Platina

    Platina bate aurul, așa că și „Partida latină” bate „Alianța pentru Unirea Românilor”. Bine dar aurul ni l-au luat rușii și platină nu avem!? Complicate sunt căile metalelor prețioase. Prima oară când am fost la Roșia Montană mă invitaseră canadienii. Am primit două zile o educație panamericană despre prezentul și viitorul industriei extractive a metalelor prețioase de pe glob. Apoi mi-au dat un costum din acelea de la aselenizare (cred că erau bune și acum în pandemie) și m-au coborât în minele romane. După vreo 40 de minute de colindat pe diverse paliere din inima Apusenilor am aflat de ce toate drumurile duc la Roma. M-au readus la lumina soarelui și mi-au studiat cătătura să vadă ce-am priceput.

   A doua oară, la câteva luni distanță, m-au invitat la Roșia Montană ai noștri. După trei zile de educație istorică am coborât iar în mină. În teniși, pantaloni scurți și tricou. De data asta am mers doar printr-un culoar lung de peste 100 de metri, tot în măruntaiele Apusenilor, pe pereții căruia se vedeau urmele de țiuri, crisne și crampe lăsate de moții noștri în timp ce murmurau „Munții noștri aur poartă / Noi cerșim din poartă-n poartă!”.

   Nici urmă de vreo pepită. Uite așa am ajuns la concluzia că AUR-ul e o minciună. O himeră bună de ademenit mireanul și clericul deopotrivă. Da' să trecem la ale noastre. Să revenim la suprafață. La gazon și/sau zăpadă pe alocuri. La mingile noastre ce ar putea fii nu numai rotunde ci și portocalii. Derby! Ăsta merită scris cu y că tot îmi spune cineva că nu ambele echipe sunt românești. Sărbătoarea va fi în Gruia, combatanții sunt cei ce Fac Ce Spune Becali și cei Ce Fură în România. Bineînțeles că fură are infinitivul a fi (sâc!). Dacă s-ar băga Becali numai o țâră la echipă precis c-or pierde.

   Un alt meci important pentru partea superioară a clasamentului este la Arad unde textiliștii se întâlnesc cu oltenii cu facultă. N-or fi goluri prea multe dar sper într-un rezultat pozitiv pentru „ai noștri”. Multe goluri or fi probabil la Mediaș, unde sâmbătă, la chindie, două echipe, Gaz Metan și Sepsi, fără ani și fără griji, ar putea da drumul la fotbal. Aș pleda pentru megieșii comunei Bazna, că tot e considerată localitatea din centrul României.

   Sâmbătă, după chindie, joacă Chindia. În calitate de gazde. Cu Viitorul lui Rednic. Nu le-o fi ușor nici unora, nici altora. Știe cineva cine este Marin Anastasovici? Vă spun eu. Este stadionul din Giurgiu pe care se joacă. Înainte de chindie, la Clinceni, își dau examenul argeșenii. Nu, nu pentru șofat. Carnetele le obțin ei în altă parte. Aici vin la Academica.

   Tot la Mediaș, pe terenul frământat în ajun de localnici, sibienii de la Hermannstadt i-a invitat pe volintirii din Voluntari la o horă. Sau la o bătută? Îngrijoratele etapei sunt Astra și Poli care au drum lung și bani puțini. Nu-i bai că nici gazdele din Botoșani, respectiv din Ștefan cel Mare n-o duc bine cu mălaiul. La unii n-a crescut păpușoiul, iar la ceilalți maiz-ul s-a dat pe peseta în loc de Euro.

  

Destructurarea structurilor structurate pe structuri stricte

  Dezambiguizarea titlului s-ar dori cam așa: „Desființarea formațiunilor concepute pe componente inflexibile”. Bineînțeles că este o lemă. Aș fi preferat să fie o axiomă sau cel mult un postulat. Dispariția rigidității, ca și cea a frigidității, ar fi un pas înainte în instaurarea sapienței generale. Cu alte cuvinte adaptarea și emoția sunt elemente absolut necesare înțelepciunii în general și înțelepților în particular.

   Nu, nu este vorba despre politică. Nici depre cultură. Vorbeam așa, în van, despre negociere, despre o combinație a politicii cu cultura. Despre viață. Am putea vorbi și despre un liant care să întrepătrundă cele două noțiuni. Ce ziceți despre civilizație? Ar putea fi un liant? Măcar acum, în mileniul trei. Am putea năzui spre un trai rafinat?

   E greu! Cum spune și prietenul meu Dan băcăuanul. Ce-i prea lung, prea dezvoltat, plictisește. Mai bine spus trece de capătul răbdării. Două-trei idei neduse la bun sfârșit care lasă pe fiecare să le dea interpretarea pe care și-o dorește, sau o pricepe, și gata: schimbăm pagina. Altă pagină, altă „copertă” (fb)! Până nu de mult fb însemna „foarte bine”, acum...

   Celor care nu suportă fotbalul până aici le-a fost drumul. Maradona... ce fotbalist de excepție! Maradona... ce caricatură de antrenor! Maradona... ce mizerie de om!  Dar să trecem la mizeriile noastre. Ăla măcar iubea fotbalul. La noi se perindă pe la echipe și în federații, în funcții cheie, aproape numai fripturiști. De fapt este o prelungire a sistemului politic și administrativ. De scăpat n-o să scăpăm. Poate doar i-om mai rări. Vorba aia: roșiile galbene sunt verzi!

   O favorită (FCSB) și o surpriză (UTA) au onoarea să dispute sâmbătă, de la nouă jumate, derbiul etapei a douăsprezecea pe Arena Națională înțesată de scaune goale. Cred că va fi un meci frumos nelipsit de surprize. Surpriza, semisurpriza sau rezultatul normal va fi dată de absența, prezența parțială sau prezența lui Man și/sau Tănase. Un alt duel important se va desfășura luni, la Craiova, în închiderea etapei, unde alți ardeleni, medieșenii Alceus, Baco, Cardoso, Junior, Chamed... după ce au fost mușcați de colții lui Colțescu (2-3 cu Steaua) vor să adâncească rana deschisă de Clinceni, Chindia și Botoșani în mândria oltenilor sadea Mamut, Ofosu și Pigliacelli tocmai pe modernul Ion Oblemenco.

   În deschiderea etapei, vineri, academicienii vor confirma probabil pe stadionul Anghel Iordănescu forma de excepție a lor (patru victorii consecutive) și de toată jalea a gazdelor din Voluntari (patru înfrângeri în ultimele cinci etape). Cam de aceeași amplitudine va fi probabil și victoria Oltului (că nu-i corect a spune Sepsiului) din Sfântul Gheorghe în fața celor veniți din orașul dintre Sitna și Dresleuca (Botoșani), cu diferența că aici favoriți sunt gazdele.

   Duminică, cu conștiința împăcată că am votat, ne așteaptă la Iași noua față a CFR-ului după divorțul pe cale amiabilă de Dan Petrescu și schimbarea la față ce o aduce Rednic la Ovidiu (Viitorul) în confruntarea cu echipa din Sibiu. Cenușăresele etapei sunt jocurile de la Giurgiu și Pitești unde luptă pentru emancipare Astra cu Chindia, respectiv FC Argeș cu Dinamo.

    

Recital dedicat „Zilei Naționale a României” la Filarmonica Dinu Lipatti

 

     Bucovineanul Ciprian Porumbescu (în cei doar treizeci de ani de viață, 1853 - 1883), bucureșteanul Angheluș Dinicu (1838 - 1905) și gălățeanul Lucian Moraru, contemporanul nostru, sunt trei ambasadori ai românismului pe note muzicale. Faptul că ei pot fi audiați în direct pe pagina electronică filarmonicasm.ro și fb, joi 3 decembrie, de la ora 18,30, este o onoare și o mândrie pentru orice sătmărean.

 

  Cvartetul FOURever al Filarmonicii Dinu Lipatti va reda cele mai sugestive trăiri ale folclorului românesc în muzica adevărată. De la Ciprian Porumbescu a împrumutat nemuritoarea „Baladă” adaptată de Lucian Moraru pentru cvartet de coarde, „Trei piese românești” al cărui aranjament muzical îi aparține regretatului clujean Mugurel Scutăreanu și „De când ne-a aflat mulțimea” (aranjament Marius Lengel) din care parcă a fost decupată vocea țiganului Zavaidoc (Marin Teodorescu pe numele său real).

 

 

 

   Din creațiile lui Angheluș Dinicu, bunicul dirijorului Sile Dinicu, nu putea lipsi „Ciocârlia” (aranjament gălățeanul Lucian Moraru) și „Suita Transilvană” (adaptare a băimăreanului Marius Lengel). Surprinzătoare este suita populară „Borșa” a lui Lucian Moraru ca o punte peste ani a spiritului românesc reflectat pe portative.

   Cred că este inutil să mai reamintesc pentru cunoscători componența binecunoscutului cvartet de coarde sătmărean FOURever, dar pentru că aceste rânduri nu se adresează doar melomanilor veterani ci și acelora în devenire iată-i pe cei patru vrăjitori ai arcușului: Alina Mihalca Mija și Emoke Kovacs (ambele vioară), David Budean (violă) și Dan Cătuna (violoncel).

  De remarcat că FOURever, în scurta sa istorie, a susținut nenumărate concerte în țară și străinătate. Pe mine totuși m-a impresionat apetența lor de a promova muzica de bună calitate în săli și orașe neobișnuite cu aceasta. Reprezentațiile lor în localități ca Tășnad sau Gherla, ori diferite săli din Carei îmi susțin cele spuse.