miercuri, 1 martie 2017

Ocna Şugatag - relaxare şi tratament

   Dacă, atunci când v-am povestit despre un loc drag mie din Maramureşul istoric, un loc aflat la confluenţa dintre peisajul mirific şi patina istoriei, m-am referit cu precădere la omul care parcă defineşte aceste locuri, Pop, Asul din Deal, acum am intenţia să vă canalizez atenţia asupra unei alte fiinţe care sfinţeşte locul: Rodica.
   Am auzit despre ea încă din anii trecuţi dar cum cu credulitatea stau cam prost m-am folosit de replicile moderne ale celor leneşi: "las-o pe mâine" şi "merge şi aşa". Uite că nevoia te educă. Genunchii mei care de câţiva ani mă cam şicanează, în ultima lună au refuzat să-mi răspundă la comenzi. Ba, mai mult: au transmis creierului meu o senzaţie de durere de-a dreptul insuportabilă. M-am tratat la fostul primar, după care, l-a indicaţiile lui, am căutat o zonă unde mă simt bine: Ocna Şugatag.
   Mai cu vorba bună mai din bunăcuvinţă m-am lăsat purtat la doamna Rodica. trebuie să vă spun că nu-mi pare rău. În afară de faptul că este o persoană agreabilă, Rodica, este, împreună ca aparatele ei sofisticate, un înger pentru articulaţiile mele. Vorba multă, sărăcia omului! Căutaţi-o!
   Str. Bradului nr 2A, Ocna Şugatag, tel: 0741472110, e-mail: flutar.rodica@yahoo.com

Existaţi, deci exist!

   Atunci când perdeaua nonşalanţei se pierde tremurător în sincopele încheieturilor sau în cutele memoriei doar reflexele ne mai aduc aminte de noi, de ceea ce suntem şi de ceea ce am realizat sau urmează să realizăm din ceea ce ne-am propus. Unele ţinte au devenit utopice, altele chiar dacă nu le-am atins pot fi considerate în subconştientul nostru ca depăşite, trecute întrun fel. Reflexele pot fi de tot felul: pot fi simple amintiri, pot fi obişnuitul cotidian, se pot reflecta în ochii sau conştiinţa persoanelor cu care te-ai intersectat, ar putea fi chiar firul Ariadnei, în care minotaurul este viaţa iar Tezeu eşti tu.
 Nu ştiţi câtă bucurie mi-a adus ziua de ieri. Cele foarte multe mesaje pe reţele de socializare (inclusiv e-mail-uri, telefoane...) mi-au creat o stare a faptului împlinit. Am revăzut chipuri cu care mă întâlnesc zi de zi, am văzut chipuri despre a căror existenţă sunt conştient mensual, mi-am reamintit de chipuri întâlnite în ultimii câţiva ani, am reconştientizat existenţa unor persoane care trăiau undeva prin circumvoluţiunile de sub carapace, dar, trebuie să recunosc, am redescoperit oameni şi fapte asociate lor, despre a căror existenţă uitasem cu desăvârşire.
   Vă mulţumesc tuturor că existaţi şi că, datorită vouă, exist şi eu.