Interpretări etapa a II-a, program etapa a III-a

    După două etape desigur că nu putem trage niște concluzii dar cred că este bine să scoatem în evidență părțile pozitive și cele negative din debutul campionatului nostru de fotbal. Mă bucur că am constatat mai multe aspecte pozitive: partide mai spectaculoase decât cele disputate în debutul anului trecut; goluri mai multe, avem o medie de 2,5 goluri pe meci; spectatori mult mai mulți, normal după ce „U” și Petrolul au luat locul Clinceniului. I-am pierdut pe dinamoviști iar Sibiul și Mediașul au un echilibru din acest punct de vedere.

    Mioveni - Farul 0 - 2. Rezultat cât se poate de normal. Diferența de calitate a titularilor și a băncilor tehnice nu putea să născocească altceva. E a doua oară când mă impresionează Kiki în prima repriză și devine banal în a doua.

   Voluntari - Botoșani 0 - 1. Mă bucură rezultatul dar bănuiesc cu nu toate au fost normale în acest meci. Plecarea lui Tamaș (neplătit) și capul plecat al lui Ciobotariu (lui și câtorva jucători nu li s-au onorat bonusurile de performanță promise) mă fac să cred că în curând va interveni o ruptură.

   Sepsi - Argeș 4 - 0. Un alt rezultat normal. Atenție! Nu pentru că piteștenii ar fi jucat slab, ci pentru că Bergodi și ragazzi lui practică cel mai frumos și mai spectaculos fotbal la ora aceasta. Nici nu știu pe cine să remarc pentru că aș nedreptăți pe ceilalți.

   48 Craiova - CFR 3 - 1. La prima vedere pare o surpriză, dar nu e. Se pare că ceferiștilor nu le mai plac metodele lui Dan Petrescu și îl sabotează. Am văzut jocul CFR-ului de miercuri din Cupa Confederației cu echipa din Andora. Dacă ar fi fost 2 - 0 pentru gazde prin minutul 30 nu ar fi fost nici o minune după aspectul jocului. După pauză, ciudat, a intervenit arbitrul și le-a oferit victoria alor noștri într-un mod rușinos. Le-a oferit un 11m cu care au egalat, în loc de 11m pentru gazde a fluierat simulare și l-a eliminat (prin min. 50) pe cel mai bun jucător al gazdelor, care primise primul galben la celălalt 11m, inexistent. Până pe final comediantul a mai eliminat un jucător al gazdelor, de data asta corect, pentru agresivitate excesivă. Trebuie să menționez că meciul nu avut reluări de faze așa încât este posibil să greșesc.

   „U” Cluj - Univ. Craiova 1 - 1. Clujul merită acest punct pentru dăruire și public (nu au fost prea mulți la Mediaș din cauza Untold-ului). Oltenii ar fi meritat trei puncte pentru jocul practicat. Cine să mă mai înțeleagă? 

   Rapid - FCSB 2 - 0. Meciul Rapidului cu FCSB mă gândesc că majoritatea dintre voi l-ați urmărit, motiv pentru care am să mă opresc doar asupra arbitrajului conjudețeanului nostru Istvan Kovacs. De nenumărate ori am spus că un meci de fotbal (nu numai) nu poate fi condus de la un cap la altul fără greșeală. Eu în cei 21 de ani de arbitraj nu am reușit. Nici Istvan nu cred că a reușit vreodată. În meciul de duminică a avut 4 greșeli mai evidente. Câte două în favoarea, sau defavoarea, fiecărei echipe. Dacă la cele două greșeli care l-au vizat de fiecare dată pe Dugandzic (Rapid) nu l-a ajutat, inexplicabil, asistentul, ratarea unui avantaj clar în favoarea FCSB-ului în prima repriză, pentru mine este inexplicabilă. Important este că a recunoscut pe loc în fața roș-albaștrilor că a greșit.

   Chindia - Hermanstadt 1 - 1. Nu prea țin minte ce s-a întâmplat la acest meci ceea ce mă face să cred că a fost anost. Din partea a două echipe fără stadion propriu la ce te poți aștepta?

   UTA - Petrolul 2 - 0. E bine să căutați impresiile lui Tamaș după acest meci. Așa de bine caracterizează partida... O bilă mare, albă, pentru cele două galerii.

   Etapa a treia ne așteaptă după colț. Dubla întâlnire București - Craiova este punctul de interes, spațiul spre care se îndreaptă cele mai multe priviri dacă nu ești ardelean. De remarcat că FRF și LPF și-au regăsit ritmicitatea și toate partidele sunt programate cronologic de vineri până luni de la orele 18,30 și 21,30. Așadar luni seara avem FCSB - 48 Craiova, iar duminică seara avem Univ. Craiova - Rapid.

   Al doilea meci ca importanță (mai ales pentru curiozitatea mea) este partida din Gruia unde CFR întâlnește sâmbătă seara una din cele mai slabe echipe.

   Cam același lucru mă zgândăre și la jocul Voluntari - UTA (sâmbătă după-amiaza). Oare chiar Ciobotariu și-a luat gândul de la voluntăreni?

   Farul - Chindia, meci de unu solist, vineri seara. Nu vă îndemn prin asta să jucați la pariuri. După mine pariurile sunt un rău nenecesar. Poate o dată am să dezvolt ideea.

   Jocurile Argeș - „U” (vineri, în deschiderea etapei) și Petrolul - Sepsi (duminică, înainte de cină) au un ceva comun. Trei echipe de tradiție din fotbalul românesc și una care acum încearcă să-și ițească capul printre rădăcinile noduroase sper să ofere cel mai frumos fotbal săptămâna aceasta. Să câștige cel mai bun!

   Luni, înainte de derbiul de pe Arena Națională, la Mediaș, Sibiul primește vizita singurei echipe din Moldova. Care pe care.

   Opriți războiul!

  

   

Cultura compromisului

    În viață nu sunt toate albe sau toate negre. Ba chiar aș putea spune că nimic nu este pur și nimic nu este doar dezastru. Ați putea crede că toate celelalte sunt griuri de diferite nuanțe. De la gri zăpădos la gri întunecat. Nici acesta nu este un adevăr. Avem atâtea culori care pot reprezenta emoții... Fiecare cu nuanțele sale și toate date de acel „rogvaiv” pe care ni-l desenează pe cer curcubeul. Toate cuprinse între alb și negru. Mai bine zis între infraroșu și ultraviolet.

   În politică în schimb cam lipsesc culorile. Chiar dacă nu este totul alb sau totul negru, avem o singură nuanță de gri. Gri murdar. Gri mai puțin sau mai mult murdar. Dacă inițial compromisul reprezenta o culegere de aspecte pozitive din mai multe idei, din mai multe direcții politice (în general dinspre stânga și dreapta), pentru a crea bunăstare și dezvoltare, astăzi compromisul între partidele antagonice consta în „lasă-mă să-mi fac eu mendrele ca să te la să-ți îndeplinești capriciile”. Nimic pentru gloată. Gloata devine popor în comunicarea lor doar în preajma alegerilor. Noroc că se mulțumește cu puțin gloata.

   Visăm, noi norodul, să avem armonie între roșu și oranj, concordie între oranj și galben, pace între galben și verde, echilibru între verde și albastru, consonanță între albastru și indigo și împăcare între indigo și violet. Astfel vom coabita în afara raselor pure, a raselor care nu există și nici nu au existat vreodată. Născocirea lui Hitler, chiar dacă își are obârșia într-unul din romanele lui Jules Verne, are în ziua de azi prozeliți. Unul dintre ei habitează la Budapesta.

   Se întreabă lumea de ce nu a ținut discursul despre rasa pură în Ungaria? De ce consideră el că Europa greșește înarmând mâinile ucrainienilor? Răspunsul ar fi pentru că nu locuitorii Ungariei l-au ales și ar explica într-un fel scurta și belicoasa lui vizită la Moscova. Dacă ar fi votat numai aceștia nu-i sigur că dictatorul ar fi fost ales. Să facem un mic calcul. Ungaria are o populație cu ceva sub 10 milioane de locuitori, din care maxim 7 milioane au drept de vot. Diaspora lor din România, Slovacia și Slovenia (circa 5 milioane în total; cunosc persoane care și-au luat cetățenie maghiară chiar dacă nu pricep o boabă din limba fino-ugrică) au primit cetățenia maghiară și pe lângă câteva mici avantaje pe care le au, au mai primit și drept de vot, subliminal transmițându-le că dacă nu votează pe cine trebuie pierd cetățenia. Prezența la urne a fost de circa 70%, procent copios îmbunătățit de votul venit din diaspora din nordul, sudul și estul Ungariei, pentru că ungurii din Ungaria nu au avut decât o prezență la vot de sub 50%. Diaspora din vest a Ungariei este de dimensiuni mult mai mici și se orientează spre alte țeluri.

   Dar să nu privim prea intens peste ulucile vecinului când la noi în Parlament avem atâtea compromisuri din astea de ultimă speță... Compromisuri care ne-au lăsat fără industrie, fără agricultură, până mai ieri cu sănătatea la pat și învățământul a la „Nea Nicuță” (n.a. - personaj din Domnul Vucea a lui Delavrancea). Fără șosele și cu buda-n fundul curții. Fără capacități intelectuale și cu atâția doctori docenți. Cu atâta lemn și fără mobilă. Cu atâta aur și atâția cerșetori. Cu atâta aer și atâția factori poluanți, atât la propriu cât și la figurat.

   Opriți războiul!

Atletismul românesc în cea mai neagră perioadă a sa

    Zilele acestea se desfășoară în Oregon, un stat din nord-vestul SUA, Campionatele Mondiale de Atletism. Duminică se vor încheia întrecerile fără ca sportivii români să fi urcat pe vreo treaptă a podiumului. În cele zece zile de concurs (mă rog, mai sunt trei zile dar fără săritori, alergători sau aruncători români) delegația României a prezentat doar șapte sportivi, patru fete și trei băieți. Dintre ei doar patru s-au clasificat în finalele probelor în care au concurat.

    Bianca Florentina Ghelber, aruncătoarea noastră de ciocan, a obținut cea mai bună performanță din lotul românesc. Cu 72,26m, Bianca a obținut locul 6. De remarcat că nici dacă ar fi egalat cea mai bună performanță a carierei, 74,18m, nu ar fi obținut decât un loc patru. Nu și-a atins nici cea mai bună performanță a sezonului, 73,15m.

   Un loc 7 am obținut tot în probele de aruncări prin discobolul Alin Alexandru Firfirică. Acesta și-a depășit cea mai bună performanță din acest an cu 3cm, adică a aruncat 65,57m de data asta. El are o performanță a carierei de 67,32m pe care dacă ar fi realizat-o în Oregon ar fi ocupat locul patru.

   Foarte aproape de performanța carierei a fost și săritoarea în înălțime Daniela Stanciu, care cu cei 193 de cm peste care a trecut nu a obținut decât locul 10. Dacă și-ar fi egalat recordul personal, 1,96m, ar fi putut avansa până pe locul 5.

   La proba proaspăt introdusă la un campionat mondial, 35 de km marș, am avut două reprezentante. Una, Mihaela Acatrinei, nu a terminat competiția acuzând incapacitate fizică, iar cealaltă, Ana Rodica Rodeon a ocupat locul 26 încheind cursa după 3h 1min și 29 de sec.

   Ceilalți doi sportivi care nu au reușit să se califice în finale sunt aruncătorul de greutate, Andrei Rareș Toader care în calificări nu a reușit decât 19,83m (locul 18) cu toate că anul acesta a aruncat bila la 21,07m (dacă s-ar fi calificat în finală performanța carierei,  21,29m, i-ar fi permis în finală doar un loc 8) și sulițașul Alexandru Mihăiță Novac ce a aruncat lamentabil, doar 75,20m (locul 25 nu i-a permis să intre printre cei 12 finaliști ce urmează să se întreacă peste câteva ore).

   Când te gândești că în urmă cu 30-60 de ani ocupam cu regularitate unul din primele cinci locuri în clasamentul pe națiuni... Ne depășeau regulat SUA și URSS și ne băteam cu RDG, Franța și Anglia pentru locul trei. Semifondistele noastre participau chiar și la 3 probe pe parcursul unei ediții a mondialelor. Săritoarele și aruncătoarele noastre se întorceau cu regularitate cu medalia la gât. Vremuri!

Cu ambiții și ifose spre fotbalul european

    După dezastrul produs în turul n preliminar al Ligii Campionilor de săptămâna trecută, ne-am aliniat în săptămâna curentă cu patru echipe în turul n-1 preliminar al Ligii Conferinței. Aici „conferință” nu are sensul de expunere în public ci de for ce reunește reprezentanții statelor componente unei organizații, în speță UEFA. Așadar, în ordinea în care au pășit pe teren, FCSB, CFR, Sepsi și Univ. Craiova s-au împrăștiat pe harta fotbalistică a Europei. Unii cu pieptul bombat, alții cu dorința de a demonstra, unii cu teamă, alții cu speranțe, unii cu nonșalanță, alții cu pasiune.

    Am reușit aseară între orele 19 și 24, cu două televizoare și un PC, să urmăresc toate cele patru partide și să-mi fac o părere personală despre fiecare. M-am gândit că n-ar fi rău să v-o împărtășesc.

   Saburtalo (Georgia) - FCSB 1-0: Păcat că FCSB-ul, în dreptul căreia scria România, și-a permis să trateze meciul de la Tbilisi cu o indiferență și o lejeritate impardonabilă. Schimbările s-au făcut cu telecomanda în mâna stângă și tastatura telefonului sub degetele mâinii drepte. Componența echipei și tactica acesteia a fost o testare și tastare continuă care nu i-a uluit doar pe telespectatori ci și pe jucătorii de pe teren și de pe bancă. M-aș bucura ca în meciul retur componenții echipe române să trateze meciul serios și să se califice. Nu va fi ușor.

   CFR - Inter Escaldes (Andora) 3-0: Nici CFR-ul nu s-ar putea lăuda că au tratat meciul cu foarte multă seriozitate. Totuși, trebuie să remarcăm că la vreo 10 minute după ce au înscris primul gol au renunțat la meteahna de a apăra un rezultat minimal (victorie la un gol) și au lăsat caii putere și căluții zglobii să dezvolte putere, viteză și imaginație. Acest ambreiaj, altfel spus cuplarea motorului la organele de mașină, s-a soldat cu o sumedenie de ocazii la poarta oaspeților. Ba chiar ne-a și enervat pe alocuri, atunci când ratările coafau ridicolul (la unii chiar lipsa de valoare). Golurile le-au înscris trei stranieri (scuzați licența). Doi din echipa clujeană și unul din parohia Escaldes. Nu-i bai că stranierul din Andora era român.

   Sepsi Sf. Gheorghe - Olimpia Liubliana (Slovenia) 3-1: Meciul a debutat cu o mică surpriză. Mai mult întâmplător decât în urma unei construcții elaborate, oaspeții deschid scorul în chiar debutul partidei. Ragazzi lui Bergodi nu s-au descurajat și cu aplomb, meticulozitate și disciplină tactică au reușit să întoarcă rezultatul chiar dacă au ratat două lovituri de la 11 metri. Meciul nu s-a ridicat la un nivel spectacular foarte înalt, golul din debut și miza partidei au pus amprenta pe desfășurarea jocului. Am avut un sentiment de mulțumire la sfârșitul acestui joc, sentiment care a mai atenuat gustul amar pe care mi l-au lăsat bucureștenii cu câteva zeci de minute mai devreme.

   Vllaznia (Albania) - Univ. Craiova 1-1: Cea mai spectaculoasă partidă din cele disputate de combatantele din România. Două echipe bine pregătite, dezvoltând un fotbal bazat pe spectacol, pe atac, fără să neglijeze apărarea. Chiar mi-a plăcut fotbalul propus de Laszlo Balint. Cred că se mulează bine pe lotul craiovean și pretențiile oltenilor din tribună. Și aici am avut parte de câteva ratări curioase, dar spre deosebire de jocul de la Cluj, vina pentru faptul că nu s-au înscris mai multe goluri o poartă cei doi portari.

Ce-o fo, ce-o fi

   „Ce a fost a fost, ce va fi va fi” a decretat marele filozof marocan Kutuzov. Poți să-l contrazici? Iacă am scris și eu ceva inteligent. Ceva la modă, adică ceva erupt din analfabetismul funcțional. Bine! Să trecem la treabă! Să vedem mai întâi ce-a fost.

    Sibiu - Mioveni 3-0: Meci frumos până la 2-0, cu ocazii de ambele părți, sub semnul superiorității tactice a gazdelor. Mi-a plăcut fotbalul propus de Măldărășanu, antrenor aflat la prima sa apariție în Superligă. Aerisit, curat, interesat de minge, cu spirit de echipă și fără simulări. Un fotbal cu care s-ar putea ieși în Europa, dar până acolo mai e brânză de mâncat. De cealaltă parte Pelici nu și-a ieșit din limitele sale. A căutat să ciupească orice oportunitate, orice greșeală a adversarului, dar fără a avea propria construcție a jocului.

   Univ. Craiova - Sf. Gheorghe 2-2: La un moment dat doi-zero-ul de pe tabelă nu rezona nici cum cu jocul de pe teren. Asta nu pentru că oltenii ar fi jucat prost ci pentru că ardelenii s-au ridicat atât la jocul tactic propus de gazde cât și la nivelul tehnic al acestora. Ba pe alocuri l-a și depășit. Pe lângă cele patru goluri frumoase și foarte frumoase am mai vibrat și la cele șapte mari ocazi de gol din care doar două au aparținut trupei lui Laszlo Balint, celelalte fiind ratate de „ragazzi” lui Bergodi.

   Argeș - UTA 2-0: Arădenii au avut anul trecut (calendaristic vorbind) un antrenor de calitate în bătătură dar l-au lăsat să plece. Pelici, care l-a înlocuit pe Balint de Crăciun, și Poenaru de acum nu se ridică la valoarea lui Laszlo Balint. Cu câte un gol înscris la începutul fiecărei reprize prepelițele lui Prepeliță au fost hărnicuțe și au ciugulit cele trei puncte puse în joc.

   CFR - Rapid 1-0: Cel mai slab meci din punct de vedere calitativ a avut un final tensionat. Dacă la clujeni echipa pare hotărâtă să scape de Dan Petrescu, la Rapid echipa respectă prea mult cariera de jucător a lui Mutu (mult diminuată de caracterul acestuia) și nu realizează lipsa de valoare a acestuia ca antrenor. Sunt cuvinte și locuțiuni, gen „presing” sau „joc colectiv”, care nu fac parte din vocabularul vedetei. I-aș da lui Mutu o funcție de director fără prea multă putere de decizie, i-aș păstra salariul, apoi i-aș promova imaginea acestuia în fața adversarilor și aș beneficia de lobby-ul pe care acesta l-ar putea face pe lângă federație ca să nu ne mai pună bețe-ntre spițe.

   Farul - 48 Craiova 2-1: Meci care a respectat statistica până la a noua cifră după virgulă. Echipa care a avut jucători de două ori mai buni decât adversara, antrenorul Hagi care are de două ori valoarea de antrenor a lui Croitoru, gazdele care au avut de două ori mai multe ocazii decât oaspeții (6-3) și marinarii care au înscris de două ori mai mult decât juveții sunt elemente care îmi dau dreptate.

   FCSB - „U” Cluj 1-1: Cel mai frumos meci al etapei. Calitatea jucătorilor lui Petrea și ingeniozitatea și puterea pe care Lincar le-a insuflat jucătorilor săi ne-au încântat cu un spectacol sportiv de înalt nivel. Trebuie aici să remarc și aportul pe care l-au adus cele două galerii pentru a-și ține în priză favoriții.

   Botoșani - Târgoviște 3-2: Jocul cu cele mai multe goluri. Învingătorii, aflați acum sub bagheta lui Teja, au meritat succesul. Dincolo, tot cu o noutate pe spațiul dinaintea băncii de rezerve (Mihalcea), se vede că încă nu s-a format o chimie între ce vrea antrenorul și ce oferă jucătorii. Deoarece încă nu au teren propriu, ca și Sibiul de altfel, vor avea viață grea anul acesta.

   Petrolul - Voluntari 0-1: La încheierea anului trecut competițional, mă rugam la natură să schimbe doi antrenori de la echipele pe care le conduc în Liga I. Se pare că nu m-am rugat la cine trebuie. Atât Mutu cât și Ciobotariu au rămas la echipele cu care au încheiat campionatul. Dacă la Mutu lipsa de valoare este cea care mi-a împreunat mâinile, la Ciobotariu tocmai valoarea prea ridicată era motivul implorării mele. Oare Liviu nu se gândește cât rău produce fotbalului românesc menținând la nivel înalt o echipă fără spectatori? Oare federația nu obsevă valoarea specială a antrenorului Liviu Ciobotariu? În conjunctura actuală sunt absolut convins că el este cea mai bună soluție pentru postul de selecționer. De partea cealaltă Nae Constantin nu merita să piardă, dar lipsa de experiență și neîncrederea care i se cuibărea în suflet (implicit și în cel al echipei) odată cu trecerea timpului, l-au răstignit.

   Din „ce-o fo” ne-a mai rămas doar să apreciem la capitolul pozitive numărul de goluri înscrise (peste 2,5 goluri pe meci) și nivelul spectacolului și al arbitrajelor la aproape toate partidele. La rubrica de îmbunătățit avem cunoașterea regulamentului de câtre jucători, în special cel legat de videoarbitraj, multitudinea de simulări și tragerile de timp peste măsură. Nu înțeleg chestia asta cu tragerile de timp. Se dau atâtea goluri pe final de meci, goluri ce schimbă soarta jocurilor, încât tragerile de timp se întorc în jumătate de situații tocmai împotriva celui care le practică. Dacă nu mă credeți întrebați-l pe Dan Petrescu cât a suferit anul acesta.

   Etapa a doua începe mintenaș. Participarea a patru echipe în Conference League, competiție în care jocurile se desfășoară joia (excepție fac doar localitățile care ar avea programate două jocuri în aceeași zi), face să bulverseze programul etapei, asfel că vineri și sâmbătă vom avea câte un singur joc iar duminică patru.

   Derbiurile etapei se desfășoară la Craiova și București. CFR, în calitate de principală candidată la titlu, nu-și prea onorează titlul de campioană. Până azi au fost chiar penibili. Pentru victoria cu Rapidul nu au nici o vină. În celălalt joc derbi, cel de pe stadionul Giulești, poate doar cerbicia suporterilor și mândria jucătorilor să salveze un scor fluviu în favoarea oaspeților. Copacul are poamele verzi și crengile ridicate. Așadar 48 Craiova - CFR (duminică de la ora 16, uff!, ce căldură) și Rapid - FCSB (duminică, 20,30) par să nu-și respecte statutul. Sper să mă contrazică.

   Partida Voluntari - Botoșani (sâmbătă, 20,30) aduce față în față două echipe învingătoare. Cred totuși că gazdele se vor impune.

   Un alt meci care, zic, merită văzut este cel de la Sf. Gheorghe (duminică, 12) unde Sepsi probabil va depăși harnica echipă din Pitești.

   Prima partidă a etapei se va desfășura vineri de la ora 20,30. Combatantele, Mioveniul și Farul, nu prea au motive să reducă turația motoarelor pe parcursul celor 90 și ceva de minute. Probabil că dobrogenii nu vor pleca cu tolba goală.

   Derbiul studențesc, cum era denumit cu ani în urmă (pe vremea când în cele două echipe chiar evoluau studenți), între universitățile din Cluj și Craiova se anunță de fapt ca adevăratul derbi al etapei. Mă tentează să mă aflu duminică de la ora 18,30 pe unul din cele mai frumoase stadioane din țară.

   Și la Arad se anunță un meci de tradiție. Al doilea al etapei. UTA - Petrolul (luni de la 21,30) este o altă partidă care anunță spectacol. Atât pe gazon cât și în tribune. Distanța de peste 400 de kilometri dintre cele două localități, leagăne ale fotbalului în perioada interbelică și postbelică, nu cred că va reprezenta un impediment pentru galben-albaștri, iar alb-roșii sunt mândri de stadionul lor și ar dori să fie mândri și de echipa lor.

   Cenușăreasa etapei se desfășoară luni de la 18,30 pe undeva prin România. Cele două echipe nomad, Chindia și Hermannstadt, nu prea contează când joacă în deplasare sau acasă. Păcat!

   Opriți războiul!

Vestea - factor de dezvoltare și/sau de regres

   Dezvoltarea tehnologică, cum spuneam și la alte cătări în amănunt, are atât părți benefice cât și efecte malefice. Nu depinde de capacitatea omului de a separa neghina de mei ci de capacitatea omenirii de a reteza tentaculele otrăvite ale caracatiței. Altfel spus, eforturile individuale sau a unor colectivități de profil nu sunt suficiente pentru a înlătura veninul produs, culmea, tot de om. Este necesar ca întreaga specie umană, cea cu gânduri bune, să colaboreze într-un tot unitar. Oamenii de știință, politicienii, organizațiile de tot felul (sociale, caritabile, antisistem, prosistem, culturale...) ar trebui să formeze un scut impenetrabil în fața celor ce-și fac un țel din a deține puterea pe mapamond.

    Să-i luăm pe rând. Oamenii de știință au în general ochelari de cal. În dorința lor de a descoperi noi și noi intimități ale naturii, în dorința lor de a descoperi noi și noi particularități ale micro și macrocosmosului, în dorința lor de a descoperi în general, nu văd în viitor decât părțile bune ale inovațiilor și ale invențiilor lor. Nu se gândesc că acestea ar putea reprezenta o armă în mintea și mâna celor ahtiați după putere. De cele mai multe ori oamenii de știință devin prizonieri ai propriilor lor concepții.

   Politicienii sunt acel rău necesar care, în funcție de cât de atent și corect sunt filtrați la trecerea prin fața urnelor, pot fi mai aproape sau mai departe de interesele celor ce i-au îndrituit. Orice politician, pardon!, orice om ajuns politician se gândește în primul rând la el. Prin natura lucrurilor este așa. Te faci politician ca să-ți fie ție mai bine. Diferența se face atunci când politicianul știe să separe „am suficient!” de „mai vreau!”. Atunci când după „am suficient!” te preocupi nu doar de interesele celor care te-au votat, ci de interesele tuturor celor care au drept de vot, abia atunci rămâi în istorie.

   Organizațiile, indiferent de denumirea lor, pot fi pozitive sau din contra. Orice organizație care nu are decât un singur țel este, sau devine în scurt timp, extremistă. Foarte rar se întâmplă ca organizațiile care nu au în statut aceeași temă să-și dea mâna pentru a acționa în comun împotriva aceluiași inamic. Doar organizațiile culturale, prin multilateralitatea lor, caută sprijin în alte sectoare, dar acestea în general nu au putere de coagulare. Dacă ar forma un lanț de interese din toate domeniile (social, biosistem, ecosistem, sănătate, industrial, agricol, transport, învățământ, cultural, istoric, comunicare...) organizațiile ar avea un cuvânt mai apăsat de spus la barierele bunei cuviințe. Ar îngrădi iluziile din ce în ce mai nocive ale ahtiaților după putere.

   Ziceam în titlu despre veste. Ce legătură are vestea cu dezvoltarea tehnologică? Păi, nu cu multe zeci de ani înainte, de la producerea unui eveniment până la aflarea acestuia puteau trece săptămâni sau chiar luni, în funcție de cât de departe (în spațiu și timp) era evenimentul de vestitor și vestitorul de omul avizat. Astăzi vestea se transmite aproape instantaneu de la eveniment la vestitor și, în funcție de curiozitatea omului de rând, de la vestitor la masele de oameni. Ba mai rău! De multe ori vestea este transmisă înaintea evenimentului, uneori fiind chiar motivul pentru care evenimentul se produce. Este cea mai nocivă și cea mai modernă găselniță a presei. Ea, presa, devenind astfel dintr-un factor pasiv al întâmplărilor într-un factor activ, de cele mai multe ori frizând senzaționalul, adică anormalul.

   Opriți războiul!

De la Nelson Mandela la Donbas și de la Champions League la Voluntari

    Una din armele pe care s-a sprijinit Nelson Mandela pentru a înființa „națiunea curcubeu”, mai precis pentru a înlătura politica de apartheid din Africa de Sud a fost sportul. El chiar a explicat că „sportul poate crea speranță acolo unde cândva era doar disperare”. Mă întreb ce s-ar fi făcut dacă sportul din statul sudafrican s-ar fi bazat pe echipe fără suporteri, echipe de mucava create de capriciile unor oameni cu niscaiva bani și, în cea mai mare parte, dispărute odată cu aceștia. Concluzia este că sportul nu a fost arma ci gloanțele. Arma a fost marea masă de suporteri de pe plan local și mondial.

   Pe vremea aceea, în Africa de Sud, sporturile cu cea mai mare priză la public erau rugby-ul (pentru albi) și fotbalul (pentru negri). Performanțele din acei ani în cele două sporturi erau adânc grevate de imposibilitatea de a participa în competiții internaționale datorită politicii de apartheid. Organizațiile mondiale sportive au exclus la unison, fără excepții, orice imixtiune a sportivilor din Africa de Sud în competiții internaționale. Probabil că dacă în ziua de azi s-ar întâmpla același lucru cu sportivii din Rusia sfârșitul războiului ar fi mult mai aproape, dar sunt răzlețe competițiile care interzic participarea sportivilor din Rusia. Doar în sporturile de echipe (fotbal, handbal, baschet, volei) este interzisă de către federațiile internaționale de profil participarea rușilor la competiție și, pe ici pe colo, în câteva competiții individuale. În tenis doar Wimbledon-ul a luat o asemenea decizie și a fost sancționat de ATP și WTA. Murdar curat! Ce-ar fi dacă forul olimpic ar anunța de acum că dacă Rusia nu va înceta războiul de cucerire, sportivii săi nu vor participa la Jocurile Olimpice din 2024?

   Am spus toate acestea doar pentru a scoate în evidență puterea suporterilor în lumea politicului, a economicului, a relațiilor interstatale ș.a.m.d. La noi, în lumea fotbalului românesc de prim eșalon, au mai rămas doar două echipe fără un minim decent de suporteri și spectatori (Voluntari și Mioveni) și o echipă nomad care nu are stadion propriu (Târgoviște). Pentru că tot am ajuns la primul nostru eșalon, care pornește vineri la drum, să scoatem în evidență creșterea numărului echipelor ardelene de la patru la cinci (a plecat Mediaș, a venit Sibiu și s-a dublat numărul echipelor din Cluj). Moldova a rămas tot sărăcăcioasă, cu doar o singură echipă în Superligă (noul nume al primului nostru eșalon).

   Pentru derbiul primei etape nu mă hotărăsc dacă să mă îndrept către partida de la Craiova, unde se întâlnesc vineri în al doilea meci al campionatului două echipe care vor încerca să ne reprezinte țara în grupele Conference League, sau spre stadionul din Gruia unde Rapidulețul meu, sâmbătă în al doilea meci al zilei, va suporta toate frustrările pe care le au componenții campioanei după rușinoasa eliminare din posibilitatea de a ajunge în grupele primelor două competiții europene (Champions League și Europa League). Mă aștept ca Deac și ai lui să iasă din cuvântul lui Dan Petrescu (vinovatul principal pentru dezastru) și să dea mai mult de două goluri.

   Pe locul trei ca importanță din meciurile deschiderii de campionat judec că ar fi partida de la malul mării, unde Farul sunt favoriți în fața juveților lui Mititelu, cel proaspăt dezbrăcat de zeghe. Duminică, în primul meci al zilei, vom analiza componența celor două echipe pe viu.

   Partidele FCSB - U. Cluj (cu mai mulți spectatori), duminică seara, și Argeș - UTA (audiență mai scăzută), sâmbătă după-amiază, au cam aceiași importanță, chiar dacă în primul meci este o favorită certă, iar în al doilea rezultatul este incert.

   Meciul de închidere al etapei, luni seara la Ploiești, aduc față în față puzderia de suporteri ai Petrolului, bucuroși de reîntâlnirea cu elita fotbalului românesc din care au dispărut echipe precum Steaua și Dinamo și tribuna goală rezervată suporterilor echipei din Voluntari.

   Meciul din Moldova dintre Botoșani și Târgoviște, de luni după amiază, pare la discreția gazdelor dacă ținem seama că de obicei botoșănenii au o campanie de achiziții excelentă, campanie în urma căreia pe parcursul campionatului alimentează și alte echipe cu pretenții, gen FCSB sau CFR.

   Chiar dacă Sibiul este nou promovată și, cred, va fi susținută din tribune de un grup masiv de suporteri, efemerida, sper, formație din Mioveni, însingurată și placidă, mă face să trec jocul de vineri, de deschidere a campionatului ca și cenușăreasa etapei.

   Interesantă și lăudabilă programarea acestei prime etape în cele patru zile de dispute (vineri - luni). În fiecare zi primul meci se dispută de la ora 18,30 iar al doilea de la 21,30. Oare cât îi va ține?

   Opriți războiul!

 

 

.

Hajduszoboszlo - un imperiu al apelor binefăcătoare

    Să petreci un week-end la Hajduszoboszlo este o adevărată savoare dar, după părerea mea, insuficient. Complexul balnear, cel mai întins din Europa, îți descoperă de câte ori îl pătrunzi o nouă impresie, un nou stil de viață. Adaptarea la tehnologia ultramodernă și păstrarea tradițiilor din ultimul veac crează o simbioză greu de priceput la prima vedere.

   N-am să vă spun în cele ce urmează de binefacerile de care puteți beneficia după tratamentele și băile termale pe care le puteți efectua după propria voastră doleanță sau, programat, sub atenta supraveghere a medicilor și personalului sanitar (fizioterapeuți, tehnicieni, maseuri, psihoterapeuți...). N-am să vă spun despre diversitatea oportunităților pe care le puteți avea pe întinsele pânze de apă de toate dimensiunile și pentru toate vârstele sau de pe marginea acestora. N-am să vă spun despre diversitatea limbilor în care puteți discuta cu persoanele din sistemul sanitar, din sistemul comercial (magazine și restaurante adaptate la necesitățile unor oameni în șlapi și costum de baie) sau din sistemul administrativ al complexului balnear.

    N-am să vă spun nici despre ce se întâmplă în sistemul de cazare și de petrecere a timpului liber din afara complexului balnear (trenuleț, biciclete, baruri, restaurante tradiționale, restaurante specifice, discoteci, zbor cu motor, planorism, carting sau alte sporturi de echipă și individuale...), despre comportarea ireproșabilă a celor 24.000 de locuitori care au o capacitate de găzduire (complex balnear, hoteluri de 5, 4 și 3 stele, pensiuni și case cu diferite buchete de margarete...) de 25.000 de persoane în fiecare noapte. N-am să vă spun despre toate acestea dintr-un singur motiv: sunt la distanță de doar câteva taste pe PC-ul, laptop-ul sau telefonul dumneavoastră.

    Am să vă spun în schimb de ceea ce m-a impresionat pe mine în cele patru zile și trei nopți pe care le-am petrecut în Hajduszoboszlo și împrejurimi.

   În stațiune, probabil că o vizită la muzeul Bocskai Istvan v-ar putea surprinde prin noutățile pe care le puteți afla despre ce spune istoria maghiarilor din perioada sfârșitul secolului al XVI-lea - începutul secolului al XVII-lea și ce am învățat noi despre acea perioadă care corespunde cu ultimii ani de domnie și viață a lui Mihai Viteazul. Unele dovezi istorice coincid cu cele pe care le știm, altele pot trăi în concubinaj cu ce cunoaștem, iar altele le putem combate cu argumente solide. Rămâne ca fiecare dintre voi să vă creați propria „istorie” pe care să o acceptați.

    O vizită la Hortobagy v-ar putea schimba impresia despre lumea animalelor. Atât despre lumea animalelor domestice (cai, vite, oi, porci, orătănii) cât și depre lumea animalelor sălbatice caracteristice zonei. În această privință am rămas uimit de cum s-au adaptat animalele domestice și oamenii din jurul lor la condițiile vitrege pe care le are pusta. Cât vezi cu ochii în jurul tău doar o iarbă seacă, fără un copac și kilometri care despart iurtele sărace sau fermele moderne de taurine, porcine sau ovine. Aceste animale nu prea seamănă cu ale noastre. Vacile au coarne drepte, depărtate și lungi, oile au și ele coarne, drepte, torsionate în jurul axei sale (ca un fier forjat dispus în vârful unui gard de pe la noi) la fel ca și berbecii, dar mai mici, caprinile se găsesc în aceeași situație. Doar porcii n-au coarne. Vestita rasă mangaliță pistruiază toată pusta cu carnea lor de o savoare aparte.

    În ceea ce privește animalele sălbatice, pe lângă animalele de pradă lupi, vulpi și pisici sălbatice sunt caracteristice patrupedele care trăiesc în preajma iazurilor. În apropiere de Hortobagy se găsește unparc național cu suprafața de 800 km², cu o bogată moștenire folclorică și istorico-culturală. Ocupă o suprafață a Marii Câmpii Ungare (Alföld) și a fost desemnat drept parc național în 1973, fiind prima arie protejată de acest tip din Ungaria. A fost declarat loc din Patrimoniul Mondial în 1999.

    O varietate aparte o reprezintă păsările. Pe lacul Tisza și pe aria protejată oferă habitat pentru diferite specii, inclusiv 342 specii de păsări. Este un loc de cuibărit al vânturelului de seară, burhinidelor, dropiei și lacărului de pipirig, dar și loc de popas pentru o serie de specii migratoare: prundărașul de munte, cocorul, gârlița mică. Pentru păsările migratoare s-a înființat pe un lac dispus pe câteva hectare un spital al aripatelor. Celor ce încă n-au învățat să zboare, celor infirme, celor întârziate, care nu au reușit să migreze, li s-a asigurat pentru perioada hibernală un areal unde sunt îngrijite și hrănite.

    Una din zile am alocat-o celui de-al doilea oraș al Ungariei. Debrețin. Cam puțin o zi, dar am îndurat cu stoicism căldura înăbușitoare a zilei și am reușit să ating primele 10 obiective turistice ale unui oraș sofisticat în care globalizarea nu este un termen deșănțat. De exemplu din cei aproape 220.000 de locuitori nici 12% nu sunt romano-catolici declarați conform ultimului recensământ. Să revenijm la obiectivele turistice: turnul panoramic al Marii Biserici Reformate din centrul orașului, Pădurea Mare cu viile ei, strada Pieții cu fântânele și terasele ei, Muzeuyl Deri și Marea Bibliotecă a Colegiului Reformat, Turnul de Apă de 100 de ani, parcul de aventuri Aquaticum, Grădina Zoologică, Biserica Greco - Catolică, Catedrala Sfânta Ana (catolică) și Intrarea Peștele (un fel de Lipscani din Bucureștiul nostru).

    

Sănătate!

      Sănătatea ar trebui să fie pentru fiecare dintre noi unul dintre factorii de prim ordin, de primă îngrijorare. Cu cât înaintează în vârstă omul privește din ce în ce mai atent către starea sa de sănătate și spre siguranța zilei de mâine. Copilăria este perioada din viață în care alții au grijă de sănătatea ta. Tinerețea este acea perioadă în care situațiile de „pierde vară”, de acumulare cunoștințe, de orientare profesională sau de interese familiale ocupă timpi mai importanți în viața subiecților decât grija pentru propria sănătate.

    Abia după 35 de ani sănătatea începe, încet-încet, să ocupe spațiul temporal în punctele de interes ale omului. Primul semnal ar fi renunțatul la fumat sau la alte vicii care alterează starea de sănătate. Apoi se trece din ce în ce mai des pragul medicului de familie sau al oricărui alt spațiu dedicat îngrijirii sănătății. Se începe să se citească mai atent rezultatele analizelor de tot felul pentru a se vedea starea generală la început și, cu trecerea timpului, starea fiecărui organ al corpului.

   Ficatul, rinichii, organele genitale, pielea, stomacul, capul cu toate părțile sale componente (dantură, urechi..., mai puțin creierul) sunt în general organele sau părți ale corpului care dau primele semnale de îngrijorare în ce privește propria sănătate. Asta nu de acum. Din vechi și străvechi timpuri. La început natura a fost cea care găsea răspuns la toate, sau aproape la toate. În timp, dezvoltarea tehnologiei și urgisirea naturii au fost cele care au colorat mai intens nu numai paleta posibilităților de vindecare ci și pe cea a posibilităților de îmbolnăvire.

   După 60 de ani, când senectutea te ia prin surprindere, începi să privești mai atent către indicațiile pe care le primești de la medic, de la farmacist sau pe care le citești pe hârtiuțele ce însoțesc fiecare medicament. Abia atunci aceste rânduri scrise așa, peste umăr, cresc în  importanță și începi să le judeci.

   Cum și Uniunea Europeană a depășit această vârstă (născută pe 1 ianuarie 1958) a început și ea să se gândească mai atent la propria sănătate (economică, juridică, culturală...). Este adevărat că până acum au cam uitat de sănătatea populației, de sănătatea socială. Iată că vârsta și pandemia au scos în evidență și necesitatea unei atenții superioare acestui segment, mai ales că pandemia și o serie de alte boli curente, inexistente în trecut, au apărut tot din cauza dezvoltării tehnologiei.

   HERA (Autoritatea pentru pregătire și răspuns în caz de urgență sanitară) din cadrul Comisiei Europene a prezentat deunăzi lista prioritară a principalelor trei amenințări la adresa sănătății care impun coordonarea măsurilor la nivelul UE în contextul contramăsurilor medicale. Consiliul HERA a convenit asupra unei liste care include trei categorii de amenințări la adresa sănătății care pun în pericol viața sau care sunt deosebit de dăunătoare pentru sănătate și care au potențialul de a se răspândi în toate statele membre. Agenții patogeni cu potențial pandemic ridicat în primul rând, apoi amenințările chimice, biologice, radiologice și nucleare și nu fără mai mică importanță amenințările generate de rezistența la antimicrobiene sunt cele trei direcții în care ar trebui ca oamenii de știință din domeniul medical să descopere remedii.

    Un obiectiv central al HERA este de a asigura dezvoltarea, fabricarea, și distribuirea echitabilă a contramăsurilor medicale esențiale pentru a acoperi eventualele lacune în ceea ce privește disponibilitatea și accesibilitatea acestora. În acest scop, HERA trebuie să evalueze potențialele amenințări transfrontaliere grave la adresa sănătății și să colecteze date pentru a atinge acest obiectiv; prin urmare, HERA trebuie să identifice și să ierarhizeze viitoarele amenințări la adresa sănătății, să identifice eventualele lacune în ceea ce privește disponibilitatea și accesibilitatea contramăsurilor medicale relevante, să orienteze viitoarele acțiuni legate de cercetarea și dezvoltarea de noi astfel de contramăsuri și să contribuie la orice alte acțiuni relevante.

   HERA este un pilon esențial al Uniunii Europene, a sănătății acesteia și un factor activ fundamental pentru consolidarea răspunsului și a pregătirii UE în caz de urgențe sanitare. HERA a fost înființată în septembrie 2021 pentru a înlocui soluțiile ad-hoc pentru gestionarea și desfășurarea unor acțiuni de răspuns în caz de pandemie, fiind o structură permanentă, dotată cu instrumente și resurse adecvate pentru a planifica în avans acțiunile UE în caz de urgențe sanitare.

   Identificarea principalelor amenințări la adresa securității noastre sanitare reprezintă prima etapă a procesului de asigurare a dezvoltării, a capacității de producție și a extinderii producției, a achizițiilor publice și a constituirii de stocuri potențiale de medicamente, diagnostice, dispozitive medicale și echipamente individuale de protecție, precum și a altor contramăsuri medicale, pentru a asigura disponibilitatea și accesibilitatea acestora în caz de necesitate. Pentru viitor, împreună cu alte servicii ale Comisiei și agenții ale UE, HERA are în plan să se asigure că investițiile sunt direcționate în mod continuu către protejarea sănătății publice și a securității sanitare în ceea ce privește disponibilitatea contramăsurilor medicale.

  

 

 

 

 

 

 

A venit toamna... fotbalistic vorbind

       După ce am transpirat pe planșele sălilor de scrimă trăgând meci după meci și atac după atac pentru un buchet de medalii care nu a avut chiar atâtea fire galbene, albe și arămii pe câte ne-am fi dorit, după ce ne-am răcorit în apele mondialeleor și europenelor de natație ițind un nou superperformer român ieșit din neant și producând admirație, după ce ne-am murdărit pe zgura pariziană și ne-am întins pe imașul londonez cu rezultate când mai bune când mai rele, culminând cu semifinala de pe „Centre Court” și în timp ce Alpii și Pirineii pregătesc sosirea pe Champs Elisee probabil a aceluiași fenomenal sloven în acelaș tricou galben, iată că sportul rege ne înfierbântă comentariile și scrutăm cu speranță și decretăm cu argumente cum va arăta în primăvară topul după primele 30 de etape.

    Săptămâna viitoare vom lovi pentru prima oară balonul rotund într-o nouă ediție a campionatului românesc cu același hulit Burleanu la FRF și controversat Iorgulescu la LPF. Cine va fi campioana? Cine va juca la anul în Europa? Cine va retrograda? Cine va fi golgeter? Cine va debuta la națională în tricou? Cine va îmbrăca treningul lui Edi Iordănescu? Sau al lui Mutu? Cine?, cine?, cine?...

   Până atunci să salutăm speranțele pe care ni le-a lăsat Dan Petrescu după primul meci oficial al sezonului al unei echipe românești, să aruncăm o privire peste rezultatele din pregătiri ale combatantelor, să analizăm transferurile efectuate, să privim peste țintarul tras mai mult sau mai puțin la sorți (uneori lovit cu pumnul), să stăm cu picioarele în apă rece și cu un coif confecționat din Gazeta de Nord - Vest pe cap, în ogradă, până om avea și noi un ștrand pentru sătmăreni.

   Până atunci să ne îngrijim copiii și nepoțeii pentru că dom' primar reabilitează creșele în iulie, iar în august personalul pleacă în concediu (există un exemplu concret în acest sens). N-o fi el cel care trebuia să verifice asta dar tot trebuie să-i atragem atenția asupra unor anomalii ce se petrec în ograda lui. Noi om merge cu copiii la meciuri că tot nu se mai mănâncă semințe. Am auzit că nici nu se mai înjură.

   Una peste alta trebuie să recunoaștem că avem niște performanțe impresionante în sport, nu și în fotbal, performanțe care nu se datorează unui minister de profil. Poate am putea accepta efortul palid al COR-ului, dar nici acela nu s-a ridicat la nota 5. Ceea ce am obținut pe planșe, în bazine, pe terenuri (în aer liber și în săli), pe saltele (eventual tatamiuri), pe șosele, pe pârtii sau pe munte, s-au reușit în marea lor majoritate prin eforturi individuale sau în grupuri mici, dedicate.

   Regresul atletismului și al gimnasticii, pe de o parte, al boxului și parțial al canotajului (aici vreau să mă refer la toate ambarcațiunile cu tracțiune musculară) pe de alta, ar putea găsi o explicație în zicala „omul potrivit la locul potrivit”. Acolo unde s-au obținut rezultate au fost puși în fruntea federațiilor, în componența acestora și promovați ca antrenori nu numai foști sportivi de performanță ci și buni manageri și, mai ales, integri din punct de vedere moral.

   Un contraexemplu am putea vedea la fotbal, unde Rapidulețul meu, s-a pricopsit cu un Mutu. Mutu ca fotbalist a fost un mare talent dar bunul simț nu-l prea caracteriza. Nici studiul nu-i este pe plac. Cum ar putea fi atunci un bun antrenor? Părerea mea este că Rapidul l-a acceptat doar pentru a mai detensiona relațiile cu federația (Mutu fiind proaspăt debarcat de la under 21 pentru nereușite, mai pe șleau spus, era omul federației). Păi dacă relațiile cu federația au redevenit încordate de ce să-l mai ținem? Și dacă avem motive contractuale să-l ținem de ce nu-l facem sursă de venit? Îi lăsăm salariul și îi promovăm doar imaginea. Ca portdrapel sau mascotă. O să-mi spuneți că-i dinamovist. Păi n-a jucat decât vreo șase luni la Dinamo. E argeșean, dar n-a luat decât 10% din talentul lui Dobrin, 5% din seriozitatea lui Dani Coman, vreo 30% din ambiția lui Bebe Barbu și 90% din miștocăreala lui Cornel Penescu). Cam atât.

   Opriți războiul.

Șaua fără călăreț

    N-am să vă povestesc aici nici despre fotoliu de ministru al țărânei rămas neocupat după abandonul lui Chesnoiu și nici despre scaunul misterios rămas liber lângă singurul fecior al meu neînsurat. Tema pe care o voi aborda este mai puțin ca urmare a unei priviri peste umăr, cum v-am obișnuit, ci mai mult o privire dincolo de linia orizontului. Mărturisesc că domeniul digitalizării nu-l stăpânesc foarte bine dar, cu o documentare adecvată și din surse oficiale, într-un amalgam cu propriile-mi idei, sper să reușesc să relevez importanța și totodată pericolul pe care îl reprezintă digitalizarea.

   Eliminarea birocrației este una dintre cele mai importante binefaceri pe care le aduce digitalizarea în viața omului de rând. Eliminarea „efectului ghișeu”, interconectivitatea tuturor instituțiilor statului, cazierul electronic al fiecărui individ și pierderea intimității sunt principalele efecte ale introducerii digitalizării ca bază de date universală în relația cu statul.

   De ce nu s-a eliminat birocrația până acum în regim accelerat? Păi tocmai datorită acelui ultim efect pe care l-am revelat mai sus. Toți avem de ascuns câte ceva. De la iubirea neîmpărtășită până la ilegalitățile comise toți avem ceva ce nu dorim să se afle. De la lacătul pe cutia poștală și până la parola de pe telefon toate au o cheie care, dacă ajunge în folosința cui nu trebuie, ne dezbracă de uniforma noastră de fațadă. Secretele noastre, a celor din afara celor ce legiuiesc, ni se par importante. Păi atunci cum să introducă digitalizarea tocmai grupurile de presiune (lobby-urile) din parlament și guvern? Sau, mai jos pe scară ierarhică, cele din consiliile județene și locale? Ca exemplu personal aș putea să vă spun că nu am avut în veci lacăt pe cutia poștală de la bloc iar parole nu mi-am plantat decât acolo unde am fost obligat.

   O altă binefacere a digitalizării este superdezvoltarea tehnologiei. Efectele acesteia nu sunt pozitive chiar în toate domeniile de activitate. Dacă pentru industriile pașnice, medicină, învățământ,... sport și chiar în artă efectele sunt benigne (vindecătoare), pentru industria armamentului, traficul malign, hackeri și alte activități nocive sunt modalități de nimicire a umanității.

   Nu credeam că introducerea digitalizării în industria jocurilor, inclusiv în cele de noroc, ar putea avea efecte mai mult otrăvitoare decât pozitive. Dar iată că dependența pe care o dezvoltă, unidirecționarea tuturor simțurilor către un singur țel searbăd și mai ales timpul pierdut au făcut ca jocurile să devină principala armă în adormirea conștiințelor. Este o otravă, inoculată cu bună știință pentru a putea dicta, modela, asupri și subjuga o masă.

   Cel mai mare pericol din era digitalizării este dat de (i)responsabilitatea companiilor on-line. Dacă s-ar aplica ad litteram conceptul „ceea ce este ilegal off-line să fie ilegal și on-line” am fi mult mai protejați de acest pericol. Este greu și aproape incontrolabil acest proces. Este greu și fără sens să ceri platformelor de comunicare socială să-și reducă activitatea persuasivă și uneori chiar infracțională deoarece ele tocmai pentru astea au fost construite. O soluție, greu de acceptat ce-i drept, ar fi închiderea tuturor și redeschiderea altora cu principii morale și, dacă se poate, culturale.

   Salut sondajul de opinie realizat de o cunoscută și credibilă instituție de sondaje cu privire la „percepția asupra științei și tehnologiei”, la „inteligența artificială și roboții” și despre „meseriile viitorului”. Vă invit să-l căutați la secțiunea ”Agenda România 2050. O conversație despre viitorul României – Ediția I” la capitolul 5. Vă descurcați voi fără a vă mai da nume de instituții. Sunt interesante și relevante rezultatele obținute.

   Măsurile luate recent de Parlamentul European referitoare la responsabilitatea companiilor on-line mi se par utile dar dificil de aplicat. Acestea sunt:

    1. Combaterea conținutului ilegal on-line și obligația platformelor de a interveni rapid;

   2. O mai bună trasabilitate și controale ale comercianților pe piețele on-line;

    3. O mai mare transparență și responsabilitate a platformelor;

  4. Interzicerea practicilor înșelătoare și a anumitor tipuri de publicitate direcționată.

   Ideea este că obligativitatea introducerii acestor măsuri este pentru cel mai târziu 1 ianuarie 2024, dată de la care pot interveni și sancțiuni. Până atunci...

   Opriți războiul!

  

   

 

 

 

Concert festiv „Asociația absolvenților veterani” la Filarmonica de Stat Dinu Lipatti

    La împlinirea a 30 de ani de la înființarea „Asociației absolvenților veterani” (sediu în piața Jean Calvin nr. 2) la Filarmonica Dinu Lipatti, va suna clopoțelul deschiderii ediției jubiliare.

   În 1992, la inițiativa unor însuflețiți absolvenți ai învățământului liceal din municipiul Satu Mare a luat ființă această asociație care, contrar pesimiștilor a dăinuit peste ani și se înscrie printre cele 150.913 asociații din România dintre care 2.416 asociații sunt de aici din județul nostru.

   Principalul scop al înființării acestei asociații este crearea posibilităţii de a se întâlni a foștilor absolvenți ai liceelor din Satu Mare adunați de pretutindeni și păstrarea tradițiilor zonei Satu Mare. Cu aceste ocazii anual se organizează expoziții de pictura, sculptură, fotografii, documente legate de tradițiile școlare sătmărene precum și expozitii de cărți scrise de scriitori și poeți sătmăreni, de multe ori cu prezența artiștilor. Se bucură de un mare succes și proiectarea fotografiilor și inregistrărilor video din trecutul întâlnirilor absolvenților veterani. Cu aceasta ocazie anual se intălnesc în jur de 2000-2500 de absolvenți răspândiți în lumea intreaga, care au studiat în Satu Mare.

   Anul acesta în parteneriat cu Asociația Absolvenților Veterani s-au implicat în eveniment și Primăria Satu Mare prin Filarmonica Dinu Lipatti. Astfel, vineri 8 iulie, de la ora 17 va avea loc 𝐜𝐨𝐧𝐜𝐞𝐫𝐭𝐮𝐥 𝐟𝐞𝐬𝐭𝐢𝐯 𝐥𝐚 𝐝𝐞𝐬𝐜𝐡𝐢𝐝𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐢̂𝐧𝐭𝐚̂𝐥𝐧𝐢𝐫𝐢𝐢 𝐣𝐮𝐛𝐢𝐥𝐢𝐚𝐫𝐞 𝐝𝐞 𝟑𝟎 𝐝𝐞 𝐚𝐧𝐢 𝐚 𝐚𝐛𝐬𝐨𝐥𝐯𝐞𝐧𝐭̦𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐯𝐞𝐭𝐞𝐫𝐚𝐧𝐢.

   Programul este bogat în conținut și cuprinde lucrări de Ludwig van Beethoven („Largo e mesto” din „Sonata nr. 7 în re major”), Jules Massenet („Meditație” din „Thaïs”), Antonio Vivaldi (pasaje din ciclul „Anotimpurile”) și Robert Schumann (partea întâi din „Carnavalul Vienez”). Intrarea este liberă.

   Îi vom avea ca interpreți pe profesorul universitar din Debrețin dr. Duffek Mihály la pian (Beethoven, Massenet și Schumann), clujeanca Ioana Forna la vioară (Massenet și Vivaldi), Kovács-Pistuka Emőke (vioară I), Alina Mija (vioară II), David Budean (violă), Dan Cătuna (violoncel), Simó Péter (contrabas) și Balaskó Balázs (clavecin).

   Țin minte că pe la mijlocul deceniului al optulea din mileniul trecut la Ateneul Român am ascultat pentru prima oară „Meditație” din „Thaïs” de Massenet în interpretarea regretatului violonist și compozitor român Vasile Filip. După cele aproape cinci minute ale pasajului n-am mai avut capacitatea să urmăresc în continuare concertul. Chiar dacă fizic nu am părăsit sala, mintea mea hălăduia prin sfere și stratosfere creându-mi senzația de libertate infinită și confort absolut. De-ale tinereții valuri gândesc acum...

   În ceea ce privește ciclul „Anotimpurile” lui Vivaldi vă pot cita că cele patru sezoane sunt un grup de patru concerte pentru vioară, fiecare dintre acestea conferind expresia muzicală a unui anotimp al anului. Au fost scrise în jurul anilor 1716–1717 și publicate în 1725 la Amsterdam, împreună cu opt concerte suplimentare, ca „Il cimento dell'armonia e dell'inventione” (Simbioza dintre armonie și invenție).

   „Anotimpurile” este cea mai cunoscută dintre operele lui Vivaldi. Deși trei dintre concerte sunt complet originale, primul, „Primăvara”, împrumută modele de la simfonia în primul act a operei contemporane lui Vivaldi „Il Giustino” (intraductibil, ceva de genul „Iustinul”). Inspirația concertelor nu este din zona rurală din preajma ținutului Mantua, așa cum se presupunea inițial, unde locuia Vivaldi la vremea respectivă, deoarece, potrivit lui Karl Heller au fost scrise încă din 1716–1717, iar Vivaldi a fost angajat la curtea din Mantua abia în 1718.

   Ciclul a fost o revoluție în concepția muzicală. În acesta Vivaldi reprezenta pâraie curgătoare, păsări cântătoare (de diferite specii, fiecare caracterizată în mod specific), un păstor și câinele său care latră, muște zumzăitoare, furtuni, dansatori beți, povești vânătorești (atât spuse de vânători, cât și de vânat, adică punctul de vedere al prăzii), peisajele înghețate și focurile calde de iarnă.

   În mod neobișnuit pentru perioadă, Vivaldi a publicat concertele însoțite de sunete (posibil scrise de compozitor însuși), care a elucidat ce a fost menit să evoce în spiritul fiecărui anotimp. Prin urmare, concertele sunt unul dintre cele mai vechi și mai detaliate exemple ale ceea ce ar urma să fie numit program de muzică. Cu alte cuvinte, muzică cu element narativ. Vivaldi s-a chinuit foarte mult să-și raporteze muzica la textele poeziilor, traducând direct liniile poetice în muzica de pe pagină. De exemplu, în secțiunea din mijloc a „Primăverii”, când doarme păstorul, câinele său care latră poate fi auzit în secțiunea de viola. Muzica este în altă parte evocatoare similară a altor sunete naturale. Vivaldi a împărțit fiecare concert în trei mișcări (rapid - lent - rapid) și fiecare sonet legat în trei secțiuni.

 Dr. Duffek Mihály

    Născut la Debrețin și-a definitivat studiile la „Academia de Muzică Liszt Ferenc” facultatea din Debrețin, unde a avut ca profesori de pian pe d-na Ilona P. Nagy (1975) și d-l Kornél Zempléni (1979). În completare a studiat și la Facultatea de Management a Universității de Științe Agricole din Debrecen.

    Fost director și apoi decan al Facultății de Muzică 1992-2017. între 1990-2018 a fost șeful Departamentului pian. La catedra de pian a Facultății de Muzică a predat discipline de metodologie pian, perfecționare profesională, conducerea concursurilor naționale de pian. Este membru al scenei concertelor interne și internaționale în calitate de solist la pian, artist de cameră și acompaniament de cor. În această calitate, pe lângă scenele maghiare, a susținut concerte în Slovacia, Slovenia, România, Bulgaria, Austria, Ucraina, Grecia, Cipru, Israel, Italia, Lituania, Finlanda, Germania, Franța, Spania, Marea Britanie, Japonia, Belgia și Statele Unite. Este lector invitat la cursurile de formare continuă a școlilor de muzică din Ungaria, iar în calitate de decan al Facultății de Muzică, a participat la transformarea și modernizarea învățământului superior de muzică maghiară și formarea profesorilor de muzică.

    La Universitatea de Vară din Debrecen, a ținut în mod regulat prelegeri în limbi străine despre muzică. Pe lângă Ungaria, a susținut și ține cursuri de master în Spania, Finlanda, Slovacia, Japonia și Coreea. A fost membru al juriului a numeroase concursuri de pian din Ungaria și Ucraina.

   Din 2011 este membru al programului de Științe ale Educației al Școlii Doctorale de Științe Umane, Facultatea de Arte, Universitatea din Debrețin. Membru extern al Consiliului de doctorat al Facultății de Arte a Universității din Pécs. Organizator de concursuri de pian, zile profesionale de pian, director fondator și instructor regulat al Academiei Internaționale de Vară a Tinerilor Muzicieni.

Ioana Forna

   Violonistei românce născută la Cluj i-a fost predată vioara de la vârsta de șapte ani de către mama sa și și-a continuat studiile la Școala de Muzică Sigismund Toduță din Cluj. Urmându-și visul, Ioana a ajuns la Londra pentru a studia la Royal College of Music, absolvind cu o diplomă de licență.

     O muziciană de cameră foarte pregătită, Ioana este liderul Cvartetului Sattler, cântând în mod regulat nu numai la Londra ci și în restul Europei. Pregătirea și colaborările Ioanei i-au permis să lucreze cu artiști de renume internațional, printre care Cvartetul de coarde Belcea, Cvartetul Vogler, Cvartetul de Arte Frumoase și Levon Chilingirian și, cel mai recent, Ioana a participat la Festivalul Sacconi condus de Cvartetul Sacconi. 

   Performanțele Ioanei ca muzician solo și de cameră au dus-o în locații precum St Martin-in-the-Fields, Cadogan Hall, Kings Place, Royal Festival Hall și Filarmonica Dinu Lipatti. Ca muzician orchestral, Ioana a cântat în festivaluri din întreaga lume, inclusiv Festivalul Castleton (SUA) sub conducerea maestrului Lorin Maazel și Orchestra Festivalului Chipping Campden.