FCSB simte briza

     Două sunt meciurile din etapa intermediară la care dumneavoastră cunoașteți scorurile când citiți aceste rânduri și eu nu le știam când am tastat acest articol. Este vorba de partidele Hermannstadt - Petrolul și Univ. Craiova - CFR. Așa că nu am să trag concluzii asupra etapei intermediare, dar v-am rămas dator cu învățămintele rezultate după încheierea etapei a cincea din play-off/out. Ultimul meci, Petrolul - UTA 1-1 agreabil, a consfințit faptul că oaspeții au obținut o singură victorie, față de cele trei ale gazdelor. În total s-au înscris 25 de goluri spre bucuria (tele)spectatorilor.

 

    Cele doar șase partide ale căror scoruri îl cunosc sunt Farul - Rapid 3-1 dezarmant; Sepsi - FCSB 2-2 cu semne de întrebare; Voluntari - „48” 0-0 neputincios; Botoșani - Dinamo 2-1 (cum am prevăzut ar fi trebuit jucate doar prelungirile); „U” - Poli 1-0 cam subțire; UTA - Oțelul 3-1 pe contre.

    Ca urmare a acestor rezultate clasamentele incomplete arată astfel (echipele cu asterisc au un joc mai puțin): Grupa Campionat

1. FCSB               46p

2. Farul                34,5p

3. Univ. Craiova  33,5p*

4. CFR                 30,5p*

5. Rapid              28,5p

6. Sepsi               27,5p

Grupa retrogradare

 1. UTA               31p

 2. Oțelul             30p

 3. „U”                 29p

 4. Hermannstadt 28p*

 5. Petrolul          25,5p*

 6. Voluntari        22p

 7. Poli                20,5p

 8. Botoșani        20,5p

 9. Dinamo         19,5p

10. „48”             18,5p

    Etapa a șaptea, care începe sâmbătă, ne prilejuiește un nou meci între locurile 1 și 2. De data aceasta protagonistele sunt mai vechea FCSB și revelația play-off-ului, mângâiata Farul din Constanța ce joacă la Ovidiu. Nu e o scuză pentru adversara din ultimul joc, Rapid, pentru că aceasta cunoștea acest lucru și nu a fost în stare să-l contracareze, ba chiar pe alocuri au fost penibili. Per general mă aștept la rezultate contradictorii, mai ales în lupta pentru titlu și Europa unde nu dau prea multe șanse gazdelor (maxim trei puncte din nouă). În planul secund, acolo unde doar Petrolul nu are presiune, mă aștept la partide echilibrate cu goluri. Zic cu goluri pentru că parcă nu sunt suficiente pentru a satisface nevoia de spectacol.

    FCSB - Farul (sâmbătă, ora 20,30) Derbiul campionatului  Când am vorbit de semnele de întrebare de la meciul de la Sf. Gheorghe al FCSB-ului mă refeream la starea de sănătate a lui Coman. În mod normal ar forța și dacă nu se restabilește 100%, dar aceasta ar putea pune în pericol prezența sa la Campionatele Europene și nu cred că-și dorește acest lucru, mai ales că urmează să se despartă de echipa latifundiarului. Tot zicea Florinel că ține mai mult la Hagi decât la patron;

    Rapid - Univ. Craiova (luni, ora 20,30) Mi-e greu să vorbesc despre acest joc fără să cunosc rezultatul jocului cu CFR de aseară. Un egal sau mai ales o victorie a oltenilor aseară iar mai menține în cursa (iluzorie sau nu) pentru titlu și atunci alt sânge va curge prin arterele (dinspre inimă) și venele (spre inimă) suporterilor bătrânei Pelendave, urmași ai Craiului Iovan (de unde și-a luat cetatea Băniei numele). Să nu uităm că Rapidul nu și-a luat încă gândul de la o prezență estivală prin Europa fotbalistică;

    CFR - Sepsi (duminică, ora 21) Cam același comentariu l-aș avea și despre această partidă cu excepția faptului că urmașii daco-romanilor din Napoca nu mai au șanse la titlu. Secuii sunt pe ardenezi;

    Oțelul - Hermannstadt (duminică, ora 13,30) Cea mai interesantă partidă din grupa mică aduc fața în față doi antrenori cu nivel de experiență diferit, dar cu rezultate bune în ultimii ani. În trecutul mai îndepărtat Dorinel a fost campion iar Măldă ar dori și el pentru viitorul lui o asemenea performanță (de ce nu cu Rapid?);

    Poli Iași - UTA (duminică, ora 18,15) După înfrângerea din fața șepcilor roșii moldovenii și-ar fi dorit un adversar mai facil. Nu cred că le vor face față textiliștilor;

    „48” - „U” (sâmbătă, ora 17,30) Ardelenii se pregătesc să dea ochii cu cea mai slabă echipă a momentului din Superligă. Sper să nu se complice cu juveții Mititeilor;

    Petrolul - Botoșani (luni, ora 18,30) Noul antrenor al petroliștilor, Laslo Balint, n-ar trebui să gândească prea mult pentru a descoperi strategia cu care poate stăvili cerbicia de care au dat dovadă moldovenii în ultimul timp;

    Dinamo - Voluntari (vineri, ora 20) Cenușăreasa etapei. Numa' un pic îi bine ș-apăi iar îi rău pentru dinamoviști. Oare tot în prelungiri se va decide meciul lor? Ne-am cam obișnuit în ultimul timp. Să vedem ce au de spus și voluntărenii.

    Opriți războatele!

     

„Recviem” în re minor

     A trecut cu puțin peste un an de când am ascultat din fața scenei Filarmonicii Dinu Lipatti un prohod. Era vorba de cel al lui Verdi, intitulat „Masa de recviem”. Pentru joi, 25 aprilie, de la ora 19, programul instituției de cultură sătmărene ne propune o altă compoziție din același gen muzical. Este vorba de ”Recviem” în re minor al lui Wolfgang Amadeus Mozart, ultima compoziție (de fapt terminată de doi discipoli de-ai titanului după cum veți vedea în zona de educație culturală a acestui articol) a titanului muzicii clasice despre a cărui muzică Einstein spunea că „era atât de pură încât părea să fi fost mereu prezentă în univers, așteptând să fie descoperită de maestru”.

     Așadar, pe baza abonamentului cu nr. 35 îi vom putea urmări, pe aceiași eroi de acum un an (cu mici excepții): Orchestra Filarmonicii Dinu Lipatti, dirijorul Ștefan Novak, soprana Egyed Apollonia, mezzosoprana Veress Orsolya, tenorul Pataki Adorjan și, în locul lui Corneliu Huțanu de data aceasta îl avem pe Köpeczi Alexander pe post de bas. Față de anul trecut mai lipsește corul filarmonicii din Oradea, acum fiind prezent doar cel al filarmonicii târgmureșene.

Recviemul în re minor (adaptare după wikipedia)

    Lucrarea din anul 1791 este ultima compoziție a lui Wolfgang Amadeus Mozart. Deși doar aproximativ două treimi din lucrare au fost scrise de el și în pofida faptului că nu este singurul recviem compus de Mozart, „Recviemul” în re minor, este una din operele sale cele mai cunoscute și apreciate. Mozart a murit în timpul compunerii. Părți ale compoziției au fost interpretate în premieră pe 10 decembrie 1791, în Biserica Sfântul Mihail din Viena, la slujba de pomenire a compozitorului.

    Pentru că era o operă comisionată, „Recviemul” a fost terminat de doi elevi ai lui Mozart, Joseph Eybler și Franz Xaver Süßmayr, însărcinați în acest scop de văduva compozitorului, Constanze Mozart. Geneza operei și calitatea adăugirilor ulterioare sunt dezbătute de foarte mult timp. Circumstanțele neobișnuite ale elaborării compoziției și legătura temporală cu moartea prematură a compozitorului au dus la formarea unei multitudini de mituri în jurul recviemului.

    În ultimii ani dinaintea morții sale, Mozart s-a dedicat tot mai mult muzicii religioase, o mulțime de fragmente de Kyrii sunt datate aparținând anilor 1787–1791. Compozitorul a încercat să își asigure un mijloc suplimentar de venit în domeniul muzicii sacre, dovadă fiind numirea sa în funcția de adjunct al lui Leopold Hofmann, capelmaistrul Catedralei Sfântul Ștefan din Viena. Funcția de adjunct era neplătită, însă Mozart spera ca astfel să îi fie asigurată succesiunea în funcția de capelmaistru, care era remunerată cu 2.000 de guldeni.

    În cursul anului 1791 Mozart a fost însărcinat prin intermediari de contele Franz von Walsegg să compună un recviem, primind în avans o jumătate din plată. S-a orientat după textul standard al recviemului și a renunțat doar la piesele „Graduale” și „Tractus”. Ca model se poate să fi folosit „Recviemul” în do minor al lui Michael Haydn, la a cărui avanpremieră Mozart, în vârstă de 15 ani, cântase în orchestră.

    În timpul elaborării Recviemului, Mozart s-a îmbolnăvit grav. Până la moartea sa din 5 decembrie 1791, reușise să aștearnă pe hârtie în întregime (adică atât partea orchestrală cât și vocală) doar primul segment al compoziției, Introitus. Din următoarele părți, „Kyrie eleison” și cea mai mare parte a secvenței „Dies irae” (de la Kyrie până la Confutatis), erau finalizate de Mozart doar părțile melodice vocale și de basso continuo. În plus erau schițate și alte bucăți din orchestrație (de exemplu soloul de trombon din „Tuba mirum” și vocile primelor viori). Ultima parte a acestei secvențe, Lacrimosa, se întrerupe după primele opt măsuri. În anii 1960 a fost găsită chiar și o schiță pentru o fugă Amen, care ar fi încheiat probabil secvența după Lacrimosa. Din cele două părți ale Offertorium-ului, „Domine Jesu Christe” și „Hostias”, erau schițate vocile și parțial basul. „Sanctus”, „Benedictus”, „Agnus Dei” și „Communio” lipseau complet.

    Constanze Mozart, era interesată ca lucrarea să fie terminată, pentru a nu fi nevoită să înapoieze avansul și pentru a primi cealaltă jumătate a onorariului, prevăzută a fi plătită la livrare. De aceea a apelat la foști elevi ai lui Mozart pentru terminarea lucrării. Joseph Eybler a fost primul, el instrumentând toate părțile de la „Dies irae” până la „Lacrimosa”, apoi a renunțat, din motive necunoscute. Adăugirile sale au fost înscrise direct în manuscrisul olograf al lui Mozart.

    Continuarea lucrării a fost încredințată după aceea unui alt tânăr compozitor, tot elev al lui Mozart, Franz Xaver Süßmayr, care și-a putut baza munca pe instrumentația lui Eybler. Süßmayr a completat orchestrația secvenței „Dies Irae” - „Lacrimosa” și a „Offertorium”-ului. A terminat „Lacrimosa”, din care Mozart scrisese doar primele opt măsuri, și a compus trei segmente: „Sanctus”, „Benedictus” și „Agnus Dei”. Apoi a completat segmentul „Communio” (Lux aeterna), parafrazând din „Introitus” și „Kyrie eleison”. Este neclar dacă părțile de trompetă și timpan din „Kyrie eleison” sunt scrise tot de Süßmayr, cercetarea mai nouă atribuindu-le unui anonim.

    Adăugirile la Kyrie și completările lui Eybler au fost înscrise de acesta direct în partitura lui Mozart, care este numită în literatura de specialitate „partitura de lucru”. Când Süßmayr s-a apucat de treabă, el a copiat-o (efectuând modificări la contribuțiile lui Eybler) într-o nouă partitură, numită „partitura de livrare”. Primul manuscris conține scrisul autograf al lui Mozart și Eybler. Al doilea, cel complet, conține doar scrisul lui Süßmayr, care a adăugat și o semnătură falsificată a lui Mozart, datată 1792, pentru a convinge clientul asupra veridicității operei; a fost predat intermediarului grofului Walsegg, rămas inițial anonim. Între 1830 și 1840 ambele manuscrise au ajuns în Wiener Hofbibliothek, astăzi Biblioteca Națională a Austriei.

    Lucrarea, care are structura unei mise, este compusă din 12 părți (Dies irae, Tuba mirum, Rex tremendae, Recordare, Confutatis, Lacrimosa, Domine Jesu, Hostias, Andante, Sanctus, Benedictus, Agnus Dei), având la bază șase strofe ale unui text poetic latin din veacul XIII și șase texte liturgice, ce fac parte din slujba funerară, partea denumită „Lacrimosa” fiind cea mai cunoscută. Recviemul este scris pentru patru voci soliste (soprano, alto, tenor, bas), cor mixt și orchestră;

    Se știe că în iulie 1791 contele Franz Walsegg-Stupach i-a comandat lui Mozart Recviemul, în amintirea soției sale, prin intermediul servitorului său Franz Anton Leitgeb, fără a-și divulga identitatea. Pe măsură ce compoziția avansa, boala de care suferea Mozart se agrava. Deoarece nu știa cine îi comandase lucrarea, se pare că în mintea compozitorului a apărut ideea că Recviemul este compus pentru propria sa înmormântare. Este posibil ca la înmormântarea lui să fi fost cântate segmentele „Introitus” și „Kyrie eleison”.

    Prima audiție a avut loc la Viena în 1793, fiind organizată de Gerard van Swieten, un prieten al compozitorului. „Recviemul” a fost interpretat în 1809 la funeraliile lui Joseph Haydn și, 40 de ani mai târziu, la cele ale lui Frédéric Chopin.

     Având în vedere circumstanțele descrise mai sus și suma de detalii și dileme neclarificate în jurul elaborării compoziției, pare inevitabil ca un mare număr de mituri să fi apărut. În primul rând, s-a speculat foarte mult pe marginea rolului jucat de compozitorul italian Antonio Salieri în comandarea și completarea recviemului, pe de o parte, și în moartea lui Mozart, pe de altă parte. Mitul implicării lui Salieri pare a fi început în secolul al XIX-lea, odată cu piesa „Mozart și Salieri” a lui Alexandr Sergheevici Pușkin, care a fost utilizată de către Rimski-Korsakov drept libret al unei opere. În ciuda improbabilității ei, această „teorie” a fost preluată și dramatizată de Peter Schaffer, piesa fiind baza filmului de succes „Amadeus” (1984), al regizorului Miloš Forman.

    Opriți războaiele!

 

„Specialiști” și „ignoranți”

     Meciul Petrolul - UTA, cel care încheie această etapă a cincea din play-off/out-ul Superligii, nici nu a început când scriu aceste rânduri, așa că nu pot să trag concluzii generale asupra rundei. Voi perora totuși despre meciul care m-a afectat nu numai emoțional ci și cerebral: FCSB - Rapid. Sper că reușesc să mă debarasez de subiectivismul clasic din asemenea situații. Meciul are cifre care arată clar superioritatea în joc a gazdelor, mai ales pentru prestația lor din partea a doua a jocului. Dar oare aceste cifre nu au fost facilitate și de prestația arbitrilor, vădită în favoarea gazdelor?

     Aparițiile „specialiștilor” în presa românească s-au împărțit în două tabere, dar această divizare s-a datorat mai mult unei lupte între orgolii și dușmănii personale sau dorinței de a epata decât în judecarea corectă a celor petrecute pe teren. Arbitrajul bucureșteanului Bârsan (delegat subit, în locul lui Istvan, la insistențele celui ce se ocupă de bârsane) a fost „șmecheresc” ar spune unii, adică judecă fazele de mai mică importanță unidirecțional, balanța atârnând evident în favoarea celor 40.000 de suporteri ai gazdelor. Infractorii de la acest meci au fost musceleanul Neacșu (tușierul cu bube) și bucureșteanul Petrescu (VAR negru) cu care, probabil în concubinaj, Bârsan s-a spălat doar pe mâini, nu și pe față. Nu știu dacă are rost să mai derulez firul evenimentelor, fiecare dintre noi având deja o părere formată. „Ignoranți”, nu?

    Cum spuneam, etapa este incompletă așa că voi trage concluzii generale despre această etapă în „Caricatura” de vineri. Deocamdată vedem rezultatele și clasamentele înaintea ultimului joc. Interesant este că dacă în etapa trecută FCSB ar fi putut sărbători câștigarea campionatului, la sfârșitul etapei curente acest lucru nu se mai poate întâmpla. În schimb doar oltenii și dobrogenii i-ar mai putea încurca, clujenii și giuleștenii ieșind și ei din cursă. Grupa campionat (etapă încheiată cu aproape cinci goluri pe meci): Farul - CFR 5-1 poleială sau vopsea? FCSB - Rapid 2-2; Sepsi - Univ. Craiova 1-3 de vină Gâlcă, rezultate ce au dus la

1. FCSB                45p

2. Univ. Craiova   33,5p

3. Farul                 31,5p

4. CFR                  29,5p

5. Rapid                27,5p

6. Sepsi                25,5p

    În grupa retrogradare, incompletă cum spuneam, s-au înscris doar nouă goluri: Hermannstadt - Botoșani 1-1 din prostie; Poli - Voluntari 3-1 ambițios; „48” - Dinamo 1-1 în ultimul moment; Oțelul - „U” 1-0 cu recidivă, rezultate ce au dus la

 1. Oțelul              30p

 2. Hermannstadt  28p

 3. UTA                27p

 4. „U”                 26p

 5. Petrolul          24,5p

 6. Voluntari        21p

 7. Poli                20,5p

 8. Dinamo         19,5p

 9. „48”              17,5p

10. Botoșani      17,5p.

    Astea fiind spuse hai să vedem ce ne așteaptă începând cu această după-amiază. Cu excepția meciului de la Sf. Gheorghe celelalte jocuri par să se dispute sub amprenta echilibrului, Spun asta bazându-mă și pe faptul că în șase din aceste meciuri diferența în clasament dintre combatante este de fix două locuri, iar la Sibiu de trei locuri.

    Univ. Craiova - CFR (joi, ora 21,45) Derbiul etapei. Derbiul acesta s-ar putea să nu fie chiar un derbi, toate premisele ducând la un scor fluviu în favoarea oltenilor. Să-și revină ardelenii din pumnii încasați pe litoral? Nu prea cred, iar Gâlcă i-a pregătit pe craioveni pentru gazon, dar și pentru ring. Din colțul clujenilor nu prea are cine arunca prosopul;

    Sepsi - FCSB (miercuri, ora 21,45) Cum spuneam cel mai dezechilibrat meci atât din punct de vedere al valorii unsprezecelui de bază al fiecărei echipe cât și al motivației emoționale. Nu prea mai contează Ștefănescu în această partidă. Probabil că nici Coman. Parcă totuși Coman ar putea fi motivat de obținerea titlului de golgeter;

    Farul - Rapid (miercuri, ora 19) Interesant meci. Atât prin prisma intereselor celor două echipe, unele comune, cât și o bătălie a băncilor tehnice. Bineînțeles că Hagi pleacă cu avantajul experienței, al cunoașterii echipei și al arbitrajelor blânde, dar „Pisica” are și ea atuurile lui: motivații emoționale și profesionale, faptul că nu-i sunt cunoscute punctele tari și cele slabe și, nu în ultimul rând, știința pe care o are de a insufla coeziune în lot;

    UTA - Oțelul (joi, ora 16,45) Acesta este meciul cel mai interesant al grupei retrogradare. Dacă și de data aceasta Oțelul iese învingătoare (are patru victorii și un egal în această fază a competiției), Dorinel Munteanu se poate orienta spre jocurile de baraj ce l-ar putea duce în Europa. Rednic nu are voie să piardă puncte acasă. Nici trei, nici două. Musai să bată;

    Hermannstadt - Petrolul (joi, ora 19) Este al doilea joc al grupei în care visurile pentru ocuparea unuia din primele două locuri mocnesc în ambele tabere. Deocamdată mai aproape sunt ardelenii dar rezultatul din meciul cu textiliștii (cum spuneam la ora când scriu aceste rânduri partida nu a început) ar putea schimba această impresie. Să sperăm că nu;

    „U” - Poli (miercuri, ora 16,45) „Moțul” a începit să se obișnuiască cu rateurile. Nu tare e convenabil. Cred că ar trebui să lase mina de supărare atunci când intră în vestiar și să o afișeze pe cea de nervozitate. O nervozitate controlată. Să atingă și vedetele echipei (Nistor, Chipciu, D. Popa) nu numai pe cei din valul doi sau trei;

    Voluntari - „48” (marți, ora 17) Din păcate în această partidă nu pot pierde ambele echipe decât prin decizie federală. Dacă se iscă o bătaie generală de exemplu. Cum tribunele vor fi relativ goale nu are cine să-i incite spre așa ceva. Juveții mi-au devenit antipatici datorită haosului și spiritului de golănie ce transpiră din vestiarul lor;

    Botoșani - Dinamo (marți, ora 19,30) Cenușăreasa etapei. Nu știu de ce se mai dispută tot meciul. Ar trebui să se dispute doar prelungirile acestui joc. Oricum atunci se stabilește scorul final.

    Opriți războaiele!

FCSB sau Fără Contracandidat Spre Bucurie

     Dacă luăm în calcul doar clasamentul Ligii I dinaintea acestei partide putem spune că a fost o etapă a surprizelor, deoarece doar FCSB-ul a obținut victoria fiind mai bine clasată decât adversara ei. Șase echipe mai bine clasate au clacat în fața adversarelor lor, iar una a terminat la egalitate (Oțelul). Cele cinci victorii obținute în deplasare și un meci egal au adus oaspeților nu mai puțin de 16p, față de doar patru câte au adunat gazdele. Adică de patru ori mai mult. Interesant este că la goluri înscrise situația a fost mult mai echilibrată (9 față de 11).

     Să trecem la cifre. Seci și reci. Grupa campionat: Univ. Craiova - Farul 1-2 alintat; CFR - FCSB 0-1 în meciul acronimelor, precum în titlul acestei caricaturi; Rapid - Sepsi 0-1 ce doare rău; astfel clasamentul a devenit 

1. FCSB                  44p;

2. CFR                    30,5p;

3. Univ. Craiova    30,5p;

4. Farul                  28,5p;

5. Rapid                27,5p;

6. Sepsi                26,5p.

    Grupa retrogradare: UTA - Hermannstadt 1-3 meci pe care nu l-am văzut; Voluntari - Oțelul 1-1 smuls de oaspeți; „U” - Petrolul 1-2 paralizant; Botoșani - „48” 4-1 (mărișoru' cu Mititelu); Dinamo - Poli 1-0 contestat; rezultate ce au dezvoltat clasamentul 

1. Hermannstadt  27p;

2. UTA                27p;

3. Oțelul             27p;

4. „U”                26p;

5. Petrolul          24,5p;

6. Voluntari        21p;

7. Dinamo         18,5p;

8. Poli               17,5p;

9. „48”             16,5p;

10. Botoșani    16,5p.

    Să privim spre viitor. Acum vreo două etape am spus că dacă FCSB nu va avea mai mult de 10 puncte diferență de locul secund înaintea ultimelor cinci etape nu va câștiga titlul. Cu cele 13,5 puncte avans înainte cu șase etape mi-a închis gura. Doar teoretic mai poate pierde titlul așa că FCSB a devenit din Faceți Ce Spune Becali, spre necazul meu, Fără Contracandidată Spre Bucurie. Lupta pentru locurile 2, 3 și de ce nu 4 a devenit acerbă, italienii de pe băncile tehnice ale combatantelor dispărând rând pe rând. Dacă oltenii și-au tras antrenor cu ștaif, feroviarele se mulțumesc până la vara cu interimari. În ceea ce privește clasamentul de jos avem cinci echipe pentru două locuri ce duc spre o Europă cam iluzorie și cinci echipe ce fug de matineu.

    FCSB - Rapid (sâmbătă, ora 20,30) Derbiul etapei. M-am uitat de două ori la jocurile etapei până să mă hotărăsc că până la urmă acesta este derbiul etapei. Oare trupa din Berceni să ia primul punct în acest an în fața Rapidului? Dacă da, atunci giuleștenii trebuie să tragă tare să nu-și rateze toate obiectivele;

    Farul - CFR (vineri, ora 20,30) Un alt meci în care gazdele, cu antrenor stabil, întâlnesc o echipă oaspete la cârma căreia se află un grup interimar. Sunt curios cum se va încheia această partidă, dar când mi-aduc aminte că iar trebuie să suport un arbitraj inegal mă mai popresc;

    Sepsi - Univ. Craiova (duminică, ora 19) Curioasă oră pentru ultima partidă a zilei de duminică. Cele două echipe au stări de spirit diferite, gazdele câștigând în deplasare iar oaspeții pierzând acasă în ultima etapă disputată. Ce-o fi acum...?

    Oțelul - „U” (duminică, ora 16) Cel mai interesant meci al grupei ce vizează evitarea retrogradării. De fapt cele două echipe nu sunt chiar așa îngrijorate, ele luptându-se pentru primele două locuri. Neamțu și Moțu din nou față-n față;

    Petrolul - UTA (luni, ora 19) În ultimul meci al rundei combatantele au mai mult grija rotunjirii punctelor decât teama de subsol. O altă partidă în care cele două echipe au stări de spirit diferite, gazdele câștigând în deplasare iar oaspeții pierzând acasă;

    Hermannstadt - Botoșani (vineri, ora 17,30) În deschiderea etapei, dacă totul decurge normal, sibienii ar trebui să nu-și facă probleme în fața moldovenilor. Probabil că masa și felicitările îi așteaptă în Dumbravă;

    Poli - Voluntari (sâmbătă, ora 15) Mă tot întreb de ce Voluntariul, un oraș cu aproape 50.000 de locuitori nu are galerie. Cred că explicația se regăsește în faptul că sunt foarte puțini băștinași. Marea majoritate a locuitorilor folosesc Voluntariul doar ca dormitor. Pentru ei acasă înseamnă altceva. Noul antrenor al lor a cam pus pe picioare echipa așa că ieșenii nu vor avea viață ușoară;

    „48” - Dinamo (duminică, ora 17,30) Cenușăreasa etapei. Juveții lui Mititelu au luat-o pe tobogan rău de tot. Dinamoviștii privesc spre clasament din ce în ce mai încrezători. Îi despart doar două puncte și jumătate de izbăvire.

    Opriți războaiele! 

     

    

 

Un vot anulat reprezintă un credit pentru populist

    Marea majoritate a celor care își anulează intenționat votul fac asta în semn de protest împotriva clasei politice în general. Din păcate efectul este exact invers. Pentru a vă dovedi adevărul spuselor mele am să vă dau trei exemple concrete în care efectul este pe dos. Se înțelege de la sine că cifrele alese sunt complet aleatoare, ele neavând alt rol decât pentru ușurarea înțelegerii conceptului.

    Să presupunem că avem 100 de cetățeni la vot pentru trei candidați. În urma votării, candidatul numărul 1 a obținut 30 de voturi iar candidații cu numerele 2 și 3 obțin fiecare câte 25 de voturi, restul de 20 dintre votanți anulându-și intenționat votul. Prin această votare cei 20 de protestatari automat i-au dat credit candidatului cu numărul 1, care cu cele 30 de voturi câștigă alegerile cu un total de 37,5% din voturi (30 dintr-un total de 80 de voturi corect exprimate) față de 31,25% cât au obținut ceilalți doi (25 de voturi din 80 corect exprimate). Dacă cei 20 ce și-au anulat voturile ar fi votat pe unul sau pe altul din candidații cu numerele 2 și 3, unul dintre aceștia ar fi câștigat alegerile cu un total între 35% și 45% din voturi față de doar 30% câte voturi are candidatul nr. 1 (30 de voturi dintr-un total de 100 de voturi corect exprimate). În caz că ambii obțin 35 de voturi atunci se merge la balotaj, dar candidatul numărul 1 iese din calcul.

    Pentru alegerile în două tururi votul anulat are mai mică importanță în turul unu și fără importanță în turul doi. Să presupunem că avem aceiași 100 de votanți cu aceleași caracteristici de votare. Dacă priviți cu atenție calculele de mai sus vă dați seama că este posibil, dacă nu sunt voturi anulate, ca cel cu 30 de voturi să nici nu intre în turul doi. Dacă totuși intră, nu are șanse la câștigarea tronului în cazul în care contracandidatul său primește majoritatea voturilor (16) de la cei eliminați.

    Al treilea scenariu pe care vi-l supun atenției este tot pentru alegerile în două tururi (din păcate la noi, în România, avem alegeri în două tururi doar pentru alegerea președintelui), scenariu în care voturile anulate pot duce la eliminarea celui de-al doilea tur, cel cu cele mai multe voturi în primul tur devenind președinte în cazul nostru. Avem un candidat cu 41 de voturi din 100 de votanți, toți ceilalți candidați au 40 de voturi în total și 19 voturi au fost anulate. În acest caz candidatul numărul 1 câștigă primul tur cu 50,6% (41 de voturi din 81 corect exprimate). Dacă doar doi votanți din cei 19 ce și-au anulat votul ar fi votat pe oricare dintre contracandidați, candidatul nr. 1 ar fi obținut doar 49,4% din voturi (41 de voturi din 83 corect exprimate) și ar fi intrat în turul doi. În turul doi, de cele mai multe ori candidații eliminați se raliază celui de pe locul doi, depășindu-l astfel pe cel de pe primul loc.

    Opriți războaiele!

Astăzi și joi pe scena Filarmonicii Dinu Lipatti

     Astăzi, de la ora 19, pe scena Filarmonicii de Stat Dinu Lipatti din Satu Mare, vor evolua într-un „Concert cameral” de excepție violoncelistul Vlad Câmpean și pianistul Horea Mihai Haplea. Cei doi, deși din generații diferite, se completează reciproc excepțional. Cel puțin așa au declarat auditoriul de la sinagoga din Bistrița la precedenta lor colaborare (25 feb. a.c.). Spectacolul muzical poate fi audiat și pe baza abonamentului cu nr. 33.

     Programul pe care cei doi protagoniști ni-l vor prezenta conține „Sonata Arpeggione” a lui Franz Schubert, „Suita nr. 1” a lui Johann Sebastian Bach și „Adagio și allegro” compusă de Robert Schumann.

     Joi, de la aceeași oră 19, ne vom bucura de o reîntâlnire cu „Orchestra simfonică a Filarmonicii Dinu Lipatti”. La pupitru revine pentru a treia primăvară consecutiv dirijorul chinez Junping Qian. Biografia acestuia o puteți regăsi în numărul nostru din 14 feb. 2022.

    Solistul „Concertului simfonic” oferit de conducerea filarmonicii sătmărene pentru care sunt valabile abonamentele cu nr. 34, este pianistul german de origine israeliană Stefan Arnold despre care, coincidență sau nu, v-am relatat în același număr din februarie 2022.

     Programul acestora conține „Concertul pentru pian și orchestră nr. 27” în si bemol major al lui Wolfgang Amadeus Mozart și  „Simfonia nr. 3 Eroica” în mi bemol major a lui Ludwig van Beethoven.

   Vlad Câmpean

     Vlad sa născut în România în 2003. În 2008, a început să învețe violoncel la Școala de Muzică Augustin Bena din Cluj-Napoca, România. După trei ani de predare, a fost admis la Colegiul de Muzică Sigismund Toduta, din același oraș.

    În același timp, Vlad a participat la numeroase cursuri de master, printre care Marin Cazacu, Razvan Suma, Jacob Show, Raphaël Pidoux, Bruno Cocset.

     Concurează cu succes în competiții din 2011. A câștigat un premiu I la „Olimpiada națională de interpretare instrumentală” din 2017 de la Arad, și un premiu II la Olimpiada din 2018 de la Craiova.

    A cântat în mod regulat la Cluj-Napoca, fie cu Young Famous Orchestra dirijată de Vlad Agachi (2017), fie ca solist cu Orchestra Filarmonicii din Transilvania (în „Rapsodia maghiară” de David Popper, în 2017) și orchestra colegiului său de muzică (2016 și 2017).

    În prezent este cursant în anul II de studii la „Conservatorul național superior de muzică și dans” din Paris unde îl are ca profesor pe reputatul violoncelist francez Raphaël Pidoux. Vlad cântă pe un instrument împrumutat de la „Școala națională de violă” din Minecourt. Compozitorii săi preferați sunt Vivaldi, Dvorak și Barrière.

Horea Haplea

    HH. Nu vă speriați, nu despre celebrul fotbalist argentinian Helenio Hererra vă povestesc, ci despre pianistul Horea Haplea. S-a născut în 1980 la Alba-Iulia și a început studiul pianului la „Școala de muzică” din același oraș sub îndrumarea profesoarei Cristina Muntean, continuându-și formarea la „Liceul de muzică Sigismund Toduță” din Cluj-Napoca, la clasa profesoarei Gerda Türk. În 2004 a absolvit „Academia națională de muzică Gheorghe Dima” (ANMGD) din Cluj-Napoca, la clasa de pian a profesorului Daniel Goiţi şi la specializarea „Dirijat vocal-simfonic”, la clasa profesorului Florentin Mihăescu. În 2006 a absolvit masteratul în „Interpretare pianistică” la aceeași instituție. O serie de personalități l-au îndrumat în diferite discipline muzicale: Ferdinand Weiss (citire de partituri și analiză interpretativă comparată), Tudor Jarda (armonie) și Peter Szegö (contrapunct și compoziţie).

     Horea Haplea a fost premiat la concursuri naționale și internaționale de interpretare, iar activitatea sa artistică include apariţii în recitaluri pianistice, recitaluri camerale și concerte. A concertat ca solist cu orchestre ale filarmonicilor din ţară: Cluj-Napoca, Iași, București (Orchestra de Cameră Radio), Sibiu, Oradea, Râmnicu-Vâlcea, Craiova, colaborând cu dirijori de prestigiu (Florentin Mihăescu, Alexandru Lăscae, Horia Andreescu, Gheorghe-Victor Dumănescu, Romeo Râmbu, Cristoph Rheli ș.a.). Are o bogată activitate în genul cameral, evoluând alături de formații precum Cvartetul Transilvan, Cvartetul Tiberius, Cvartetul Consonanțe, Trio-ul Orpheu sau împreună cu parteneri precum Răsvan Dumitru, Raluca Ilovan, Iulia Merca, Marius-Vlad Budoiu, Gheroghe Roșu ș.a. Este prezent în festivaluri muzicale, printre care: Toamna Muzicală Clujeană, Cluj Modern, A Tribute to György Ligeti in His Native Transylvania, Zilele Muzicii Româneşti etc. Este membru fondator al formației camerale Consort, cu care înregistrează în 2007 un CD intitulat Muzică preclasică pentru soprană, trompetă şi orgă.

    În 2012 a obținut titlul de doctor în muzică, teza sa purtând titlul  „Aspecte ale stilisticii interpretative în Concertele pentru pian de Ludwig van Beethoven”, avându-l îndrumător pe prof. univ. dr. Adrian Pop. A predat în cadrul ANMGD disciplinele: pian principal, acompaniament pianistic, citire de partituri și acompaniament la clasele de vioară, violoncel și flaut. În prezent este conferențiar universitar la disciplinele acompaniament canto și acompaniament lied-oratoriu în cadrul „Departamentului de canto şi artă scenică”.

    Opriți războaiele!

Surprize și... dezastre estompate

      A treia etapă a play-off/out-urilor a adus un nou set de mari surprize. Pe Giulești și pe Ilie Oană, în prezența celor mai vechi și mai călduroase galerii de suporteri din România, echipele favorite nu numai că au pierdut dar au și încasat câte patru goluri fiecare. Consecințe? Deocamdată doar turbulențe interne fără cadavre și chiar fără torturi. Mă refer la torturi cu accent pe u nu pe o.

     La Sf. Gheorghe nu putem defini ca surpriză intervenția arbitrajului în favoarea Farului. Mi-e cam rușine să spun, dar respectul pentru ceea ce a făcut Hagi ca fotbalist începe să dispară acum, când acceptă, dacă nu chiar comandă, să fie ajutat etapă de etapă de brigăzi de arbitri aproape indiferent cum sunt colorate acestea. Despre influența lui asupra carierei fiului său noi românii o privim ca pe o relație normală tată-fiu, dar în presa occidentală deja s-a trecut de la situația de ingerință la cea de milogeală. Tind să le dau dreptate.

    Cele doar 17 goluri înscrise prelungesc perioada de secetă a atacanților, mai ales dacă scădem cele nouă goluri înscrise pe cele două stadioane despre care v-am vorbit în șapou. Dacă vă aduceți aminte spuneam în Caricatura de săptămâna trecută că în șase din cele opt partide gazdele sunt mai bine clasate. Doar trei dintre acestea au reușit victoria în fața propriilor suporteri, pe lângă cele două mari surprize alăturându-se și egalul din Copou.

    Să vedem rezultatele etapei și consecința acestora, adică actuala configurație a clasamentului. Sepsi - Farul 1-1 cu voia lui Vassaras (via Chivulete de data asta); Rapid - CFR 1-4 dureros pentru mine; FCSB - Univ. Craiova 2-0 cu Coman, dar fără Mitriță; UTA - Botoșani 1-0 subțire; Petrolul - Voluntari 0-4 contra firii; Hermannstadt - „U” 1-1 la trei zile după calificarea studenților în Cupa României; Poli - „48” 0-0 mai alb decât o arată scorul; Oțelul - Dinamo 1-0 cât pe ce. Grupa campionat: 1. FCSB - 41p; 2. CFR - 30,5p; 3. Univ. Craiova - 30,5p; 4. Rapid - 27,5p; 5. Farul - 25,5p; 6. Sepsi - 23,5p. Grupa retrogradare: UTA - 27p; 2. „U” - 26p; 3. Oțelul - 26p; 4. Hermannstadt - 24p; 5. Petrolul - 21,5p; 6. Voluntari - 20p; 7. Poli - 17,5p; 8. „48” - 16,5p; 9. Dinamo - 15,5p; 10. Botoșani - 13,5p.

    Etapa care vine pare echilibrată dacă observăm că în nici una dintre partide nu este o diferență mai mare de trei locuri în clasament între combatante. Asta nu înseamnă neaparat că vom avea multe jocuri încheiate la egalitate ci, mai degrabă, că nu vom avea diferențe mari de scor.

    CFR - FCSB (duminică, ora 21) Derbiul campionatului. Chiar dacă diferența de puncte este mai mare de 10, tot locul doi cu locul unu se întâlnesc. Hobana? Să fi fost doar așa, o întâmplare a sorților? A venit de nicăieri și să plece nicăieri? Dan Petrescu? Nu pleacă el de pe coasta Oceanului Pacific fără bănuți. Mai aveți răbdare. Haralambous? Prea mic pentru un război așa de mare. Becali? Prea mare pentru un război așa de mic. Om vedea!

    Univ. Craiova - Farul (vineri, ora 20,30) Depinde mult de arbitraj. Rămân sau nu rămân oltenii pe locul trei? O eventuală înfrângere în fața constănțenilor, coroborată cu o victorie așteptată a gazdelor sub podul Grant, i-ar putea aduce din nou în afara locurilor pentru Europa. Între timp au părăsit și Cupa României. Complicate sunt colburile patriei!

    Rapid - Sepsi (luni, ora 20,30) Acum, când cred ei că nu mai contează, au programat meciul Rapidului după cel al FCSB-ului. Acele frământări interioare din Giulești, rămase doar la nivelul de amenințări, s-ar putea să ducă la ceva răzvrătiri printre jucători, jucători și antrenor, jucători și conducere sau între conducere (inclusiv banca tehnică) și suporteri. Secuii n-au nimic de pierdut. Sper că nici de câștigat!

    UTA - Hermannstadt (vineri, ora 17,30) Meciul de deschidere al etapei este și meciul de căpătâi al celor ce luptă pentru unul din primele două locuri ale grupei retrogradare. Noi, cei de dincoace de Carpați, putem fi mulțumiți că nici una dintre echipe nu este în pericol de retrogradare. Avem una ce luptă pentru titlu, una ce vâslește liniștit în drum spre locul șase și cele trei care se bat pe două locuri;

    „U” - Petrolul (sâmbătă, ora 21,30) Șepcile roșii au onoarea să joace la o dată și la o oră de maximă audiență. Sunt mari favorite în fața găzarilor, chiar dacă aceștia din urmă și-au tras un nou antrenor, un ungurean de-al nostru: Laszlo Balint;

    Voluntari - Oțelul (sâmbătă, ora 17) Echipa aceasta fără suporteri, antipatică mie până deunăzi, parcă nu-mi mai e chiar așa de nedorit. Asta pentru că m-am uitat un pic peste istoricul și prezentul ei. Cetatea Voluntărească, cum s-a numit inițial, a fost satul în care au fost împropietăriți voluntarii din primul război mondial și a devenit oraș în 2004, ajungând astăzi la aproape 50.000 de locuitori (mult mai mare decât Careiul care nu mai are nici măcar 20.000 de locuitori). Totuși, nu-mi explic lipsa suporterilor. Reorientați spre un antrenor cu potențial (Florin Pârvu), gazdele au reînceput să producă rezultate. Să vedem dacă Dorinel Munteanu are vreun cuvânt de spus;

    Dinamo - Poli (duminică, ora 18,15) Duelul rănitelor. Gazdele au pierdut puncte prețioase (trei) în ultimele secunde ale ultimelor două partide, egalul cu Petrolul și înfrângerea de la Galați. Oaspeții vin după un meci foarte curios în compania juveților lui Mititelu. Multe ratări la ambele porți pe fondul unui meci tern;

    Botoșani - „48” (duminică, ora 13,30) Cenușăreasa etapei. Încet, încet cele două echipe se îndreaptă spre disputarea meciurilor de la ora 11. Deocamdată au ajuns doar la 13,30.

    Opriți războaiele!

     

Vedeta acestei săptămâni este trombonul

     Joi, 11 aprilie, de la ora 19, pe baza abonamentului cu nr. 32, vom putea audia în sala Filarmonicii Dinu Lipatti din Satu Mare un „Concert simfonic” în a cărui primă parte ne vom întâlni cu acordurile unui instrument mai puțin băgat în seamă de marii compozitori ai muzicii clasice: trombonul. Sub bagheta mai vechii noastre cunoștințe, dirijorul olandez Josef Suilen, vom putea aprecia calitatea interpretativă a tânărului trombonist al Filarmonicii din Târgu Mureș, Ferencz Mátyás (25 de ani). Cei doi, împreună cu Orchestra Filarmonicii Dinu Lipatti vor interpreta două lucrări ale unor compozitori mai puțin cunoscuți: contemporanul nostru Bert Appermont cu „Culorile trombonului”, o compoziție ce ne trece prin toate „dimensiunile” acestui instrument și virtuozul Arthur Willard Pryor, de la a cărui moarte în curând vor fi trecut 82 de ani, cu compoziția „Clopotele albastre ale Scoției”.

     După antract, în ultima parte a serii, vom audia „Simfonia nr. 4” în mi minor a lui Johannes Brahms. Lucrarea este o invitație la relaxare și meditație deopotrivă. Ca o călătorie cu autocarul în care privirea unduiește peste relieful fin neregulat, iar mintea zboară către existențialism.

    Biografia dirijorului o găsiți în numărul nostru din 28 mai 2022. Pentru zona de educație culturală am ales astăzi să vă descriu instrumentul vedetă, trombonul (sursă wikipedia), și câteva repere din biografia belgianului Appermont (sursă propria pagină web). Pentru cei curioși, pe pagina electronică a ziarului nostru, redau și biografia americanului Pryor (sursă wikipedia).

    Trombonul

    Trombonul este un instrument muzical din alamă. Sunetul este produs când buzele instrumentistului (formând ambușura) vibrează printr-o tehnică specifică, punând coloana de aer din instrument, la rândul ei, în vibrație. Ambușura permite de regulă emisia unei singure armonice superioare din seria dată de acordajul instrumentului și de poziția în care se cântă; tensiunea aplicată de instrumentist asupra buzelor crește pentru sunete mai înalte și scade în sens opus. Față de alte alămuri, trombonul își modifică poziția (pentru accesarea altor serii de armonice) nu prin pistoane sau valve, ci printr-o culisă telescopică. Este posibilă alunecarea între poziții, ceea ce permite instrumentului glisări între anumite înălțimi. Există mai multe tipuri de tromboane: tenor, bas, contrabas, alto, sopran, sopranino, piccolo și cu ventile.

    De-a lungul timpului, instrumentul s-a schimbat mult mai puțin decât alte alămuri (trompeta, cornul), existența culisei constituind un avantaj față de acestea până la începutul secolului XIX, deoarece permitea emiterea mai multor serii de armonice unde trompeta și cornul (la acea vreme „naturale”, deci lipsite de valve sau pistoane) nu aveau la dispoziție decât una singură. Trombonul apare după 1400 și este răspândit în renaștere și baroc sub denumirea de sacbut.

    Instrumentul este folosit atât în muzica cultă cât și în cea de divertisment (de exemplu, în muzica militară și în jazz).

Bert Appermont

    S-a născut în Bilzen, Belgia, la 27 decembrie 1973. În 1998 și-a încheiat studiile cu un dublu certificat de master în muzică la Institutul Lemmens din Leuven. Pe baza realizărilor sale în educația muzicală și dirijat, a obținut o diplomă de master în Design muzical pentru film și televiziune la Bournemouth Media School din Anglia. A compus două musicaluri, două simfonii, o operă, un oratoriu și peste 100 de piese pentru orchestră de suflat, cor și orchestră simfonică.

 ​    În 2006, compoziția sa „Fantezie pentru viață și moarte” a câștigat premiul I la prestigiosul concurs de compoziție de la Torrevieja, Spania. În 2010, a scris prima sa operă „Katharina von Bora”, care a fost prezentată cu soliști și cor, având un succes deosebit, în renumita Gewandhaus din Leipzig de către Sächsische Bläserphilharmonie. În cooperare cu Graham Reilly, a realizat muzica pentru peste 45 de ore de Prime TV & Film Productions. A scris muzica pentru un serial TV pentru BBC, a cărui coloană sonoră a fost interpretată și înregistrată de Orchestra Filarmonică a BBC.

​    El și-a construit o reputație remarcabilă ca dirijor invitat atât în  ​​Belgia natală, cât și în străinătate. A dirijat orchestre renumite precum Tokyo Kosei Wind Orchestra, Feroci Philharmonic Winds (Bangkok), Royal Symphonic Band a Belgian Air Force, Willem Friso Military Band și Danish Concert Band. Lucrările sale au fost interpretate în toată lumea și aproape toate compozițiile sale au fost înregistrate pe CD și DVD.

Arthur Willard Pryor (22 septembrie 1869 – 18 iunie 1942) 

    S-a născut pe 22 septembrie 1869 și a decedat pe 18 iunie 1942. A fost un virtuoz la trombon, conducător de trupă și solist al trupei Sousa. A fost un compozitor prolific de muzică de trupă, cea mai cunoscută compoziție a sa fiind „The Whistler and His Dog”. Mai târziu, el a devenit un politician al Partidului Democrat din New Jersey, care a făcut parte din Consiliul Comitatului Monmouth of Chosen Freeholders în anii 1930.

Pryor cu trombonul său în 1920

    S-a născut la etajul doi al Teatrului Lyceum din Saint Joseph, Missouri. El a fost fiul lui Samuel Pryor, director de trupă și fondator al trupei originale Pryor, și al soției sale. Arthur a început muzica pentru prima dată la o vârstă foarte fragedă, sub tutela tatălui său și cânta la trombonul cu valve la vârsta de 11 ani. Povestea spune că, de fiecare dată când scotea o notă greșită în timp ce exersa, tatăl său îl „atingea” pe cap cu un arcuș. Băiatul s-a dezvoltat până când a fost atât de priceput încât a câștigat un loc în trupa lui John Philip Sousa. A fost salutat ca o minune după asta.

     Pryor a continuat să conducă Stanley Opera Company din Denver, Colorado, până când s-a alăturat trupei John Philip Sousa în 1892. A cântat primul său solo cu Sousa Band la vârsta de 22 de ani în timpul Expoziției Mondiale Columbian din 1893 din Chicago. Pe parcursul celor 12 ani petrecuți cu Sousa Band, Pryor a estimat că a cântat 10.000 de solo-uri. Din 1895 până în 1903, Pryor a fost dirijor asistent al Orchei Sousa. În timpul asocierii sale cu „Regele Marției”, Pryor a făcut turnee în SUA și Europa. În timp ce se afla în Europa, l-a distrat pe regele Eduard al VII-lea al Angliei și pe țarul Nicolae al II-lea al Rusiei cu solo-urile sale la trombon. Odată în Germania, toți tromboniștii trupelor armatei germane au primit ordin să-l audă cântând. Au fost atât de uimiți de cântatul lui, încât au insistat să-i demonteze trombonul, refuzând să creadă că era firesc. În cele din urmă, un german a spus: „Nimeni nu poate cânta atât de bine. Este un truc yankeu”.

    În 1902, după moartea tatălui său, Pryor și-a încheiat asocierea cu Sousa și a preluat trupa reorganizată Pryor; el a condus debutul la Majestic Theatre din New York City pe 15 noiembrie 1903. Timp de 30 de ani după aceea, trupa lui Pryor a fost o instituție americană. Și-a făcut prima apariție în Asbury Park, New Jersey, la Shore în 1904, unde a continuat să cânte până în 1930. Pryor Band a făcut turnee până în 1909, când a decis să se stabilească și să facă din Asbury Park casa trupei. Tot în această perioadă, a devenit dirijor de personal și aranjator pentru Victor Talking Machine Company din Camden, New Jersey. A organizat o a doua trupă care a cântat la complexul de divertisment din Coney Island, New York, timp de câțiva ani.

    Pryor a compus aproximativ 300 de lucrări, inclusiv marșuri, noutăți, poezii în ton și trei opere ușoare, „Jinga Boo”, „Coliba unchiului Tom” și „În ajunul zilei nunții ei”. Printre realizările sale cele mai cunoscute au fost „On Jersey Shore”, „Queen Titania” și „The Whistler and His Dog”. A compus și o operă intitulată „Peter and Paul”, cu un libret de L. Frank Baum; libretul s-a pierdut. A intenționat să îi interpreteze pe Fred Stone și David Montgomery în mai multe roluri în mai multe perioade de timp.

    De-a lungul carierei sale, Pryor a compus unele dintre cele mai cunoscute licrări de trombon de astăzi, inclusiv un aranjament al cunoscutului „Clopotele albastre ale Scoției”, precum și lucrări noutate pentru trupe, cum ar fi „The Whistler and His Dog”, cu solo-ul lui piccolo, cea mai cunoscută compoziție. O mare parte din această literatură a fost înregistrată de Ian Bousfield pe CD-ul său „Pryor Engagement”.

    În 1985, mii de partituri timpurii ale lui Pryor au fost descoperite de dirijorul Rick Benjamin. Acesta a cântat multe dintre compozițiile lui Pryor cu Paragon Ragtime Orchestra.

 

    Opriți războaiele!