luni, 23 aprilie 2018

Ocna Şugatag - punctul de inflexiune al sănătăţii

   La o diagramă pe a cărei abscisă se aşează implacabilul timp iar pe ordonată diamantul numit sănătate, în general, după punctul de maxim convexitatea graficului devine din ce în ce mai abruptă. Stavilă acestui curs nu se poate pune, deocamdată timpul este ireversibil, dar asupra stării de sănătate se poate umbla. Se poate umbla artificial (medicamente) sau natural (Ocna Şugatag).
   Localitate aflată într-o depresiune muntoasă la poalele crestei de origine vulcanică Gutâi - Ţibleş, pe culmea unui deal străjuit de valea Marei şi cea a Cosarului, la nici 20 de km de Sighetul Marmaţiei, la o altitudine medie de 490 m, Ocna Şugatag este punctul de inflexiune al sănătăţii noastre, a celor care am practicat sportul, a celor care am sărit de deceniul al patrulea, a celor care ne place muntele... Să dăm convexul pe concav!
   Trecând de la criptic la clar ca lumina zilei să vă spun de ce este bine să stăm măcar 7 zile pe an la Ocna Şugatag:
   1. Apa sărată
      - are cea mai ridicată salinitate din ţară în condiţii naturale
      - tratează singură (de la medic trebuie să cereţi doar permisiunea) reumatismul, bolile neurologice periferice, insufucienţa ovariană, afecţiunim posttraumatice, artroze, poliartroze...
   2. Clima
      - aer curat şi odihnitor
    - specifică zonelor intramontane (veri răcoroase, ierni nu foarte reci) cu izvoare minerale clorusodice concentrate
   3. Proceduri
      - hidroterapie (băi calde/reci)
      - aerohelioterapie
      - masaj medical profesionist
      - termoterapie
      - electroterapie...
  4. Turism
     - Săpânţa (Cimitirul Vesel şi Mănăstirea Săpânţa-Peri)
     - Mocăniţa de pe Valea Vişeului
    - Mănăstirea Bârsana
    - Cicloturism organizat sau liber (se pun la dispoziţie biciclete)
    - Monumentul lui Vida Geza de la Moisei (din păcate în paragină)
    - Pădurea Crăiasca
   - Turism montan (Creasta Cocoşului în Gutâi, Cascada Cailor, vârfurile Pietrosul şi Inău din Rodnei)
    - Staţiunea montană Cavnic (iarna)...
  5. Tradiţii locale (port, gastronomie, festivaluri...)
  
  

joi, 12 aprilie 2018

Pădurea Crăiasca

   Las maşina în parcarea de la Popasul din Deal. Privesc, cu gândul la nepoţei, la locul de joacă special amenajat pentru copii unde glasurile cristaline parcă se iau la întrecere cu ciripitul multicolorat al numeroaselor specii de păsărele. Mă aşez cu faţa către pădure la singura masă liberă (e ora prânzului pentru majoritatea cazaţilor din pensiune) şi comand un ceai. Din plante bineînţeles.
   Aerul sănătos îmi îmbie paşii către verdele mult prea crud al pădurii din cauza porţiei de zăpadă nelalocul ei din acest april. Trec pe lângă terenul de minifotbal şi cel de baschet şi mă trezesc, neavertizat, în mijlocul unei păduri. Am mai trecut eu prin păduri dar parcă asta este altfel. Arbori seculari se înalţă impresionant, în simbioză cu arboretul tânăr. Ridurile adânci ale stejarilor schiţează un zâmbet îngăduitor către lăstarele ce n-au dat încă ghindă. Brazii desfrunziţi mi-au creat iniţial impresia că sunt uscaţi, dar privindu-i mai atent am observat cum din crengile subţiri iţesc nişte mici ace care în scurt timp vor reprezenta culcuşul răşinos al conurilor.
   N-a trecut mult timp şi m-am cam dumirit cu ajutorul materialelor informative plasate arar în locuri special amenajate. Erau larice, adică singura specie de conifere care iarna renunţă din proprie iniţiativă la culoarea verde. Tot din materialele respective am aflat multe alte curiozităţi despre această pădure aflată sub oblăduirea titlului de rezevaţie de pe la mijlocul secolului al XV-lea. Indiferent că sau numit ardeleni, austro-ungari, polono-ucrainieni sau comunişti Crăiasca le-a dus pe toate cu stoicism şi demnitate. Simţi această mândrie numai din interiorul ei.
   Aş mai avea multe de spus despre Crăiasca dar parcă tot n-aş putea să vă transmit ceea ce veţi simţi singuri dacă păşiţi prin cărările ei, unele chiar marcate cu cerc albastru.
    Pentru cei interesaţi pensiunea Popasul din Deal vă împrumută biciclete pentru plimbări mai scurte sau mai lungi peste culmile Şugatagului. Despre asta poate mai discutăm. Pentru conformitate domnul Pop, asul din deal, cum îmi place mie să-i spun, vă stă la dispoziţie cu poveşti, cazare, biciclete, mese sănătoase şi apă sărată. Nu rămâne decât să sunaţi la 0744598842.

marți, 27 martie 2018

Moruţan a aruncat tricoul României pe jos

    Eram contrariat din fragedă bătrâneţe de obiceiul de aţi arunca hainele de pe tine înainte de a ajunge în pat. Dar ca să îţi baţi joc de un întreg leat doar pentru că pe tine te cheamă Moruţan mi se pare prea... să-i spunem prea mare naivitate ca să nu-i spunem altfel (prostie ar fi cel mai dulce termen).
   Din păcate nu-i doar problema lui. Nivelul de inteligenţă al românului scade o dată cu scăderea sistemului de sănătate. Nivelul de pregătire al românului scade o dată cu sistemul învăţământului de pe plaiurile noastre. Nivelul de înţelegere al românului scade o dată cu becalizarea (n-am găsit alt termen mai josnic) culturii României.
   De fapt ce a realizat imberbul? Dacă l-ar fi lovit mingea şi intra în poartă poate ar mai fi avut motiv (să se bucure nu să arunce cu tricoul României pe jos) să privească timid către antrenor. Ar trebui să se gândească că a dat pasă la portarul advers în fond şi la urma urmei, că a intrat mingea în poartă n-are nici o legătură cu el. Că avea deja cartonaş galben (cred că îi cereţi prea mult) nici nu mai contează.    
   Am totuşi o speranţă... Să fie aceasta o bază de plecare, un exemplu pentru toţi antrenorii, sfătuitorii şi conducătorii din fotbalul românesc. Să nu mai văd pe gazonul verde (autentic, nu contrafăcut sau făcut de mântuială) pseudofotbalişti care plâng înainte de a suspina, care care aleargă doar când se uită preparatorul fizic către ei, care se aşează în genunchi înaintea latifundiarului la primul zvon sau care se cred fotbalişti.
   Aţi văzut vreodată supărarea lui Hagi atunci când jucătorii lui trag de timp? Dar la antrenamente ce se întâmplă? Bag sama că nu prea participă. Nu mă înţelegeţi greşit. Îl admir pe Hagi pentru tot ceea ce a făcut şi ceea ce face pentru fotbalul românesc, dar... când era pe teren scotea mingea la picior din propriul careu mic (al portarului cu alte cuvinte), respingea cu capul de pe punctul de la 11m, bătea aruncări de la margine... (restul îl ştie oricine).
   Cu alte cuvinte ar fi fost mai bine pentru "sub 19 ani" fără golul unui oarecare. Sper să nu-l mai văd curând prin fotbalul românesc. Talentul nu este suficient.
   Dacă îi vine mintea la cap... Totuşi... calificare pierdută!

marți, 30 ianuarie 2018

De ce conducerea județului nu face cunoscută Ordinea de Zi a Ședinței ordinare a Consiliului Județean?



   Astăzi, de la ora 14, în sala mică de ședințe din clădirea administrativă, se desfășoară ședința ordinară a Consiliului Județean. Este făcută publică pe site-ul Consiliului Județean. Câți dintre dumneavoastră cunoașteți adresa site-ului? Câți dintre dumneavoastră care cunoașteți această adresă ați accesat săptămâna aceasta site-ul respectiv? Dar luna aceasta? Dar anul acesta? Dar anul trecut? Știți că aveți dreptul să participați la aceste ședințe? Știți că unele subiecte ne-ar putea interesa?
   Oare ce subiect din ședința de mâine trebuie să treacă în liniște și pe repede-înainte? Poate:
   1. preluarea Filarmonicii de către CJ?
   2. bugetul general pe 2018?
   3. bugetul Aeroportului pe 2018?
   4. salariile funcționarilor publici?
   5. contractele de finanțare nerambursabile?
   6. problemele căminului de bătrâni din Viile Satu Mare?
   7. a cui proprietate este imobilul din Berindan, str. Principală nr. 109?
   8. cui i se vor oferi serviciile juridice de consultanță?
   9, 10. 11. cine primește licență de transport persoane?
   12. rețeaua școlară pentru învățământul special?
   13. ce se întâmplă cu evidența populației?
   14 organigrama spitalului de plămâni?
   15. ordinea de prioritate la repartizarea locuințelor pentru specialiști străini (din locuințe ANL)?

   Dacă unul din aceste subiecte vă interesează vă poftesc la ședință. Deocamdată intrarea este gratuită.

miercuri, 1 martie 2017

Ocna Şugatag - relaxare şi tratament

   Dacă, atunci când v-am povestit despre un loc drag mie din Maramureşul istoric, un loc aflat la confluenţa dintre peisajul mirific şi patina istoriei, m-am referit cu precădere la omul care parcă defineşte aceste locuri, Pop, Asul din Deal, acum am intenţia să vă canalizez atenţia asupra unei alte fiinţe care sfinţeşte locul: Rodica.
   Am auzit despre ea încă din anii trecuţi dar cum cu credulitatea stau cam prost m-am folosit de replicile moderne ale celor leneşi: "las-o pe mâine" şi "merge şi aşa". Uite că nevoia te educă. Genunchii mei care de câţiva ani mă cam şicanează, în ultima lună au refuzat să-mi răspundă la comenzi. Ba, mai mult: au transmis creierului meu o senzaţie de durere de-a dreptul insuportabilă. M-am tratat la fostul primar, după care, l-a indicaţiile lui, am căutat o zonă unde mă simt bine: Ocna Şugatag.
   Mai cu vorba bună mai din bunăcuvinţă m-am lăsat purtat la doamna Rodica. trebuie să vă spun că nu-mi pare rău. În afară de faptul că este o persoană agreabilă, Rodica, este, împreună ca aparatele ei sofisticate, un înger pentru articulaţiile mele. Vorba multă, sărăcia omului! Căutaţi-o!
   Str. Bradului nr 2A, Ocna Şugatag, tel: 0741472110, e-mail: flutar.rodica@yahoo.com

Existaţi, deci exist!

   Atunci când perdeaua nonşalanţei se pierde tremurător în sincopele încheieturilor sau în cutele memoriei doar reflexele ne mai aduc aminte de noi, de ceea ce suntem şi de ceea ce am realizat sau urmează să realizăm din ceea ce ne-am propus. Unele ţinte au devenit utopice, altele chiar dacă nu le-am atins pot fi considerate în subconştientul nostru ca depăşite, trecute întrun fel. Reflexele pot fi de tot felul: pot fi simple amintiri, pot fi obişnuitul cotidian, se pot reflecta în ochii sau conştiinţa persoanelor cu care te-ai intersectat, ar putea fi chiar firul Ariadnei, în care minotaurul este viaţa iar Tezeu eşti tu.
 Nu ştiţi câtă bucurie mi-a adus ziua de ieri. Cele foarte multe mesaje pe reţele de socializare (inclusiv e-mail-uri, telefoane...) mi-au creat o stare a faptului împlinit. Am revăzut chipuri cu care mă întâlnesc zi de zi, am văzut chipuri despre a căror existenţă sunt conştient mensual, mi-am reamintit de chipuri întâlnite în ultimii câţiva ani, am reconştientizat existenţa unor persoane care trăiau undeva prin circumvoluţiunile de sub carapace, dar, trebuie să recunosc, am redescoperit oameni şi fapte asociate lor, despre a căror existenţă uitasem cu desăvârşire.
   Vă mulţumesc tuturor că existaţi şi că, datorită vouă, exist şi eu.
  

marți, 22 noiembrie 2016

Să dezvelim "Veşmântul poeziei" lui Teodor Curpaş

   I-am ridicat voalul de pe ochi şi-am dat de nasul rece al amurgului de toamnă speriat de venirea iernii, venirea... I-am dezgolit umerii puţin aduşi de cele 39 de forme personale ale experienţei şi-am dat de blesteme ascunse în rugăciuni... I-am mângâiat inelarul încins de atâtea poveşti cu soţi şi amanţi şi-am dat de lacrimi pierdute în seri solitare... I-am strâns corsetul pe trupul din fum şi imaginaţie şi-am regăsit contururi ce s-au dorit şi forme neîmplinite... I-am desfăcut coapsele fecunde în desfătare şi-am rămas cu regretul poftelor zădărnicite... I-am sărutat gleznele, loc de adăstare a belciugelor din oţel şi mătase, iar buzele mi-au rămas lipite pe îngheţatele fiare.
   Cine n-a trăit toate acestea este invitat de Teodor Curpaş în lumea satului său natal cu poeziile adolescenţei. Cine a trăit câte un pic din fiecare este şi el chemat să dezvelim  "Veşmântul poeziei", al patruzecilea volum de profil ieşit de sub pana cinstitei noastre gazde.
   Aşadar, joi (poimâine) la ora 16, la restaurantul Mioriţa, Teodor Curpaş ne aşteaptă cu noul său volum şi, bineînţeles, cu partea a opta a trăilor sale din faţa cameramanilor de televiziune "Oameni şi fapte".