O seară în Giulești

    Textul de mai jos cu titlul de mai sus au fost scrise în toamna lui 2010 la un meci de cupă cu Petrolul.

   Potcoava! Un local crescut dintr-o dugheană chiar în polii vechii potcoave a Giuleştiului, al cărei magnetism atrăgea odinioară, duminică de duminică, atât pe acarii şi frânarii din spatele tribunei a doua, cât şi pe actorii Teatrului Giuleşti, aflat îndărătul singurei peluze de pe acea vreme, astăzi moartă. Aşadar Potcoava, devenit între timp local cu pretenţii, unde bucătăria, ce poartă amprenta unei şcoli cu ştaif în argoul bucureşteanului sadea, e plină.

    Lume bună, rafinată. Aproape la tot pasul îţi vine să saluţi o cunoştinţă, abia apoi te dumireşti că numai tu îi cunoşti pe ei, nu şi ei pe tine. Îi vezi zilnic pe ecranul plasmei fortificând conturile mogulilor prin legea audienţei. Caut şi eu un Tolontan, un Buzărin sau un Mircea M. Ionescu să mă bag în seamă, dar nu-s p-aici. În sfârşit dau ochii pentru câteva secunde cu Cristi Costache, fostul ofiţer de presă al Rapidului (actual director de nuştiuce la acelaşi Rapid). Astfel m-am legitimat şi eu, în ochii mei, că am ce căuta acolo.

   Gata! Peste o oră începe meciul şi trebuie să retrăiesc clipele din copilărie când mă prezentam la joc cu mult înainte de începerea acestuia. Intru. Masa presei nu mai este la locul ei. Cu doar doi trei ani în urmă, din dreapta treptelor ce duceau spre tribuna oficială, puteam privi deasupra noastră şi mă desfătam cu chipurile relaxate ale unui Colea Răutu sau Florian Pitiş. Nu mai sunt. Nu mai sunt nu numai datorită faptului că masa presei s-a mutat în stânga, ci şi pentru că loja lor s-a mutat undeva deasupra, în eternitate, unde străjuiesc asupra spiritului Rapidului pe care l-au moştenit şi l-au lăsat moştenire.

   Începe meciul. Acordurile Imnului Rapidului (text şi muzică Victor Socaciu) tocmai s-au stins. Miron (un prieten sătmărean) adus mai mult cu forţa pe un teren unde se joacă fotbal, îmi spune că n-a crezut că va fi atras de ceea ce vede şi aude. Lăsând la o parte "scandările de bun găsit şi de bun sosit" dintre rivalii de o viaţă, "găzarii" şi mai ales "frânarii" au fost superbi pe tot parcursul jocului. Prin minutul 18, la doi zero, mi-l pomenesc pe Miron spunând "echipa noastră joacă mai bine!". Tac şi încerc să nu-mi citească pe chip satisfacţia ce mă copleşea la gândul că poate tocmai s-a mai adăugat un exemplar la numărul de rapidişti de pe mapamond.

   Pauză. 3-0. Căpitanului Rapidului, Costin Lazăr, tocmai i se năştea al doilea fecior, Nicolas Adrian. Avea să afle după meci. Noi, abia a doua zi. Voie bună în tribune, dar şi în loje. George (îmi permit să-i spun aşa lui Copos în virtutea celor câteva luni de foşti colegi de cancelarie la Liceul din Tăşnad şi a "lecţiilor" de tenis pe care mi le-a cam predat pe terenul înfiinţat la dorinţa lui în curtea aceluiaşi liceu), nu-şi putea ascunde satisfacţia unui joc deosebit al celor pentru care cheltuieşte anual circa 6-7 milioane de euro.

   Un Cola şi nişte floricele de porumb deosebesc atmosfera de azi de cea cu Ci-Co şi seminţe de floarea soarelui (mai rar de dovleac). După 4-0 arbitrul meciului se apropie de al patrulea oficial şi îi şopteşte oarece. După nici un minut revine pe marginea terenului şi sub pretextul unor indicaţii preia setul de cartonaşe uitate probabil la vestiar în antract şi îl strecoară în buzunarele echipamentului. "Uf! Bine că nu au fost probleme majore" cred că-şi închipuie Ionel Ivan şi totodată mi-aduc aminte că am păţit ceva similar pe teren la Abatorul în urmă cu vreo 15 ani. A doua zi mi-am dat seama că presa nu a remarcat incidentul. Oare cum ar fi reacţionat?

   La plecare simt o umbră în spatele meu care doreşte să se ascundă. Era George ce încerca să treacă neobservat de barajul de fotoreporteri, cameramani şi redactori. Din păcate "Înălţimea mea" de un metru şi ceva și suplețea lui Miron nu i-a permis să ducă la bun sfârşit intenţia. După 5-0 cred că a fost doar orgoliul la mijloc. A doua zi, în drum spre Satu Mare, savuram momentele petrecute şi îmi imaginam cum am să le descriu prietenilor, adică vouă, noua experienţă din templul giuleştean.

   Să revenim în 2022. Etapa a treia din cele două grupe (pentru titlu și pentru retrogradare) în care s-a divizat primul nostru eșalon fotbalistic are, pentru fiecare din ele, un cap de afiș și cel puțin câte un meci cu rezultat cunoscut. La perdanți chiar două. Dacă în grupa izbânditorilor trei din primele patru echipe clasate joacă acasă, la perdanți cinci din primele șase echipe joacă acasă. La o asemenea distribuție ne-am putea aștepta la cel puțin șase victorii ale gazdelor. CFR, UTA și Sepsi nu prea au cum să se încurce. Despre restul mai vorbim.

    Derbiul etapei cu siguranță se dispută pe Arena Națională, duminică de la ora 19. Orice rezultat ne dă cel puțin o certitudine. O victorie a gazdelor (FCSB) ne dă certitudinea că oltenii nu mai pot visa mai mult de locul trei, dar și pentru acela trebuie să lupte. Pe de altă parte o victorie a celor ce Fac Ce Spune Becali ne va face finalul de campionat mai palpitant, bucureștenii fiind la mâna lor pentru a se încununa. Un rezultat de egalitate ar trimite aproape sigur tricourile de campioni în Ardeal și titlul de vicecampioni în Pipera, iar o victorie a celor de la Univ. Craiova ar defini ocupantele podiumului, interesantă urmând să rămână doar lupta pentru ordinea de pe treptele inferioare ale platformei premianților.

   La Cluj, în Gruia, luni de la ora 21, meciul de închidere al etapei ar trebui să consființească victoria gazdelor (CFR) în fața saturaților din Regat (FC Argeș). Dar mai știi? Mingea tot sferică e și la noi, în Transilvania. Nu și-ar ierta Petrescu o sincopă în fața lui Prepeliță.

   Pe Voluntari și Farul nu le despart decât un loc în clasament și două puncte în top în favoarea primeia. Jocul de sâmbătă de la ora 17,30 le dă prilejul marinarilor să treacă în fața marinarilor de uscat (apropo de ancora de pe blazonul ilfovenilor). Hagi ar trebui să demonstreze că numeroșii lui internaționali merită laude. Sau... au obosit...?

   Prima partidă oficială de pe stadionul Rapid, la care sper să mă aflu și eu în tribune, se va desfășura sâmbătă de la ora 20,30. Ar fi fost derbi chiar dacă nu ar fi fost un început. Ce naiba! Doar joacă primele două clasate. Faptul că meciul se desfășoară la cea de-a doua clasată întărește termenul de derbi. Prima clasată, FC Botoșani, prin antrenorul ei Marius Croitoru, are toată simpatia mea pentru faptul că a acceptat ca această partidă să se desfășoare în Giulești. Ar fi avut dreptul să refuze acest lucru deoarece, oficial, Stadionul Giulești nu era trecut la începutul competiției pe hârtiile federației ca gazdă pentru partide din competiție.

   Partidele dintre juveții lui Mititelu și Mioveni (vineri, 19,30) și Sepsi - Clinceni (luni, 18) nu seamănă una cu alta. Dacă în prima nu se cunoaște cine pe cine încurcă, în cea de-a doua ardelenii sunt siguri de victorie și dacă joacă doar cu români.

   Același lucru se poate spune și despre întâlnirile Chindia - Dinamo (vineri, 20,30) și UTA - Gaz Metan (sâmbătă, 12). În prima se mai speră, în a doua Gazul disperă.

   Revin cu o nouă seară în Giulești!

  

Globe-trotter-ul Josef Suilen pășește pentru prima oară pe scena Filarmonicii Dinu Lipatti

   Poate că mă trageți de urechi pentru termenul globe-trotter asociat de numele dirijorului olandez Josef Suilen. Chiar dacă a înconjurat planeta de mai multe ori nu a făcut-o per pedes dar, vă asigur eu, pe toate scenele a urcat și a coborât pe propriile picioare. Cum altfel aș fi putut denumi succint un om a cărui stare de neliniște se transformă și performează doar atunci când descoperă o lume nouă, o cultură nouă, un buchet de artiști noi și un public nou?

   Precis că melomanii sătmăreni știu că Josef Suilen a mai fost la Satu Mare și era cât pe ce să dirijeze în capodopera de artă denumită Sala Filarmonicii Dinu Lipatti din Satu Mare. Doar pandemia a făcut ca acest lucru să nu se întâmple în martie 2020.

    Josef Suilen, 66 de ani, este un dirijor olandez care lucrează cu orchestre din întreaga lume. Este considerat a fi un dirijor cu un extrem simț de a capacita o orchestră, de a imprima simțurile sale și de a transpune în muzica emanată de bagheta sa o trăire deosebită. Este o forță puternică pe scena actuală a muzicii clasice.

   Datorită interesului și experiențelor sale în diferite stiluri muzicale (jazz, pop și bineînțeles muzica clasică occidentală), orchestrele, soliștii și publicul din întreaga lume l-au lăudat pentru originalitatea și interpretările sale entuziaste.

    Suilen a studiat dirijat de orchestră și clarinet la Conservatoarele din Maastricht și Amsterdam, absolvind „Summa Cum Laude”. În acei ani a avut lecții cu Bernard Haitink, Carlos Kleiber și Frans Brüggen. După studii s-a dedicat lucrului cu orchestre simfonice și de suflat din Țările de Jos, Belgia și Germania.

   A făcut numeroase turnee în acei ani. Pentru Joop van den Ende și Stage Entertainment a dirijat muzicalul larg apreciat „Les Miserables” la „Nieuwe Luxor Theatre” din Rotterdam și „Koninklijk Theatre Carré” din Amsterdam.

   În jurul anului 2010, Josef și-a dedicat lucrările orchestrelor simfonice și companiilor de operă din întreaga lume. De atunci a lucrat cu mai multe orchestre, printre altele: Orchestra de cameră din Mumbai din India, Orchestra de stat din Istanbul din Turcia, Orchestra simfonică din Guangxi din China și Tomsk, Samara, Murmansk în Rusia. În zilele noastre, Josef continuă să emoționeze publicul care lucrează cu orchestre simfonice și companii de operă din întreaga lume.

  În acest an a început un turneu de trei concerte în România. După ce pe 17 februarie a ridicat sala „Patria” în picioare la Brașov, dorește să facă același lucru cu noi, joi 31 martie, de la ora 18,30 (abonamentul cu nr. 35), în sala Filarmonicii Dinu Lipatti. De aici va poposi în Regat, mai precis la Pitești, joi 28 aprilie.

 

    Ne va impresiona împreună cu artiștii sătmăreni, șefi de partidă pe instrumentele preferate, Tussai Lizu - flaut și Incze Robert (clarinet) cu „Arii și dansuri antice - suita a treia - Siciliana” a lui Ottorino Respighi, „Simfonia concertantă pentru flaut și clarinet în Si Bemol Major” a lui Franz Danzi și bineînțeles Mozart cu „Simfonia nr. 33 în Si Bemol Major”

 

    Ottorino Respighi 

    S-a născut în secolul XIX și a murit în secolul XX la vârsta de aproape 57 de ani.  A fost un violonist, compozitor și muzicolog italian, binecunoscut pentru trilogia lui de poeme simfonice: Fântânile Romei (1916), Pinii din Roma (1924) și Serbările romane (1928). Interesul său muzical pentru muzica din secolele XVI, XVII și XVIII l-a determinat să compună piese pe baza muzicii din aceste perioade. De asemenea, el a scris mai multe opere, cea mai cunoscută fiind La fiamma.

   Familia Respighi era o familie de muzicieni. Giuseppe Respighi era profesor de pian; el l-a inițiat pe fiul său pe drumul muzicii și l-a învățat bazele interpretării la pian și la vioară încă de la o vârstă fragedă. Nu după mult timp de când a început să învețe să cânte la vioară, Ottorino Respighi a renunțat subit din cauza faptului că profesorul lui l-a lovit peste mână cu o riglă, atunci când a cântat un pasaj greșit. El a reluat lecțiile câteva săptămâni mai târziu, cu un profesor mai răbdător. Abilitățile sale la pian aveau inițial un nivel scăzut. Tatăl lui l-a surprins odată, când a ajuns acasă interpretând Studiile simfonice ale lui Robert Schumann, Ottorino învățând această piesă muzicală în secret.

   Respighi a studiat la Gimnasio Guinizelli timp de 2 ani, iar în 1892, s-a înscris la Liceo Musicale unde a studiat vioara și viola cu Federico Sarti timp de 7 ani. Printre primele compoziții completate și datate au fost Piccola Ouverture și Preludio pentru orchestră. Timp de 4 ani, Respighi a luat lecții de compoziție cu Giuseppe Martucci și de istorie a muzicii cu Luigi Torchi. A primit o diplomă pentru vioară în 1899 și și-a terminat studiile în anul 1901 cu grad avansat în compoziție. În acea vreme, a studiat cu mare interes și unele limbi străine, având o colecție impresionantă de atlase și dicționare^.

   După o perioadă petrecută în Rusia (despre care nu vreau să vorbesc) și Germania în 1902, Respighi s-a întors la Bologna cu scopul de a-și continua studiile de compoziție, studii care i-au adus o a doua diplomă. Din 1903 până în 1908, principala lui activitate a fost de prim violonist în „Mugellini Quintet”, fondat de compozitorul Bruno Mugellini.

   În 1909, a doua operă a lui Respighi Semirâma a avut un debutul și un succes considerabil. Cu toate acestea, el a adormit în timpul banchetului de după premieră, din cauza epuizării pricinuite de scrierea părților orchestrale; perioadele sale inconsistente de somn ar fi putut fi însă cauzate și de narcolepsie.

   Ottorino Respighi a continuat să compună până în ianuarie 1936, când sănătatea lui s-a deteriorat. El a decedat din cauza intoxicațiilor sangvine cauzate de trei transfuzii de sânge. A murit avându-i aproape pe prieteni și pe soția sa. După un an de la înmormântare, rămășițele lui au fost mutate la Bologna. Pe monumentul său funerar este înscris doar numele; datele nașterii și ale morții lipsesc, motiv pentru care nici eu nu vi le-am desvăluit.

Mormântul lui Respighi la Certosa di Bologna, Italia

 

 

 

Eu, Popescu

   Nimeni nu s-a gândit vreodată că Băsescu nu a fost informator. Era imposibil din poziția sa de căpitan de vas să nu i se fi trasat sarcini concrete în acest sens. Avea dreptul să aleagă dacă dorește să-și facă meseria pe care o iubește (cea de căpitan de vas) sau nu. Nu cred că a semna un act prin care admiți că devii informator înseamnă că și ești un om de nimic.

   Nu știu dacă Băsescu a dat în vileag sau nu vreun coleg pentru sentimente sau acțiuni împotriva comunismului, dar cel mai probabil că ar fi „turnat” pe cel care avea sentimente sau a acționat împotriva României? Este o poziție delicată și necesar de elucidat. Băsescu a turnat? Dacă a turnat, a turnat trădători ai comunismului sau ai patriei. E drept că pe acea vreme pentru mulți interesele comunismului se suprapuneau peste interesele românismului dar, pentru cei în al căror cap circumvoluțiunile erau mai sinuoase și nu prea netede, se poate trage o linie de distincție.

   Auzi, cică Popov. Eu am fost Popescu. Da. Și eu am semnat o hârtie din aia în care mi se cerea să derscriu acțiunile unor colegi de muncă. Ba chiar mă angajasem să trimit săptămânal sau lunar (nu mai țin bine minte) un raport în care să descriu ce mi se pare suspect la colegii mei. Mai ales cei maghiari. Vreo șase luni nu am trimis nimic și m-au chemat la sediu.

   Hai totuși să vă spun toată tărășenia cum am ajuns (cică) informator. Prin 1986 într-un apartament de la etajul doi al unui bloc din Tășnad se juca poker. Nu prea era legal. Eram vreo șase dar numai patru jucam. Era pălincă și coniac la discreție. Eu beam doar bere. Nu erau sume mari, dar nici mici pentru acea vreme. După vreo șase ore de joc, unul mai „slab pregătit”, pe care-l citeai de cum punea mâna pe cărți, a rămas fără bani. Mai precis fără vreun sfert din salariu.

   Nici una nici alta s-a sculat roșu de furie și ne-a amenințat că dacă nu-i dăm banii înapoi anunță miliția. Mai cu frumosul, mai cu îmbrânceli, doi dintre cei de la masă l-au făcut să plece. Pot garanta că s-a jucat cinstit. N-am participat niciodată la partide măsluite. Îmi plăcea jocul ca atare. Faptul că îți solicita memoria, comportamentul, intuiția și capacitatea de a pătrunde în tainițele altuia mă fascina încă din liceu. Prin facultate mă apucasem de bridge, un joc legal și mai complex decât pokerul, dar la Tășnad nu știa nimeni bridge așa că mai jucam câte un poker. Astăzi pokerul nu numai că este legal, ci unii îl consideră chiar un  sport. Poate chiar este un sport.

   În dimineața zilei următoare, era duminică, pe la ora 9, îmi bate la ușă un milițian pe care îl cunoșteam. Era îmbrăcat civil. De fapt în Tășnad toată lumea cunoștea pe toată lumea. Îmi zice să vin cu el. Pe drum, glumind despre una alta, ne trezim în fața sediului miliției. Lasă glumele de-o parte și mă invită serios înăuntru. Mă pune să aștept într-o cameră în care erau doar două scaune sculptate și o masă din lemn greu. Dpă vreo 10-15 minute se deschide ușa, mă salută un locotenent major, soțul unei colege de la fabrică, după care se închide la loc. După alt sfert de oră însuși comandantul miliției din Tășnad de la acea vreme, pătrunde în camera cu vreo trei-patru file scrise și cu alte trei-patru albe.

   Discuția a pornit abrupt și mi s-a pus în vedere că știu despre partida mea de poker, mărturie fiind cele trei-patru coli scrise, și  că dacă nu devin informator al lor risc să plătesc o amendă usturătoare sau poate chiar să fiu închis. A plecat și mi-a zis că atunci când se întoarce să iau o decizie. Nu neaparat de frică, dar mi-am zis că să te pui rău cu ei nu prea este bine, mai ales că acasă aveam trei copii și o soție fermecătoare. Când s-a întors înapoi era deja scrisă și semnată declarația mea de proaspăt informator și îmi alesesem nume de cod Popescu, nume care după cum spunea el, numai noi doi îl știm.

   După cele șase luni în care nu am trimis nici un raport sunt chemat, de data asta de la serviciu, pentru a ridica un colet de la poștă. Pe naiba! M-au chemat tot la miliție. Le-am spus că îmi pare rău că nu am aflat nimic dubios, că toți sunt bine și că în birou se vorbește numai maghiara și eu nu știu limba. S-a cam mirat „colegul” că nu spun nimic, mai ales că din birou fugise un coleg în Ungaria, iar dintre muncitori alți doi părăsiseră țara.

   A fost ultima oară când m-au contactat pe această temă. Am rămas în relații bune chiar dacă nu le-am spus nimic. Fiți convinși că dacă ar fi fost cineva care să facă rău țării fie el român, țigan, maghiar sau milițian aș fi trimis un raport, chiar documentat, dar pentru că un coleg (Feri, pentru cei care își mai aduc aminte) își caută libertatea nu mă puteam înjosi. Nici măcar nu mi-am pus problema. Nu a fost o decizie. A fost mersul lucrurilor pe calea cea corectă.

   Cam așa s-a terminat povestea mea de informator. Peste vreo trei ani, în cireșarul lui '89 m-au făcut comunist. Așa, de azi pe mâine. Seara m-au anunțat și a doua zi dimineață la ora 5,30 fix am depus jurământul. Ce se întâmplase? Trebuia să vină un control de la București în fabrica noastră și în calitate de Șef al Unității Nucleare (funcție pe care o dețineam de vreo doi ani jumate) trebuia să fiu musai cu carnet de partid. Ori n-au știut, ori n-au vrut, e treaba lor. Eu nu mi-am mai dorit, dar... Pe la începutul facultății (1977) am vrut să devin membru de partid dar nu m-au primit. Aveam un dosar de libertin încă din armată și instrucțiunile erau să nu-i deranjez. Asta am aflat mai târziu, când mi-am dat seama câ între ideologie și practică este o prăpastie imensă.

   Hai Rapidu'! Că tot echipă muncitorească e. Ce dacă-s inginer!?

  

  

Fondatorul Orchestrei Filarmonice din Viena (1842) prezent pe scena Filarmonicii Dinu Lipatti din Satu Mare (2022)

    Lector universitar, doctor Oana Csiky din Cluj ne va purta la claviatura instrumentului ei cu coarde prin trei lumi diferite ale muzicii clasice. După uvertura operei în trei acte „Nevestele vesele din Windsor” compusă de Otto Nicolai în 1849 având ca sursă de inspirație creația cu același nume a nemuritorului William Shakespeare (1597), vom inspira „Concerul pentru pian nr. 2 în La Major” al lui Franz Liszt și vom respira „Variațiuni pe o temă de Haydn” ale lui Johannes Brahms.

    Pentru a ne putea lăsa fermecați de aceste capodopere ale muzicii universale este suficient să ne aflăm joi, 24 martie, înainte de ora 18,30 în foaierul Filarmonicii de Stat Dinu Lipatti din centrul Sătmarului nostru drag și, pe baza abonamentului cu nr. 34 sau a biletului procurat de la sediu, să pătrundem în arhitectura sălii de concerte. La pupitru ne va întâmpina sătmăreanul Ștefan Novak iar la pian, cum am spus, clujeanca prin adopție și craioveanca prin naștere Oana Csiky, membră a colectivului de cadre didactice al Academiei de Muzică Gheorghe Dima din inima Ardealului.

    Carl Otto Ehrenfried Nicolai 

    S-a născut pe 9 iunie 1810 la Königsberg și a decedat 39 de ani mai târziu, pe 11 mai la Berlin. A fost un compozitor și dirijor german. Nicolai a fondat în anul 1842 Orchestra Filarmonică din Viena. Opera lui cea mai cunoscută este Die lustigen Weiber von Windsor (Nevestele vesele din Windsor), inspirată de piesa omonimă a lui Shakespeare.

   Otto a fost primul copil născut al lui Carl Ernst Daniel Nicolai (1785-1857) și al Christianei Wilhelmine Lauber (1782-1854). După despărțirea timpurie a părinților, Otto a fost mai întâi luat de părinții adoptivi, o familie de producători de pian; Uneori el a trăit și cu unchiul său Ehrenfried. Tatăl s-a căsătorit apoi pentru a doua oară și și-a luat înapoi fiul în noua familie. În 1826 s-a născut Cassandra, sora vitregă a lui Nicolai

   Din anul 1827 până în 1830 studiază la Berlin, la Universitatea de Artă, cu Bernhard Klein (compozitie), Emil Fischer (vocal), Ludwig Berger (pian).

    Oana Csiky

  S-a născut în 1985, la Craiova şi a început studiile muzicale la Liceul de Artă Marin Sorescu din oraşul natal, la clasa de pian a profesorilor Lucia Cristea şi Liviu Pârvu, continuându-le la Cluj Napoca, la Liceul de Muzică „Sigismund Toduţă” cu prof. Kovács Zsófia. Între anii 2003-2007, studiază la Academia de Muzică „Gh. Dima” din Cluj Napoca, la clasa de pian a conf. univ. dr. Csíky Boldizsár, urmând să realizeze masteratul în artă muzicală tot în cadrul acestei instituţii superioare de muzică, între anii 2007-2009.

   Este premiată în mai multe concursuri naţionale şi internaţionale, amintind aici: Carl Filtsch – Sibiu, Pro Piano – Bucureşti, Festivalul Muzicii Maghiare – Bucureşti.  A participat la cursuri de măiestrie cu reputaţi pianişti: Walter Krafft, Csíky Boldizsár, Georg Sava, Pier Narcisso Massi, Theodor Paraschivescu. În anul 2006, obţine o bursă din partea Ministerului Culturii din România, iar în anul 2007 din partea Fundaţiei „Nova Harmonica” din Italia.

   În calitate de solistă, a susţinut diferite concerte cu orchestrele filarmonicilor din Craiova, Oradea, Sibiu, Arad, Târgu Mureş, Bacău, Chişinău, Satu Mare precum şi recitaluri solo atât în ţară, cât şi în străinătate (Ungaria, Germania, Austria, Italia). A colaborat cu dirijori de renume, dintre care amintim pe Gheorghe Costin, Mihail Agafiţa, Dumitru Goia, Walter Hilgers, Theo Wolters, Valentin Doni, Romeo Rîmbu, Cristian Sandu.

   Paralel cu activitatea solistică, evoluează în numeroase recitaluri camerale alături de prestigioşi interpreţi precum violonceliştii Cristian Florea, Török Zsolt, Csíky Borka, pianistul Csíky Boldizsár şi soprana Camelia Clavac. În vara anului 2013, susţine la Cluj-Napoca teza de doctorat cu titlul „Clara Schumann: interpret, muzician, compozitor”. În prezent, este lector universitar doctor al Academiei de Muzică „Gh. Dima” din Cluj.

 

 

Scopul scuză extremele?

    Titlul reprezintă o persiflare a unei binecunoscute expresii care îmi provoacă repulsie din punct de vedere moral. Ce se întâmplă atunci când nu există nici un scop bine determinat, dar se recurge la acțiuni dure, extreme, care produc rău cuiva și resentimente altora? Ce se întâmplă atunci când „cuiva” înseamnă vreo 50 de milioane de oameni iar „altora” coincide cu câteva miliarde de locuitori ai planetei. 750 de milioane de „altora” sunt aici la noi, în Europa.

   Scopul, bată-l Dumnezeu,  se schimbă mereu, în funcție de nereușitele de pe front. De fapt nu prea există un scop. Este o nălucă, o himeră cu contur mereu neclar și schimbător. O vraiște-n papură ce apare și dispare după cum i-i somnul muscalului. Ceas după ceas, din zori până-n chindie, mintea-i bolnavă improvizează stratageme de distrugere. De fapt de autodistrugere. Timpul nu-l va ierta!

   Noi, toți ceilalți, ne temem că nu avem variante. De fapt sunt, dar sunt prea multe și se încurcă una pe alta. Ar trebui strânse toate aceste variante într-un bol și judecate de un cap limpede. Atenție! Capul limpede nu trebuie să fie un singur om, ci un cumul de minți ad-hoc. Un cumul neaparat eterogen.

   Hai să ne căutăm extremele noastre din bătrânul nostru campionat de fotbal. În lupta pentru campionat extremele se numesc CFR, pe de o parte, și Voluntari, Farul respectiv Argeș pe de alta. Ultimele vor juca probabil și rolul de arbitri, nu neaparat pentru titlul de campioană cât mai ales pentru stabilirea ordinii celorlalte două locuri de pe podium. În această etapă arbitri despre care vă vorbeam joacă acasă.

   În cazul luptei pentru evitarea retrogradării situațua este puțin invers, adică cele din partea superioară a clasamentului au scopul contestabil (Botoșani, UTA, Sepsi și Rapid), la extrema sudică, Gazului Metan și Clinceniului nu le mai este de nimeni tăgăduită poziția direct retrogradantă. Arbitri par a fi Chindia și juveții pașoptiști. Arbitrii ăștia ar trebui totuși să fie atenți, pentru că dacă sunt prea darnici s-ar putea trezi în vâltoarea luptei pentru evitarea locurilor ce duc la baraj, locuri pe care deocamdată se lăfăie Mioveni și Dinamo. Particularitatea acestei etape este că toate echipele de pe locurile 2 - 6 joacă în deplasare.

   Derbiul etapei implică iar echipa constănțeană. Și eu am fost frustrat că Farul n-a primit lovitura de pedeapsă în meciul cu FCSB, dar Hagi n-avea voie să se plângă de acest lucru. Fără ajutorul consistent și continuu al arbitrajelor în perioada regulată n-ar fi fost între primele șase echipe ale campionatului. Acum (sâmbătă de la ora 20,30) trebuie să demonstreze fotbal în fața actualei și probabil al viitoarei campioane, CFR.

   Partida de la Voluntari (vineri, ora 20,30) ar avea un cuvânt puternic de spus în configurația podiumului. Univ. Craiova este cam obligată să câștige dacă mai speră la titlul de vicecampioană. Egalul n-ar fi decât o cimentare a podiumului, iar o victorie a gazdelor ar duce la părăsirea interesului tău, cititorule, pentru lupta pentru locul doi și s-ar îndrepta către lupta pentru locul trei.

   Normal, la Pitești, FCSB este din nou favorită (duminică, de la ora 19), dar nu mult a trecut de când din aceeași poziție au făcut ce a spus Becali și le-a pierit zâmbetul. Au lăsat un punct întreg și încă jumătate lui Prepeliță și pitpalacii săi (sâc!).

   Capul de afiș al grupei ce dorește să se salveze de la matineu este partida de la Botoșani (vineri, ora 17,30), dintre gazde și UTA, adică primele două clasate. Ca rapidist le doresc un egal, dar, din păcate, nu toți cei care citesc aceste rânduri sunt rapidiști. Cei mai mulți doresc o victorie a ardelenilor. Nu sunt puțini nici cei care suferă pentru Botoșani.

   Un caracter aparte, în parte decisiv, are și partida din Groapa de pe Ștefan cel Mare, unde gazdele, dacă nu câștigă, își pot lua vacanță până la baraj. O victorie a dinamoviștilor în fața secuilor din Sf. Gheorghe (duminică, ora 16) ar da puțină culoare acestei zone a clasamentului.

   Cam în aceeași situație se regăsește și partida de la Mioveni (luni, ora 20,45), ba chiar mai abitir. O victorie a gazdelor în fața nomazilor din Târgoviște iar implica direct pe oaspeți. Nu prea văd un asemenea deznodământ dar, de-a lungul timpului, am observat că balonul este sferic.

   Rapidulețul meu aș dori să-mi aducă din nou momente de bucurie sâmbătă de la ora 15,30. Așa ar fi normal dacă ținem cont că adversarul, Academica din Clinceni (trebuie să mă chinui să evit cacofonia; mult s-au gândit până au găsit denumirea asta?) și-a cam luat adio de la Liga I. Sper că pentru mult timp. Sentința este valabilă până vor reuși să strângă în jurul echipei vreo zece mii de suporteri din care măcar vreo trei mii să fie prezenți la fiecare meci.

   Cenușăreasa etapei se desfășoară din nou la Mediaș (sâmbătă de la ora 12,30). Am toată stima pentru galeria ardelenilor care nu ține cont de starea precară a echipei, de jocul fără noimă și îi încurajează pe juniorii titulari din minutul 1 și până la cinci sau șase la zero. Beneficiari vor fi juveții (Asamoah, Baeten, Bauza, Ondaan, Diallo, Huyghebaert, Kovacic, Van Durmen, Marquet, Paramatti, și Sidibe) lui Mititelu. Pe Napoli l-au botezat în Jiu.

   Opriți muscalul!

Din nou un Stradivarius va concerta pe scena Filarmonicii Dinu Lipatti

   Beethoven, Paganini și Mendelssohn-Bartholdy. Cine și-ar putea dori mai mult pentru o singură seară. Dacă mai spunem că Uvertura Egmont, Concertul pentru vioară nr. 1 în Re Major respectiv Simfonia Italiană nr. 4 în La Major vor fi interpretate la un Stradivarius de către Răzvan Stoica și că la pupitru bagheta magică va fi mânuită de Cristian Spătaru nu cred că va mai fi un loc în sala de concerte Dinu Lipatti din Satu Mare.

   Evenimentul de excepție va avea loc joi, 17 martie de la ora 18,30 și sunt valabile abonamentele cu nr. 33. Bineînțeles că cei care mai apucă un bilet de la casa de bilete a instituției de cultură va fi de asemenea favorizat cu un loc în sală.

   După cum știți Uvertura Egmont a fost compusă în 1809-1810 de Ludwig pentru piesa de teatru cu același nume scrisă de Johann Wolfgang von Goethe, iar premiera a avut loc în 1810 la Burgtheater din Viena.

   Despre Paganini s-au scris și se vor mai scrie multe. Am ales pentru dumneavoastră o istorioară cu iz dramatic rescrisă de Costin Turchilă în 2008.

   „Peste o jumătate de veac a durat sinistra aventură a sicriului cu rămăşiţele pământeşti ale lui Niccolò Paganini. Această istorie neagră, încă suficient de misterioasă, este de-a dreptul incredibilă pentru o minte cât de cât sănătoasă. Să recapitulăm. 

   În după-amiaza zilei de joi 27 Mai 1840, la ora 5.00, Paganini moare în casa Contelui de Cessole din Nisa, în urma unui violent atac de tuse, urmat de hemoptizie. După exact cinci luni urma să împlinească 58 de ani.

   Starea din ziua respectivă nu prevestise sfârşitul. La ora prânzului, bolnavul se aşezase la masă. E adevărat că de zece zile nu mai scrisese un rând şi vorbea în şoaptă. Preotul Caffarelli, în a cărui parohie se afla casa contelui, nu-l putuse spovedi cu câteva zile înainte din cauza acceselor de tuse şi a vărsăturilor. Bolnavul îi promisese că-şi va scrie spovedania pe o tăbliţă de ardezie. Reputaţia neagră, conform căreia marele violonist şi-ar fi vândut sufletul Satanei, ajunsese şi la înaltele feţe bisericeşti, sau la ele în primul rând. Preotul povesti episcopului de Nisa, Galvano Domenico, cum că pe pereţii camerei în care stătea Paganini s-ar fi aflat patru tablouri indecente şi că bolnavul nu dădea nici un semn de pocăinţă. Tablourile nu erau altceva decât copii ale unor picturi celebre de la Vatican şi Galeria Farnese.

   Prin testament, artistul ceruse să fie înmormântat fără pompă şi mai ales fără să i se cânte un recviem. Dorea doar o sută de mise celebrate de călugării capucini. Totul părea a decurge normal, în ciuda cortegiului de zvonuri. Mulţimea se îngrămădea la catafalcul din casa contelui, să vadă chipul uşor diabolic, cu nas acvilin şi mâinile cu degete lungi, parcă supranaturale, care revoluţionaseră tehnica violonistică. Verdictul vine însă rapid: episcopul Galvano refuză să elibereze autorizaţia de înmormântare, considerând că un eretic ca Paganini nu poate fi înhumat în cimitir.     

   Recursul la verdictul de erezie, făcut de prietenii muzicianului, este respins, mărturia preotului Cafarelli fiind considerată o dovadă de neclintit. Sicriul este dus în taină în pivniţa casei.
   Încercarea de a obţine autorizaţia de înmormântare în cimitirul din Genova, oraşul natal al lui Paganini, eşuează, în ciuda intenţiei regelui Carol Albert de a o aproba. Guvernatorul Genovei, Filippo Paolucci, interzice aducerea sicriului la Genova, iar cardinalul Tardini recomandă înmormântarea ereticului în cimitirul protestanţilor sau în oricare alt cimitir necatolic, în secret.
   Este interzisă publicarea în ziarele din Genova a vreunui articol despre Paganini. După un an şi jumătate, fiul muzicianului, Achille, obţine o audienţă la papa Grigorie al XVI-lea, în urma căreia se hotărăşte o nouă anchetă. Între timp sicriul este mutat din pivniţa casei la Spitalul din Nisa, apoi la Lazaretul din Villafranca. Nu poate rămâne nici aici: în şuieratul vântului unii spun că aud strigăte de strigoi. Suficient pentru suspiciunea că, odată descoperit, sicriul cu trupul „ereticului” ar fi considerat cauza tuturor nenorocirilor. Aşa că este îngropat noaptea lângă zidul unei fabrici de ulei, dar locul se dovedeşte precar, pământul fiind îmbibat cu reziduuri de la presele de ulei.

   De aici încolo detaliile sunt neclare, transformând cumplitul episod în legendă. Posibil ca sicriul să fi fost dus de Contele de Cessole pe insula Saint-Ferréol, lângă Coasta de Azur. Se ştie cu exactitate, din certificatul de transport, că în 22 Aprilie 1844, barca Maria Magdalena îl aduce în portul Genova. Din certificatul respectiv aflăm că defunctul baron Paganini „a fost îmbălsămat după toate regulile artei”, aşezat într-o cutie de zinc închisă ermetic şi pusă într-un coşciug de lemn de nuc, la rândul lui pus într-un paralelipiped de lemn alb. Poliţia genoveză aprobă transportul sicriului la vila lui Paganini şi înmormântarea într-un loc profan.

   Cu greu, Achille obţine în 1845 aprobarea unei slujbe religioase în Biserica Steccata a Ordinului Cavalerilor Sf. Gheorghe din Parma şi apoi reînhumarea în grădina Vilei Gajona. În vila de la Parma, rămăşiţele pământeşti ale muzicianului de geniu rămân 20 de ani, până în 1876, când nepotul său, Attila Paganini, fiul lui Achile, obţine de la Vatican anularea hotărârii de erezie.
   Niccolò Paganini poate fi în sfârşit înmormântat într-un cimitir catolic, la Parma. Aventura neagră pare a se fi încheiat.

   În 1893, la insistenţa violonistului ceh Franti¹ek Ondøièek, Achile Paganini deschide sicriul tatălui său. Chipul defunctului era conservat impecabil, dar din trup nu mai rămăsese decât scheletul…
   Şi pentru că nu era de ajuns, în 1896 Primăria oraşului Parma hotărăşte mutarea cimitirului.”

   200 de ani au trecut de când a fost compusă Simfonia Italiană a lui Mendelsshon. 223 de ani au trecut de când s-a născut  Mendehlson. E greu de înțeles cum la doar 23 de ani să ai o asemenea acuratețe, astfel încât să transpui pe portativ un atât de complex mesaj.

   Să nu uităm că Mendelssohn a fost profund influențat de muzica lui Johann Sebastian Bach. Stră-mătușa sa Sarah Levy (născută Itzig) a fost eleva fiului lui Bach, Wilhelm Friedemann Bach și a sprijinit-o pe văduva altuia din fiii săi, Carl Philipp Emmanuel Bach. A colecționat o serie de manuscrise ale lui Bach. Muzica lui Bach, care la începutul secolului al XIX -lea căzuse într-o relativă uitare, se bucura de un profund respect din partea lui Zelter, profesorul lui Felix. În anul 1829, cu sprijinul lui Zelter și cu ajutorul actorului Eduard Devrient, Felix a aranjat și a dirijat la Berlin un spectacol cu oratoriul Matheus Passion (Patimile după Matei) de Bach. Orchestra și corul proveneau de la Berlin Singakademie, al cărei principal dirijor era Zelter. Succesul reprezentației (prima de la moartea lui J.S. Bach, în 1750) a reprezentat un element important pentru scoaterea din uitare și relansarea muzicii lui Bach, inițial în Germania și apoi în întreaga Europă.

   La numai 20 de ani, Mendelssohn a avut un succes răsunător. Cu această ocazie, Felix a făcut una din puținele referiri la originile sale etnice: A fost nevoie de un actor și de un fiu de evreu ("Judensohn") pentru a readuce la viață cea mai măreață muzică creștină a lumii.

       Tot Mendelssohn a reaprins și interesul pentru lucrările lui Franz Schubert. El a dirijat în premieră Simfonia nr. 9 în Do Major de Schubert, la Leipzig, pe 21 martie 1839, la peste zece ani de la moartea compozitorului.

 

 

 

Gala „The Voices of Business Awards” organizată de Transilvania Business la Satu Mare a fost un succes

    23 de firme din Top 50 de societăți sătmărene aflate în fruntea economiei județului și-au ridicat trofeele în după-amiaza zilei de joi, 10 martie în cadrul galei „Premiile Vocile Afacerilor” la hotelul Aurora. Poate unii ar spune că a fost o prezență slabă. Vă asigur că nu este așa. Primele contacte au început în urmă cu două luni și faptul că 46% din stâlpii economiei județului au fost prezenți în același timp, în același loc, împărtășindu-și și împărtășindu-ne din experiențele lor este o realizare nu lipsită de importanță.

   Organizatorul acestui eveniment de excepție este trustul de presă Transilvania Business (Târgu Mureș, manager Aurelian Grama), al cărui produs principal este revista „Transilvania Business”, revistă ce reprezintă o radiografie a economiei din Ardeal, Banat, Crișana, Maramureș, Sătmar..., adică de dincoace de Carpați, pe care o face cunoscută în întreaga țară și, prin expoziții, meetinguri economice, curse aeriene... în întreaga lume. Cu un tiraj de 6000 de exemplare (auditat BRAT) revista are un impact puternic asupra mediului economic național, reprezentând o punte de legătură și un centru de influență pentru și între societățile mici și mari de la temelia sistemului de afaceri.

   Cei peste 10 ani de experiență, cu o frecvență de 10 numere pe an (Transilvania Business a ajuns la numărul 107 în condiții grafice de excepție), reprezintă o garanție asupra acurateții informațiilor pe care le așterne sub ochii cititorilor, majoritatea acestor informații venind de la somități în domeniu, oameni care au dovedit prin realizări că știu ceea ce spun și vorbesc despre ce au făcut.

   Alcătuirea topului a fost făcută de către Transilvania Business strict pe baza cifrelor rezultate din realizările fiecărei societăți economice în parte. Criteriile luate în considerare sunt absolut transparente și verificabile și se referă la anul 2020. În fiecare din cele 15 județe din vestul Carpaților se desfășoară un astfel de eveniment pe parcursul lunilor martie - iunie a.c., Satu Mare fiind al doilea pe această listă după evenimentul de la Oradea.

   Pentru a vă descrie ponderea pe care o au criteriile pe care s-a stabilit Top 50 în fiecare județ o citez pe Ligia Voro, redactorul șef al revistei: „...capitaluri proprii (30%), active imobilizate (25%), profit (20%), cifră de afaceri (15%) și salariați (10%). Cele 50 de firme din fiecare județ (20 cu capital românesc, 20 cu capital străin și 10 cu capital mixt) au fost alese după criteriul cifră de afaceri după care au fost ponderate fiecare conform criteriilor descrise...”.

   Topul firmelor sătmărene

   Capital românesc: Unicarm (Vetiș), Agrotex (Carei), Alconor (Carei), CBA (Satu Mare), Polipol (Foieni), Barta Ati (Satu Mare), Vereș Agro Prod (Pișcolt), Florisal (Satu Mare), Schwab (Ardud), Avril (Negrești), Sat An (Carei), Casco (Satu Mare), Abo Mix (Satu Mare), Prodeximp (Satu Mare), FGH (Carei), Lescaci (Negrești), Lubexpert (Satu Mare), MW Trade (Carei), FAD 22 (Negrești) și Ardealul Trading (Carei).

  Capital străin: Zollner (Satu Mare), Autonet (Satu Mare), Electrolux (Satu Mare), Contitech (Carei), Draxlmaier (Satu Mare), Delfingen (Vetiș), Sumiriko (Satu Mare), Sondex (Tășnad), Somipress (Satu Mare), Top Design Furniture (Medieșu Aurit), Iron Company (Vetiș), Alu Menziken (Medieșu Aurit), Woco (Satu Mare), SFL Technologies (Tășnad), GM Developement (Apateu), BH Chemical Impex (Satu Mare), Zauner (Satu Mare), Sam Mills (Botiz), Agromexim (Satu Mare) și Henrik Hansen (Satu Mare).

   Capital mixt: Promat (Tășnad), Tarr (Satu Mare), Gama & Gama (Culciu Mare), Topagrar (Craidorolț), Europrima (Satu Mare), Geiger Company (Satu Mare), Electric & Gas Power Trade (Satu Mare), Carel Woodworks (Vetiș), Stahlbau Hermann (Carei) și Secondtextilia Sam (Dorolț).

   Am lăsat intenționat pentru final să scot în evidență prezența la eveniment a unui important om de afaceri sătmărean, Adelin Ghiarfaș, deghizat în funcționar public (viceprimar). În afara celor 50 de firme premiate, s-au aflat printre invitați și trei firme care se află într-un moment de inflexiune: schimb de generații: Plastica, Lebăda și Fashion Grup.

   Celor care nu au reușit să fie prezenți le voi înmâna personal trofeul și câteva din produsele Transilvania Business (reviste, monografii...) în următoarele două săptămâni.

   Gruiță Ienășoiu

   

  

   

Creedence Clearwater Revival

    John Cameron Fogerty și credința lui în renașterea apei limpezi ne-a pigmentat unora dintre noi tinerețea cu vise și visuri. O formație care în patru ani (1968 - 1972) a trăit cât altele într-o viață. Vă este simplu acum să vă amintiți de puritatea versurilor care colorau un rock and roll specific californian. Câteva apăsări pe taste și veți fi inundați de o muzică de calitate.

   Un alt lichid este asăzi la modă. Combustibilul lichid crează, mai precis a creat, o isterie generală care s-a extins în întreaga țară. De preferat ar fi să judecați la rece și să nu mai folosiți ca surse de informații pe cei care de regulă promovează senzaționalul și emoția negativă. Ignorați aceste surse de informații. Treceți printr-un lighean cu apă limpede și rece atunci când aveți impresia că cineva vă persuadează. Eventual ascultați Creedence-i.

   Panica s-a răspândit și în campionatul nostru de fotbal. Atât în partea sa superioară, unde lupta pentru locul trei ar putea deranja serios fotoliul celor care cred că au locul doi asigurat, cât și faptul că mă aștept la o bulversare serioasă a părții inferioare a clasamentului unde locurile 13 și 14 ar putea fi ocupate de cu totul alte echipe decât cele care disperă asatăzi pe ele.

   Derbiul etapei va fi pe Arena Națională, luni de la ora 21, unde FCSB reîntâlnește după scurt timp, coșmarul Hagi. Cred că punctele se vor îndrepta din nou către litoral tocmai pentru a pune capăt șușotelilor de la colț de Cișmigiu (n.a. - ce vremuri?). Maradona din Carpați va trebui să-și apere blazonul. Nu mi-a plăcut niciodată acest supranume a lui Hagi. Mai bine îi spun starului argentinian Hagi de pe Aconcagua.

   Partida CFR - Voluntari (sâmbătă, ora 20,30) este al doilea cap de afiș al etapei. O victorie a ardelenilor coroborată cu un rezultat normal în derbiul etapei ar pune capăt speculațiilor legate de campioana României în această ediție de campionat.

   Lupta pentru a treia treaptă a podiumului, în care sunt implicate și echipele din disputa de vineri (ora 20,30) de la Craiova, este interesantă. Universitatea și Argeșul vor da drumul la joc, ambele neavând motiv să se baricadeze în apărare. Oltenii nu au această știință iar argeșenii nu se mai pot mulțumi doar cu un egal dacă au năzuințe.

   Partidele din grupa celor care se bat pentru evitarea retrogradării nu prea au un cap de afiș. Decizia federației de a programa în prima etapă acasă pe cei de pe prima poziție împotriva ultimului loc, celor de pe poziția a doua repartizându-le ca adversar penultima clasată ș.a.m.d., a făcut ca două partide, Botoșani - Gaz Metan (luni ora 18) și UTA - Clinceni (vineri, ora 17,30) să aibă favorite certe.

   Alte două partide, Rapid - Dinamo (duminică, ora 20,30) și Sepsi - Mioveni (duminică, ora 17,30), vor trebui să dovedească faptul că oaspeții chiar au de gând să scape de locurile otrăvite. Toate aceste patru echipe speră ca întâlnirea de la Ploiești (probabil) dintre Chindia și juveții lui Mititelu să se termine la egalitate. Jocul va începe sâmbătă de la ora 17,30.

   Clearwater revival în Rusia și Ucraina!

Firmele de top din județ vor fi premiate în cadrul galei The Voices of Business

   Gala The Voices of Business Awards, al doilea eveniment eveniment de business organizat de revista Transilvania Business în 2022 (după cel de la Oradea care s-a dovedit un succes), va avea loc la Restaurantul Aurora, joi 10 martie. În cadrul galei 50 de firme din județul Satu Mare vor primi trofeul „Companie de elită” pentru rezultatele financiare din 2020.

 

 

    Topul a fost realizat de revista Transilvania Business (TB) în 15 județe din Transilvania și Banat având la bază cinci criterii economice: cifra de afaceri, profitul net, numărul de angajați, activele imobilizate și capitalurile proprii.

    Joi seara vor primi trofeul „Companie de elită” 20 de firme cu capital românesc, 20 de firme cu capital străin și 10 firme cu capital mixt. De asemenea, au fost oferite premii speciale unor companii sau organizații din județul nostru.

   La eveniment sunt așteptați oficialități la nivel înalt din cadrul conducerilor administrative ale județului și municipiului Satu Mare.

„Apreciez și respect gestul dumneavoastră de a ne onora evenimentul sătmărean din seria de think tank-uri The Voices of Business Awards! Vrem să ducem mesajul dumneavoastră, și unitar, dar și distinct pe industrii – agricultură – servicii … spre Bucuresti și spre Bruxelles, către echipa din eșaloanele 2-3 care au deja 10-15 ani în structurile de conducere ale noii capitale economico – financiare a Europei! Premiile în sine, un simbol artistic al TB – florile – integramele oferite elitelor din business-ul sătmărean sunt o formă de apreciere la alt nivel a percepției revistei noastre despre viitorul economiei românești! Seria de evenimente va parcurge reședințele județelor din Banat și Transilvania în fiecare joi până în 26 iunie 2022”, a declarat Aurelian Grama, fondatorul Transilvania Business.

   După debutul de la Oradea, Gala The Voices of Business Awards va fi organizată în perioada următoare în județele: Satu Mare, Sibiu și Timiș (martie); Brașov, Bistrița-Năsăud și Harghita (aprilie); Covasna, Alba, Maramureș și Hunedoara (mai); Cluj, Sălaj, Caraș-Severin și Arad (iunie).

 

Două evenimente cu dedicație în această săptămână la Filarmonica Dinu Lipatti

    Din ce în ce mai drag ne este să pășim în foaierul și în sala de concerte ale celui mai important centru de cultură al județului nostru. Programul instituției, ca un caleidoscop, are un caracter universal. Încerc să spun că se adresează tuturor categoriilor de cetățeni, de la cei mai mici până la octogenari și de la diletanți la profesioniști. Cele două evenimente din această săptămână au ca puncte de reper ziua de 8 Martie și, împreună cu Trupa „Harag György, crearea „Casei Zânelor”, ultimul fiind un proiect de suflet a celei care a fost Löchli Tünde (“Cel mai bun mod de a ne regăsi pe noi înșine este să ne pierdem în slujba altora” spunea Tünde, citândul pe Mahatma Gandhi).

                                                         Löchli Tünde

 

  Marți vom asculta un „Recital cameral de ziua femeii” susținut de sătmărenii Székely Alpár - vioară, Abos Gyözö - violă și tășnădeanca Czumbil Bernadette - pian. Pentru acesta sunteți așteptați înainte de ora 18,30 în sala de concerte însoțiți de abonamentul cu numărul 31 sau cu biletul procurat de la sediu. În program lucrări de Pablo de Sarasate, Max Bruch, Johannes Brahms, Georg Friedrich Händel, Johan Halvorsen și Carlos Gardel.

   Joi ne vom reîntâlni cu opereta. Dirijorul Nagy Gergö va slaloma printre creațiile de gen ale geniilor Johann Strauss, Kodály Zoltan, Emmerich Kalman, Franz Lehár. El se va baza pe interpretările, sperăm noi de succes, ale soliștilor Barabás Zsuzsa - soprană și Tony Bardon - tenor. La eveniment, pe lângă posesorii de bilete, vor putea participa și posesori ai abonamentului cu nr. 32.

   Asupra acestui al doilea eveniment ne vom opri un pic deoarece are un caracter special. De fapt să o lăsăm pe Emöke Kovacs, directorul Filarmonicii de Stat Dinu Lipatti, să ne povestească:

   Filarmonica de Stat Dinu Lipatti, împreună cu Trupa Harag György din cadrul Teatrului de Nord și Asociația „Noe Partium” s-au unit pentru o cauză nobilă: nu doar pentru a-i aduce un omagiu președintelui asociației, recent trecută în neființă, Löchli Tünde, ci și pentru a da o mână de ajutor în realizarea ultimului ei mare proiect, al cărui scop este de a crea „Casa Zânelor”. Aceasta va fi prima „casă arcă” din România, casă care va fi căminul tinerilor cu dizabilități din Casa Zâmbetului din Micula. Aceștia, după ce cresc, după ce părinții lor părăsesc rândurile celor vii sau când nu îi mai pot crește, vor găsi un loc de refugiu în acest haos general pe care noi îl numim viașă normală. Astfel, seara de operetă va fi un concert caritabil prin care dorim să sprijinim realizarea acestui vis măreț! Vă invităm cu mare drag să faceți parte din acest proiect nobil!

    Gergő Nagy 

   A început studiul pianului din dorinţa de a o imita pe mătuşa lui care cânta la orgă în biserica oraşului natal, Tăşnad, din jud. Satu-Mare. A făcut primii paşi în lumea muzicii cu profesoara dr. Bernadette Czumbil cu care menţine o strânsă legătură şi în prezent şi cu care în 2013 a susţinut mai multe recitaluri la 4 mâini, atât în ţară cât şi în străinătate.

Dirijorul Nagy Gergö

Din 2006 este elev al Liceului de Muzică „Sigismund Toduţă” din Cluj-Napoca la clasa prof. Zoltán Horváth iar în 2010 este admis primul, cu notă maximă la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” tot din Cluj-Napoca la clasa prof. univ. dr. Adriana Bera. În 2012 devine bursier „Erasmus” la „Haute Ecole de Musique” din Lausanne - Elveţia, unde se perfecţionează sub îndrumarea pianistului şi dirijorului Jean Francois Antonioli.

   A urmat cursuri de măiestrie cu Georg Sava (Germania), Imre Rohmann, Tünde Kurucz, Martin Hughes (Austria), Finghin Collins (Elveţia), Peter Nelson – acompaniament de lied (Germania), Balázs Szokolay şi Gábor Eckhardt (Ungaria).

   Este laureat al mai multor concursuri naţionale şi internaţionale, printre distincţiile obţinute numărându-se Marele Premiu al Festivalului Bach (Cluj-Napoca, 2009) şi Premiul I la Olimpiada Naţională de Interpretare Muzicală (Bistriţa, 2010). În 2011 a fost distins cu Premiul III la Concursul Internaţional de Pian din cadrul Festivalului Internaţional „Liszt200” de la Cluj-Napoca.

   Gergő Nagy a susţinut recitaluri atât în ţară cât şi în străinătate, putând fi ascultat pe scenele din Bucureşti, Cluj-Napoca, Târgu-Mureş, Bistriţa, Carei, Acâș, Budapesta (Ungaria), Lausanne (Elveţia) şi Dürnstein (Austria). A fost solistul Filarmonicii din Satu-Mare şi al orchestrei „Antonin Ciolan” a Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, cântând sub bagheta dirijorilor Ştefan Novák şi Gheoghe Victor Dumănescu.

   În 2014 a colaborat la festivalul şi cursul de măiestrie „Academia Sighişoara” ca pianist acompaniator la clasa de canto. 

   Și-a făcut debutul ca dirijor în 2021 la Opera Maghiară din Cluj Napoca cu opera „Cavalleria rusticana” de P. Mascagni. În prezent este corepetitor la Opera Maghiară din Cluj-Napoca și student doctorand la Școala doctorală „Sigismund Toduță” a Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca.   În 2019 începe un a doilea masterat la Facultatea Teoretică a Academiei de Muzică „Gheorghe Dima”, specializarea dirijat, avându-l ca maestru pe Gheorghe Victor Dumănescu.

     

Talent

   Toți oamenii de pe planetă au cel puțin un talent. Unii au talentul de a fi multilateral talentați. Alții excelează doar în una-două direcții. Ideea este de a fi conștient de direcția talentului său. De sensul pentru care are aptitudini mai apropiate de excelență față de marea majoritate a locuitorilor planetei. Pentru descoperirea, conștientizarea și antrenarea talentului fiecăruia sunt răspunzători diferiți factori umani de-a lungul timpului. Primii sunt părinții. Apoi educatorii, incluzând aici de la doamnele din creșe până la profesorii din liceu. În ultimul rând eul fiecăruia este definitoriu în descoperirea talentului. Toți pot fi implicați sub o formă sau alta în dezvoltarea unui copil/adolescent în direcția talentului său.

   Părinții sunt primii și cei mai importanți. Ei pot fi sprijin sau, din contră, piedică în calea căutării și dezvoltării sensului pentru care a fost creat odorul lor. Unii părinți doresc ca urmașii lor să le calce pe urme și nu caută să descopere talentul copilului lor. Foarte rar se întâmplă ca juniorul să depășească prin talent, talentul părinților lui. Cei mai periculoși sunt părinții care nu și-au îndeplinit țelul din viață și vor cu orice preț ca pruncul lor să reușească ce n-au reușit ei. Aceștia pot fi habotnici.

   Educatorii, prin propriul exemplu, sau prin observație obiectivă pot deveni idoli sau doar simple cadre de orientare spre adevăratul sens al vieții inocentului pe care îl au de modelat. Nu contează dacă e idol sau doar un sprijin. Valoarea educatorului este dată de descoperirea talentului și capacitatea de a-i insufla dragoste subiectului pentru domeniul respectiv. Fie că-i vorba de artă, sport, cultură, comunicare, meserie, știință... Orice în afară de câștig. Câștigul, în special cel financiar, trebuie să fie o consecință, nu un scop.

   Eul este cel care desăvârșește sau nu ceea ce au sculptat brut părinții și educatorii. Eul este pasărea măiastră a mitologiei românești sau stângul lui Hagi. Este Bill Gates sau Einstein. Deasemenea poate fi propriu-ți giulgiu.

   Ultima etapă a sezonului regulat are ca efect doar stabilirea ordinii în cele două semicampionate în care se divide turul principal. Cred că am mai spus asta dar mă văd obligat să repet. Corect este sezonul regulat, nu regular. Regular înseamnă conform regulamentului și ambele diviziuni sunt conform regulamentului. Faptul că la FRF nu sunt cunoscători ai limbii române nu înseamnă că și noi trebuie s-o pocim.

   Avem două derbiuri care ar mai putea avea un efect asupra podiumului campionatului. Este vorba de partidele de duminică și luni seara de la ora 20,30. Duminică FCSB - Voluntari ar putea fi partida care să șteargă sau nu pretențiile către podium ale lui Ciobotariu și ai lui. În caz că cei ce Fac Ce Spune Becali nu câștigă, verdictul va fi dat luni seară de disputa dintre Universitatea Craiova și Farul.

   Tot luni seară, concomitent cu partida din Bănie, se va disputa partida dintre Botoșani și Argeș. Motivul pentru care a fost programată la aceeași oră este că la data la care s-a făcut țintarul etapei se bănuia că în aceste două jocuri se va stabili una, sau chiar două, din participantele la grupa pentru deciderea campioanei. Scriu aceste rânduri înainte de partida dintre Argeș și FCSB din etapa precedentă, dar nu cred ca rezultatul jocului de la Pitești să-mi răstoarne ideile.

   Partida păcii se dispută la Cluj duminică de la ora 17,30 unde Dinamo vrea doar să joace, iar CFR vrea doar să câștige. Vedem ce-o ieși.

   Partidele Sepsi - Craiova 48 (vineri, ora 20,30) și Rapid - Clinceni (sâmbătă, 20,30) au ca favorite gazdele. La Sf. Gheorghe se întâlnesc doi antrenori ce altădată erau idoli în campionatul italian, iar la Mioveni (unde propbabil va fi gazdă Rapidul) un alt idol al unei părți a Italiei. Mutu nu i-a lăsat șansa lui Iosif să se despartă de Rapid cu o victorie. E adevărat că este pozitiv să pornești într-o aventură cu o victorie facilă.

   Cenușăreasa etapei este partida Gaz Metan - Chindia (duminică de la ora 15).

   Stop Război!