spune popa în sau pe lângă biserică? Să fim serioşi! Popa nu este Dumnezeu! Aproape toată protipendada popească s-a aşezat pe băncuţe când membri PSD (bărbaţi şi femei) erau aşezaţi în altar cu spatele către Dumnezeu dându-le ordine ce şi cum să manipuleze mirenii. Marea majoritate chiar asta au făcut. Există o fotografie în sensul acesta. Eu nu am avut timp să o caut. Trebuia să nu merg la vot (sâc!).
   
   Încă o dată: de ce nu au pus întrebarea clar?