Puzderia de goluri continuă

     Din nou s-au înscris o sumedenie de goluri în primul eșalon al fotbalului românesc. 27 în 7 jocuri. Cele opt goluri de la Craiova sunt un mic record pentru acest campionat, dar echipa lui Mititelu în acest an are o grămadă de meciuri cu multe goluri. Anul trecut tot Rapidul a fost implicat în meciul cu cele mai multe goluri (Farul - Rapid 7-2). Juveții dețin recordul atât la goluri înscrise (14) cât și la goluri primite (18) în cele șapte meciuri disputate până acum. Adică o medie mai mare de 4,5 goluri/meci.

    Dacă tot ne-am legat de statistică să mai spunem că tot 14 goluri înscrise are și Rapid. Cele mai puține goluri marcate sunt în dreptul Oțelului din Galați și a echipei reprezentante a județului Botoșani, câte 5. Până acum cele mai puține goluri le-a încasat Sepsi (2), dar au jucat doar 5 jocuri. Cele mai multe victorii sunt în dreptul FCSB-ului (5) chiar dacă au jucat doar șase partide. Fără victorie până azi sunt tot Oțelul și Botoșaniul. Singura echipă neînfrântă este Sepsi, dar n-au jucat decât cinci partide. Cele mai multe înfrângeri le au juveții lui Mititelu și lanterna roșie Poli (5). Iașiul are doar șase partide disputate și singurele lor puncte (3) le-au obținut tocmai la campioană acasă. În ceea ce privește meciurile egale Oțelul este lideră cu șase reușite. Cele mai pragmatice echipe, cele fără puncte pierdute în meciuri egale, sunt FCSB, Farul, „48” și Poli.

    Oțelul - Voluntari 2-2 după 2-0; „48” - Rapid 3-5 și 3-10 la mari ocazii de gol; CFR - Botoșani 3-1 normal; Dinamo - Petrolul 1-1 după păcate individuale; Farul - Univ. Craiova 2-0 cu summa cum laude; Hermannstadt - „U” 2-2 cu goluri în prelungirile ambelor reprize. UTA - FCSB 2-1 cu acuze nejustificate.

    Haideți să vedem ce ne așteaptă, după cele patru victorii ale gazdelor și doar una a oaspeților, într-o etapă care parcă ar fi fost predestinată oaspeților. Acum cinci echipe gazdă sunt mai bine clasate decât oaspetele lor dar nu le va fi ușor. Poate doar două echipe favorite, clujencele, să obțină ușor punctele puse în joc.

    FCSB - Univ. Craiova (sâmbătă, ora 21,45) Derbiul etapei. Nu este numai derbiul etapei. Putem spune că este derbiul turului dacă ținem cont că cele două echipe dețin primele două locuri după șapte etape. Bașca faptul că bucureștenii n-au jucat decât șase jocuri. Cred că toată patima latifundiarului din ultima săptămână a fost doar pentru a-și asigura cel puțin un arbitraj mângâietor în derbi. Ce înțeleg eu prin arbitraj mângâietor? Păi acel arbitraj în care nici într-un caz nu se greșește în defavoarea echipei mângâiate. Am spus cu altă ocazie că nu există un arbitraj perfect. Nu știu ce mă face să cred că după această degringoladă creată de B-ul din FCSB va face să mai existe derbiuri între primele două locuri în care protagonistele să poarte alte nume.

    Voluntari - CFR (sâmbătă, ora 19) Acesta ar trebui să fie al doilea joc al etapei. Nu cu multă convingere l-am ales. Învățăturile lui Ciobotariu către voluntăreni s-au cam stins așa că prevăd un meci ușor al oaspeților. Mandorlini n-a stat decât cu un ochi pe presă. Celălalt l-a folosit să inspecteze și să caute soluții spre integrarea noilor veniți și uniformizarea ideilor de joc astfel încât individualitățile cu nume să formeze o echipă închegată.

    Rapid - Dinamo (vineri, ora 21,30) Două galerii superbe se vor înghesui și înfrunta pe Giulești. Câte amintiri de meciuri memorabile în Divizia A și Liga I. Acum se vor întâlni pentru prima oară în Superligă. De fapt toate sunt același lucru. Să nu uităm și de numeroasele confruntări din Cupa României, cele mai multe fiind semifinale și finale. Rapidul pare favorită, dar în asemenea meciuri nu era bine să joci la pronosport. Acu o dispărut jocul celor treisprezece rezultate, dar suspansul în aceste jocuri (de pe teren sau de la casele de pariuri) nu.

    Petrolul - Oțelul (vineri, ora 18,30) După poziția din clasament ar părea că gazdele au un meci ușor. Nu e chiar așa. Dorinel Munteanu a depășit mulți tineri cu pieptul bombat de pe băncile adverse. Îmi veți spune că Pârvu nu e chiar așa tânăr. Nu vă uitați în buletin ci pe opisul cu meciurile la care a fost antrenor principal.

    Sepsi - UTA (luni, ora 21,30) Când scriu aceste rânduri nu știu dacă mai continuă campania europeană a secuilor. Sper să fi reușit să treacă din vara europeană în toamna europeană. Acest meci trebuie văzut mai ales prin prisma pregătirii acestor meciuri, adică prin prisma antrenorilor. Ne bucurăm că Mircea Rednic a uitat de infarct și că Liviu Ciobotariu a prins din zbor filozofia de joc implementată de Bergodi și a modelat-o pe principiile lui.

    „48” - Farul (duminică, ora 21,30) Acu-i acu! Zi și oră la care erau programate doar FCSB, CFR, Univ. Craiova și din când în când Rapid. Lui Hagi îi place mai mult crepusculul. Dincolo suflă vântul prin treningul lui A1. S-ar părea că-l va îmbrăca Ilie Stan. Despre el ca antrenor nu am prea multe lucruri bune de spus. Din moment ce a trecut pe sub Becali nu mai sunt prea multe de adăugat. Ca jucător, în schimb, îl țin minte pentru șutul lui de la distanță. Necruțător! Cred că Farul va pleca cu cele trei puncte indiferent de rezultatul din campania europeană.

    Botoșani - Hermannstadt (luni, ora 18,30) Și în această etapă avem două jocuri între ardeleni și moldoveni. Meci de 1 x 2. Eu sper să fie 1-2. Ca să nu mai spuneți că mă tot joc cu cuvintele acum m-am jucat cu cifrele. Sâc! Nu cred că-i va fi greu lui Măldă să-l descifreze pe Dan Alexa. Mai ales că acesta nici nu a apucat să se încifreze, să-și creeze o idee pe care să modeleze o echipă. Mă gândesc că dacă-l întrebi repede ce jucători știe de la Botoșani nu tare-n grabă spune patru nume.

    „U” - Poli (duminică, ora 13,30) Cenușăreasa etapei. Altădată i-aș fi spus derbi studențesc. Acum au rămas doar cu numele. În componența ambelor echipe se aflau cel puțin cinci jucători studenți, în principal la sport dar mai erau câțiva și pe la alte „meserii”. Normal că țin cu ardelenii chiar dacă mă îngrijorează soarta moldovenilor. Dacă în două-trei etape nu-și revin se întorc de unde au venit. Probabil de aceea a și fost programat la oră aproape matinală.

    Opriți războiul!

    

     

Vom face! Vom drege!

     Din păcate la parlamentarii noștri prezumția nu există. Ba există! Cea de nevinovăție. Doar cea de nevinovăție. Dacă întrebi oriunde pe culoarele parlamentului ce înseamnă cuvântul „prezumție” nu cred că este unul care să explice altfel decât termenul juridic descris mai sus. Nimeni nu îți va spune că prezumția este o noțiune de prevedere, de acțiune bazată pe aparențe, ipoteze și deducții. Nimeni nu va consemna trecutul ci doar frica de viitor. Nimeni nu va învăța din greșeli, toți se tem să nu fie dați în vileag. Aproape toți nu vor evita frauda ci doar cum să nu le fie descoperită. De greșit oricine greșește, de fraudat cu bună știință sunt capabili doar escrocii. Oare care este procentul de escroci din parlament? 1%? 7%? 23%? 52? 77%? 93% (că doar n-or fi toți)?

    Întrebări cu răspunsuri ascunse. De aceea la alegerile pentru care ne pregătim și se pregătesc trebuie să discernem cu mai multă atenție. Să nu-i alegem după ce promit că vor face și vor drege. Să-i alegem după ce au făcut și ce au preîntâmpinat. Să nu-mi spuneți că nu ai de unde. Bazinul electoral e imens și chiar dacă în parte este controlat, tot de noi depinde să-l formalizăm. Să-i dăm contur. Să eliminăm extremele (extremismul în acest caz) și să purificăm conținutul. Nu-i ușor și nu ne va reuși din prima, dar dacă nu încercăm, dacă renunțăm înainte de a se finaliza întregul demers, nu avem dreptul să ne plângem. 

    Purificăm e mult spus. Nu vom reuși niciodată. Dar cu pași mai mici sau mai mari vom reuși să reducem acel procent de impurități despre care mă întrebam mai sus. Revenind la acele procente știți de ce nu cred că au valori foarte ridicate? Pentru că marea masă a parlamentarilor sunt o materie amorfă, cu pretenții egocentrice mai mici sau mai mari și care pentru asta ridică mâna la comandă, aproape toți fiind analfabeți funcționali. De fapt de asta au și fost trecuți pe liste. Oare când nu vom mai vota liste? Mai bine zis când vom citi și analiza listele pe care le votăm?

    M-am trezit și eu să pun întrebări la care nici eu nu am răspunsuri. Nu știu de ce, dar cred că răspunsul se află la voi. La fiecare dintre voi. Că-i de stânga, de mijloc sau de dreapta, că-i alb, gri sau negru, că-i vesel, melancolic sau vulgar, că-i ziua, în crepuscul sau noaptea, că-i întreg, înjumătățit sau inexistent, oricum ar fi răspunsul este la fiecare dintre noi. Trebuie doar să avem curajul să recunoaștem și să-l recunoaștem.

    Bla-bla-urile cu „Vom face! Vom drege!” nu trebuie să ne impresioneze. Va trebui să analizăm ce s-a făcut și dacă ce s-a făcut a fost cu adevărat în interesul poporului și al României s-au doar a unei părți care contează pentru aleși sau candidați. Nu contează aici culoarea politică. Nu are importanță alinierea de o parte sau de alta a eșichierului politic. Partidele de stângă întotdeauna vor propune măsuri care în aparență se îndreaptă spre poporul român, partidele de dreapta întotdeauna vor propune măsuri care în aparență se îndreaptă spre România. Dacă le cotrobăi mai în amănunt fiecare măsură ascunde un interes propriu, de grup sau de partid.

    Va fi foarte greu ca pe fiecare buletin de vot să punem ștampila pe omul rațional, educat și cinstit, dar dacă fiecare vom încerca acest lucru cred că într-un final vom reuși să creștem atât nivelul de trai al românului cât și amprenta economică și culturală a României.

    Opriți războiul!

     

Festivalul ContemporArt la Satu Mare

   În această săptămână la Satu Mare se desfășoară un adevărat regal  de muzică de cameră. Programul este susținut de  un septet intercontinental format din sătmăreanca Alexa Stier (pian), americanul Derek Hartman (pian), americanca Ariel Horowitz (vioară), americanca Bethany Hargreaves (violă), portugheza Mafalda Santos (violoncel), japoneza Yukiko Nakamura (percuție) și texanul Makana Medeiros.

 

   Cei șapte vor concerta joi de la ora 19 la Castelul Károlyi din Carei sub titulatura „Suvenir din saloane pariziene” unde vor interpreta cvartete de pian de R. Schumann și G. Fauré; vineri la Filarmonica Dinu Lipatti din Satu Mare, tot de la ora 19 sub titulatura „De la Bartok până la jazz” unde vor susține un recital de pian și percuție de B. Bartók, T. Meadowcroft și N. Kapustin; sâmbătă, ora 19, la Conacul Berenczei Kováts din Nisipeni unde sub titulatura „Muzică în aer liber” vor interpreta piese de E. Dohnányi, M. Cooper, R. Honstein, J. Druckman și C. Shaw; duminică, ora 19, la Muzeul de Artă din Satu Mare vor avea concertul de închidere sub titulatura „Caleidoscop” unde vor susține bucăți din R. Schumann, G. Fauré și C. Debussy.

G. Ruia

Rococo între o dramă din Rusia și „O mie și una de nopți”

      Chiar dacă stagiunea 2023-2024 nu s-a deschis oficial, joi 31 august, de la ora 19, în Piața 25 Octombrie vom avea un adevărat regal muzical sub denumirea „Vara magică”. Protagoniști vor fi dirijorul austriac Azis Sadikovic și violoncelistul moldovean Constantin Borodin. Cei doi, împreună cu deosebit de valoroasa nostră Orchestră a Filarmonicii Dinu Lipatti, ne vor oferi momente de virtuozitate, momente care pot fi audiate nu numai de cei obișnuiți cu sălile filarmonicelor și a altor instituții de cultură, ci de toți cei interesați sau mai puțin interesați. Fiind intrarea liberă mă întreb, câți dintre voi, cititori ai Gazetei de Nord-Vest, trecând întâmplător prin Centrul Nou vă veți pleca accidental urechea la armonia ce va străbate aerul răcoros al serii (probabil că furtuna preconizată de meteorologi va da bir cu fugiții din calea culturii de cea mai bună calitate)? Câți oare din acești fortuiți ce dau nas în nas cu muzica de calitate vor rămâne îndrăgostiți de armonii clasice?

    Programul a cărui desfășurare a fost concepută de cuplul Emoke Kovacs (manager) și Claudiu Pitic (director adjunct) este de-a dreptul atrăgător. În primele cinci minute ale acestuia va trebui să ne imaginăm că suntem pe la mijlocul secolului al XIX-lea în Sala Mare a Palatului cneazului Gremin și participăm la balul de mari dimensiuni oferit de acesta prietenilor săi printre care și noului revenit pe meleaguri rusești, Evgheni Oneghin, cuprins încă de remușcări după ce cu ani în urmă și-a ucis în duel prietenul. Fondul muzical și imaginar dansant al debutului actului trei (tabloul 6) din opera lui Piotr Ilici Ceaikovski „Evgheni Oneghin” este o „poloneză” cu puternice accente tragice. Sau așa îmi par mie, pentru că urmează reîntâlnirea dintre Oneghin și Tatiana, acum soția prințului Gremin, cea a cărei iubire o refuzase cu ani în urmă și i-o cerșea fără șanse acum.

    Apoi rămânem tot în lumea lui Ceaikovski. După ce aplaudăm urcarea pe scenă a violoncelului lui Borodin ne vom delecta aproape 25 de minute cu „Variațiuni pe o temă rococo” în care pe lângă liniștea și împăcarea transmise de stilul compozitorului apar bogăția de elemente de virtuozitate necesare interpretării acestei bucăți muzicale. Nu degeaba „arhitectura” acestei piese muzicale se bazează pe rococoul secolului al XVIII-lea francez.

    În final vom studia întreaga măiestrie a lui Azis atunci când împreună cu orchestra filarmonicii sătmărene vor pune în scenă „Suita simfonică Șeherezade” a lui Nikolai Andreevici Rimski-Korsakov. Timp de aproximativ trei sferturi de oră ne vom lăsa vrăjiți de lumea feerică a poveștilor orientale cu final fericit. Despre Azis am mai scris în această pagină (vezi numărul nostru din 17 ianuarie, anul curent) așa că astăzi vom privi cu atenție spre tânărul violoncelist din Moldova.

Constantin Borodin

    Născut la Chișinău, Constantin Borodin a început să studieze violoncelul la vârsta de 6 ani, în orașul natal, sub îndrumarea profesorilor V. Komissarova și B. Savici. După absolvirea liceului, Constantin s-a mutat la București și a început studiile la clasa profesorului Marin Cazacu. A participat la cursuri de măiestrie susținute de Gautier Capuçon, Valentin Răduțiu, Cătălin Ilea, Reinhard Latzko, Stefan Popov și Miklós Perényi. În octombrie 2019 a fost selectat ca participant al Academiei de Violoncel de la Rutesheim, unde i s-a oferit șansa să lucreze cu profesorul Sebastian Klinger. De asemenea, a participat la cursuri de măiestrie de muzică de cameră în cadrul programelor SoNoRo, ISA Viena și ECMA.

    Împreună cu pianista Daria Tudor, a susținut recitaluri la București, Rutesheim, Strasbourg și Berlin; au fost invitați să cânte la Radio rbbKultur din Berlin și au câștigat, de asemenea, premiul I și premiul special al Ambasadei Franței la București la Concursul Mihail Jora. Constantin Borodin este laureat al mai multor concursuri naționale (Mihail Jora, Alexandru Moroșanu, Paul Constantinescu – 2013-2018) și internaționale: premiul II la Concursul de muzică de cameră M ist fur Mozart de la Cluj, 2016, și premiul III la Concursul Domenico Gabrielli de la Berlin, 2021. A concertat ca solist cu Orchestra de Cameră Alt-Hastedter Bremen, Orchestra de Cameră Radio România, Orchestra Națională de Tineret a Republicii Moldova, Filarmonica Dinu Lipatti și Filarmonica Ion Dumitrescu. De asemenea, a susținut recitaluri în sala mare a Ateneului Român din București, la Riga și la Chișinău.

    Constantin a colaborat cu Brandenburgisches Orchester Eberswalde, Orchestra de Cameră Geringas și Potsdam Kammerakademie. A beneficiat de o bursă de 3 ani din partea Fundației Principesa Margareta a României. Între 2016 și 2017, a studiat cu Judith Ermert la Conservatorul Regal din Gent, Belgia, iar în 2018-2019 a studiat cu Konstantin Heidrich la UdK Berlin (prin intermediul unor burse Erasmus). Este bursier al Societății Paul Hindemith din Berlin și al Deutschlandstipendium. Începând din noiembrie 2020, Constantin Borodin studiază cu Konstantin Heidrich la Universitatea de Arte din Berlin.

    În primăvara lui 2022, Constantin participă la „Concursul internațional George Enescu” ce s-a desfășurat la Ateneul Român. A ocupat un onorant loc doi dar declarația s-a de la sfârșit îi arată cerbicia cu care încearcă să se perfecționeze după fiecare luptă cu nemirirea: „Niciodată nu trebuie să renunţi. Trebuie să mergi înainte. Orice eşec va fi încă un pas în plus pe calea succesului. Întotdeauna va fi aşa şi orice om va fi răsplătit pentru munca pe care o depune.”. Tot el, în alt context, în urmă cu șase-șapte ani, pe când abia îi mijeau tuleiele decreta: „Cultura este o hrană a sufletului iar artiștii au o misiune foarte importantă, de a deschide inimi, de a comunica la nivelul sufletului, de a le atinge oamenilor coarda sensibilă din interior.”.

    Opriți războiul!

De la Anișoara Cușmir și Vali Ionescu la Alina Rotaru

    De la grămada de medalii cucerite de România la Jocurile Olimpice de la Los Angeles (1984) când a ocupat locul doi pe națiuni (53 de medalii din care 20 din aur) și grămăjoara consistentă (10 medalii din care 3 de aur) obținută în probele de atletism până la proaspăta (din păcate cred că și singura) medalie (de bronz) obținută la actualele CM de Atletism de la Budapesta (19-27 august) e un drum lung, regresiv și plin de trandafiri înspinați. Chiar dacă ediția din 1984 a J.O. a fost boicotată de blocul comunist (excepție România, pentru care Ceaușescu merită toate laudele, și Jugoslavia lui Tito) performanța României rămâne una de excepție.

    Atunci, în 1984, la proba de lungime feminin pe cele mai înalte poziții ale podiumului se aflau Anișoara Cușmir (Steaua) și Vali Ionescu (Rapid). Cu doi ani înainte, la Atena, la Campionatele Europene, ordinea a fost inversă tot pe primele două locuri ale podiumului. În 1983, la prima ediție a Campionatului Mondial de la Heksinki, doar Anișoara a prins podiumul (locul doi) pentru că apăruse pe firmament Heinke Daute din RDG (căsătorită ilterior Drechsler). Anișoara, Vali și Heinke au dominat copios în acea perioadă proba de săritura în lungime (Heinke avea performanțe deosebite și la 100m plat) pasându-și de la una la alta și de la un concurs la altul recordul mondial, ducându-l de la 7,09 din 1978 până la 7,45 în 1986 când le-a egalat americanca Jackie Joyner Kersee. Apoi a apărut Galina Cistiacova care a sărit 7,56, performanță neegalată pnă azi.

    De remarcat că duminică la Budapesta titlul a fost câștigat cu 7,14m, Alina obținând bronzul cu 6,88m, la trei centimetri de medalia de argint.

    Gata cu atletismul. Să trecem la fotbal. Cele 31 de goluri ale etapei a șasea sunt un adevărat record. Vă las pe voi să căutați precedentul. Patru victorii ale gazdelor și două ale oaspeților în cele opt partide, Dinamo în deplasare și Rapid fiind singurele echipe care au învins adversare mai bine clasate. Petrolul - „48” 4-3 cu Dică pe ducă; Univ. Craiova - UTA 3-0 decis de zeițele VAR și Fortuna; Botoșani - Oțelul 0-0 alb; Voluntari - Dinamo 2-3 cum prezisesem; Rapid - Farul 3-1 aproape cum râvneam; FCSB - Poli 2-1 cu emoții; Sepsi - Hermannstadt 1-1 cu gândul la ziua de joi; „U” - CFR 3-4 trist și frumos.

    Să vedem ce ne așteaptă. Șase din primele șapte clasate joacă în deplasare. Doar CFR și Hermannstadt din prima jumătate a clasamentului joacă acasă. Să fie o etapă a oaspeților? Posibil, dar cu maxim patru victorii. Ardelencele dacă nu se bat cu moldovenii, atunci se bat între ele. Doar UTA pleacă fără prea multe șanse cu lidera.

    Farul - Univ. Craiova (duminică, ora 21,30) Derbiul etapei. Locurile unu și patru din campionatul recent încheiat se reîntâlnesc pe strâmtoarea de la Ovidiu. Alt campionat, alte coordonate. Depinde și ce face Farul cu Helsinki joi. Oltenii și norocosul lor antrenor ar putea profita de momentul înghesuit al lui Hagi. Se întrevede un nou meci cu multe goluri.

    Dinamo - Petrolul (sâmbătă, ora 21,45) Dinamo iar joacă la oră de Liga Campionilor. Poate că așa se adaptează ei pentru viitor. Cele două nume care se întâlnesc pe gazon, de fapt ca și în meciul prefațat un pic mai sus, sunt nume cu o istorie bogată și puternică în lumea fotbalului românesc și european. Poate Farul să fi ieșit mai rar în Europa dar ea l-a dat și îl are pe Gică Hagi. Burcă și Pîrvu vin după victorii cu multe goluri, ambii încercând să pună o amprentă ofensivă pentru echipele lor. Să fie valabil și pe Arcul de Triumf?

    UTA - FCSB (luni, ora 21,30) Programată luni, partida pare să fie la discreția oaspeților, dar cu siguranță nu va fi chiar așa. Asta nu înseamnă că bucureștenii nu vor pleca bucuroși. Mă încrâncenez totuși să sper că arădenii vor obține măcar un punct.

    „48” - Rapid (vineri, ora 21,30) Juveții lui Mititelu sunt un pic debusolați. Rămași și fără antrenor ar putea fi ușor de învins. Asta dacă nu ar avea ca adversar pe Rapid, echipa pe care a bătut-o pe unde a prins-o. Sper că de data asta să nu mă amărască din nou.

    Oțelul - Voluntari (vineri, 18,30) Când spuneam că nu toate favoritele din deplasare vor câștiga mă refeream în primul rând la acest meci. Dorinel Munteanu n-a jucat rău dar nici nu a câștigat vreun meci în aceste prime șase etape. Are totuși doar o singură înfrângere. Ar fi timpul să bată și ei pe cineva.

    CFR - Botoșani (sâmbătă, ora 19) Cred că e singura partidă cu un solist strigător la cer. Asta dacă nu vă uitați la ce s-a întâmplat în ultimele două întâlniri din Gruia.

    Hermannstadt - „U” (luni, ora 18,30) Derbi de Ardeal. Cele două capitale culturale ale Ardealului, Clujul și Sibiul, se vor întâlni tradițional într-o competiție sportivă. Dacă pentru clujeni „U” este eternă, pentru sibieni echipa fanion (nu aceeași entitate) a purtat diverse nume: Șoimii, CSM, CFR, Locomotiva, Inter (îți mai aduci aminte Ritli?), CFR, Înainte, Libertatea, ASA, FC... până la Hermannstadt.

    Poli Iași - Sepsi (duminică ora 13) Cenușăreasa etapei. Al doilea duel dintre Moldova și Ardeal se dispută matinal în Copou. Și acest meci aduce două nume cu oarecare greutate în fotbalul românesc. Poli Iași nu mai e chiar Politehnica de demult și nici Sepsi Sf. Gheorghe nu e chiar Oltul Sf. Gheorghe din B-ul mileniului trecut. Sper ca secuii să treacă cu bine de turul cu Bode/Glimt și să-și permită un prim 11 de Superligă.

    Opriți războiul!

„Dulce ca mierea e glonțul patriei”

    Interesant și incitant titlu. L-am ales din cotloanele memoriei. De fapt nu-mi aparține. E al lui Petru Popescu. Cei mai tineri poate nici nu au auzit de acel Petru Popescu. Chiar îi îndemn să caute prin librării și anticariate acest titlu. Vor descoperi niște adevăruri pe care criticii și politologii de azi le nuanțează în fel și chip vorbind despre vremurile de până în 1970, mai precis înainte de minirevoluția culturală din 1971 care a șters pe jos cu numeroase opere culturale și oameni de cultură ai vremii. De fapt și Petru Popescu a emigrat în SUA după acel an fatidic 1971. Recent am avut surpriza ca și contemporani cu el (Augustin Buzura cu „Orgolii”-le sale de exemplu, sosit deceniul trecut prin Satu Mare, nu prea știa despre cine vorbesc când l-am pomenit la o lansare de carte) să nu-și mai aducă aminte de acel Petru Popescu. Acum este scriitor, scenarist și regizor de film american.

    Nu pot să-l uit. N-am cum să-l uit. Eram soldat TR la UM 01300 în Baia Mare când mi-a picat romanul în mână (1976-77). Normal era retras de pe piață încă din 1974, dar prin cotloanele bibliotecii din unitatea militară am văzut acest titlu și m-a atras ca un magnet. Am citit în acele pagini propriile-mi trăiri. Am retrăit propriile-mi pagini din viață. Cele curente, de zi cu zi. M-au făcut să înțeleg diferența dintre ordin și indicație. Diferența dintre judecată și tradiție militară. Diferența dintre a putea și a face. M-au făcut să înțeleg asemănările dintre ordin, indicație, judecată, tradiție militară, a putea și a face. Am înțeles că prin 2010 a fost reeditat. Merită să-l citiți. Precis veți înțelege altceva decât am înțeles eu la 20 de ani.

    Am căutat înfrigurat în aceeași bibliotecă alte scrieri de același autor și am dat peste o adevărată capodoperă. „Prins” de Petru Popescu este romanul care mi-a marcat în mod cert drumul în viață. Să nu înțelegeți că l-am luat ca exemplu sau că m-am regăsit în el. Nu! A fost romanul care m-a învățat să mă dedublez. Să mă înțeleg din exterior. Nu neaparat să mă corijez, ci doar o introspecție continuă ce m-a purtat de atunci pe valurile vieții. M-am împăcat cu mine însumi cum s-ar spune.

    De ce mi-am adus aminte de „Dulce ca mierea...”? Păi, e simplu! Uitați-vă în jurul vostru. Câte gloanțe dulci ca mierea nu încasăm zilnic? De la pungile cu FSN-aua din mileniu trecut și până la ajutoarele sociale de azi; de la certificatele de revoluționar (nu m-am obosit să scriu inițialele cu majuscule) și până la pensiile speciale de azi; de la respectul de sine de demult și până la ranchiuna scârboasă de azi; de la trebuința de cultură de atunci și până la analfabetismul funcțional de azi; de la sănătatea controlată de ieri și până la haosul virotic uman și animal de azi; de la relațiile interumane de alaltăieri și până la dușmăniile impuse de mâine... Toate sunt gloanțe. Toate sunt obuze care se îndreaptă spre bietul om simplu.

    Ce fac cei ce ar trebui să ne apere? Politică. Fac politică. Parlamentul și Guvernul fac politică. Doar Instituția Prezidențială nu face politică. Ea nu face nimic. În ultimii doi ani și încă un an de acum încolo Instituția Prezidențială nu face și nu va face nimic. O dulce letargie a cuprins Palatul Cotroceni. Mă și întreb dacă nu cumva două mandate sunt prea mult pentru un președinte de stat. M-am înfuriat atunci când un prieten mi-a arătat o fotografie în care Herr Johannis primea onorul militar de Ziua Marinei ținându-și nevasta de mână. Am crezut că-i făcătură și m-am uitat peste reluări în arhivă. M-am crucit! Ce comandant este ăla care dă onorul în aceste condiții? Ce armată avem? În România Prima Doamnă nu există oficial. Ea nu este decât o nevastă sau un posibil soț.

    Să nu mai căutăm gloanțe rătăcite! Opriți războiul!

     

Diatribe

    Diatribele sunt ceva mai ceva decât pamfletele. Ceva în genul libelelor dar mai sarcastic. De fapt nu despre pamflete vreau să vă atrag atenția ci despre pamfletari. Nu vreau să vă spun de ce, dar pamfletul se lipește ca timbrul de cartea poștală de noi, românii. Cu toate că se spune că pamfletu-i de când lumea, căutând prin arhive, cel mai vechi pamflet tot la români m-a impresionat. Este vorba de „Scrisoarea brăilenilor către Ștefan cel Mare” scrisă și expediată în 1481. Nu știu sigur pe care parte a trenului s-a dat jos pentru prima oară Ștefan cel Mare dar sunt sigur că nu prea a reușit să îngurciteze voroavele dintrânsa (scuzați licența) și o scos paloșul.

    Ce e pamfletul știm cu toții. Cu toții am învățat la limba română că cel mai mare pamfletar al nostru este Caragiale. Asta pentru că jignea fără să jignească. Mai virulent a fost Constantin Tănase, motiv pentru care a și pătimit mai mult. Era să trec peste Pamfil Șeicaru, cel care în perioada interbelică, a susținut și ridicat la nivel de artă pamfletul, mai ales cel politic antinazist și mai apoi antirusesc. A făcut-o chiar și după 1944 din Germania, din acest punct de vedere fiind lăudat și de Ceaușescu.

    Dacă ne uităm în lumea înconjurătoare, în Anglia de exemplu, George Wilkins (sfetnicul lui Shakespeare în de-ale pamfletului - vezi Pericle) este un exemplu. Chiar și Daniel Defoe (autorul lui Robinson Crusoe) a fost un pamfletar recunoscut o sută de ani mai târziu. Mai la est îl avem pe generalul rus Piotr Krasnov, excelent pamfletar, dar mai-mai că nu i-a vândut la naziști pe bolșevici. N-a știut ce să aleagă între două rele.

    Venind mai către noi așa, mai spre zilele noastre nu-l putem uita pe Eugen Barbu, dar invectivele sale erau, din păcate, direcționate către oamenii de cultură români ce au părăsit comunismul. Unii chiar de certă valoare, mult peste realizările lui Eugen Barbu care, printre altele, a fost acuzat și de plagiat („Princepele”). Un discipol de-al său, unul pe care tocmai l-a promovat ca bursier după ce a primit „Premiul Herder”, l-a depășit întru toate în ceea ce privește tehnica de utilizare a diatribelor. Se numește Cornel Vadim Tudor. Un om cu o cultură vastă dar de o goliciune a sufletului nemaiîntâlnită. Un om care profita noroios de capacitatea sa de a crea emoție interlocutorului, emoție de grup și mai apoi emoție unui popor întreg. După cum vedeți pe Adrian Păunescu nu l-am menționat ca pamfletar pentru că, după părerea mea, el nu era pamfletar. Avea sufletul prea mare spre deosebire de contemporanul său C.V. Tudor.

    Trebuie să-l amintim aici pe Nae Cosmescu, regizorul care prin „Reconstituirea” sa și-a bătut joc de comunism în plin comunism. Până să se prindă Elena și Nicolae o țară întreagă au râs trist (sau au plâns vesel, cum doriți) prin cinematografele patriei. Amintesc de Nae Cosmescu și pentru că ultima sa operă a fost piesa de teatru „Un romantic oarecare...” pe care a regizat-o în 1987, la 47 de ani, după care s-a retras la Râmnicu Vâlcea unde a murit 29 de ani mai târziu fără să mai aibă nici o activitate culturală publică pe scenă sau pe marele ecran. S-a dedicat în întregime televiziunii.

    Să-i lăsăm pe cei duși (mai era unul pe la Timișoara, Iacob Bencei, dus înainte de a izbucni pandemia) și să vedem ce exemplare avem în viață. Păi Mircea Badea, Dragoș Pătraru și Radu Banciu sunt capete de afiș. Sper că n-am uitat pe careva. Dacă s-a-ntâmplat îmi veți atrage voi atenția.

    Mircea Badea în tinerețe a fost unul dintre cei mai apreciați pamfletari români. O dată cu trecerea timpului, cu insuccesul în afaceri (țeapa de la Fabrica de chibrituri din Gherla), cu împănarea la bustul gol în Piața Victoriei după un pariu pierdut cu Emil Boc și cu alte chestii de genul acesta a picat în desuet. E totuși destul de deștept ca să-și dea seama că pamfletele lui trec doar la oameni cu nivel cultural redus astfel încât „creează” ca atare.

    Ca și precedentul de pe această pagină, Dragoș (Iustinian) Pătraru nu-și prea găsește loc pe la televiziuni, acestea fiind prea des amendate pentru jignirile fățișe pe care le aduce. Este virulent în grai ardelenesc așa că de multe ori apare pe micile ecrane pentru televiziuni locale sau regionale. Ținta lui sunt oamenii politici dar nu numai. De multe ori scoate în evidență prostia omului simplu. Un fel de Păcală pe dos, un Tândală cum s-ar spune, ceea ce mă face să-l antipatizez.

    Radu Banciu și apetența lui pentru cultura franceză respiră din orice por al ființei lui. Are și un dar special de a imita voci și timbre ale personalităților pe care le bagă în seamă. De cele mai multe ori trivial, pamfletul lui are totuși un parfum care dăinuie și după ce ai folosit alte cifre pe telecomandă. L-am cunoscurt ca ziarist sportiv, era împreună cu Cătălin Tolontan la un meci al Olimpiei și ne-a prins dimineața în ștrand înconjurați de sticle goale de bere. Apoi l-am urmărit cu nesaț, alături de un alt Radu, Naum, în primele transmisii mai îndelungate ale Turului Franței. Nu numai pentru că se ocupă și de sport, dar mi se pare cel mai bun pamfletar contemporan. Asta în condițiile în care rareori sunt de acord cu el.

    Opriți războiul!

Sâc sâc!

    Am revăzut cele 14 goluri din cele 5 meciuri (frumoasă medie) disputate din etapa a cincea și cred că cel mai frumos gol l-a dat tot Rapidul. Corner, deviere Iacob, cap Oaidă impecabil la rădăcina barei. O frumusețe (sâc!)! Din păcate a fost în propria poartă, dar trebuie să remarcăm că a fost singurul șut plasat al rapidiștilor. Celelalte n-șpe șuturi au nimerit portarul advers. Lăsând gluma și frustrarea la o parte să spunem că mi-a plăcut foarte mult al doilea gol al Craiovei la Iași. Mai mult pasa lui Mitriță, dar și realizarea impecabilă a lui Ivan. Jumătate din cele 14 goluri au fost înscrise de craioveni: juveții trei, oltenii (sâc!) patru.

    Câte două victorii au obținut atât gazdele cât și oaspeții. Celălalt meci (încheindu-se cu emoții dar pe drept) la egalitate. „48” - Voluntari 3-1 (0-1 după minutul 21); Oțelul - „U” 1-1 pe final; Poli - Univ. Craiova 1-4 prin furci caudine cu ieșenii pe post de romani; Rapid - Petrolul 0-2 mizerabilă pomană; Dinamo - Botoșani 1-0 în sfârșit (de meci, de adevăr și de etapă).

    După calificarea lejeră a Farului în Liga Conferinței ne îndreptăm spre o etapă a șasea fără mari derbiuri, poate doar cel local să catadicsească ceva interes. La o privire sumară, așa în diagonală, se pare că gazdele sunt favorite în majoritatea partidelor, dar prea ne-am înșelat de multe ori. Studiind mai atent combatantele s-ar părea că surprizele nu prea ar fi surprize. Singurul meci cu adevărat dinainte câștigat pare a fi al celor ce Fac Ce Spune Becali. Și Farul a crezut la fel!

    Sepsi - Hermannstadt (luni, ora 18,30) Derbiul etapei! Îmi veți spune după terminarea etapei dacă am ales inteligent acest meci ca derbi al etapei sau e doar un moft. Păcat că este programat într-o zi și la o oră nepotrivite. Dar să ținem totuși cont că secuii vin după o deplasare de peste 3000 de km.

    Univ. Craiova - UTA (vineri, ora 21,30) Poate vi se pare ciudat că dau prea multă importanță acestui meci, dar ceva mă face să cred că Rednic și ai lui vor juca iarăși bine. Dacă se întorc cu punct(e) vom vedea.

    Petrolul - „48” (vineri, ora 18,30) Poziția celor două echipe în clasament mă face să ridic meciul de deschidere al etapei la rang de meci important. Sper că nu m-am pripit.

    „U” - CFR (luni, ora 21,30) De data asta țin cu studenții. Vreau să-mi aducă aminte de un Ivansuc, de un Anca, de un Câmpeanu (Remus), de un Adam sau, mai de curând, de un Sabău și de un Cociș. Pe Sepsi nu l-am prins apărând. S-a născut prea devreme. De partea cealaltă, CFR-ul, chiar dacă s-a născut doar cu un an mai târziu, adică în 1907, nu a apărut în fotbalul mare decât în ultimii 40 de ani.

    FCSB - Poli (duminică, ora 21,30) Ar trebui să fie cel mai liniștit meci al etapei. Nu și anost. Incursiunile atacului bucureștean în tranșeele moldave vor lăsa precis urme. Depinde și de ce spioni vor avea urmașii lui Ștefan (nu Pinalti ci ăl Mare) prin Pipera. Aș comenta mai multe dar acest meci depinde și de cum se întorc roș-albaștrii de pe tărâmurile tragicului Hamlet, fiul Gertrudei și al lui Claudius.

    Voluntari - Dinamo (sâmbătă, ora 21,45) Burcă e mai bun ca Dună. Politic (vorbind) e mai sănătos decât masculul mierlei. Galeria dinamoviștilor există, spre deosebire de cea a gazdelor. Nu prea văd ce le-ar sta în cale alb-roșilor pentru a obține cea de-a doua victorie.

    Rapid - Farul (duminică, ora 18,15) Am ajuns și la Rapidulețul meu. Parcă niciodată nu l-am plasat așa de jos în Caricatura mea. Asta e! Atâta merită. Nici constănțenii din Ovidiu nu se pot lăuda cu cine știe ce rezultate prin campionat. Asta nu înseamnă că nu am putea fi martorii unui meci spectaculos, cu vreo cinci goluri.

    Botoșani - Oțelul (sâmbătă, ora 17) Cenușăreasa etapei. Chiar dacă este un derbi al Moldovei cele două echipe nu prea au arătat valoare. În special gazdele. Demiterea lui Croitoru și instalarea unui nou antrenor la botoșăneni, probabil Alexa, s-ar putea să-i creeze ceva probleme gălățeanului Dorinel Munteanu. Sau nu?

    Opriți războiul!

Astăzi ne delectăm cu jazz, rock și clasic în curtea Muzeului de Artă

    Cvarteteul FOURever ne răsfață din nou cu piese muzicale improvizate și reinventate din arhiva de vinil a planetei. Astăzi, 16 august, de la ora 19, în curtea Muzeului de Artă (intrare liberă), sub titulatura „Variațiuni în amurg” quatro vio, cum îmi place mie să le spun, alias Kovacs-Pistuka Emoke (vioară), Alina Mija (vioară), David Budean (violă) și Dan Cătuna (violoncel) ne vor teleporta în lumea feerică a muzicii clasice, a jazz-ului și, bineînțeles, a rock-ului.

    Despre Emoke, directorul Filarmonicii de Stat „Dinu Lipatti” din Satu Mare, s-a scris nu numai la noi în ziar ci prin toate revistele de nișă (reviste axate pe muzică de calitate). Alina în schimb, în afara euforiei pe care o degajă instrumentul ei atunci când îl atinge cu coardele, ne-a obișnuit și cu articole de calitate, unele dintre ele găsindu-și locul și în paginile cotidianului nostru. Ceilalți doi componenți ai cvartetului, David și Dan, au la rândul lor o bogată activitate concertistică atât la nivelul „Orchestrei simfonice” a filarmonicii sătmărene cât și integrați în diferite grupuri muzicale (inclusiv FOURever) cu care în adevărate turnee de promovare a muzicii intelectuale au străbătut cărările județului, plaiurile patriei și meridianele întregii lumi.

    Deoarece cele trei instrumente prezente astăzi în curtea „Muzeului de artă” sătmărean au fost pe larg descrise, chiar în acest an în Gazeta de Nord Vest și pe site-ul www.gazetanord-vest.ro, nu le vom mai parcurge calitățile. În numărul din 27 februarie am descris pe larg valențele violei, în 13 martie a fost rândul violoncelului să fie devoalat, iar pe 16 mai , vioara, cel mai des răspândit instrument muzical de concert, a fost și ea sub lupa noastră. Așa că pentru astăzi, inspirat de wikipedia, am să vă spun câteva cuvinte despre cvartete.

     Până atunci să mai scoatem o dată în evidență abnegația cu care membrii „Orchestrei simfonice a Filarmonicii Dinu Lipatti din Satu Mare” folosesc fiecare prilej pentru a aduce în atenția melomanilor (nu numai a lor) acuratețea trăirilor interioare, frumusețea emoțională a unei muzici de înaltă calitate și adaptarea intelectului la suflet. De data asta s-a folosit ca prilej „Zilele Partium” dar nu putem uita evenimente similare sau de mai mare amploare precum cele dedicate „Zilei Naționale a României”, „Zilei copilului” sau „Zilele Sătmarului”, ca să dau numai câteva exemple.

  Cvartetul 

   Cvartetul este un ansamblu instrumental sau vocal compus din patru soliști, care interpretează o compoziție muzicală destinată unei asemenea formații, compoziție care la rândul său poartă de asemenea numele de cvartet. În limbile de largă circulație cvartetul poartă numele de quatuor în franceză, quartett în germană, quartet în engleză, quartetto în italiană și cuarteto în spaniolă.

    În muzica clasică, cvartetele pentru instrumente de coarde reprezintă un important tip de muzică de cameră. Cvartetele de coarde se compun din două viori, vioară I (Emoke în cazul nostru) și vioară II (Alina la FOURever), o violă (David) și un violoncel (Dan), ce interpretează o compoziție scrisă în forma de sonată. Alegerea și numărul instrumentelor derivă din registrele vocii umane: respectiv soprano, alto, tenor și bas. Într-un cvartet de coarde, două viori joacă rolul de soprano și alto vocal, viola pe cel de tenor și violoncelul joacă rolul de bas.

    Unul dintre compozitorii timpurii pentru cvartetele de coarde, Luigi Boccherini, a scris peste 100 de lucrări în acest gen. Alți compozitori importanti pentru cvartete de coarde sunt: Joseph Haydn, Wolfgang Amadeus Mozart și Ludwig van Beethoven. Termenul de "cvartet" este de asemenea utilizat și se referă la compoziția muzicală scrisă pentru un asemenea grup. În cvartetele de coarde, fiecare muzician are un rol distinct.

    Un alt tip de cvartet muzical îl reprezintă cvartetul cu pian, ce constă în vioară, violă, violoncel și pian. În secolul al XX-lea, în muzica de jazz a apărut un nou tip de cvartet și anume "cvartetul saxofon".

    De fapt orice combinație de patru instrumente cu coarde poate fi numită “cvartet de coarde”. Cu toate acestea în practică termenul se referă la un grup format din doua viori, o violă și un violoncel. Vioara I cântă linia melodică în registrul de note înalte, iar vioara a II- a cântă în armonie notele joase. Acest standard pentru cvartetul de coarde este considerat ca fiind cel mai important în muzica de cameră, motiv pentru care au fost scrise lucrări de majoritatea marilor compozitori de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și de cei care au urmat. Compoziția pentru un cvartet de coarde este formată de obicei din patru părți (mișcări), având la un nivel mai larg o structura asemănătoare cu cea a unei sonate.

    Pot fi întâlnite mai multe alte grupuri camerale care au derivate din cvartetul de coarde, cum ar fi:

• cvintetul de pian, alcătuit dintr-un cvartet de coarde și un pian;
• cvintetul de coarde, reprezentat de un cvartet de coarde și un alt instrument suplimentar (violă, violoncel sau dublu bas);
• trio de coarde alcatuit din o singura vioară, o violă și un violoncel;

• un cvartet de pian sau saxofon care reprezintă în fapt un cvartet de coarde în care una dintre viori este înlocuită de un pian sau de un saxofon.

        Opriți războiul!