Trei etape fără meci egal

   Nu știu dacă mai este vreun campionat de fotbal în lumea aceasta în care pe parcursul a trei etape consecutive să nu se fi încheiat nici un meci la egalitate. Parcă am fi la baschet. Ultimul meci egal a avut loc pe 1 aprilie la Craiova unde Huyghebaert (Craiova 48) i-a păcălit (tot era ziua păcălelilor) pe cei din Mioveni într-un final de partidă tensionat. O altă caracteristică a acestui sistem este că doar de douăzeci și unu de ori gazdele au ieșit învingătoare. Dacă socotim că în cele patruzeci și opt de partide doar patru s-au încheiat la egalitate rezultă că oaspeții au fost mai buni. Singurele echipe care nu au pierdut puncte acasă fiind Universitatea Craiova în Grupa Campionat și Rapid în Grupa Retrogradare, echipe cu galerii puternice în spate. În deplasare nu au pierdurt nici un punct FCSB și același Rapid, adică echipele cu cele mai puternice galerii pe terenuri străine.

   Privind peste ultima etapă nu putem să nu observăm că toate cele trei echipe ce năzuiesc spre titlul de campioană au jucat în deplasare și și-au adjudecat toate punctele. CFR-ul mai așa, mai sontâc-șontâc, iar FCSB și Univ. Craiova mai boierește, boierie susținută de valoare.

   În Grupa Retrogradare etapa ce s-a încheiat a marcat supremația Rapidului asupra celorlalte candidate la barajul pentru Conference League (cu victorii directe la Botoșani, Sepsi și UTA) și faptul că Dinamo va juca barajul pentru menținerea pe tăpșanele primului eșalon fotbalistic al românilor. Este interesant cum se grupează echipele din această zonă. În afară de cele menționate pentru CL, UTA, 48, Mioveni și Chindia luptă pentru a evita barajul de menținere, iar Mioveni, Chindia și Dinamo luptă pentru a evita locul opt, cel care duce la un baraj cu o echipă de calibru din liga a doua (Sibiu sau Cluj). Doar copiii din Mediaș și harababura din Clinceni n-au presiune. Nici valoare.

   În etapa ce vine, în Grupa Campionat, toate pretendentele la coroană joacă acasă, iar în Grupa Retrogradare locurile 3 și 5 - 8 joacă de asemenea acasă.

   Derbiul etapei îi privește din nou pe clujeni. Poate că între timp Hagi și-a acoperit golurile hilare (ca să nu spun bizare) din apărare, găuri prin care zvârlugile lui Becali și-au cam făcut de cap până la 3-0. Hagi a dat vina pe tinerețea componenților apărării (Dussaut - 27 de ani, Mladen - 30 de ani, Larie - 35 de ani și de Nooijer - 24 de ani).  Duminică, de la ora 21,30 CFR va întâlni în Gruia cu siguranță o altă motivație a Farului. Așa ar fi frumos. Etica, precum și discursul său, pentru Hagi are nuanțe.

   Partida din Bănie, Universitatea Craiova - Voluntari, sâmbătă de la ora 20, este al doilea cap de afiș al etapei, oltenii trebuind să demonstreze că jocul și rezultatele din ultimele etape au cu adevărat un țel. Ciobotariu este un nuc cu foarte multe nuci tari.

   FCSB-ul are cel mai ușor meci din acest play-off. Echipa piteșteană nu se poate ridica la nivelul și pretențiile unui play-off. Mai ales în întâlnirile cu trioul din frunte, cu toată surpriza produsă la Voluntari. Deci luni, la închiderea etapei, de la ora 20,30, vom vedea cel puțin patru goluri.

   În play-out cele mai interesante jocuri se dispută la Ploiești (probabil) și Mioveni. Dacă nomazii din Târgoviște vor suporta presiunile unei galerii mult mai numeroase decât cea proprie, pe stadionul din Mioveni va fi multă liniște. Grupul redus de susținători ai argeșenilor neavând în opoziție cine știe ce fani ai oaspeților. Distanța dintre Mioveni și Botoșani fiind destul de mare și de anevoios de parcurs. Chindia - Rapid se dispută vineri de la ora 20,30, iar Mioveni - Botoșani luni de la 17,30.

   Nu lipsit de interes este și jocul dintre pașoptiști și textiliști ce va avea loc la Craiova duminică de la ora 19. Nu știu dacă greșesc dar cred că este meciul la care Edi Iordănescu nu are ce căuta. Eventual doar să ceară o poză cu Miculescu. Asta deoarece în ultimul meci cele două echipe au avut printre titulari doar câte trei români. Și te miri de ce juveții au avut o galerie de zece ori mai numeroasă în liga a doua decât acum? În scurt timp nici la Arad nu se va mai înghesui lumea dacă Badea va mai folosi mulți străini (era să zic stranieri). Mulți da' proști!

   Jocurile fără istoric sunt vineri, în deschiderea etapei de la ora 17,30, Sepsi - Gaz Metan, și sâmbătă, la matineu, de la ora 12,30, Dinamo - Academica. Sper ca dinamoviștilor să nu le placă prea mult ora asta.

   

Pledoarie pentru sufertaș

    Sunt convins că cei tineri nici nu cunosc semnificația cuvântului de origine turcă sufertaș. Dacă ne uităm în Dicționarul Explicativ al Limbii Române (DEX), deslușim că sufertașul este un ansamblu alcătuit din câteva vase așezate unul peste altul și fixate pe un dispozitiv cu mâner, în care se transportă mâncarea (caldă). De unde puteți procura un sufertaș nu vă spun pentru că printr-o simplă căutare pe internet aflați chiar mai mult decât vreți să știți.

   De ce, uitându-mă peste umăr, mi-am adus aminte de acest sistem de transport a mâncărurilor? Cred că datorită advertisității pe care o am pentru cuvintele „de unică folosință”. Tot ceea ce este de unică folosință ajunge la gunoi. Majoritatea obiectelor de unică folosință sunt din material plastic, adică dintr-un material greu distructibil și nociv planetei.

   „Meniul zilei” este o expresie la modă la acest început de deceniu trei. Sau două sute trei dacă ne raportăm la nașterea lui Hristos. Automat cuvântul „caserolă” a căpătat noi valențe. De la capsulă de porțelan folosită în laboratoare chimice sau cratiță din tablă cu fundul adânc folosită în bucătărie, s-a ajuns la sensul de recipient din material plastic pentru transportul alimentelor. Caserolele, tacâmurile, pungile... și toate celelalte chestii de unică folosință ajung în final la gunoi. Un gunoi care îmbolnăvește într-un mod ireversibil planeta. Un gunoi care afectează ansamblul format din biotop și biocenoză, în care se stabilesc relații strânse atât între organisme, cât și între acestea și factorii abiotici. Mai pe scurt afectează sistemul ecologic.

   Ecosistemul este principala preocupare a multor organizații care mai pompos sau mai aplicat încearcă să salveze planeta. Să-i prelungească durata de viață. Unii dintre voi, mai cârcotași, ar spune că nu toți locuitorii planetei ar trebui salvați, dar nu uitați că locuitori ai planetei nu sunt doar oamenii. Fauna și flora sunt la fel de afectate de acțiunile fără discernământ ale omului.

   Apropo de faună! Citeam deunăzi că  la Bruxelles Comisia Europeană a aprobat o schemă românească în valoare de 91 milioane EUR (453 milioane RON) pentru sprijinirea crescătorilor de bovine, porcine și păsări de curte în contextul pandemiei de coronavirus. Schema a fost aprobată în temeiul „Cadrului temporar pentru măsuri de ajutor de stat”. Sprijinul public se va acorda sub formă de subvenții directe. Măsura vizează atenuarea deficitelor de lichidități cu care se confruntă beneficiarii și abordarea unei părți din pierderile suferite de aceștia din cauza pandemiei de coronavirus și a măsurilor restrictive pe care autoritățile române au trebuit să le pună în aplicare pentru a limita răspândirea virusului. Schema va fi deschisă întreprinderilor de toate dimensiunile care își desfășoară activitatea în sectoarele creșterii bovinelor, porcinelor și păsărilor de curte.

    Comisia a constatat că schema românească este în conformitate cu condițiile cadrului temporar. Ajutorul nu va depăși 290.000 EUR per beneficiar și se acordă până la 30 iunie 2022. Poate vă întrebați care ar fi legătura dintre caserolă și porcine. Bună întrebare! Răspunsurile, pe care vă invit să le dați singuri, ne-ar putea determina ca aceste eforturi de îmbunătățire a vieții domesticelor noastre să nu fie inutile.

   Haideți cu sufertașul după meniul zilei!

  

 

 

Paul Mann a înconjurat de mai multe ori planeta până să dirijeze la Satu Mare

    În această săptămână, mai precis joi, 28 aprilie, de la ora 18,30, vom face cunoștință cu unul dintre cei mai audiați dirijori de pe mapamond. Nu există meridian sau paralelă a lumii civilizate în care Paul Mann să nu fi mânuit bagheta cel puțin o dată. Capacitatea sa de a se adapta la mentalități, spirite și interpretări locale l-a făcut să devină invitatul preferat al celor mai mari scene ale muzicii clasice de pe întreaga planetă.

   La Satu Mare, împreună cu orchestra Filarmonicii Dinu Lipatti, vor interpreta „Uvertura tragică” a lui Johannes Brahms și „Simfonia nr. 6 în Re Major” al lui Antonin Dvorak, pentru care melomanii municipiului pot folosi abonamentul cu nr. 39 sau, pentru cei care nu urmăresc regulat programul instituției de cultură sătmărene, se pot cumpăra bilete de la sediul instituției inclusiv înaintea începerii „Concertului simfonic”. Bineînțeles fără să se depășească limita maximă de capacitate a sălii de concerte.

  Paul Mann

   De la câștigarea Concursului de dirijor Donatella Flick în 1998, Paul Mann a devenit unul dintre cei mai buni dirijori ai ultimei generații a mileniului II, dirijând multe orchestre importante din Marea Britanie, SUA, Europa, Scandinavia, Rusia, Japonia, Australia și America de Sud.

   Născut în Tyneside, Anglia, a studiat la Chetham’s School of Music și la Universitatea din York, studiind pianul cu Denis Matthews. După o poziție timpurie la Teatrul de Balet de Nord și o bursă de dirijor la Colegiul Regal de Muzică de Nord, a deținut două funcții de dirijor asistent în Marea Britanie, mai întâi cu Orchestra Simfonică din Bournemouth în perioada 1996-1998 și apoi cu Orchestra Simfonică din Londra (OSL) pentru alte două sezoane.

   În Bournemouth, a dirijat mai mult de optzeci de concerte, acoperind un repertoriu imens și lucrând cu mulți soliști importanți. A debutat cu OSL în iunie 1999 și a continuat să apară în mod regulat cu orchestra, atât în ​​concert, cât și în studioul de înregistrări. Alte angajamente au inclus concerte și emisiuni cu Orchestra Halle, Orchestra Națională a BBC din Wales, Manchester Camerata, Filarmonica din St Petersburg, Simfonia Scoțiană a BBC, Filarmonica Regală, Orchestra Ulster, Filarmonica Națională a Ucrainei, Filarmonica din Bergen, Orchestra Internazionale d'Italia, Orchestra Simfonică Națională a Irlandei, Filarmonica Noii Japonii, Opera Norvegiană, Orchestra Radio Norvegiană, Filarmonica Fresno (California), Simfonia Eugene (Oregon), Simfonia New Mexico, Simfonia Odense, Fanii Mozart din Londra, Orchestra de Cameră Scoțiană, Sinfonia City of London și Orchestra Simfonică a orașului Birmingham. El a fost și un dirijor obișnuit al Baletului din New York. A înregistrat cu Orchestra de Cameră Engleză și OSL pentru case de discuri precum Decca și Warner Classics.

   În 1999, a dirijat concertul centenarului Duke Ellington cu OSL și Lincoln Center Jazz Orchestra, cu Wynton Marsalis; o colaborare unică, care a fost transmisă în direct la BBC Radio 3. Mai târziu în acel an, el a reunit OSL și legendara trupă rock Deep Purple în două spectacole foarte apreciate ale „Concertului pentru grup și orchestră” al lui Jon Lord la Royal Albert Hall, videoclipul live și CD dintre care au devenit cele mai bine vândute la nivel internațional.  Turneul următor al proiectului a avut patruzeci de concerte în Europa, America de Sud, Mexic și Japonia. De asemenea, a realizat prima înregistrare de studio a Concertului lui Jon Lord, cu Orchestra Filarmonică Regală Liverpool, în colaborare cu regretatul compozitor și cu o distribuție plină de stele de soliști. Asocierea sa îndelungată cu Jon Lord și muzica sa a culminat cu un concert spectaculos la Royal Albert Hall în 2014, în memoria compozitorului, care murise în 2012.

   Pe parcursul sezoanelor, pe lângă numeroasele vizite de revenire, Paul Mann a debutat și cu Orchestra Queensland, Simfonia Melbourne, Simfonia Australian de Vest, Filarmonica din Luxemburg și Orchestra Națională Regală Scoțiană. De asemenea, a făcut un debut de mare succes la Concertgebouw, Amsterdam, într-o emisiune în direct cu Filarmonica de radio din Țările de Jos.

   A debutat în continuare cu Portland Opera (The Marriage of Figaro), Colorado Symphony, Oregon Symphony și Copenhagen Philharmonic, apoi a făcut un turneu în Italia cu Britten Sinfonia și a întreprins alte două turnee majore în Australia. De asemenea, s-a întors la New York pentru a contribui la sărbătorile Centenarului Balanchine de la Lincoln Center.

   Paul Mann a fost dirijor-șef al Orchestrei Simfonice din Odense din Danemarca până în 2008, unde a obținut aprecieri considerabile de critică și unde a început o carieră distinsă în studioul de înregistrări, realizând numeroase înregistrări dintr-o gamă largă de repertoriu, pentru case de discuri precum Bridge, Warner Classics, Da Capo și EMI. Discografia sa pentru Toccata Classics cuprinde acum aproape douăzeci de discuri, toate cu un repertoriu rar și neînregistrat anterior, dintre care o mare parte este interpretată în propriile sale ediții recent pregătite.

 Johannes Brahms

   Pentru a fi cât mai aproape de adevăr în ceea ce privește viața strălucitului compozitor am apelat la Wikipedia și, pe acolo pe unde am avut date certe am intervenit cu surplusuri. S-a născut în 1833 la Hamburg. Tatăl său, care i-a dat primele lecții de muzică, era contrabasist. Brahms s-a remarcat la pian și ajuta la suplimentarea venitului relativ scăzut al familiei, prin interpretări în restaurante și teatre, precum și prin oferirea de lecții de pian. Deși povestea larg-cunoscută este că Brahms a trebuit să cânte la pian prin baruri și bordeluri, studii recente, precum cele ale lui Kurt Hoffman, sugerează că acest fapt este probabil incorect. Într-o perioadă, el a învățat și violoncelul, deși progresul său a fost întrerupt odată cu sustragerea instrumentului chiar de către profesorul său. 

 

   Tânărul Brahms a interpretat câteva concerte publice, dar nu a devenit foarte cunoscut drept pianist (deși mai târziu avea să interpreteze ambele prime-audiții ale lucrărilor sale Concertul pentru pian Nr. 1 în 1859 și Concertul pentru pian Nr. 2 în 1881).

A început să și compună, însă eforturile sale n-au primit atenția cuvenită până în 1853, când a mers într-un turneu de concerte alături de Eduard Reményi. În acest turneu, a făcut cunoștință cu Joseph Joachim, Franz Liszt și mai târziu a fost prezentat lui Robert Schumann. Reményi s-a simțit, însă, ofensat de eșecul lui Brahms în a aprecia cu toată inima Sonata în B minor a lui Liszt într-o vizită la Curtea de la Weimar, unde Liszt era muzicianul curții, iar Brahms a adormit la una dintre operele recent compuse ale acestuia. Mulți dintre prietenii lui Brahms au afirmat că Reményi, fiind un curtezan șlefuit, se aștepta ca tânărul Brahms să se conformeze practicii obișnuite a aplauzelor politicoase acordate piesei unei celebrități, însă acesta a afișat simple complimente amabile. I-a spus lui Brahms că prietenia lor trebuie să se sfârșească, deși nu era clar dacă Liszt se simțise sau nu ofensat. Joachim, însă, avea să devină unul dintre cei mai apropiați prieteni, iar Schumann, prin articole elogioase despre Brahms, a jucat un rol important în atragerea atenției publicului asupra compozițiilor tânărului. Lui Brahms i-a fost prezentată și soția lui Schumann, compozitoarea și pianista Clara, cu 14 ani mai în vârstă, față de care a avut o prietenie afectivă pasională, însă întotdeauna platonică. Brahms nu s-a căsătorit niciodată.

Mormântul lui Johannes Brahms în Cimitirul Central din Viena.

   În 1862 s-a stabilit permanent la Viena și a început să se dedice cu totul compoziției. Cu lucrări precum Un Recviem german, Brahms a dobândit în cele din urmă o solidă reputație și a devenit recunoscut încă din timpul vieții sale drept unul dintre marii compozitori. Poate că aceasta i-a oferit în sfârșit încrederea necesară pentru a termina prima sa simfonie; ea a apărut în 1876, după aproape zece ani de trudă. Celelalte trei simfonii au urmat apoi într-o succesiune îndestul de rapidă (1877, 1883, 1885).

Brahms călătorea adesea, atât pentru afaceri (concerte în turnee), cât și din plăcere. Vizita deseori Italia în timpul primăverii și de obicei se stabilea într-o așezare rurală plăcută în care putea compune în timpul verii. Îi plăcea în mod deosebit să petreacă timpul afară, unde simțea că putea gândi mai limpede.

În 1890, la vârsta de 57 de ani, Brahms a decis să renunțe la activitatea de compoziție. S-a dovedit mai târziu, însă, că nu și-a putut respecta decizia și în anii premergători morții sale a scris un număr de capodopere recunoscute, inclusiv cele două sonate pentru clarinet (1894) și cele Patru Melodii Serioase (Vier ernste Gesänge, 1896).

În timpul terminării melodiilor din cadrul celei de-a CXXI-a compoziții ale sale, Brahms a căzut lovit de cancer (sursele sunt incerte asupra localizării bolii, dacă era vorba de ficat sau pancreas). Starea i s-a înrăutățit treptat și la 3 aprilie 1897 s-a stins din viață. A fost înmormântat la Cimitirul Central (Zentralfriedhof) din Viena.

 

 

 

Câteva considerente înainte de returul Grupei Campionat

CFR Cluj: Pentru echipa din capitala Ardealului primăvara a debutat cu o astenie inexplicabilă pentru unii sau perfect explicabilă pentru alții. Depinde cum privești lucrurile. Cât timp iarna își mai arăta tentaculele peste tâmplele Carpaților, ceferiștii au mai adunat 7 puncte (două victorii și un egal), dar ultimele două partide, cele disputate tocmai cu contracandidatele aflate oarecum la o distanță apreciabilă, au adus un joc în derută (cel cu oltenii) și un joc în suferință (cel cu bucureștenii). Adică zero puncte. Dacă arăți cu degetul numai spre Petrescu nu este suficient. El este principalul vinovat (strategia lui motivațională tocmai s-a întors împotriva echipei), dar i-aș mai adăuga și pe cei cu pixurile și telefoanele  din birouri. N-aș lăsa nici scormonitul insistent al presei la o parte, dar asta le este menirea. Finalul își va găsi totuși răspunsuri doar la grajduri unde armăsarii tind să devină mârțoage.

 FCSB: Patru victorii și o înfrângere (acasă cu oltenii) le-au adus bucureștenilor posibilitatea să declare că sunt la mâna lor, adică dacă vor obține numai victorii câștigă titlul indiferent de ce fac celelalte echipe. Același lucru l-ar putea spune și clujenii, dar forma de moment spune altceva. Acel „dacă” din fraza de mai sus nu se referă doar la întâlnirile cu principalele rivale, ci și la cele cu nebăgatele în seamă din Voluntari, Constanța și Pitești. Orice sincopă fracturează „mâna lor”. E adevărat că același lucru este valabil și la contracandidate. La echipa din „Cetatea ciobanului Bucur” domnește un alt cioban, Becali, cioban ce ar putea oricând să distrugă tot ce au construit până acum banii lui. Să sperăm că va prima competiția sportivă și cel mai bun să câștige.

Universitatea Craiova: Cea de-a treia candidată la titlul de campioană are și ea șanse reale și, ținând cont de cele ce am spus mai sus, chiar dacă nu depinde numai de ea, ne-am putea trezi cu prazul deasupra cepelor. Să nu uităm totuși de capriciile ce-i apucă din când în când pe componenții echipei din Bănie. Și mai e un element care, după părerea mea, ar trebui să-i motiveze, dar după părerea celor mai mulți analiști ai fenomenului sportiv îi îngreunează. Este vorba de lupta pe două fronturi, Universitatea Craiova fiind singura dintre cele trei calificată în semifinalele Cupei României. Prin jocul lor frumos, deschis, bazat pe atac au obținut la rândul lor patru victorii în tur, singura înfrângere fiind la Voluntari.

Voluntari, Farul, Argeș: Voi trata cele trei echipe de pe același plan chiar dacă fiecare au caracteristici individuale sau, cuplate două câte două, interese similare. Toate trei sau liniștit în ceea ce privește lupta pentru podiumul campionatului. Argeșul și Voluntariul mai luptă, chiar între ele, în cupă. Voluntariul și Farul au doar câte trei înfrângeri în tur. Farul și Argeșul au doar câte o victorie în tur.

   Ca privire generală asupra Grupei Campionat este de remarcat faptul că din cele cincisprezece meciuri disputate în tur o singură partidă s-a încheiat la egalitate (Farul - CFR), restul încheinduse la diferențe de unul, două, trei sau chiar patru goluri (FCSB - Voluntari). Această constatare dă dreptate celor care promovează această metodă de disputare a finalului de campionat. După cum se vede crește spectaculozitatea jocurilor, o singură partidă încheindu-se fără gol.

   În ceea ce privește Grupa Retrogradare trebuie să atragem atenția că aceasta nu se dispută după sistemul tur retur ci într-o singură manșă după o schemă acasă/deplasare determinată de FRF și/sau LPF în funcție de locul ocupat în clasament în sezonul regulat.

   Aici vom scoate în evidență doar lupta pentru ocuparea primelor două locuri ce duc la un baraj pentru a ajunge în final în copetiția europeană Conference League și lupta pentru evitarea locurilor 13 și 14 care duc la barajul pentru evitarea retrogradării. De remarcat și aici numărul scăzut de meciuri egale, trei, din cele 40 de partide disputate. Quot erat demonstrandum.

   În prima luptă sunt angrenate Rapid, Sepsi și Botoșani (câte una din cele trei regiuni istorice). Cele cinci victorii consecutive ale giuleștenilor le dau un moral asupra celorlalte două. Mai au de jucat cu locurile opt (chiar în această etapă), 10, 12 și 13. Sepsi a avut și ea un parcurs fără înfrângere obținând patru victorii în cele cinci etape de până acum. Mai au de jucat cu locurile șapte (cum spuneam mai sus, în această etapă), 10, 13 și 16 în ultimele patru etape. Botoșaniul are două înfrângeri și trei victorii până acum, dar are finalul cu meciuri mai ușoare, adică cu 10, 12, 14 și 15.

   Nu înțeleg de ce nu se fac clasamentele cu jumătăți de puncte, acolo unde este cazul, ci se oferă bonusuri care de fapt sunt false. Parcă am fi în politică. Îți dau ceva ce n-ai și nici nu vei avea! Să lămurim puțin lucrurile. Voluntari, Sepsi, 48 Craiova, Mioveni, Chindia și Dinamo au de fapt cu jumătate de punct mai puțin dect arată clasamentele

   Să ne uităm un pic peste etapa din această săptămână.

   Meciul șoc al etapei se dispută la Voluntari (duminică de la ora 19) unde tot sudul țării și o parte din est așteaptă ca schemele lui Ciobotariu să dea peste cap argumentele motivaționale îmbătrânite ale lui Petrescu. Să nu uităm totuși că Voluntariul se uită acum mai mult spre Cupa României decât spre Campionatul României. Ceea ce-i dă un aer de VN (viteză normală pe calea ferată) CFR-ului.

   FCSB-ul se află într-o situație un pic mai dificilă la Constanța, luni de la ora 21, unde gazdele au de spălat niște rușini recente (meciurile cu FCSB, Voluntari și, mai ales, Craiova) și nici nu au alte preocupări. Cred că va fi cel mai spectaculos meci al etapei.

   Universitarii craioveni au cel mai ușor meci dintre cele șase din Grupa Campionat. Precis că argeșenii vor intra pe teren luni, de la ora 18, cu gândul la returul din Cupa României și nu vor fi prea atenți la incursiunile cavaleriei ușoare (Gustavo, Baiaram) sau pătrunderii în forță a tancurilor (Markovici, Ivan) din Bănie. Dar și oltenii au un retur de cupă... Printre altele aș remarca penibilitatea arbitrajului ce i-a avantajat miercuri la Sf. Gheorghe.

   De departe cel mai atractiv meci al etapei aceasta din Grupa Retrogradare este întâlnirea de pe Rapid-Giulești (sâmbătă de la ora 21). O victorie a gazdelor ar elucida problema ocupantei locului șapte. Sepsi nu cred că și-a luat gândul de la o prezență în finala Cupei României, dar nici nu cred că-și vor menaja forțele pe cel mai nou stadion al țării.

   După cum rezultă și din analiza Grupei Retrogradare, placa turnantă a acestei competiții este echipa olteană. Pașoptiștii sunt singurii care mai au de jucat cu cele trei echipe ce-și dispută primele două locuri (cu iz european). Prima dintre ele este echipa din Botoșani, pe care o va întâlni luni, de la ora 15,30 în deplasare.

   UTA - Chindia (sâmbătă de la 13,30) este jocul care ar putea oferi nomazilor din Târgoviște iarba fermecată pentru a mai avea șanse să evite barajul. Pentru textiliști un banal egal n-ar fi un dezastru.

   Clinceni - Mioveni (vineri, 17,30) și Gaz Metan - Dinamo (tot vineri, 20) sunt două partide cu final cunoscut. Din păcate Dinamo nu prea mai poate scăpa de acest nenorocit loc 14, loc care le va face ca în barajul de menținere în primul eșalon să dea piept cu U. Cluj sau Hermanstadt, echipe cu pretenții. Locul 13 ar fi un pic mai norocos, adversar în baraj putînd fi Slobozia sau Chiajna. Greu de ajuns pe 13 deoarece târgoveștenilor le-ar fi suficientă victoria din jocul cu Gaz Metan dacă Dinamo nu obține 12 puncte în ultimele patru jocuri (Botoșani, UTA, Gaz Metan și Academica, nu neaparat în această ordine).

   E timpul minunilor!

Mielu alb

    Suntem în Postul Mare, în Postul Paștelui, dar nu am vrut prin titlul de mai sus să dau o tentă liturgică privirii mele peste umăr din această săptămână. Nici o nuanță mercantilă. Vreau mai mult să mă scald între blândețe și inocență, între inimă și cap. Să nu blamez Miorița ancestrală, dar nici să întreb nătâng „Un' te duci tu, mielule?”

    Vreau să prind aripa aceea din bătaia vântului, care calcă șuvoiul de aer plasând inteligent coada, astfel încât vremea și vremurile să-mi îndrepte voința spre țelul meu, nu spre ceva aleatoriu. Vreau ca ideea să meargă în pas cu fapta. Oricare din ele dacă ar devansa-o pe cealaltă ar perturba înfăptuirea. Ar putea deveni o speranță deșartă dacă ideea și-ar depăși partenera sau un eșec lamentabil dacă faptuiești pe negândite.

   Pe strada Lungă din Brașov, aproape de Casa Armatei, era un local cu numele „Mielu Alb”. Mă tot gândeam în copilăria mea de ce a dat acest nume unei crâșme. În altă parte a localității de sub Tâmpa era „Ceasu Rău”, tot o crâșmă, dar toponimia vremurilor a interzis oficializarea numelui, așa că a rămas doar în graiul popular. Și la noi, aici în Satu Mare este un local cu nume păstoresc.

   Apropo de baladă! Dincolo de Carpați, în cea mai mare măsură și mai ales în perioada posbelică, termenul ungurean se confunda cu ungur. De fapt ungurean înseamnă ardelean. Ardelean sadea, indiferent dacă era român, ungur, sas, șvab, țigan, rutean sau tăut. Mai aprofundat, dar și pierdut în negura timpului și pașii transhumanței, ungurean se referă la păstorul din Țara Ardealului plecat peste munți în Oltenia și Moldova.

   Se simte în aerul local, mai ales aici la noi în municipiu, o înăsprire a relațiilor dintre ungureni. Că unu-i mai cea, că altu-i mai hăis... Păcatul pare să fie alimentat, inconștient mi-ar place să cred, tocmai de la cei în care ar trebui să avem mai mare încredere. Tocmai ei, în acțiunile lor ulterioare ar trebui să dea dovadă că gândesc ardelenește. Că nu au intenția de a suci niște minți în formare. Că nu doresc să răscolească faptele rele a celor puțini, ci să scoată în evidență dorința de unire a celor mai mulți, indiferent de etnie, religie...

   Se spune că dacă atingi blănița sau boticul unui miel alb devii mai comprehensiv, mai aproape de cel de departe și mai empatic pentru cel de aproape. Prin Regat circulă zvonul că vei fi mai norocos. Eu cred că doar dacă te gândești la delicatețea, la fragilitatea și la inocența mielului, fie el și alb, ești mai bun.

   Câteva cuvinte de încurajare pentru noi toți nu strică. Mai ales că în ultimul timp omul de rând a început să învețe să nu mai accepte, ca un miel la tăiere (na! c-am zis-o!), vicisitudinile vieții. Că-s de ordin climatic, că ne afectează sănătatea, că vin din beția puterii sau din măreția prostiei, din orice parte ar veni răul, omul a învățat că nu trebuie să se-nfurie ci să caute soluții. Soluții pașnice, dar ferme. Soluții care să arate politicienilor că nu stânga sau dreapta, pe care ei oricum nu le respectă, sunt căi de urmat, ci un melanj care să creeze bunăstare. Bunăstarea nu vine din donații ci din dezvoltare, iar pentru dezvoltare trebuie să muncești nu să aștepți!

   Pe joi!

  

    

Compozitorul maghiar Béla Bartók a fost un îndrăgostit de muzica populară românească

    Poate voi fi criticat pentru faptul că deși avem Beethoven și Brahms în programul Filarmonicii Dinu Lipatti din această săptămână voi scoate în evidență prezența lui Béla Viktor János Bartók, compozitor și pianist maghiar născut în 1881 pe actualul teritoriu al României, mai precis la Sânnicolau Mare (județul Timiș). Cei care citesc aceste rânduri și vor fi prezenți joi, 21 aprilie, de la ora 18,30 în sala celei mai cunoscute instituții de cultură din județul nostru (abonament nr. 38) își vor da seama de ce am ales astfel.

   După cum spuneam Concertul Cameral propus în această săptămână de Emőke Kovacs, directorul Filarmonicii Dinu Lipatti, debutează cu „Trio în Mi Bemol Major” al lui Beethoven și continuă cu „Trio în Do Major” al lui Brahms. Trio-ul care va interpreta aceste lucrări este compus din Osztrosits Éva – vioară, Kostyák Előd – violoncel și Demény Balázs – pian. Despre Demeny am mai scris în aceste pagini, ultima oară în 31 ianuarie a.c., iar biografia sa v-am aștenut-o în 7 decembrie 2020

   În ultima parte a cameralului de joi, vioara și pianul vor interpreta „Dansuri populare românești”, o suită de șase dansuri culese și prelucrate de Béla Bartók în 1915, muzică ce reprezintă cu precădere Ardealul simțindu-se, pe alocuri și în mică măsură, influențe maghiare. La numai doi ani, în 1917, compozitorul le-a orchestrat pentru ansamblul mic. Piesele au la bază șase melodii pentru vioară strânse de Béla Bartók în peregrinările sale prin satele din Transilvania:

„Jocul cu bâta” -  Dans din Voiniceni, astăzi județul Mureș. Se dansează energic și fericit cu o bâtă în genul Călușarilor.

„Brâul” -  Dans din Agriș, județul Mureș. Se dansează voios.

„Pe loc” - Dans tot din Agriș. Se dansează lent, cu pași mărunți. Seamănă cu muzica de cimpoi.

„Buciumeana” - Dans din Bucium, județul Alba. Se dansează grațios, cu o melodie sumbră.

„Poarga românească” - Dans vechi din Beiuș, județul Bihor, similar cu polca. Se dansează repede și plin de viață.

„Mărunțel” - Dans din Beiuș. Se dansează cu pași rapizi și mișcări scurte.

   Vineri, 22 aprilie, la Baia Mare, de la ora 19, în ATP Tech Center, oaspetele noastre de săptămâna trecută, Yolanda Covacinschi (soprană) și Veress Orsolya (alto), sub bagheta dirijorului sătmărean Ștefan Novak, într-o producție Filarmonica de Stat Dinu Lipatti din Satu Mare, vor interpreta Stabat Mater-ul lui Pergolesi.

 Éva Ostrosits

    A început să cânte la vioară la vârsta de 7 ani și și-a continuat studiile cu Brandizné Szép Emőké, apoi cu Zsolt Kalló la Liceul de Artă Szombathely. În prezent este studentă Master II la Universitatea de Muzică Liszt Ferenc din Budapesta, elevă al lui Katalin Kokas.

   Numeroase rezultate ale competiției sunt asociate cu numele său, inclusiv premiul al II-lea al concursului național de vioară Kovács Dénes, organizat în 2010, iar un an mai târziu, premiul al VI-lea. A mai obținut Premiul I la concursului național de muzică de cameră, Premiul de Nivel al concursului național de vioară Zathureczky 2014 și premiul special pentru interpretarea celei mai bune piese maghiare. În 2016, a câștigat premiul I la categoria sonată la concursul național de muzică de cameră Leo Weiner și premiul II la categoria cvartet de coarde ca membru al Kruppa String Quartet. În 2016, a fost distinsă cu Bursa Republicii și Bursa Yamaha (fiind singurul maghiar în această situație).

   Participantă la festivaluri renumite precum Festivalul Internațional de muzică de cameră Lockenhaus, Kaposfest, Academia de Festivaluri din Budapesta, Festivalul de vioară Lipó Auer, Festivalul de primăvară de la Budapesta și Festivalul de muzică contemporană Intonation-Ungarn ca membru al cvartetului mai sus amintit.

   A cântat cu interpreți celebri precum Vilde Frang, Nicolas Altstaedt, Kelemen Barnabás, Kokas Katalin, Alina Ibragimova, Alina Pogostkina, Jose Gallardo, Fejérvári Zsolt, Maxim Rysanov, Fenyő László, Ilya Gringolts, Klenyán Csaba, Boyd James De Boyds, Ránki Filipine... A cântat ca solist cu Orchestra Austro-Ungară Haydn, Orchestra Simfonică Savaria și Orchestra de cameră Camerata Pro Musica.

   A participat la cursuri de master ale unor artiști remarcabili, precum Gábor Takács-Nagy, Barnabás Kelemen, Bron Zakhar, Katalin Kokas, András Keller, Vilde Frang, Alina Pogostkina, Imre Rohmann, Eugene Drucker (cvartetul Emerson), Ulf Schneider, Jonathan Cohen, Gagner Rag Márta, Glen Dicterow, Sándor Devich, János Devich, Péter Komlós, Simon Standige și Antal Zalai.

 Előd Kostyák 

   S-a născut la Cluj-Napoca, a studiat muzica în orașul natal și în București și a absolvit Academia de Muzică din Cluj-Napoca.

   În 1990 a participat la cursurile de master ale lui Miklós Perényi în Szombathely și Csaba Onczay în Keszthely.

   Ca membru al fostului Cvartet de Coarde Bartha, a câștigat Concursul de cvartet „Wilhelm Georg Berger” de la Brașov în 1994 și Concursul „Gh. Dima ”, concurs internațional de muzică de cameră. În 1994-1995 a participat la cursul de master de jumătate de an al lui Sándor Devich la Academia de Muzică din Budapesta.

   Din vara anilor 1994-2008 a condus violoncelul orchestrelor Ansamblul Honvéd, Filarmonica Győr și pe cel al Teatrului Național din Miskolc. Din 2009 până în 2015 a fost violoncelist solo la Opera Română din Cluj-Napoca. Din 2008 este violoncelist solo al Operei Maghiare din Cluj-Napoca.

   Előd Kostyák cântă la un violoncel realizat de Christian Neubauer la Buda în 1835, renovat în 2008 de János Márkus Barbarossa la inițiativa Societății Amaryllis din Cluj-Napoca și deținut anterior de Oficiul Episcopal Unitar.

 Béla Viktor János Bartók

   Primele lecții de pian le-a primit de la mama sa. Din 1899 a studiat pianul și compoziția la Preßburg, azi Bratislava (Slovacia) și la Academia Regală de Muzică din Budapesta, unde între 1908 și 1934 a funcționat ca profesor de pian. Între anii 1934 și 1940 a lucrat la Academia de Științe din Budapesta în domeniul folclorului muzical. În 1940 a emigrat în Statele Unite ale Americii, unde, pentru o scurtă perioadă (1940-1941), a lucrat pe lângă Universitatea Columbia și ca profesor de muzică în New York, având venituri financiare modeste. A murit bolnav de leucemie pe 26 septembrie 1945 în New York.

Bustul lui Béla Bartók din Parcul Herăstrău din București

   În primele sale opere, Béla Bartók se orientează în tradiția muzicii vest-europene, fiind în special influențat de Johannes Brahms, Richard Wagner, Franz Liszt și Claude Debussy. În poemul simfonic "Kossuth" (1904) se recunoaște influența muzicii lui Richard Strauss. Începând cu anul 1905, Béla Bartók studiază tot mai mult muzica populară maghiară, românească și cea tradițională a artiștilor țigani. În colaborare cu prietenul său, compozitorul Zoltán Kodály, realizează o culegere de muzică folclorică maghiară, românească, sârbească, croată, turcească și nord-africană, publicată în 12 volume.

   Béla Bartók a fost un excelent pianist și a compus mai multe lucrări în scop pedagogic, precum "Microcosmos" (1935), cuprinzând 153 piese pentru pian cu grade de dificultate crescândă. Cele șase cvartete de coarde sunt considerate unele din cele mai importante compoziții ale genului.

   În 1924, Societatea Compozitorilor Români organizează un concert dedicat aproape în întregime operelor lui Bela Bartok, ocazie cu care Enescu cântă, acompaniat la pian de Bartok însuși, Sonata a II-a pentru vioară și pian a acestuia. Doi ani mai târziu, compozitorul maghiar revine la București ca pianist solist în propria Rapsodie pentru pian și orchestră - lucrare de debut - dar stârnește interes și prin alte două opus-uri pianistice ale sale, expresionistul „Allegro barbaro” și „Dansurile românești”, oferite ca supliment în același concert.

 

Dialoguri imaginare

 1. La barul unui cazinou din L.A. un bărbat între două vârste și între două scaune soarbe din lichidul de culoarea mahonului. Mâhnit, întoarce capul spre privirea cocoțată pe un alt scaun, privire ce-i sfredelea profilul cu intenția de a se băga în seamă.

Ion: Ce-i omule?

Johnny: Nimic special. Te văd cam amărât...

Ion: Mâțele alea mi-au turnat cam mult și-am lăsat vreo 2-3 la blackjack.

Johnny: Mii?

Ion: Zeci de mii. Mai bine le lăsam... gravide.

Johnny: Ha! Vrei?

Ion: Acum nu. Mă tot gândesc cum să-i pun la loc. Nu erau banii mei. După cum văd te-ai cam burdușit. Ești prea vesel. Care ți-e menirea?

Johnny: De fapt sunt un vânzător. Vând bună dispoziție. Acolo de unde vii cu ce te ocupi?

Ion: Eee... Sunt parlamentar. Sunt aici în interes de serviciu. Nu mă întreba cu ce că nici eu nu știu exact. Ceva cursuri... sau documentare... Habar n-am!

Johnny: Te pricepi la șosele? Alea... autostrăzi?

Ion: Nu. Da' ce-ți veni?

Johnny: Păi... Vroiam să-ți vând un pont. Am un client, mare asfaltator. Ar vrea să se extindă la voi, acolo...

Ion: Ce să-mi vinzi? N-auzi c-am pierdut tot? Mai bine mi-ai mai da un rând.

Johnny: Stai, stai... Îți dau un rând. Chiar și mai multe. Nu trebuie să mă plătești acuma. Îmi dai tu ceva procente așa, pe parcurs...

Ion: Bine, bine, dar eu ce trebuie să fac. Ți-am spus că nu mă pricep la asfalt.

Johnny: Nici nu-i necesar. Pune și tu o vorbă bună acolo unde trebuie... știi tu. Să-mi câștige clientul și ai viitorul asigurat. A! Să nu uit. Fă ceva să putem întârzia lucrările. Știi... pentru câțiva ani avem toate utilajele blocate în Slovenia. Da' venim și la voi. Mă ce oameni și slovenii ăștia...? Nu găsești unul să poți sta de vorbă, așa ca oamenii... la un pahar.

Johnny își bea San Pellegrino-ul și pleacă. Ion privește tulbure la picioarele până-n gât ce pășesc spre el și linge mahonul... Pardon! Linge siliconul... Pardon! Linge ceva.

2. Uff! Ce căldură? Vasile se ridică de pe nisipul fierbinte și intră în Mediterana până la brâu. Gândește, lucru ce nu i se întâmplă prea des: „Ce noapte? Uau! Păcat că nu mai am pițule pentru încă una...” Vine un tuciuriu spre el și intră în vorbă. Dintr-una-ntr-alta află că tuciuriul e un vânzător. De bună dispoziție. Îi comunică și el că stă de vorbă cu cel mai mare mahăr din Guvern.

Dogukan: Ce faci aici?

Vasile: Iaca stau cu aia-n apă?

Dogucan: Vrei să spui în Ayia Napa?

Vasile: Da, aici în Ayia Napa cu aia-n apă. He, he...

Dogukan: Bre! Tu cum privești lumea?

Vasile: Pentru mine contează cum mă privește lumea pe mine. Știi? Am fost în America? Am poze cu urmașul lui Washington. Nu la Casablanca... Pardon! Nu la Casa Albă că acolo n-am avut chef să merg...

Dogukan: Cât mai stai pe aici?

Vasile: Nu prea mult. Știi... am rămas fără motive - zice el și își freacă sugestiv degetul mare de arătător.

Dogucan: Am eu câteva motive. De fapt am un client cu muulte „motive”. Și d-alea, și d-alea... Adică motive pentru tine și motivații pentru el. Ivaneee! Hai putin. Pardon! Hai puțin.

   Vine Ivan cu un Rasputin în stânga și trei pahare în dreapta.

Dogukan: Ce faci cu paharele alea? Dă sticla-ncoa'!

   Dintr-o dușcă-n alta alta, Vasile al nostru a parafat înțelegerea.

Vasile: Vom face totul să blocăm produ-du-cătorii și ceilalți investi-ti-tori români în energia autoh-oh-tonă. Oh!

   Promite câ în scurt timp importul de energie dinspre nord va avea câmp fertil primprejurul Carpaților. Și uite așa Vasile al nostru a mai stat câteva luni prin Ayia Napa și alte plaje celebre ale lumii. Așa, din când ân când, mai trecea, șchiopătând, și pe la Palatul Victoria visând spre Cotroceni.

   Ne-am luat cu dialogurile și am uitat de chestii mai importante. Cum ar fi campionatul nostru oblăduit de noua conducere a FRF. Pardon! Vechea conducere a FRF. Naiba mai știe!

   Avem derbi. Derbiul derbiurilor. Locul întâi cu locul doi. CFR cu FCSB. Aici în Gruia, duminică de la ora 20,30. Are FCSB-ul iarba fiarelor ferate? Pentru un campionat mai atractiv ar trebui să o aibă. Pentru noi, ardelenii, ar fi mai bună o lucernă mătăsoasă.

   Cred totuși că cel mai spectaculos joc al etapei va fi la Constanța. Ambele echipe, Farul și Univ. Craiova vin după rezultate bune și jocuri excelente. Chiar vă recomand ca sâmbătă de la ora 20,30 să nu vă faceți alt program. Este și o modalitate de a face economii. La energie (sâc!)

   Jocul de la Voluntari este opusul celui de pe malul mării. La ultimul meci al Voluntariului chiar am avut impresia că s-a reîntors Cooperativa. Dacă nu mă credeți revedeți meciul cu ochii minții. Nu golurile, ci ce se-ntâmplă între goluri. Îl găsiți voi pe internet. Jocul Voluntari - Argeș se va desfășura sâmbătă de la ora 17,30.

   În partea a doua a clasamentului jocul Sepsi - UTA, derbiul ardelean de sâmbătă, de la ora 15, este cel mai interesant. Cine nu obține victoria își cam ia adio de la locul 7. Nu-i bai. Și optul are cam aceeași valoare. Doar nouăle le frânge aripile.

   La Botoșani se întâlnesc două galerii amărâte. Amărâte rău. Jocurile cu Mediaș și Clinceni nu se pun. Vineri de la ora 17,30 gazdele dau jambieră în jambieră cu nomazii de la Chindia. Ambele țintesc victoria pentru țeluri diferite.

   Normal ar fi ca pe Rapid - Giulești să fie liniște și pace. Dar mai știi? Medieșenii și-au mai legat jocul, iar vișinii ar putea fi cu nasul pe sus. Tinerețea le-ar putea juca feste luni de la ora 20,30. „Doamne feri și apără!” cum a zis regretatul filolog, etnolog și folclorist maramureșean Dumitru Pop din Băsești într-una din capodoperele sale în versuri. A nu se confunda cu predecesorul și tizul său, Gh. Pop de Băsești.

   Jocul de la Mioveni, Mioveni - Dinamo, vineri de la ora 20,30, poate da certitudinea locului 14 dacă bucureștenii nu obțin toate cele trei puncte. Asta ar duce fără dubii la un joc greu în baraj pentru feciorii din Ștefan cel Mare, indiferent dacă îi va avea adversari pe ardelenii din Sibiu sau pe cei din Cluj. Locul 13 (în acest caz Mioveniul sau Chindia) ar avea o sarcină mai ușoară în fața regățenilor din Chiajna sau Slobozia.

   Duminică de la ora 15, la Craiova, un joc fără istoric între juveții pașoptiști și „academicienii” din Clinceni.

   Imaginare, dar plauzibile. La dialoguri mă refer.

   

  

De la a buchisi la a inventa și de la cărbune la oțel

   Expresii precum eficiență energetică, panouri fotovoltaice, soluția „verde”, volatilitatea prețurilor la energie și/sau emisii nocive ne invadează faptul cotidian. Unele le înțelegem, altele ne prefacem că le înțelegem, dar cel mai bine este să căutăm să le înțelegem. Ce trebuie să facem ca să ne fie mai bine? Nu cred că în aceste rânduri am să vă ofer răspunsul categoric la această întrebare. Vă ofer doar o opinie.

    Dragii noștri parlamentari, de azi și de ieri, ne-au adus în situația de a fi o țară bogată cu oameni săraci. Au preferat să ne dea niscaiva plevuști în loc să ne ofere undița. Ei, la timpul lor, au fost învățați să parvină în loc să fie învățați să muncească. Mai trist e că le-a mers. Acești parveniți au ajuns ușor la bani și prin bani la funcții. Funcții importante date pe capul unor oameni fără pricepere. Fără educație. Au folosit acele funcții spre propriul lor beneficiu. Uneori coincidea cu nevoile poporului alteori din contră. Îl înglodea.

   Astăzi suntem în situația de a avea resurse, dar să nu putem beneficia de ele. În toate domeniile. În sănătate medicii noștri de calitate părăsesc țara. La început pentru aprofundare, apoi pentru comoditate. Adică în loc să aducă noul (tehnologia, tratamentul ultramodern, soluții inovatoare...) acasă, preferă să se aciueze acolo unde patul e deja călduț. De cele mai multe ori acel „pat” e făcut din lemn românesc, de o minte românească pe baza unei tehnologii românești.

   Învățământul a îmbătrânit. Vreau să spun că învățătorii au îmbătrânit. Cei ce vin din urmă în cea mai mare parte nu se ridică la calitatea umană, pedagocică și științifică a celor ce încet, încet părăsesc sistemul. Tot noi i-am format și pe ei. E adevărat, dar le-au fost create condiții să deraieze. Fidelitatea față de actul cultural, curiozitatea față de cel științific, pasiunea față de cel pe meserii (din economie, sport sau artă), respectul și respectul de sine au devenit volatile. Au fost promovate indolența, înșelăciunea, parvenirea.

   Economia, cu bună știință sau din nepricepere, a fost distrusă în primii ani ai noii ere. Industria și agricultura în loc să fie „restaurate” au fost împinse spre ruinare. Brașovul (Steagu Roșu, Tractorul, Rulmentul, Hidromecanica, Metrom, ICIM...), cel mai mare centru industrial al țării raportat la mia de locuitori, Bucureștiul (23 August, UMGB, Metalul, Vulcan, Uzina de Pompe, Progresul...), Galațiul (resursa de oțel a țării împreună cu Hunedoara, Reșița, Călan...) și lista pare fără sfârșit, sunt centre industriale din care n-au mai rămas decât ruine. Uneori nici atât. La Călan de exemplu, mergi kilometri întregi cu mașina de-a lungul unui câmp sterp, acolo unde români îmblânzeau topitura roșie transformând-o în oțel, iar flacăra furnalelor nestinsă zeci de ani se vedea dintre zimbrii din Pădurea Hațegului. Unul dintre românii care și-au făcut ucenicia acolo a fost și tatăl meu, care mai târziu a ajuns Șef Secție Turnătorie la UNIO Satu Mare.

   În cazul agriculturii s-au făcut de asemenea greșeli imense, mai mult intenționate decât din nepricepere. Pentru cei tineri, care nu au amintiri, e suficient să le povestesc despre sistemul de irigații din Câmpia Română, sistem întins pe toată suprafața de sud și sud-est a României, astfel că eram supranumiți Grânarul Europei. Recunosc că e mult spus, dar produsele obținute acolo într-un an acopereau necesarul de produse agricole ale poporului pentru trei-patru ani. După '89, „cineva” s-a grăbit să distrugă sistemul de CAP-uri în loc să-l actualizeze. Să-l aducă la cerițele unei agriculturi moderne, cu tehnologie modernă.

   Mai sunt multe domenii care ar putea fi abordate, precum infrastructura (șosele, căi ferate, sisteme hidroenergetice,...) sau cultura. Poate ne vom opri altădată asupra lor. Deocamdată ne oprim cu „privirea peste umăr” de care vă povesteam în această pagină joia trecută.

   Pe joi!